Tip:
Highlight text to annotate it
X
A fi un agent de poliţie
înseamnă să-ţi stabileşti limite:
limitele dintre noi şi ei, cei buni
şi cei răi, criminali şi victime.
Cred că mi-ai dat un mesaj eronat.
Nu-i nicio petrecere aici.
Nu-i nimeni aici.
Sună-mă înapoi
înainte să-mi moară bateria.
Apoi sunt limitele impuse
pentru a ne proteja pe noi înşine:
reguli, protocol.
Şi de a nu depăşi acele limite
fiindcă atunci când o faci
se pot întâmpla lucruri rele.
Cu nouă ani în urmă,
mi-am văzut propria mamă omorâtă.
Şi eu aş fi fost ucisă
dacă nu mă salva Vincent.
Am făcut parte dintr-un grup
experimental al Forţelor Speciale.
Ţelul lor era să creeze
supersoldatul perfect.
Ne-au făcut mai puternici,
mai rapizi, mai buni.
Dar ceva a funcţionat greşit.
Au dat ordin să ne omoare pe toţi.
Am supravieţuit cumva
şi m-am ascuns de atunci.
Până când un caz m-a readus la el.
dar de asemenea a alertat grupul
care a făcut experimente asupra lui.
Acum suntem amândoi în pericol.
Şi cea mai bună şansă de supravieţuire
e dacă ne salvăm reciproc.
Bună, Heather.
O priveşti pe posibila asistenta secundă
la secţia de relaţii publice Pierce London.
Credeam că vei rămâne la Brian
în noaptea asta.
M-am decis să te surprind
cu o cină de ton picant de la Haru.
- Ce sunt toate astea?
- Cred că m-a cuprins puţin nostalgia,
ţinând cont de logodna tatălui.
Dar e frumos din partea ta.
Pentru puţin.
M-ai lăsat să stau aici.
Uite-ne la tabăra Moose Pine.
- Îţi aminteşti ce dor de casă aveam?
- Da.
Mă înveleai în fiecare noapte
şi-mi citeai basme până adormeam.
Trebuie pusă pe frigider.
Heather, în ultimul an
de viaţă al mamei,
eu eram plecată la facultate,
însă tu ai stat acasă.
- Ai observat ceva bizar?
- Defineşte-mi "bizar."
Existau persoane noi în viaţa ei?
Ai prins conversaţii stranii?
Nu pari nostalgică.
Cred că am informaţii noi
în privinţa cazului mamei.
- Acel caz e închis de nouă ani.
- Da, însă ştii că nu i-am găsit un sens.
Poliţia a declarat că a fost un furt auto
dar indivizii aceia păreau asasini plătiţi.
Cât, ai crezut şi că
ai văzut un monstru.
Nici nu îmi pot imagina
prin ce ai trecut în acea noapte.
Dar e timpul să laşi trecutul în urmă.
JT?
Desigur că tu eşti.
Nu ai observat gardul?
Nu aveţi sonerie şi trebuie
să vorbesc cu Vincent.
Nu. Păstrează-ţi distanţă.
Asta înseamnă sârma ghimpată.
- Am găsit ceva de-al mamei.
- Pune-l într-un album şi pleacă.
E o teză de cercetare mai veche.
Era un medic de boli infecţioase.
Restul documentelor ei
sunt despre paraziţi şi viruşi.
În acesta e vorba de matisare ARN
sau ceva asemănător.
Nu pot înţelege pe deplin.
Ce nu poţi înţelege e că am stat
ascunşi timp de nouă ani.
Toţi îl cred mort. Apoi apari tu
şi oamenii încep să moară.
Oamenii mureau şi înainte de asta.
Precum mama mea.
Vincent a făcut parte din experimentul
lor de modificare genetică.
- E medic, poate ştie dacă e vreo legătură.
- Eu sunt biochimist şi zic că nu are.
JT, te rog, dă-i asta.
- Chandler.
- Ai venit aici cu un telefon mobil?
- Da, vin acum.
- De ce nu un indicator cu lumina de neon?
"Vincent Keller locuieşte aici."
- Pentru cine te înfrumuseţezi?
- Dacă aş spune că e pentru tine?
Ar fi frumos fiindcă cealaltă femeie
pentru care am venit nu are puls.
- Ai scăpat o pată.
- Nu ai nimic de făcut?
Şi ai şi pe genunchi.
- Aveţi de gând să faceţi ceva?
