Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea: Reef
addic7ed.com
Cursa senatoarei spre Casa Albă
Să fie "Preşedinta Meyer"?
Senatoarea se precipită.
Selina-şi suspendă campania
Decăderea lui Meyer
Selina, "mândră" să fie VEPE
VICEPREŞEDINTA
Sezonul 2, episodul 8
"Primul răspuns"
Mulţumesc că ai aranjat interviul, Dan.
Vorbesc serios, e perfect.
Plăcerea mea. Uitaţi, e simplu
ca "bună ziua".
O conversaţie plăcută şi relaxată
între doi amici.
- Astăzi aveţi America drept musafir.
- Bine ai venit, America.
Ţineţi minte faptul că Janet
are nevoie de asta mai mult ca dvs.
Cât de adevărat.
E cam la categoria uşoară acum.
- Îi facem un serviciu.
- E cam epavă.
Trebuie să ne pregătim.
Haideţi, încălzirea.
- Cântecul ce a ofensat juma' din Europa?
- Nu a ofensat jumătate din Europa.
Bun, fie. Trebuie să-ţi spun, Janet,
că a fost o parodie la veselie.
În campanie, dvs. şi Andrew
eraţi numai zâmbete,
dar în spatele cortinei vă luptaţi
ca şerpii într-un sac.
Sunteţi o impostoare
şi o mincinoasă, doamnă.
- Ce? Ce faci aicea?
- Vă bombardez.
Pregătim un reportaj de înfoiere
a imaginii, nu de turtire a ei.
- Exact. Apropo, în ce e îmbrăcată?
- Sacou şi pantaloni.
- Conservator şi totodată disperat.
- Ce? Uite ce port eu.
- Ştim de-acum ce poartă? Putem afla?
- Intrăm la ea imediat.
- Se aşteaptă să-i înfoiem imaginea.
- Vezi să nu.
O înfoiem la vrăjeală, pe la început.
Faci pe amica, aţi făcut şcoala împreună.
Ca şi când vă plăceţi.
Apoi trecem brusc la durităţi.
Nimeni nu se ştie la durităţi ca tine.
Să văd duritate.
Gata, Gigi Duru'.
- Ce face ăsta?
- Mută un cal fără picioare...?
- Catherine...
- Dră Ryland, ce onoare să vă cunosc.
- Ce plăcere să te cunosc...
- Sunt o mare admiratoare.
- Mulţumesc.
- Sper de fapt să studiez jurnalism TV.
Acum fac studiu de film
şi dans postmodern.
Minunat. Va trebui să discutăm
despre asta când pornim camerele.
Mi-ar plăcea asta. Fac un curs la care
dezbatem probleme curente prin mişcare...
Hai să-ţi punem microfon.
- Dumnezeule, va fi o problemă, uitaţi.
- La înfoiere vă referiţi?
- Puneţi-vă mâinile în buzunare.
- Dar atunci pare că m-aş masturba.
Punem o păturică, sau aduce
prea mult a Roosevelt?
Vreţi vă rog să îngenuncheaţi? Parc-aş
fi căzut într-o fântână, mă doare gâtul.
- Vor aduce vorba de excursia de rafting.
- Păi, mi-am dus fostul pe râu
şi am încercat să-i zdrobesc capul
cu o piatră şi apoi să-l înec...
- El e Cody Marshall.
- Cody Marshall.
- Producătorul "Primului răspuns".
- Scuze, întrerup vreo rugăciune?
- Nu, făceam o chestie cu înălţimea.
- Bun, succes la toată lumea.
Mulţumim. Tare drăguţ, mulţumim.
Mulţumim că aţi venit, sincer.
Deci poartă o rochie albăstruie,
de parcă a vomat flori pe ea.
- Zici că-i o bibliotecară ponosită.
- Aha, bun.
- Da! Ne-am pus pe treabă.
- Ce-i?
Tocmai s-a confirmat...
Un e-mail scurs.
Fostul soţ promite acces
în schimbul favorurilor în afaceri.
- Chiar se dă mare cu asta.
- Ştiu.
- E aproape prea dureros.
- Se dă mare cu accesul.
Atrage-o cu binele în direcţia asta, apoi
fă-te vultur şi smulge hălci din ea.
Nici nu-i cine ştie ce pradă.
- "Greg", parcă?
- "Gary".
- Gary, ni-s gata, dac-ai putea...
- Da, grozav, da...
