Tip:
Highlight text to annotate it
X
Asta este ceea ce a intenţionat Destiny din
momentul în care a intrat în sistemul solar
Vom supravieţui.
Vom ajunge acasă.
Îţi spun, această navă
a venit aici aici cu un motiv!
Această navă e propulsată
de energia stelelor.
El şi Young sunt două capete tari.
Nu sunt sigură care tabără
este cea mai bună alegere.
Pretindem că nimic nu s-a întâmplat..
Trebuie să fim pregătiţi
pentru următoarea întâlnire.
De dragul echipajului.
De dragul echipajului, da.
Vreau să văd nava extraterestră
Încerci să mă distragi?
Ca să nu fi băgat de seamă ce făcea Rush?
Uite, ştiam că se va întâmpla
dar nu ştiam când.
Navigaţia, propulsia, multe altele
au fost blocate complet de un cod principal
pe care nu am avut nici
o şansă să-l spargem.
Un dispozitiv antic ca aceasta
este ca o sentinţă de
condamnare la moarte.
Nu te opresc Rush,
Aşa că aşează-te, eşti invitatul meu.
Stargate Universe 1 x 14
HUMAN
Subtitrarea: SubTeam Š2010
Comentarii pe www.tvblog.ro
transcript www.addic7ed.com
Mi-ai văzut ochelarii?
Cutia de pâine.
Te-ai trezit devreme.
Oare?
Am crezut că dormi.
Am lucruri de făcut.
La 4:00?
Ce?
Dr. Browning.
Da, asta-i azi, în regulă.
Ascult, eu am...
nu cred că o să pot azi.
Nicholas...
Nimic să te îngrijoreze.
Bine, cine poate să-mi spună importanţa
algoritmilor lui Shore?
Este un algoritm quantum
utilizat pentru factorizarea integralelor.
Este important fiindcă teorie, poate
fi utilizat să spargă schema criptografică
utilizată pe scară largă
cunoscută ca RSA.
RSA se bazează pe presupunerea
că un număr mare de factorizare
este imposibil de calculat.
Această ipoteză este valabilă
pentru calculatoarele clasice.
Nici este nici un algoritm cunoscut
care să poată factoriza în timp poli nominal
Profesore Rush?
Da.
Foarte bine.
Nicholas!
Nicholas?
Ce faci aici?
Îmi pare rău, Constance, nu acum.
Credeam că o duci pe Gloria
la oncologist astăzi.
Voia să meargă singură.
Nu prea îi seamănă.
Eşti sigur că asta a vrut?
Da, foarte sigur.
Nick, ce este cu tine?
Am crezut că vei fi îngrijorat.
Sunt foarte îngrijorat.
Da?
S-a întors.
Am presimţit asta.
Tu? Tu...
Nu ai spus niciodată nimic.
Nu.
Nu pot să mai trec prin asta.
Nu pot.
Nick?
Nick, eşti acolo?
Da, da.
Vii acasă?
Nick...
Da, curând, în curând.
Profesore Rush?
Profesore Rush...
Bună, sunt dr Daniel Jackson.
Deci tu eşti.
Îmi pare rău că te acostez aici.
Am fost la tine la birou, şi mi-au spus
că nu ai intrat în el de o zi.
Nu am timp de asta, chiar nu am.
De fapt, cred că vrei să auzi
ce am de spus.
Este vreun loc mai intim
unde putem discuta?
O să-mi spui despre programul Stargate.
Dilema ta actuală...
este *** să deblochezi simbolul
al nouălea, cel final, al porţilor.
În mod concret,
de câte energie este nevoie.
De unde şti asta?
Aceste detalii sunt secrete.
Proiectul nu a primit încă
nici un nume, nu-i aşa?
Ce spui de "Icarus"?
Ştiu, pentru că deja s-a întâmplat...
şi tu eşti doar o născocire
a imaginaţiei mele.
Retrăirea acestor lucruri este
doar un rău necesar,
un efect nefericit advers
al unui proces pe care nu îl pot controla,
şi care mă ţine departe
de ceea ce trebuie să fac.