- Şi să fiu încă un trofeu de-al lui?
Şi lucram împreună. Dar de ce mă critici,
Dna "Sunt abstinentă"?
Doi din cei cinci fraţi ai mei
şi-au cunoscut soţiile la muncă.
Ce-ar fi să-ţi cunoşti victima acum?
- Ador că şeful are o dispoziţie plăcută.
- Şi ce ai vrea să spun?
- "Frumoşi cercei contra regulamentului"?
- Nu avem voie să ieşim?
Numele ei e Gemma Parker, 22 de ani,
dansatoare la compania de balet Bertrand.
Am identificat-o cu ajutorul mobilului,
recuperat odată cu trupul ei.
Compania are sediul
la ultimile etaje ale clădirii.
- Supraveghere?
- Nici camere video, nici paznici.
- Se cercetează pentru eventuali martori.
- Şi femeia care a raportat incidentul?
Ne-a oferit ora decesului,
împreună cu ştirea că petrecerea anului
avea loc pe Bulevardul nr. 10
în loc de Strada nr. 10.
- Dumnezeule, Gemma?
- Scuzaţi-mă, domnişoară.
- Ce s-a întâmplat?
- Aşteptaţi aici.
- Am venit să repet împreună cu ea.
- Scuză-mă, tu eşti...?
Sunt Victoria Hansen, dublura ei.
- A căzut?
- Nu suntem siguri.
Ultima oară când aţi vorbit,
părea supărată sau depresivă?
Era stresată. O interpreta
pe Odette în "Lacul lebedelor".
E cea mai dificilă variaţie de balet
şi se chinuia dar...
- De ce? Credeţi că a sărit?
- Scuzaţi-mă un moment.
Răni defensive. Vânătăi pe faţă,
o tăietură pe scalp.
- S-a luptat cu cineva?
- Asta făceai şi tu?
- Când te rostogoleai în noroi?
- Nu m-am rostogolit, m-am împiedicat.
A fi dublura pare a fi motiv de sinucidere.
- Cat cântăreşti?
- Poftim?
Aveţi aproape aceleaşi proporţii.
Bazându-mă pe înălţimea clădirii
şi pe distanţa faţă de stradă
la impactul cu solul,
dublura ei avea dreptate
în privinţa unui lucru:
nu a fost un accident.
Procurorul a exclus moartea accidentală,
prin urmare e o sinucidere sau o crimă.
Perimetrul e asigurat, trebuie să facem
o cercetare a clădirii, să vedem ce găsim.
Steadman, Grant, luaţi primele trei etaje.
Newman, Moore, următoarele trei.
Chandler, Vargas, teatrul
şi acoperişul. Să mergem.
De unde se aude?
Aici îşi repeta rolul.
Muzica e încă pornită.
Fereastra e deschisă.
Banii sunt încă în portofelul ei.
Nu sunt semne de luptă aici.
Voi continua căutările.
E în regulă.
- Vincent, ce naiba?
- Am auzit că m-ai căutat.
- Nu mai pot veni aşa la mine.
- Spune cel ce îmi perturba locul crimei.
- E periculos.
- Şi JT ar putea veni iar cu bată la mine.
- Am citit cercetarea mamei tale.
- Şi?
E despre terapia genetică
pentru febra Dengue.
N-are legătură cu experimentele
pe care le-au făcut pe mine.
- Ori cu omuciderea ei.
- Atunci de ce o urmăreau?
- Erau Muirfield?
- Catherine, nu...
- Lucra la o cercetare pentru ei?
- Nu ştiu.
Mi-ai spus că o urmăreau.
Da, pentru ca tu să ştii că nu ai vină
şi pentru a-ţi sista cercetările.
Asta înseamnă că ştii
mai mult decât îmi spui.
- Ştiu că acea femeie minte.
- Poftim?!
- Dansatoarea cu care ai discutat.
- De cât timp eşti aici?
Pupilele ei sunt dilatate, transpira
şi îi puteam auzi pulsul rapid al inimii.
- Puteai să îi auzi pulsul de aici?
- Da.
Poate avea pulsul rapid fiindcă a aflat
de moartea prietenei ei.
Doar încerc să te ajut.
Vincent, am nevoie de ajutor
în privinţa cazului mamei mele.
Nu. Te joci cu focul.
Indivizii din Muirfield nu se vor opri
până când nu mă vor îngropa
şi pe cei ce ştiu de mine.