- Doamnă Vicepreşedintă...
- Janet Ryland.
Doamne, cred că ultima dată
ne-am văzut la...
- La Dineul corespondenţilor.
- La Dineu, aşa e.
- Cred că ai mai crescut de atunci.
- Sau dvs. v-aţi mai micşorat.
- Da, păi...
- Nu, port eu acuma tocuri.
În fine, mă bucur că eşti aici.
Deci ai găsit cu bine spelunca...
Da, cred că este al patrulea
nostru interviu cu vicepreşedinţi.
- Serios...?
- Trei au fost excelente, nicio presiune.
- Vorbeşte cu mine.
- Bun.
- Şi, care-i planul? Ce vom face?
- Vom începe cu un mic tur al camerei...
Apoi interviul formal, mă gândeam
că aici ar fi bine.
- Aici? Bun.
- Da.
- Înseamnă că asta trebuie să dispară.
- Credeam că-l faceţi acolo.
Nu, aşa ziceam, dar îl facem aici
şi e absolut în ordine.
Deci o să luăm
nefericirea aia din drum...
În fine, mi-ai cunoscut fiica?
- Mi-ai primit ultimul e-mail cu subiecte?
- Nu, l-a primit dosarul de spam.
- Serios, l-ai primit?
- Să-l fi primit...?
Da, am pregă*** tot. Să facem
puţină istorie aici, oameni buni.
Bun, camerele pornite.
Vă mulţumim că ne-aţi invitat
în casa dvs., dnă Vicepreşedintă.
E plăcerea mea, cu siguranţă.
Mă gândeam că ar fi amuzant
să discutăm despre ce-i original
şi ce s-a adăugat
de-a lungul anilor.
Vorbim despre clădire, da?
- Fiindcă eu sunt originală.
- Cu siguranţă că sunteţi.
- Nu, da, despre clădire, doamnă.
- Da, clădirea e în stil Regina Ana.
Multe dintre ob-ec... obiecte
sunt de la cei din marină, de fapt.
- Serios?
- Vechii marinari britanici.
Ăsta, de exemplu... ocheanul
ăsta de spionat, sau telescop...
- De văzut spioni.
- De-ar fi, nu?
Dacă tot aţi adus vorba,
aţi vrea să comentaţi despre agentul CIA
salvat odată cu studenţii din Uzbekistan?
Păi, chiar n-aş... şti ce să spun.
Fiindcă investigaţia e în desfăşurare.
Ăsta, în schimb, e un uluitor
soi de aparat de navigaţie.
Mă gândeam că aţi vrea să comentaţi ***
a pus în pericol vieţile acelor tineri.
Dar ar fi greşit şi neetic să mă
antepronunţ în timpul anchetei.
Acesta-i un clopot.
Luăm câteva cadre cu dvs.
şi Janet păşind pe hol?
- Sigur.
- Fără sunet, doar cadre de montaj.
- Adăugăm vocea ulterior...
- O punem mai târziu.
- Da, bine.
- Filmăm.
Parcă era vorba că treaba cu spionul
era complet de neabordat, nu?
- Îmi pare rău, mi s-a părut...
- Chiar sper că a fost şi ultima...
Şi singura întrebare
gen "Ţi-am făcut-o", da?
Mi se părea că voiaţi
să aduc vorba de asta.
- Nu, nu a fost câtuşi de puţin cazul.
- Înţeleg de ce sunteţi încordată.
Nu, nu sunt încordată, Janet.
Nici pe departe încordată.
Încerc doar s-o facem
*** trebuie.
Asta-i o tâmpenie veche de careva,
nu ştiu de care.
- E bântuită casa asta?
- O, Doamne, nu ştiu.
Detest casa asta, să-ţi spun sincer.
Parc-ai locui la puşcăria păpuşilor.
- Cynthia, îmi dai nişte agrafe?
- Bun, să ne aşezăm.
- Eliberaţi fundalul, vă rog.
- Dau o linie mai bună.
- Serios?
- Dvs. n-aveţi nevoie, aveţi forme grozave.
- *** rămâne cu asta?
- O, Doamne.
Uitaţi, o-mpăturim.
Puneţi-vă mâinile aşa.
- Dar acum parcă mă doare burta.
- Mulţumim.
Bun, să dăm drumul la camere.
Linişte, toată lumea. Mersi, Glen.
- Sunetul?
- Sunetul merge.
Şi filmăm...