Tu,
universitatea,
norii de pe cer,
toate sunt doar un vis,
o amintire îndepărtată,
şi eu chiar trebuie să plec.
Ce naiba se întâmplă?
Pulsul este puternic.
Tensiunea este ridicată, dar nu dramatic.
Nu a vrut să implice pe nimeni altcineva.
Eu sunt la comanda acestei
nave şi asta înseamnă
că nu poţi face nimic fără să mă implici.
Înţelegi asta?
Ce e asta?
Am modificat interfaţa.
Speram că ne va permite
să folosim scaunul
fără a mai dăuna subiectului...
Şi?
Rush este primul subiect.
Să-l trezim.
Nu pot.
Întreruperea conexiunii din exterior
ar putea fi primejdioasă.
Trebuie să o facă singur.
Uite, cu mine sau fără mine,
Rush tot ar fi reuşit.
Chiar şi după ce i s-a
întâmplat lui Franklin?
Asta e singura modalitate
de a prelua controlul navei.
Codul trebuie să fie
undeva în baza de date.
Să uităm de Rush puţin.
Dacă vrea să se sinucidă, aşa să fie.
De unde ştiţi că modificarea făcută
nu va produce o explozie
care să pună întreaga navă în pericol?
Nu ştiu.
*** lucrează această nouă interfaţa?
Am creat o zonă ***, un buffer
care să încetinească
transferul informaţiilor.
De asemeni am limitat conexiunea
pe o zonă îngustă
a subconştientului subiectului.
Ar trebui să-i protejeze
marea majoritate a creierului.
În cel mai rău caz,
speram că doar amintirile ţinta
ar putea fi pierdute.
Dar dacă funcţionează,
datele stocate în computerul navei
vor fi accesibile lui Rush
în vis.
Un vis?
Unul semi lucid.
Un fel de rechemare stimulată
a amintirilor în chestiune.
*** se trezeşte?
Este un trăgaci încorporat.
Ar trebui să-i apară ca o uşă distinctă.
Tot ce trebuie să facă este să o
deschidă şi să treacă prin uşă.
Pare stabil.
Să spunem că funcţionează.
Avem vreun control?
Ştii cumva ce face el acum acolo?
Nu.
Dacă ceva merge rău,
trag cablul de alimentare.
Ia un avion.
Du-te.
Nu vreau să merg singură.
Voi merge cu tine.
Mulţumesc.
Adevărul este că oricât
de mult aş vrea...
nu cred că am puterea necesară.
Nicholas?
Doamne, Nick...
Nu te îngrijora.
Nu mi-am pierdut minţile, nu încă, oricum,
dar după *** vezi, sunt cam ocupat.
A ignora ceva nu ajută pe nimeni.
Să te consumi în munca în felul ăsta.
Are nevoie de tine...
Îţi mulţumesc pentru îngrijorarea ta,
dar, ştii,
nu pot să mă mă las distras
în momentul acesta...
Asta este pentru tine soţia
ta muribunda, o distragere?
Nu, bineînţeles că nu.
Vrea să meargă acasă
pentru ultima dată.
Ar trebui să o duci.
Constance...
Ştiu că vrei să fie bine,
chiar ştiu.
Dar nu pot să plec niciunde,
nu acum.
Eşti bine?
Sigur.
De ce nu?
Ai ales să stai singur aici
în loc să stai cu mine.
Păreai ocupată.
Vreau să ştiu dacă vom fii în regulă.
Ştiu că crezi că te-am trădat,
şi îmi pare rău.
Nu am vrut să te rănesc.
Nu se va mai întâmpla.
Prietenia ta înseamnă mult pentru mine.
Nici un moment de plictiseală.
Mergem să vedem unde ne aflam acum?
Ce avem?
Uită-te.
Acelea sunt clădiri?
Au fost.
Par ruine.
Este primul semn de al unei civilizaţii
pe planeta de acolo.
Umană?
Nu sunt semne de viaţă.
Ar trebui să verificăm.
Şase ore pe ceas.
Voi băieţi vă pregătiţi.