- Deci are legătură cu Muirfield.
- Cat?
Sânge, costum sfâşiat.
Nu cred că a sărit.
- Ea a fost cu cineva aici.
- Da, a fost.
Beauty and the Beast
Sezonul 1, Episodul 2
Traducerea şi adaptarea
Natasha
- Fumezi?
- Nu, mulţumesc.
Şi privind plămânii lui Gemma,
nici ea nu o făcea.
Părea un loc de fumat.
Ce cauta acolo atât de târziu?
- Admira priveliştea?
- Nu era o noutate pentru ea.
Era la companie de patru ani.
Poate era cu cineva cunoscut
şi au avut o ceartă aprinsă,
ceea ce ar putea explica
tăietura de pe scalp.
Se potriveşte cu această agrafă.
Însă nu sunt urme pe ea. Înseamnă
că trebuie să mai fie una.
- Ucigaşul ar fi putut să o ia.
- Şi avea pudră pe mâini.
- Ar putea fi machiaj?
- O agrafă lipsa şi machiaj.
Pare o ceartă între fete.
Victoria Hansen.
- Ţi-a dat alibiul când aţi discutat?
- Era acasă, se pregătea pentru studio,
însă nu avea pe nimeni alături
care să confirme cele spuse.
Conform site-ului companiei
a interpretat-o pe Odette anul trecut.
Şi acum e dublură?
- Ţi s-a părut că minţea?
- Da, toţi îmi par că mint.
Victoria şi-a reprimit rolul?
Am rugat comisia să amâne spectacolul
însă ne-au spus că nu ne putem permite
din punct de vedere financiar.
Dle. Bertrand, ca director artistic,
aţi lucrat cu Gemma şi Victoria.
- *** era relaţia dintre ele?
- Erau ca nişte surori.
Surorile pot fi competitive.
Mai ales având în vedere
retrogradarea Victoriei.
Retrogradare?
Nu, şi-a fracturat un deget.
Pare ceva neînsemnat
dar e o leziune devastatoare.
A plecat din oraş timp de un an
pentru recuperare.
Nu-i atât de devastator
încât să nu o danseze pe Odette acum.
Victoria nu avea nevoie
să omoare pe cineva.
Rolul era al ei.
Noi o aşteptam să-şi facă
o recuperare completă.
Adică Gemma era o temporară Odette?
Nu era niciun secret,
inclusiv pentru ambele fete.
Putea fi o altă rivalitate între ele?
- Poate un iubit?
- Nu, niciuna nu avea. Aş fi ştiut.
Fetele sunt aici 24/7, de aceea
am insistat la comisie
să plătească pentru
un sistem de securitate.
Oricine... Mulţumesc.
... poate intra aici.
Una din teorii e că Gemma
cunoştea persoana respectivă.
Trebuie să ne arăţi dulapul ei.
După expresia ta facială, înţeleg
că de obicei sunt lucruri aici.
- Până la refuz. Nu înţeleg.
- Avea altcineva acces?
- Din cunoştinţele mele, nu.
- Poate a dat combinaţia ei cuiva.
- Unei surori?
- Poate cineva i-a aruncat lucrurile.
Sunt proaspete.
Eu arunc flori proaspete doar dacă
sunt de la cineva pe care nu îndrăgesc.
Simţi o pudră?
Ai intuiţie bună, Chandler.
Pudra de pe mâinile ei
era polen de la crini.
A primit flori de la cineva
pe care nu-l plăcea înainte să moară.
- Un fost iubit? O mamă sufocantă?
- Părinţii ei locuiesc în Ohio,
şi până acum, nu sunt semne de vreun iubit.
Mulţumesc.
Analizele de sânge indica altceva.
Am găsit Mifepristone în corpul ei.
Foloseşti cuvinte mari
ca să mă simt prost?
E un medicament care, în doze mici,
e folosit ca o pilulă contraceptivă.
- Le folosesc pentru a te impresiona.
- Ceea ce m-ar impresiona mai mult
e dacă ai putea să îmi spui
*** se potriveşte Victoria aici.
Ai rămas la teoria de ceartă între fete.
Poate era vorba de un triunghi
amoros cu probleme?
Par să nu se rezolve niciodată de la sine.
Nu am vrut să fiu lovită cu o bâtă
şi nu am venit pentru mama mea.
Teoria mea actuală
e existenţa unui iubit secret,
dar crinii cumpăraţi sunt din magazin,
deci de provenienţă necunoscută.