- Ştiţi ce? Mă simt cam în întuneric.
- Da, vreau doar să...
- Gary, ne dai reflectorul înapoi?
- Scuze, să-l punem înapoi.
Ne dai vreo două reflectoare
şi pentru vicepreşedintă?
Da, stai să mi le scot din cur.
Suntem în DC, găseşti pe cineva
dispus să-şi deschidă curul duminica.
Super, succes. Sunetul merge,
toţi pregătiţi şi-arată bine.
Şi... filmăm!
Aţi citit Inima puterii: Cele mai influente
cupluri din DC de Randall Howard?
Din nefericire, nu prea am timp
să citesc ficţiune.
Acuma, în timpul alegerilor,
a umblat vorba de meciuri cu ţipete
între dvs. şi fostul soţ, Andrew,
şi s-a insinuat că zâmbetele şi gesturile
afectuoase erau simulate pentru camere.
- Era amiciţia voastră doar de ochii lumii?
- Nu, categoric.
Andrew era cu mine
în campanie,
fiindcă împărtăşea, şi încă împărtăşeşte,
viziunea mea pentru America.
- Bun.
- Am vrea o reluare, cu lumini.
- Reluăm, cu lumini.
- Rapid, cu lumini.
Şi, pe bune, ar putea trece
de faza cu Andrew.
Adică, o poate întinde cât vrea,
dar va primi acelaşi răspuns, deci...
Tu ai mai văzut până acum
ştiri de televiziune?
Nu, sper totuşi să primesc
un televizor Crăciunul viitor.
Uite, aşa se face.
Ce...? Scuze.
- Bun.
- Da?
- Ce...
- Vino aici.
- De ce? De ce mă suni?
- Vin-aici.
Iisuse, de ce nu faci şi nişte găuri
printr-un ziar? Ce pula mea faci?
E "A venit apocalipsa". A apărut un e-mail
de la Andrew către un lobbyist.
Se laudă că are super-acces la Selina,
se dă mare cu asta.
- Ăsta?
- De la Andrew, în pula mea, da.
- Doamnă Vicepreşedintă.
- Da? Da?
Are fostul dvs. soţ, Andrew,
vreo aspiraţie politică?
- O, Doamne.
- Tre' să-i spunem.
- Tre' să-i spunem!
- Nu, nu, nu-i spune nimic Selinei.
- De ce?
- Fiindcă-i Janet chiar acolo.
Nu ne-ar observa şoptindu-i pe la ureche?
Apoi îl pune pe sculă ăsta să caute.
- Ne-alegem în pula mea cu o poveste.
- Ce-i?
- Iar ne fute Andrew.
- Ne-a tras-o în toate universurile.
- Şi ce-i nou?
- Încă un scandal.
- Da, dar ăsta-i rău ca pula.
- E otravă politică. Otravă...
- Bună, Andrew.
- Andrew...
A fost în tranzacţii imobiliare
comerciale întreaga lui viaţă.
Deci n-ar avea motiv de...
Ar putea face vreo joncţiune?
Desigur, n-aş putea
răspunde în locul lui.
V-ar surprinde să aflaţi că tocmai
a apărut pe un blog informaţia
că fostul dvs. soţ a promis unui
lobbyist acces favorabil la biroul dvs.?
Există chiar e-mail-ul
de la fostul soţ al dvs.
Înţeleg. Bun.
"Salut, Jim. Nu uita că am
urechea vicepreşedintei"
"şi pot obţine
tot felul de accesuri la ea".
Şi urmează unul dintre
emoticonurile alea, la final, deci...
Îmi imaginez că o fi fost
un soi de glumă.
Să ştii că Andrew Meyer nu are absolut
nicio influenţă în luarea mea de decizii.
E greu de crezut, fiindcă tocmai
aţi zugrăvit o imagine a relaţiei voastre
ca fiind foarte strânsă,
extrem de strânsă.
Nu suntem legaţi telepatic.
Nu-mi poate citi gândurile.
Au trecut 15 minute.
- Grozav, grozav...
- Să luăm o pauză.
Doamne... Bun.
- Eşti bine, Gary?
- Da, sunt bine.
Scuze, mă lăsaţi să vă fixez microfonul?
Se-aude un bruiaj...
- Las' la mine.
- Uşor! Vezi că urechile sunt viaţa mea.
- Nu trebuie să...
- Da, sunt convins. Uşurel.