Aş vrea să merg şi eu.
Şi eu.
Chloe a studiat toată
munca drului Jackson.
Da?
Ai făcut asta?
Am făcut-o.
Spune ceva despre arheologie.
Stratificări.
- E bine.
- Mulţumesc.
În plus, nu ai spus
că ai luat ore de istorie antică?
- Am făcut-o.
- La Harvard.
Nu văd *** ne-ar putea ajuta asta
la miliarde de ani lumină de
casă, dar am înţeles.
Sunt sigur că am stabilit deja că
această navă nu este mai
sigură decât oricare planetă.
Răpită de extratereştrii, chiar de aici.
Nu am nici o problemă să
mergeţi vreunul din voi.
Nu am spus că am niciodată.
Doar să fiţi atenţi.
Da, domnule.
Fiecare cod spart vreodată,
fiecare cifru din ultimele două milenii
s-au bazat pe cele venite de la ei.
Acest cod, oricum, este atât de vechi
încât probabil nu are precedent.
Vorbeşti despre o proto-encriptare?
Exact, corect.
Atunci *** să-l atacăm
fără bezele elementare?
Vreunul dintre voi ştie?
Nimic?
Nimeni nu vede vreun ţipar aici?
Atunci la ce sunteţi buni?
De ce eşti aici?
Sunt nişte simboluri acolo pe
care nu le-am mai văzut niciodată...
Ba da, le-ai mai văzut!
Da, le-ai mai văzut,
deoarece toţi sunteţi în mine!
Ieşiţi!
Ieşiţi toţi!
Nu e vina lor.
Da, ştiu.
Eu sunt cel care nu poate să o rezolve.
În ciuda faptului că se afla la fata mea.
Te-ai mai gândit la ce am vorbit?
Da...
Am dat greş şi acolo.
Scuze?
Să rezolv problema
celui de al nouălea simbol.
Mi-am dedicat doi ani şi jumătate
din viaţă pentru asta.
În timpul acesta, soţia mea...
Îşi va petrece zilele
dinaintea morţii singura
în timp ce eu sunt în afară,
încercând să rezolv acea mică problemă...
Apoi un copil,
un copil mare
cu o educaţie nesemnificativă
va face saltul în ultimul moment...
şi o va rezolva,
uite aşa.
Fără nici o ambiţie.
Îşi petrece majoritatea timpului
jucând jocuri ridicole,
şi totuşi va fii geniul care
nu o să fiu eu niciodată.
El ar trebui să fie aici,
să vadă ce văd eu.
Uite...
Evident nu eşti tu însuţi acum.
Înţeleg prin ceea ce treci.
Da, ştiu.
Mi-am pierdut soţia,
Şi nu pot face nimic să o salvez.
Este un sentiment teribil de neajutorare.
Da, soţia mea nu este răspunsul.
Datele vin mai repede
când sunt cu ea,
Dar mai repede nu mă ajute
dacă nu pot să le interpretez.
Există modele pe care
pur şi simplu nu le văd.
Spun doar
dacă ai nevoie de
timp, ia-ţi, fi cu ea.
Asta e mult mai important acum.
Asta e mult mai important
decât orice.
Da, mersi, ai fost foarte util.
Îţi sângerează nasul.
Kino nu a putut cu adevărat
să redea acest loc.
E destul de incredibil.
Minunat.
Arată că nu a fost cineva pe aici
de multă, multă vreme.
Ei bine, avem
aproximativ şase ore
să ne dăm seama ce s-a întâmplat.
Să ne uităm în jur.
Vreun progres?
Nasul i-a sângerat. S-a oprit acum.
Ce înseamnă asta?
Nu ştiu exact,
dar nu poate fi ceva bun pentru el,
modul în care chestia asta
are de-a face cu creierul.
Rata pulsului său şi TA au fost fluctuante.
Ai spus că a fost stabil.
Am spus "pentru moment".
Asta a fost cu o oră în urmă.
Nu se poate spune
dacă are succes acolo?
Nu, pot doar monitoriza
rata de transfer de date ce
se varsă în mintea lui,
care fluctuează de asemeni.