- Vrei să bei ceva?
- Nu, vreau să înţeleg
*** se potriveşte Victoria aici.
Alibiul ei e slab, dar nu are motiv.
Nu ai un partener cu care
să vorbeşti despre asta?
Tu eşti cel ce mi-a spus că ea minte.
Tu eşti cea care a spus că pulsul rapid
era din cauza morţii prietenei ei.
- E vinovată sau încearcă să ascundă ceva?
- Tot spune o minciună.
Aşa *** faci tu când spui
că eşti aici pentru cazul tău,
când de fapt tot ce vrei
sunt informaţii despre mama ta.
- Şi pulsul inimii mele e rapid?
- Putin.
- Obişnuiam să fiu o persoană normală.
- De aici aşa pari.
Simţurile tale dau greş.
Am văzut o poză veche din tabără.
Nu m-am putut recunoaşte.
Din acea zi nu pot da uitării.
Gândul că cei responsabili
pentru uciderea mamei mele sunt liberi.
Nici eu nu mă pot recunoaşte.
- Ce tunsoare aveai.
- Da.
Mi s-a părut că aud smiorcăieli.
Îmi eşti datoare cu 29.99$
pentru tratamentul lombar.
- Poţi veni?
- Da. Revin imediat.
- Trebuia să te ocupi de problema asta.
- Nu e legat de mama ei.
Fantastic. Acum vine pentru suete?
- JT, calmează-te.
- Să mă calmez?
- Da.
- Nu-mi spune să mă calmez.
Eu nu-ţi spun asta. Trebuia să ne asigurăm
că nu se mai întoarce aici.
- Şi nu doar din cauza Muirfield.
- Nu ne va da în vileag.
Mă refer la tine.
Arăţi ca şi *** erai gata
să-i faci o listă cu melodii.
- Vorbeam despre un caz, JT.
- Nu contează.
Ştii ce s-a întâmplat data trecută.
Şi ar fi mult mai grav fiind poliţistă.
Nu e ca data trecută.
- E totul în regulă?
- Da.
- Ei cine sunt?
- Nişte colegi.
- Făceau parte din... ?
- Da.
Îmi poţi povesti despre ei?
El *** se numeşte?
E Ray. Îi spuneam Pammy Sue.
Vorbea mereu de prietena lui.
- Era convins că îl înşela.
- Avea dreptate?
- Nu a avut şansa să afle.
- Vincent, te-ai gândit să faci o depoziţie?
- Legat de ce au făcut la Muirfield?
- Glumeşti?
- I-am investiga.
- Nu putem face asta.
- Dar poza dovedeşte că nu ai fost doar tu.
- Încă nu pricepi ce pot ei să facă?
Dacă o facem *** trebuie,
ai putea să ieşi din umbră.
- Mi-ai putea spune ce ştii de mama mea.
- Totul se reduce la ea.
Da, cei ce o urmăreau
erau din Muirfield. E tot ce ştiu.
Atunci putem colabora pentru a-i prinde.
Am acces la baze de date,
informaţii clasificate.
- Catherine, sunt un criminal.
- Eşti o victimă.
Nu ai un iubit secret
al balerinei de găsit?
Axează-te pe asta înainte
să porneşti o mişcare de forţă.
Nu am fost sinceră cu tine
în privinţa abstinentei mele.
- Eram la o întâlnire azi noapte.
- Cerceii te-au dat de gol.
- Nu m-am putut abţine.
- Spre deosebire de tine,
nu pot găsi vreo dovadă
că Gemma avea iubit.
- Nu e un iubit.
- Sau de ce a luat pilula contraceptivă.
- Se întâlnea cu un pluton militar?
- E o reclamă.
Dar am aflat altceva.
Profilul de Facebook a lui Gemma.
În ultimele şase săptămâni,
am găsit 22 mesaje de la un bărbat
pe nume Allen Arabesque.
Arabesque? Nu-i un nume real.
"Şi băutul cafelei faci să pară graţios."
"Arătai fermecător cu pantaloni roşii."
Pare a fi un obsedat.
Şi eu aş arunca florile de la el.
Să vorbim cu cei de la departamentul I.T.
Poate putem afla de unde
a trimis mesajele Dl. Arabesque.
Adresa de internet aparţine de computerul
companiei de balet Bertrand.
Obsedatul secret îi era coleg?