Ştiu că aţi vrea să ucideţi
pe cineva acum...
Dar, din nefericire,
nu poate fi cineva din clădire.
- Bine?
- Bine.
Când mi-a spus Selina cine ia interviul,
nu mă mai puteai ţine la distanţă.
Vorbim niţel mai târziu,
minunat, abia aştept.
Da, dar hai să te ducem acum
să te schimbăm şi aranjăm.
Când eram căsătoriţi, el stătea
la toaletă mai mult ca mine.
- Nu-i adevărat, de ce ai spune asta?
- Hai, treci aici.
- Ce dracu-i chestia asta?
- E un cablu.
- Căcat...
- E un cablu acolo.
- Ascult-aici: la ce ţi-a stat capul?
- Ce-i? Glumeam.
Încă odată, Andrew, ai coborât
complet sub aşteptări.
Când te-am chemat aici, la reşedinţă,
să mă fuţi, nu la asta mă refeream.
- Nu ne folosim reciproc?
- Despre ce vorbeşti?
Bun, ţi-o spun pe şleau.
Cât de uşor are parte vicepreşedinta
Statelor Unite al Americii
de sex întâmplător?
Eu sunt convenabil.
- Şi ştiu că...
- Ia să-ţi spun eu ceva.
Aşa e, sunt vicepreşedinta Statelor Unite
şi acum aleg să nu mă mai fut cu tine.
Timpul ne-o va spune.
Trebuie să mă schimb.
Da, arăţi îngrozitor.
- Tu arăţi minunat.
- Încetează.
- Se duce doar să se schimbe.
- Staţi, unde se duce?
- Să-mi iau chestiile.
- În dormitorul meu.
O, nu! A-a!
Andrew fute vepeuri? Şi tu ştiai asta?
Asta-i o furtună de căcat de gradul cinci.
E terminată.
Gata, eu am plecat.
Ziceam să filmăm intrarea
lui Andrew, ca fundament.
Deci vă întâlniţi aici, pusi-pusi,
ceau-ceau, se-adună familia.
Nu, înţeleg ce-i aia o intrare
şi *** se întâmpină oamenii.
- Grozav. Iată-l că vine!
- Nu, nu, nu, staţi aşa!
Nu, nu filmaţi asta.
Îmi pare rău, nu aşa facem.
N-avem uşă de intrare în pod,
ca-n cărţile lui Dr. Seuss, sau ceva.
Când filmăm momente neprevăzute,
lucrurile se mai tensionează.
Ba nu, nu-i nicio tensiune.
Ne simţim bine şi-s încântată să vă am
aici, dar s-o facem aşa *** trebuie.
- Andrew!
- Ceau, tată!
*** sunteţi? Mă bucur să vă văd.
Scuzaţi-mă.
- Tu *** eşti?
- Mă bucur să te văd.
- Tată...
- Ceau, *** eşti...?
- Cât de des se-ntâmplă asta?
- O, Doamne...
Ne adunăm o dată pe săptămână
la un potol şi o şuetă.
Da, adică, atunci când permite
programul şi alea,
fiindcă acum chiar mă consider a fi
măritată cu biroul meu vicepreşedinţial.
Adică, lucram de curând cu Mary King
toată noaptea la evitarea îngheţului.
Fireşte, n-a fost...
N-a fost evitat, din păcate.
Credeţi că aţi fi putut lucra
mai din greu la aia?
Păi, muncim mai din greu.
- E frustrant, fireşte...
- Sigur...
- Pentru poporul american, chiar este.
- E un proces tare lung.
Cioc-cioc, a venit J-Rock...
- O, Doamne...
- Suntem în timpul filmării.
- Doamne, Jonah...
- Mese-J-ul, Mese-J-ul.
- Sal'tare, chipeşule. *** eşti?
- Ce mai faceţi?
- Salut, Jonah.
- Ce fain să te revăd.
Doamne, da' ai crescut, nu?
M-am distrat super la petrecerea ta.
Grozav... Super să te văd.
Salut, *** stă treaba?
Jonah este... dragul nostru Jonah
e omul de legătură cu Casa Albă.
- Vinovat.
- Şi...
E unul dintre personajele mai pline
de culoare din Aripa de Vest.
- Aş şi zice, grozavă intrare.
- Mulţumesc, încerc să las impresii.
Voiam să vă spun că sunt un admirator,
apropo, ador sincer munca dvs.
