Tip:
Highlight text to annotate it
X
Privire ageră
Cu cât mai mare, cu atât mai bine – cel puțin atunci când vine vorba despre oglinzile telescoapelor.
Însă oglinzile mari trebuie să fie și groase dacă vrei să nu se deformeze sub propria greutate.
Iar oglinzile foarte mari oricum se deformează, oricât de groase și de grele ar fi.
Care este soluția? Oglinzile subțiri și mai puțin grele – și puțină magie numită optică activă.
ESO a pus la punct acesastă tehnologie spre sfârșitul anilor 1980,
când a dat în folosință New Technology Telescope.
Iar acesta înseamnă știință de înaltă clasă și de ultimă oră.
Oglinzile Very Large Telescope – VLT - au 8,2 metri în diametru...
....dar numai 20 de centimetri grosime.
Și aici intervine magia:
un sistem de control computerizat are gijă ca
oglinzile să-își păstreze tot timpul forma dorită cu o precizie nanometrică.
VLT este cel mai important instrument al ESO.
Patru telescoape identice, își unesc forțele pe piscul Cerro Paranal din nordul Chile-ului.
Construite în anii 1990,
acestea le-au oferit astronomilor accesul la tehnologia de ultimă generație.
În mijlocul deșertului Atacama, ESO a creat un paradis al astronomilor.
Oamenii de știință stau în La Residentia,
o casă de oaspeți parțial îngropată sub pământ și pietriș
într-una dintre cele mai aride zone de pe planetă.
Dar înăuntru se află palmieri viguroși, o piscină, și .... delicioasele deserturi chiliene.
Desigur că
marele avantaj al Very Large Telescope nu este piscina de alături,
ci perspectiva unică pe care o oferă asupra Universului.
VLT nu ar putea exista fără oglinzile subțiri și optica activă.
Dar mai este încă ceva.
Stelele apar neclare chiar și atunci când sunt observate cu cele mai bune și mai mari telescoape.
Care este motivul? Atmosfera Pământului este cea care distorsionează imaginile.
Aici intervine a doua metodă magică.
Pe Paranal, razele laser străpung cerul nopții pentru a crea stele artificiale.
Senzorii utilizează aceste stele pentru a măsura distorsiunile atmosferice.
Și de sute de ori pe secundă
imaginea este corectată de oglinzile deformabile controlate de computer.
Și care este rezultatul final? E ca și *** atmosfera turbulentă ar fi complet înlăturată.
Priviți diferența!
Calea Lactee este o galaxie gigantică în formă de spirală.
Iar în inima ei – la 27 000 de ani lumină depărtare –
se află taina pe care a descoperit-o cel mai mare telescop de la ESO.
Nori masivi de praf ne împiedică să privim în inima Căii Lactee.
Dar camerele în infraroșu pot străpunge praful
și descoperă ceea ce se află în spatele acestuia.
Ajutate de optica adaptivă, ele descoperă zeci de stele gigante roșii,
iar în decursul anilor se poate analiza mișcarea acestor stele!
Ele orbitează în jurul unui obiect nevăzut din centrul Căii Lactee.
Judecând din perspectiva mișcărilor stelare, obiectul invizibil trebuie să fie extrem de masiv.
O gaură neagră monstruoasă, cântărind cu 4,3 milioane de ori mai mult decât cântărește Soarele.
Astronomii au observat chiar limbile de foc aruncate de norii de gaz
care se prăbușesc în gaura neagră.
Și toate acestea sunt văzute prin simpla putere a opticii adaptivă.
Astfel, oglinzile subțiri și optica activă fac posibilă construirea unui telescop gigantic.
Iar optica adaptivă se ocupă de turbulențele atmosferice,
oferindu-ne imagini extrem de clare.
Dar încă nu am terminat cu magia!
Mai apelăm la al treilea tur de magie. Numele acestuia este interferometria.
VLT este alcătuit din patru telescoape.
Împreună, ele se pot comporta ca un singur telscop virtual de 130 de metri.
Lumina colectată de telescoapele individuale este direcționată către tuneluri de evacuare
și acumulată în laboratorul din subteran.
Aici, undele electromagnetice sunt combinate utilizând metrologia laser și linii de întârziere complicate.
Rețeaua rezultată are puterea de acumulare a luminii de la 4 oglinzi a câte 8,2 metri fiecare,
și „privirea de vultur” a unui telescop imaginar de mărimea a 50 de terenuri de tenis.
Patru telescoape auxiliare oferă rețelei mai multă flexibilitate.
Ele pot părea mici în comparație cu cei patru giganți.
Cu toate acestea, ele sunt echipate cu oglinzi de 1,8 metri în diametru.
Oricum ele sunt mai mari decât cel mai mare telescop din lume de acum 100 de ani!
Interferometria optică este un miracol.
Magia luminii stelelor, prinsă în laț în deșert.
Iar rezultatele sunt impresionante!
Interferometrul Very Large Telescope - VLT- "vede" de 50 de ori mai bine
decât telescopul Hubble.
Spre exemplu, ne oferă o imagine de detaliu a unei stele duble vampir.
O altă stea fură materie de la vecina sa.
Nori neregulați din praf de la stele au fost detectați în jurul lui Betelgeuse –
o stea gigantă care este pe punctul de a deveni supernovă.
Iar în discurile de praf cosmic din jurul stelelor noi, astronomii au găsit...
... materia primă pentru viitoarele lumi asemănătoare Pământului.
Very Large Telescope (VLT) reprezintă privirea ageră a omenirii îndreptată spre cer.
Astronomii au însă alte metode de a-și extinde orizonturile
și de a-și lărgi perspectivele.
La Observatorul European din Emisfera Sudică,
ei au ajuns să vadă Universul într-o lumină complet diferită.