Se explică de unde îi ştia
programul de zi cu zi.
Am comparat foile de pontaj
cu orele trimiterii acelor mesaje.
Singurul angajat prezent de fiecare dată
era Julio Ramirez, omul de serviciu.
Ce teorie ai?
- Şi-a mărturisit sentimentele.
- I-a dăruit crini.
- Ea l-a respins şi el a omorât-o.
- Ar fi avut acces şi la dulapul ei.
- Poate îi cauta pantalonii roşii.
- Găsiţi-l pe Julio.
Julio nu a lucrat în acea seară.
Marţea avea curs de Zumba.
- Eşti sigură că s-a dus?
- Eu nu.
Mamă, am ajuns acasă
şi sunt flămând.
Suntem aici, fiule.
Uşor, amice.
Mă duc în partea asta.
Unde îmi este poza?
- Vincent.
- Unde este?
Am lăsat-o pe birou. Ţi-o dădeam înapoi.
Spui că eşti un criminal,
dar de fapt eşti o victimă,
la fel ca mama mea.
Poza nu e despre mama ta.
E despre tine şi colegii din unitatea ta:
Raymond, Matthew, Eric.
Am scanat-o prin sistemul
de recunoaştere facială.
- Ai înnebunit?
- E o dovadă.
- Muirfield urmăreşte totul.
- Trebuie să plec.
Crezi că vreau să vin aici, să ne punem
pe amândoi în pericol, dacă nu e necesar?
Vincent, încerc să te ajut;
cu asta mă ocup.
Pe cine să ajuţi, Catherine?
Pe mine sau pe JT? Ori pe Raymond?
Părinţii lui cred că a murit ca un erou.
Vrei să le spui că l-au transformat
într-o maşină de ucis?
Şi JT şi-a riscat viaţa în ultima decadă
încercând să mă ascundă în acea uzină.
Nu trebuie să te ascunzi.
De aceea trebuie să construim un caz.
- Nu sunt unul din cazurile tale!
- Vincent, ţi s-a făcut o mare nedreptate.
Încetează!
Cat, am prins criminalul.
- Scuze.
- Aici erai.
- Eşti bine? Tremuri.
- Da, răsuflu de la alergat.
Julio, am vorbit cu ei.
Ne-au confirmat că erai
la ora 8:15 la cursul de Zumba
în noaptea uciderii lui Gemma.
- V-am spus că sunt nevinovat.
- Nu e complet adevărat.
I-ai furat lucrurile şi cred că ai făcut-o
fiindcă ţineai la ea.
Doream o amintire de la ea.
Era singura care vorbea cu mine.
- I-ai oferit şi flori?
- Nu.
Julio, ai urmărit-o cu atenţie pe Gemma.
Ai văzut sau ai auzit ceva
ce ne-ar ajuta să-l găsim pe criminal?
Nu cunosc motivul, dar cu câteva zile
înainte să moară, a mers la poliţie.
- De unde ştii?
- Am urmărit-o. Părea supărată.
Ce secţie de poliţie?
De la intersecţia străzii 27 cu Chelsea,
în apropierea studioului de balet.
În condica scrie că a intrat la ora 8:40.
- Iat-o.
- E cu Victoria?
Gemma nu pare fericită să o vadă.
Gemma nu a depus vreo plângere.
Poate Victoria a făcut-o
să se răzgândească.
Tess, e datat de acum patru zile.
În aceeaşi zi în care Gemma
a luat pilula contraceptivă.
- A făcut sex apoi s-a dus la secţie.
- E viol.
Să vorbim cu secretara,
poate a auzit ceva.
- Te poţi ocupa tu? Vreau să verific ceva.
- Da, du-te.
Bună.
Am parcat departe şi mi-am lăsat
toate electronicele la muncă.
- Intră.
- Bine. Stau doar câteva minute.
Nu-ţi face griji.
Îţi pot oferi ceva? Apă, suc,
un sandviş cu curcan?
Cred că e încă bun. Data de expirare
parcă e de cinci zile.
Ce s-a întâmplat?
Legat de curcan sau ...?
Te referi la asta?
- Unde-i sunt lucrurile?
- Presupun că le-a luat cu el.
- Unde anume?
- N-am nicio idee dar oriunde ar fi,
e mai sigur decât aici,
unde tu continui să vii.
JT, te rog, trebuie să...
Să-l vezi din nou? Priveşte în jur.
Nu e o aluzie fină. Nu mai vrea să te vadă.