- Mulţumesc.
- Vă dau cartea mea de vizită,
în caz că vreţi vreodată chestii gen
"din interiorul Aripii de Vest".
Am apariţii media ocazionale.
Dau limbi orale grozave.
- Jonah, cu ce ocazie această plăcere?
- Numai ce-am vorbit cu Casa Albă,
iar PSUA va anunţa în 15 minute
că îngheţul a luat sfârşit.
- Adevărat?
- Nu că-i grozav?
- Nu că-i grozav?
- Mută pe ea.
Da, spicherul,
şeful majorităţii senatoriale
şi PSUA au ajuns la o înţelegere
şi am repornit America.
- A-ha, da!
- Felicitări, dnă Vicepreşedintă!
- Mulţumesc!
- Am reuşit! Dvs. aţi reuşit! Dvs.!
Rezoluţia a necesitat mai puţin timp
decât aţi anticipat dvs.
Păi a luat tot timpul
ce a dus la acest timp.
- Deci vă aşteptaţi la o soluţie astăzi?
- Da, mă aşteptam, da.
Şi totuşi, spuneaţi că va fi
un proces tare lung.
- Şi a fost, da, a fost...
- Aţi fost implicată în...
Janet, e ca şi când slăbeşti
un borcan cu murături
şi trece careva şi doar îl deschide.
Ăsta-i slăbitorul de capac al îngheţului.
- Slăbitorul borcanului cu murături...
- Îmi place.
Nu, dar ne puteţi detalia
înţelegerea finală?
Pot, e... Ştii...
Pot, dar vreau şi să îmbuc
ceva de prânz.
Ne e foame?
- Da, da...
- Haideţi la prânz!
- Întrerupem. Da, cred că-ntrerupem.
- Prânzul!
- Nu ştie...
- Doamne, ea nici nu ştia.
Asta mi-a adus aminte
de ce m-am apucat de meseria asta.
Sunt foarte atras de tine
în clipa asta.
Cred că aş vrea să stau numai
şi să vă văd pe voi pregătind masa.
Prefaceţi-vă că nu-s aici. Aş cam vrea
să fiu ca musca pe perete.
Doamne, Andrew, o dai peste tot.
Am să-ţi aduc un...
- Decojitor, da?
- Nu-mi trebuieşte decojitor, mersi.
- Ba da, ai nevoie de decojitor.
- De fapt, n-am.
Unde... Încerc
să-mi amintesc unde...
Ştii ***, uneori, ai ceva în bucătărie,
ştii unde e, dar deodată nu-l mai găseşti?
- Asta păţesc eu acum.
- Păi, probabil cu atâta personal aici...
Nu, nu, îmi cunosc bucătăria
ca pe propriile buzunare.
Nu-i asta.
Bun, deci nu ştiu unde...
Asta te scoate din minţi.
Ai păţit vreodată, când...
- Eu nu-s aici.
- Bun, tu nu eşti aici. Scuze.
Vorbesc cu mine însămi: "Unde eşti,
decojitorule"? Bun, l-am găsit.
Era, inexplicabil, cu şerveţelele.
Poftim, foloseşte-l pe... morcovi.
- De fapt, am terminat. Gata.
- Bun.
Spuneţi-mi, nu aveţi de obicei
personal care vă face asta?
- Ba da, sigur.
- Sigur, dar mie-mi place să mut oale.
Cred că ai putea spune
că-s o gurmandă.
Deci, ca să te avertizez,
Andrew clar nu e "pe masă".
Practic vorbind, e "la masă"
în momentul de faţă.
- Ce-i în meniu?
- Pui prăjit cu verdeţuri...
- Şi salată de rucolă.
- Catherine, îţi place când gătesc ai tăi?
Da, îmi place *** gătesc legumele.
Legumele sunt preferatele mele.
- Îmi plac legumele atât de mult...
- Lucrezi pentru lobbyul legumicol?
- Revin imediat, merg să iau ceva.
- Bun, draga.
- Vrei te rog să foloseşti decojitorul?
- Am terminat cu morcovii.
- N-ai terminat.
- Atâţia morcovi vom folosi.
Îmi dau seama că sunt mai mulţi morcovi.
Dar nu ne trebuiesc mai mulţi.
Campania "Fă mişcare", pe care,
după *** ştii, eu am iniţiat-o...
Când lansam acea campanie,
am descoperit un măcelar organic local.