Care sunt şansele
ca scoaterea de acolo
să-l ucidă?
Nu pot nici măcar presupune asta.
Mi-am petrecut ultimii 20 de ani
urmărind ce am mâncat,
negându-mi lucrurile pe care le-am
iubit cel mai mult,
şi acum,
pot mânca orice vreau,
orice pare atrăgător.
Da.
De ce eşti aici, Nick?
Deoarece acesta e ce s-a întâmplat.
Ai de lucru. Du-te şi fă-o.
O fac.
Nu pare să conteze unde sunt.
Ai şansa să schimbi atât de multe lucruri.
Singurul lucru pe care nu-l poţi
schimba e ceea ce se întâmplă cu mine.
Nu lăsa asta să te reţină.
Când vine momentul,
ştiu că vei fi acolo.
Bine, de fiecare dată când
mă întorc, văd un alt zid...
Deci ce crezi că înseamnă asta?
Ce ai găsit, amice?
Este destul de grozav.
Pare că o reţea de tuneluri subterane.
Ar trebui să verificăm.
De ce?
Nu vrei să ştii cine a trăit cândva aici?
*** ne ajută?
Până acum Destiny s-a oprit pe planete
care aveau ceva ce aveam nevoie.
Nu spun că va fi
întotdeauna cazul, dar...
Ai văzut ceva pe Kino?
Nu, dar noi...
Ce ar putea fi, jos acolo
de care să avem nevoie?
Nu ştiu.
Ce zici de o sursă de alimentare
Capabilă de apelare a Terrei?
Haide...
Nu ştii niciodată.
Nu par să fi fost foarte
avansaţi aceşti oameni.
De fapt, multe civilizaţii
extraterestre avansate
găsite în galaxiile
Căii Lactee şi Pegasus
au trăit în ceea ce aparent păreau
arhitecturi primitive de piatră
ce ascundeau tehnologie
extrem de puternică.
Recunosc că a fost
un mare moment savant,
dar e adevărat, nu-i aşa?
Bine, ai înregistrarea Kino.
Să mergem.
Da, asta e chestia.
Noi nu... avem înregistrarea Kino.
Ce vrei să spui?
Este un fel de labirint acolo jos...
L-ai pierdut?
Nu, am luat un viraj greşit
încercând să-l conduc afară.
Vreau să arunc doar o privire
şi să iau coordonatele.
Înregistrarea poate fi importantă.
Doar...
Bine, bine.
În regulă, o să stau aici sus
să vă acopăr spatele.
Ce, eşti speriat?
A fost o glumă.
Îmi pare rău, cred că am greşit
că suntem la nivelul ăsta acum.
Ştii, prietenii pot glumi între ei aşa?
Te rog să nu mă omori?
Haide, sergent, poţi apăra spatele.
Nu vom merge departe.
Da, domnule.
Care e problema lui?
Nu cred că-l poate speria ceva.
E un pic claustrofobic.
Trebuie să stau jos.
Bine.
Dumnezeu este refugiul
şi puterea noastră,
un ajutor prezent la necazuri.
Prin urmare noi să nu ne temem,
Deşi pământului poate fi mutat,
Deşi munţii pot fi duşi în mijlocul mării,
deşi apele pot bolborosi
sau pot fi tulburate,
Deşi munţii se cutremură
La umflarea acestora.
Acolo e un râu,
Ape curgătoare fac
bucuroasă cetatea lui Dumnezeu,
sfânta coabitare a celor mai înalţi...
Vreau să practici, bine?
Bine.
Dumnezeu este în mijlocul ei.
Ea nu va fi mutată.
Dumnezeu o va ajuta atunci
când vine dimineaţa.
Mulţumesc.
Ce a fost asta?
Vântul probabil.
Sunteţi de acord că am văzut destul?
Nu tu sperai la cadavre?
De fapt, rămăşiţe umane,
dar se pare că nu sunt.
Bine!
Doamne, dă-te de pe mine!
Du-te!
Jos de pe mine!
În regulă, mi-a ajuns. Am plecat!