Nu numai că nu ştiu unde e,
nu ştiu nici măcar când şi dacă revine,
prin urmare poţi pleca.
- Iar noi. Ai un minut?
- Da, desigur.
Credeţi că este o crimă?
Victoria ai avut probleme sau certuri
cu Gemma înainte să moară?
Nu. De fapt mă certa în privinţa
dietelor riscante pe care le ţineam,
şi cred că am părut defensivă.
Însă când am avut degetul rupt,
am pus pe mine şapte kilograme.
Şi Gemma a considerat necesar
să facă o plângere la poliţie?
Sau era vorba de un viol?
Nu ştiu ce s-a întâmplat.
De aceea nu am spus nimic.
- Cine e bărbatul?
- Nu ştiu.
Când am mers la secţie după ea,
era nervoasă, nu puteam înţelege nimic.
- Şi ai convins-o să nu facă o plângere?
- Nu, ea a vrut să plece.
Şi ai lăsat-o, ştiind despre ce era vorba?
Gemma a primit aceleaşi flori
în ziua în care a murit.
Cine ţi le-a dat?
Nu-mi aduc aminte. Primim flori mereu.
Şi poza e de anul trecut.
Erau de la Joshua?
Am vorbit cu secretara de la secţia 27
şi nu a auzit nimic de vreo presiune,
dar mi-a spus că tu şi Gemma v-aţi certat
în privinţa unui bărbat numit Joshua.
Nu cunosc vreun Joshua.
Poate secretara a auzit greşit.
În regulă. Dacă îţi aminteşti
ceva diferit, să ne suni.
Da.
Rămâne să recapitulăm totul.
Putem încerca să citim pe buze
înregistrarea de la secţie
- fiindcă acum chiar pare că minte.
- Da, într-adevăr.
- Cat, mă mut înapoi la tata.
- Poftim?!
Toate aceste lucruri, tablă, cutiile.
Nu vreau să mi-o amintesc aşa pe mama.
Nu asta a fost intenţia.
Le voi păstra în camera mea.
E mai mult de atât.
Am simţit că te-am pierdut
şi pe tine odată cu mama.
E de la muncă.
- Da.
- Durează un moment.
- Chandler.
- Agent Chandler, sunt Larry de la I.T.
Bună, Larry, ai rezolvat problema
computerului meu?
Nu ştiu *** ai făcut,
dar ai rulat programe malware.
Întregul hard disk a fost şters.
Am scanat-o prin sistemul
de recunoaştere facială.
Ai înnebunit?
Muirfield urmăreşte totul.
- Putem afla sursa?
- Mă îndoiesc.
Sunt programe cu adevărat nocive.
E precum boala Ebola
al programelor malware.
Vino la sediu şi spune-mi
ce date erau importante,
să văd dacă le pot recupera.
Eşti bine? Îmi pare rău.
Vincent?
E în regulă. Sunt bine.
- Să sun la poliţie?
- Sunt poliţia.
Victima are răni
şi hematoame subcutanate,
şi arata o lovire cu un corp
contondent la cap şi gât.
Am sărit să-l ajut şi m-a atacat,
un scenariu clasic de tâlhărie.
Fără leziuni vizibile pe piept sau pe trup,
fără probe de leziuni clinice.
- Erai în afara serviciului?
- Da.
- Deci te-a luat pe nepregătite.
- Mi s-a părut suspect.
Şi nu ai folosit vreo armă?
Nu, am utilizat forţa necesară
pentru a mă apăra.
A căzut pe spate şi s-a lovit
cu capul de maşină.
Cortexul pare a fi sfâşiat.
Probabil de aceea bicicliştii trebuie
să poarte căşti, chiar dacă sunt hoţi.
Însă pentru a cauza un astfel de impact,
pentru cineva de greutatea ta,
- înseamnă că ţi-ai lucrat mult muşchii.
- Andrenalina a fost de vină.
Evan, nu asta a fost scopul meu.
Desigur. Doar că eşti sigură
că tu ai făcut asta?
Da. De ce aş minţi?
- Eşti bine?
- Da.
- Sigur?
- Da.
Alan, ce le spun celor
de la Afaceri Interne?
A fost autoapărare.
Mă gândeam la liniile
pe care le încălcăm pentru cei dragi.
A spune o minciună
sau a merge prea departe,
indiferent pe cine rănim.