CATHERINE E VEGETARIANĂ
Şi...
Face multe...
Vite...
V-A SPUS ACUM 3 LUNI
Vite nutrite cu iarbă...
- Şi găini nestresate.
- Da. Da.
Care-i felul tău preferat,
pe care abia aştepţi să-l serveşti?
Îmi place tare mult... varza de Bruxelles
prăjită pe care o fac mama şi tata.
Da...
Bun, ăştia iau o pauză, deci avem ocazia
să venim aici să discutăm niţel.
Nu mi-ai spus niciodată
că eşti vegetariană.
- Ţi-am spus acum trei luni.
- Nu mi-ai spus, Catherine. Ce-i?
Acum, că o aud spunând-o,
parcă-mi sună cunoscut.
Inutil. Dar doar fiindcă el e panaramă,
nu trebuie să fii şi tu panaramă.
- Şi-acum îţi spun ceva: vei mânca puiul.
- N-o fac, sunt vegetariană, mamă.
Ai înghiţit pui întreaga ta viaţă.
O vei face din nou astăzi.
Ţi-am înghiţit porcăriile
întreaga mea viaţă...
Ascultă, domnişorico,
nu aşa vorbim cu mama.
- Bun, am să... Fir-ar, Doamne. Vrei...?
- Da, da, da...
- Ştii ***, la 12 ani, te-ai lăsat de...?
- Nu, vorbeşte doar pentru tine.
Va da foarte rău pentru mama ta la TV
dacă nu ştie că eşti vegetariană.
Nu-mi mai sacrific morala
pentru cariera ei de-acum.
Eu am făcut-o,
nu-i chiar atât de rău.
Păi şi nu arată puiul ăla
extraordinar, Catherine?
- Arată delicios.
- Da...
- Îmi place când găteşte tata.
- Un om cu talente ascunse...
- Nu-mi place să mă laud.
- Oricum, nu cu gătitul...
Aşa, poftim, puiuţ.
Papă tot.
Trebuie să-ţi repet.
Ne-am înţeles asupra subiectelor.
Iar cel cu e-mailul lui Andrew
nu a fost acceptat.
Scumpo, astea-s ştirile. S-a întâmplat
azi, e nou, azi spunem mai departe.
- Ăsta-i rostul ştirilor, deci...
- Dă-mi voie să-ţi spun că nu-i ştire.
- Ăsta-i în pula mea postul culinar.
- Păi dă-mi voie să-ţi spun: să te fut!
Eu decid montajul
cu politicianul tău de căcat
cu care tu te-ai asociat,
nu eu, gremlin mititel.
Şi a fost un divorţ fericit
pentru tine, Catherine?
Da... Cred că, ştiind că mama trebuia
să fie disponibilă 24 de ore pe zi,
am învăţat de fapt să nu fiu
un copil prea solicitant.
E adevărat, e...
Deci nu te simţi furată,
părinteşte vorbind, nu, Catherine?
Nu. Îmi place mult
muzica, de fapt,
aşa că încerc să-mi explic părinţii
prin prismă muzicală.
Ştiţi, uneori muzicienii sunt mai buni
în trupe, alteori, mai buni solo.
- Interesant...
- Da...
Gen Beatles, mai buni ca trupă, sau
Michael Jackson, mai bun singur.
Deşi nu un părinte grozav,
să recunoaştem.
De fapt, s-a descurcat
binişor cu proprii copii.
Când a fost vorba de alţi copii
a devenit tare riscant.
Dar, nu, apoi l-a bălăbănit
pe ăla de la mare înălţime.
Nu? Peste balustrada aia...?
Ştii, dacă mi-o faci la faza asta,
n-o mai pupi în veci pe vepe în cameră.
De ce pula mea...
De ce mi te mai adresezi?
De-ai lăsa pe careva suficient
de aproape să fută câta lumină-n tine,
- ...ţi-ai mai închide şi tu gura!
- Tu... Tu...
- Gata, gata...
- Tu nu ştii nimic despre mine.
Crezi că-i uşor ce fac eu? Să-ţi strige
10.000 de interese-n faţă
aşa *** îţi strig eu acuma-n faţă,
zi de zi, întreaga zi?
- Io-s bună-n pula mea la asta!
- Am putea...
- Asta numeşti "bună"?
- Să-ţi fut faţa, Gary.
- Da, tare "bună", scuze.
- "Să-mi fută faţa", aţi auzit?