Bună idee, să mergem.
Opreşte-te.
De ce?
Nu te mişca.
Doamne, ce? Ce este?
Fugi.
Cred că a prins-o.
Locotenent Scott, aici e
colonelul Young, recepţionezi?
Locotenent Scott,
sergent Greer, răspundeţi.
Sunt Scott, domnule.
Mă bucur să aud vocea, domnule.
Suntem...
Într-un fel de bucluc aici.
Care este?
Suntem prinşi într-un tunel subteran.
Explorăm ruinele.
Sergentul Greer a fost forţat
să tragă cu arma.
Tunelul s-a prăbuşit peste noi.
Nimeni nu este rănit.
Eli şi Chloe caută alte căi de ieşire,
dar dacă ei nu pot găsi una,
vom avea nevoie de ajutor
să scăpăm de aici, domnule.
De ce a fost sergentul Greer
forţat să-şi utilizeze arma?
A fost un păianjen, domnule.
Acesta se apropia de Chloe.
Un păianjen?
A fost un păianjen mare, domnule.
Voi trimite o echipă.
Young terminat.
Mai puţin de două ore înainte
de saltul în hiperspaţiu.
E vina mea.
Nu trebuia să coborâm aici.
Deci, vestea bună este,
că nu am găsit mai mulţi păianjeni.
Ai găsit Kino?
Nu, din păcate,
aceste tuneluri par a merge la nesfârşit.
Nu am găsit nici o altă ieşire
sau de acces la nivelul solului.
Am auzit vântul urlând.
Nu, nu...
Asta e ce tu ai spus că a fost.
Eu deja am probleme de respiraţie.
Este aer aici.
Pulsul meu e foarte mare.
Uşor ameţit.
În regulă, calmaţi-vă.
Trebuie să fie mai multe căi
de intrare-ieşire de aici.
Săpatul nu merge prea bine.
Avem C-4.
Nu va face bine asta
probabil mai mult rău.
Colonelul Young abia a transmis prin poartă
Vor trimite o echipă de salvare.
Şi ce au de gând să facă?
Locotenent Scott, sunt
locotenentul James,
recepţionezi?
James, te auzim.
Unde eşti?
Tocmai am găsit intrarea tunelului.
Toată lumea este bine acolo?
Da, suntem bine.
Uite...
Cât de rău e?
N-o să te mint.
Nu arată bine.
Dar o să te scoatem de acolo.
Bine, să ne apucăm de muncă!
Dr Rush?
Îmi pare rău,
Am sunat de mai multe ori.
Uşa era deschisă.
Da.
Îţi sângerează din nou nasul.
Am nişte veşti grozave.
Sursele noastre din Alianţa Lucian
au răsuflat.
Avem locaţia unei planete
care s-ar putea potrivi
cererilor noastre de energie.
Păi, asta-i grozav.
M-am gândit că veţi fi mai entuziasmat.
Adică, vor fi câteva lucruri de făcut.
Este o exploatare minieră condusă
de un mic...
Dr Jackson, înţelegi ceva
de pe tabla aia?
Nu, nu chiar.
De ce? Ar trebui?
Nu. Nici eu.
Nu mă aşteptam să se prezinte singure.
Adică, de ce ar trebui?
E un cod.
Trebuia să fie ascuns.
Un cod pentru ce?
Pentru Destiny.
Astea-s toate informaţiile stocate
în băncile sale de memorie.
Cel puţin, bănuiesc, o mică parte din ele.
Toate-s complet fără înţeles pentru mine
în această formă, fără context.
Şi din nefericire,
nu cred că rămânând aici mai mult
le va face să fie mai clare.
Te duci undeva?
Da, am terminat.
Ce-ţi mai face soţia?
E pe moarte.
Astăzi, de fapt.
Îmi pare sincer rău.
Da, şi mie.
N-ar trebui să fii cu ea?
Tot spui asta.
Da, păi, e adevărat, nu-i aşa?
Ce zi e astăzi?
Spui că soţia ta va muri astăzi,
dar nu-ţi aminteşti ce zi este...