Cine ar putea fi atât de important
pentru tine, Victoria?
- Un iubit secret numit Joshua?
- Nu există niciun iubit cu acest nume.
- Nu, însă există un Joshua.
- Ne-am amintit de fractura degetului tău.
Atleţii, când se rănesc, stau pe margine
şi privesc, dar tu ai plecat.
Timp de aproape un an.
Şi te-ai îngrăşat în acel timp
cu şapte kilograme.
Am depus o somaţie
pentru fişa ta medicală.
Doctorul tău nu era un ortoped.
Era un ginecolog. Ai fost însărcinată.
Acela e Joshua. Fiul tău.
Şi crinii de anul trecut,
i-ai primit în perioada în care
Joshua a fost conceput.
Gemma a primit şi ea un buchet
după ce a fost violată.
Despre asta a fost cearta de la secţie.
Gemma a vrut să mărturisească, dar...
Îţi place să cucerească dar nu e...
- Nu are nevoie să forţeze pe cineva.
- Poate cu Gemma a făcut-o.
Şi poate a împins-o de pe acoperiş
pentru a păstra tăcerea.
Nu am vrut să o cred...
După ce s-a dus la secţie, am vorbit cu el.
Mi-a jurat că nu e adevărat.
Nu am avut un tată când eram mică.
Nu am vrut acelaşi lucru pentru Joshua.
Am încercat să-mi protejez fiul.
El a făcut-o, nu?
Cine, Victoria?
Cine e tatăl lui Joshua?
Centru puternic. Susţinere. Degete moi.
- Dle. Bertrand, trebuie să vorbim afară.
- Sunt în mijlocul repetiţiei.
Am vorbit cu Victoria Hansen.
- Pune-ţi mâinile la spate.
- E ridicol.
Am găsit agrafa lui Gemma în tomberonul
de lângă apartamentul tău.
ADN-ul tău şi al ei sunt pe agrafă.
Eşti arestat pentru violul
şi uciderea lui Gemma Parker.
Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta.
E dificil să rămâi între limitele impuse.
Aşa că încercăm să facem *** ştim mai bine.
Ai un dispozitiv de urmărire pentru mine?
Asistentul tău mi-a spus
că nu poţi ţine un curs
fără să bei cu caramel macchiato.
Am vrut să returnez asta.
Şi dacă-l vei revedea, îi poţi da şi asta?
Îmi pare rău că v-am dat peste cap relaţia.
Nu mi-am dat seama că pleci azi.
M-am gândit să încep din timp
planul B. Am aici cheia ta.
Nu vreau să pleci. Cutiile, tabla--
nu trebuia să le las la vedere.
- Era şi mama ta.
- E în regulă.
- Nu este. Vreau să fim ca în trecut.
- Nu e necesar.
Nu sunt doar vorbe.
Ai o muşcătură?
Nu, e o rană de la muncă. Însă dacă va fi
cazul pe viitor, promit să îţi spun.
Rămâi, te rog.
- Mă duc să despachetez.
- Bine.
Şi săptămâna viitoare
fac eu cinste cu sushi.
Rascuceste-mi braţul.
Cumva, cu timpul,
am uitat că dacă ţii la cineva,
trebuie să fii atent
şi la delimitările lor.
Nu am ştiut unde să ne întâlnim.
Vincent, îmi pare rău că am luat poza.
- Te-au trădat mulţi oameni, acum şi eu...
- Încalci limitele?
Ţi-am citit manifestul de patru pagini
de fapt, cel puţin primele două.
Ai avut dreptate.
Nu m-am gândit decât la mine.
M-am mistuit încercând
să găsesc pe cei vinovaţi
încât mi-am îndepărtat prietenii.
I-am transformat într-un caz.
Dar nu te voi mai deranja.
Te poţi întoarce în uzina şi promit
că nu voi spune nimic nimănui.
- Ar fi grozav.
- Da.
Însă în timp ce îţi spun "Stai departe""
şi eu continui să apar.
Adevărul e că nu am
pe nimeni de contactat.
E şi JT, dar e altceva.
Şi m-ai văzut în momente în care
nu aş vrea să mă vadă nimeni,
- şi nici atunci nu ai fugit.
- Nici tu de mine.
- Putem începe de la zero?
- Da.
După *** am spus,
a fi un agent de poliţie
înseamnă să stabileşti limite,
dar a fi o fiinţă umană
înseamnă a şti când şi ***
să le depăşim împreună.