Ferestre antice...
Reduceţi sonorul...
- Ce pula mea s-a-ntâmplat?
- Reduceţi sonorul.
- Amy, hai să-ţi căutăm demnitatea aici.
- Ia-o-n pula mea de amatoare.
- Bun, bun...
- Nu, nu, nu...
- Nu, pe bune...
- Nu, aşa.
Bun, ascultă,
trebuie să te calmezi.
Măcar pe mine mă doare-n cur.
Tu n-ai avut puls toată ziua.
Bun, dar a impresionat cumva ea astăzi?
Uite, i-am pus reprezentaţia în grafic.
Priveşte micuţul grafic.
Aici, timpul, aici, cariera ei de cacao.
Poate ar trebui aici
o mică zvâcnire,
fiindcă nu şi-a borât mâncarea
pe toată masa, cine ştie.
Dacă nu-ntoarce cumva
spectacolul ăsta de căcat, ai ghicit,
- ...eu sar de-aici de nu mă vezi.
- Amy...?
Când pe buni-a mea o apucau nebuniile,
îşi cânta cântecul preferat.
~ O, ce-aş vrea să fi fost
în ţinutul bumbacului ~
~ Vremurile de demult
n-au fost uitate ~
~ Cată-n zare, cată-n zare ~
~ Cată-n zare, Dixieland. ~
Vacanţa perfectă cu familia?
- Rafting pe ape-nvolburate.
- Italia.
Disneyland.
- Păi, care e?
- Scumpo, noi n-am fost la Disneyland.
Nu, nu voi m-aţi dus.
M-a dus Rosa, cu familia ei.
- Cine-i Rosa?
- Era...
- Menajera.
- Da, menajera.
- Ai petrecut mult timp cu menajera?
- Da, era ca o...
- Dar am fost în India.
- India a fost de groază.
Nu ştiu de ce nu mi-ai dat asta
mai devreme.
N-am vrut să v-o dau
înainte de interviu.
- Doamne, fără apă...?
- Nu, m-am învăţat.
Ia uitaţi. Cică îmi subliniez succesul.
În schimb, stau şi-mi îndop faţa cu pui.
Meserie, oameni buni. Meserie, bravo vouă.
Andrew arată bine-n cameră.
- Jos de pe scări, Jonah.
- Da, doamnă.
Doamnă, trebuie să v-o spun
acum pe-a dreaptă, da?
Cele mai negre temeri ale dvs.
despre ziua asta...
- Da...?
- S-au adeverit.
- Doamne...
- Nu, aici, sus. La mine.
- Vreţi să reuşească interviul?
- Da.
- Spuneţi-o.
- Vreau să reuşească.
Uitaţi *** faceţi.
Veţi face ceva măreţ.
Ceva îndrăzneţ. Şi o veţi face
în următoarele cinci minute.
Ce zici de asta? Îmi ridic rochia
şi-mi arăt la toţi creaţa?
- Iisuse Hristoase.
- Toate bune, sus, colo?
- Mai vreţi discursuri motivaţionale?
- Nu, s-o facem.
- A auzit asta?
- Nu.
- Folosiţi Forţa, doamnă.
- Nici nu ştiu ce-nseamnă aia.
"Măreţ şi îndrăzneţ". *** adică?
Un amestec gen "Okla"-fute-m-aş-"homa"?
Am încercat s-o trezesc, da?
Trebuia să-i arunc o pasă boltită.
Fantastic. Aşa...
Pornim camerele.
Sunetul?
Ce după-amiază plăcută am apucat
să petrec cu A Doua Familie...
Da, ţi-a plăcut...?
Şi, Catherine, ai vota ca părinţii tăi
să fie din nou împreună?
Nu, nu, nu. Aşa primesc daruri
de ziua mea şi de Crăciun de la amândoi.
Catherine, *** îţi afectează asta
felul în care-ţi abordezi tu relaţiile?
Nu prea mult. Sunt într-o fază
tare diferită a vieţii mele.
Ştiţi, iubitul meu şi cu mine suntem
foarte tineri, nu vorbim de căsătorie.
Acesta ar fi Rahim?
Da.
E un nume interesant.
Indian?
- Iranian.
- Persan american de-a doua generaţie.
Dau legătura la Tel Aviv.
- Şi a fost primit în casa ta?
- Nu.
Dar numai pentru că e... E o chestie
întâmplătoare şi de fapt s-a încheiat.