Nu, te rog, te rog, spune-mi.
6 aprilie.
6 aprilie...
Se simte mai rău.
Doctorii spun că situaţia e foarte gravă.
Nu cred că va reuşi să treacă
de această zi.
Mulţumesc.
6 aprilie.
Ce înseamnă asta?
Nu ştiu,
dar Gloria n-a murit pe 6 aprilie.
Păi, nu e răspunsul suprem
pentru viaţă, univers şi totul.
Este 42.
Ghidul autostopistului către galaxie.
Da, mulţumesc, mi-ai fost de mare ajutor.
Adresa acestei case e numărul 4,
nu 46.
De ce scrie 46 pe uşă?
Păi, 46 împărţit la doi e 32.
Sunt sigur că ai auzit de enigmă
numărului 23.
Da, se referă la nişte noţiuni ridicole
ca totul şi orice e conectat la numărul 23.
Majoritatea oamenilor raţionali
au confirmat că enigma
e o dovadă simplă a puterii minţii
de a distinge adevărul
în aproape orice.
Da, dacă îl cauţi...
îl vei găsi.
Deci, ce e asta?
Mintea ce-mi joacă feste?
Văd ceva ce nu e acolo?
Mă conving pe mine însumi
că e cumva semnificativ?
Semnificativ...
Dr Rush?
Locotenente James, sunt colonel Young,
răspunde.
Aş vrea să am veşti mai bune, dle.
Facem tot ce putem, dar...
Lucrurile se mişca destul de încet.
Nu mai aveţi timp.
Da dle, ştim.
Bine, pot să mă panichez acum?
Ne-a mai rămas mai puţin
de o jumătate de oră.
Nu vom reuşi.
Serios, ce vom face?
Domnule, tocmai a suferit
un fel de eveniment cardiac.
Pare cumva stabilizat,
dar nu ştiu cât mai poate suporta.
Lăsându-l acolo, îl va ucide?
Aşa cred, dle.
E doar o chestiune de timp.
Ai spus că şi să-l scoatem,
l-ar putea ucide.
Ştiu că v-am sfătuit împotriva
acestei opţiuni, dar poate e mai bine
să optăm pentru risc
decât pentru certitudine.
Din nefericire, lucrurile nu merg bine
pe planetă.
Se pare că nu vom avea timp suficient
ca să-i scoatem.
Totuşi, dacă Rush poate găsi
codul principal,
s-ar putea să fim în stare să oprim
saltul lui Destiny în hiperspaţiu.
Riscăm sacrificându-l pe Rush.
După *** spui tu,
el alege să rămână conectat
la scaunul ăla.
S-ar putea să nu fie conştient
de pericolul în care se afla.
Dacă sărim în hiperspaţiu,
Eli, Scott, Greer şi Chloe
vor rămâne părăsiţi în urmă,
aşa că acum, se pare că cea mai bună şansă
a lor, este Rush.
Nu am putut găsi alte căi de acces.
Poate că e timpul să facem una.
Locotenente, nu mai avem timp.
Da, ştim.
Vom folosi C-4
să încercăm să facem o gaură
în capătul tunelului.
Cât de departe estimezi că te afli
de intrarea prăbuşită?
Nu departe.
Cam la 10 metri.
Îndepărtaţi-vă în spate cât de mult puteţi
şi anunţă-mă când sunteţi la adăpost.
Recepţionat.
Să mergem, băieţi.
E bine?
Vom vedea.
Suntem gata aici.
Să sperăm că şi noi suntem la adăpost aici.
Detonare!
Locotenente, mă recepţionezi?
Da, suntem încă aici.
Nu pare să fi avut efectul dorit.
Nu, dle.
Am înrăutăţit doar lucrurile.
Îmi pare rău.
Nu, nu e vina ta, locotenente.
Ai făcut tot posibilul.
Nu... Du-ţi echipa înapoi la navă.
Dle, încă mai avem timp...
Nu prea mult.
Asta a fost un ordin, locotenente.
Pleacă.
Nu eşti aici pentru mine.
Am trecut deja prin asta.
Nu, n-ai trecut. Nu chiar.
Am fost aici.
Nu te poţi minţi.
Ai ales această amintire
pentru că e una pe care preferi s-o uiţi.
Ce-ţi trebuie e aici, acum.
De asta eşti aici.
Nu pentru mine.
Îţi vrei doar răspunsul.
Am nevoie de un răspuns.
Eşti pe moarte.
Ştiu.
Preferi să mori decât să eşuezi?
Ce ai devenit, Nicholas?
Lucrurile pe care le-ai făcut,
nu asta eşti.
Nu eşti tu.
Mereu am avut-o în mine...
Să iau deciziile grele.
Am motive.
Motive bune.
Să răneşti oamenii?
Eşti sigur?
Îţi spui că moartea mea ţi-a dat curajul.
În realitatea, te-a întărit.
Nu eşti bărbatul pe care l-am iubit.
A murit cu tine.
N-am fost niciodată conştiinţa ta, Nicholas.
Încă mai ai o conştiinţă proprie.
Trebuie doar să o asculţi.
Unii oameni trăiesc întreaga lor viaţa
şi nu găsesc ce am avut noi.
Nu lăsa ca ce mi s-a întâmplat mie
să te schimbe astfel.
Nu e vina nimănui.
Ştiu...
Ştiu asta.
E o genă stupidă.
Dată mie de către mama,
incapabilă să facă
funcţia ei simplă,
să repare ADN-ul stricat.
Asta e, nu-i aşa?
De asta eşti aici.
Bineînţeles.
Du-te.
Ştiu cât de mult m-ai iubit.
Nu mai spune nimănui.
Nu te-am uitat, Gloria...
şi nu te voi uita vreodată.
Dr Rush?
Acum, ascultă-mă.
Avem 5 minute
să oprim această navă
să sară în hiperspaţiu.
Ce?
Vieţile oamenilor depind de asta.
Nu pot...
Nu pot face asta.
Nu pot face asta...
Nu pot face nimic în legătură cu asta...
Locotenent Scott, mă auzi?
Da, dle.
Nu putem opri.
Am înţeles, dle.
Dumnezeu să vă ocrotească, colonele.
Pe toţi.
Nu s-a terminat, fiule.
Nu renunţa.
Tocmai au sărit.
Ce faci afară din infirmerie?
Am de muncă, colonele.
Ce zici de rezolvarea codului de acces
ce ne va permite să întoarcem nava?
Destul de amuzant...
M-am gândit că n-aţi găsit nimic.
N-am spus asta.
Am spus că n-am putut opri navă atunci
şi acolo.
Şi chiar deşi aproape m-a ucis,
am reuşit să găsesc o soluţie
care ne-ar putea da controlul acestei nave
odată pentru totdeauna.
O soluţie?
46.
Păi, asta pare puţin cam simplu.
E numărul cromozomilor
din ADN-ul uman.
Un cod genetic.
*** ne ajută asta?
Ştim din alte cazuri,
cu ultima lor tehnologie,
că străbunii foloseau senzori
ce restricţionau accesul
detectând marcheri genetici specifici.
Codul de acces către Destiny
nu este aşa.
Este cu siguranţă numeric.
Problema pe care am avut-o să-l spargem
a fost că nu aveam nicio baza,
niciun început.
Trăgeam în întuneric.
Şi acum?
Acum ştim de unde să începem.
Îşi foloseau propriul cod genetic,
ca pe unul specific.
Mult mai evoluat decât al nostru,
fără îndoială,
dar tot ce avem de făcut acum
este să verificăm variaţiile.
Încă vorbim despre miliarde
de posibilităţi aici.
Am scris un program ce va trece
prin permutări.
Cât va dura asta?
Câteva zile.
Serios?
Sau câţiva ani...
Am încercat să fiu puţin mai optimist.
Asta-i puţin diferit la tine.
Rush...
Toate astea, au meritat
să-ţi rişti viaţa pentru ele?
Vom vedea.
Subtitrarea: SubTeam Š2010
Comentarii pe www.tvblog.ro
transcript www.addic7ed.com