- Serios? Îmi pare rău să aud, scumpo.
- E-n regulă.
Vorbind de relaţii...
Scuze, Andrew, trebuie să te-ntreb despre
relaţia ta cu lobbyistul Jim Melita
şi de aluzia că i-ai oferi acces
la vicepreşedintă.
Da, este...
Într-un cuvânt...
Ei, hai...
Poate că-i posibil să-mi fi...
supraapreciat posibilităţile.
Cred că putem spune că Andrew a-ntrecut
măsura şi a spus o prostie, da.
Presupun că vicepreşedinta
ar fi de asemenea de acord că...
Atunci când a spus că e implicată
în siguranţa naţională,
şi aia a fost
o mică exagerare.
De fapt nu sunt sigură
că cele două situaţii sunt comparabile.
Eu cred că sunt.
Şi în măsura în care
refuzi să comentezi
acuzaţiile cu spionul din situaţia
cu ostaticii până se finalizează ancheta,
şi eu m-aş abţine până aflu exact ce anume
sunt acuzat că am spus sau nu am spus.
Înţelegi că sună ca şi când ai încerca
să câştigi timp şi că ascunzi ceva?
Întrebarea e pentru mine
ori pentru Selina?
Cred că întrebarea
e pentru mine.
Vreau să vorbesc despre spion.
Despre agentul CIA.
- Nu, nu...
- Da, da...
A fost o eroare comunicaţională,
pentru care vreau să-mi cer scuze
în numele Administraţiei.
Ştii, intenţia nu a fost să inducă
în eroare poporul american,
dar acesta a fost
efectul său.
- Futu-i...
- Şi pentru asta îmi pare sincer rău.
Dar spun că am avut deplină
cunoştinţă de condiţia spionului.
- Dar n-a avut.
- Ştiu...!
Doamnă Vicepreşedintă,
asta e într-adevăr o recunoaştere.
Da, mi-am asumat acum un rol,
un rol important în siguranţa naţională,
şi sunt nespus de mândră
cu această responsabilitate.
Acuma, uneori trebuie
să treci la fapte.
Dar mereu trebuie
să asculţi.
Fiindcă, în politică,
cinstea şi inima
sunt numai atât de bune
*** îţi sunt urechile.
Iar mie urechile
îmi asigură existenţa.
Gata partea noastră,
oameni buni.
- Gata, grozav!
- Foarte bine...
Doamnă Vicepreşedintă,
a fost un interviu extraordinar.
Mulţumesc mult.
Veţi lua reflectoarele de pe închiderea
îngheţului, vă garantez asta.
- Vom vedea.
- Mult noroc, Andrew.
- O plăcere să te cunosc.
- Mult noroc cu toate...
Bravo, Echipa Meyer!
Nu...? Este...?
- Felicitări.
- Sincer, a fost... Mare lucru, mamă.
Chiar îmi pare rău că am adus vorba
de Rahim, ştiu că nu voiai s-o fac.
Mie-mi pare rău că a trebuit
să-i dai papucii la TV.
Notiţe pentru interviu, voiam
să vă ajut să le ţineţi şirul.
- Pleacă de-aici.
- *** sunteţi?
Am scuipat atâtea căcaturi
că-mi va trebui o mentosană.
- Mentosană-n pula mea.
- Vreţi mentosană? V-aduc!
Nu, ziceam doar.
Mă-ntorc, dacă aveţi nevoie
de mine... Aripa de Vest.
- Nimeni n-are, Jonah.
- N-avem nevoie de tine, Jonah.
- Amy.
- Da, doamnă?
- A plecat Andrew?
- S-a dus.
Poţi să vezi
dacă mai e acolo?
- Şi-a uitat haina.
- A, haina-i aici, sus.
- Haina.
- Aştept aici...?
- Doamnă, vreţi...
- Nu, e-n regulă.
- Ştiu unde-s chestiile lui.
- Mulţumesc.
Au să...
- Gen futaiu' victoriei?
- Ar face bine să coboare.
- Mai coboară? Să-l aşteptăm?
- Ne descurcăm.
- E-n regulă.
- Bun...
Unde-mi sunt părinţii?
- A plecat tata?
- Au o... Au o discuţie.
- Au o discuţie la etaj.
- "O discuţie la etaj"?
- Poate-ţi fac ceva nou.
- O, Iisuse Hristoase...
Traducerea: Reef
addic7ed.com