Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/
Aveţi încredere în mine, fiindcă sunt un expert !
Aţi primit vreun sfat bun de piaţă, de curând ?
Bursa e în regulă !
Ajutor pentru acele simptome sâcâitoare?
Singurul mod de a vindeca...
... eczeme, gută, artrită...
Şi consultanţii lucrează !
Nu ne pierdem credinţa în experţi, nu-i aşa ?
Ţineţi-vă bine !
Apare imediat ajutorul calificat !
Numai experţii care greşesc garantat apar la televiziune.
Sunt Ann-Marie MacDonald şi acesta este "Necazul cu experţii".
NECAZUL CU EXPERŢII
Ei bine, piaţa depinde de cine sunt acei oameni.
Evident, eu reprezint...
Experţii...
nu putem trăi fără ei !
Ne spun *** să ne reparăm maşinile, *** să ne decorăm casele,
*** să ne creştem copiii şi *** să gătim.
Ne spun ce vinuri să bem,
ce opere de artă să cumpărăm
şi ce opinii să acceptăm,
dar şi să mâncăm corect, să facem sport şi să trăim la nesfârşit.
Dacă vrei o dietă, există cineva care îţi va spune exact *** s-o faci.
Dacă vrei să-ţi tai unghiile de la picioare, se va găsi un expert în asta.
În fiecare zi, armate de noi experţi, analişti,
învăţaţi, consultanţi şi alte autorităţi
apar public, satisfăcându-ne cerinţele, în mass media sau în alte părţi.
Sunt expert în supravieţuirea în închisoare.
Credeţi-mă... sunt expert !
Preziceri !
Problema stocurilor, Amanda, este că tind spre zero !
Şi adesea renunţăm la propriile noastre opinii în favoarea lor,
fiindcă, ei bine, ei sunt experţii, deci ştiu mai bine.
Nu-i aşa ?!
În căderea bursieră din 2008,
am descoperit că cei mai importanţi experţi ai noştri,
marii noştri guru financiari,
nu ştiau mai nimic.
Şi nici un expert nu a prezis recentele revoluţii din Orientul Mijlociu,
deşi toţi au avut multe de spus, după aceea.
Dar *** rămâne cu toţi ceilalţi experţi ?
Ar trebui să-i ascultăm ?
Fiindcă au experienţă, înseamnă că iau decizii mai bune
şi fac preziceri mai bune decât oamenii obişnuiţi ?
Sau sunt doar parte a unui nou cult,
o industrie în continuă creştere, a experţilor,
care a devenit noua noastră religie ?
Expertul mediu e la fel de precis, ca un cimpanzeu ce aruncă săgeţi.
E ca o vastă armată de proşti
şi sunt consideraţi a fi autorităţi absolute, de către mass media oficială.
Mare parte dintre experţi nu fac decât să bată câmpii.
Exact asta fac !
E timpul să analizăm experţii
şi să vedem cât de încredere sunt.
Şi vom începe cu experţii care-i intimidează aproape pe toţi:
experţii în vinuri,
care sunt ca zeii, ce ne spun nouă, muritorilor de rând, ce ar trebui să bem,
pentru a ne alătura cunoscătorilor de vinuri.
Aceşti experţi sunt printre cele mai *** autorităţi,
care iau o înghiţitură de vin
şi decretează că ar avea aromă de nuci cu o nuanţă de lemn dulce şi praf steril.
Dar oare experţii în vinuri chiar ştiu ce spun ?
Un bun loc pentru a afla este aici, în valea Loirei, din Franţa.
Frédéric Brochet a început să guste vinuri la podgoria tatălui său,
când avea numai 11 ani.
Astăzi produce un milion de sticle pe an,
de Château Domaine Ampelidae.
Dar Brochet este, de asemenea, profesor de oenologie, ştiinţa vinurilor,
la Universitatea Bordeaux.
El spune că majoritatea experţilor nu pot deosebi un vin grozav, de unul obişnuit
şi a dovedit-o prin multe experimente.
Într-un studiu, Brochet a solicitat unui grup de experţi
să guste din două sticle de Bordeaux,
una etichetată ca vin de lux, Grande Croix
şi cealaltă ca vin de masă, obişnuit.
De fapt, în ambele sticle era acelaşi vin,
dar 54 dintre cei 56 de experţi au preferat vinul din sticla mai bună,
păcăliţi fiind de ceea ce se aşteptau să guste.
Atunci când experţii se aşteaptă la un vin de calitate,
atunci caută acele calităţi.
Dar când vine vorba de un vin ieftin, de slabă calitate,
atunci îi caută defectele.
În timpul său liber, Brochet oferă consultaţii, ca expert, pentru Fauchamps,
unul dintre cele mai prestigioase magazine de vinuri din Paris.
Se ocupă şi de testele neoficiale ale vinurilor,
pentru cumpărătorii ocazionali şi unii profesionişti
şi se ştie că mai schimbă între ele câteva sticle.
Brochet schimbă acest Château Chamirey de 30$,
cu acest vin de 500$, Nuits St. Georges
şi viceversa.
Oare va remarca cineva diferenţa ?
Spre deosebire de experimentele sale reale,
oamenii de aici pot discuta între ei şi se pot ajuta reciproc, în munca de detectiv.
Dar, chiar şi aşa, majoritatea sunt păcăliţi.
Acest consultant în vinuri a cotat vinul de 30$ mai sus decât pe cel de 500$.
Personal prefer vinul Château Chamirey.
Această non-expertă alege vinul mai bun, aflat în sticla mai ieftină,
dar consultantul în vinuri al magazinului o corectează.
Numai că el a fost păcălit.
E vinul mai bun pentru mine ?
Nu !
Nuits St. Georges este un vin ceva mai complex,
apreciat în principal de profesionişti, datorită maturităţii lui.
Într-un studiu faimos,
Brochet chiar a aflat că experţii nu pot deosebi un vin alb, de unul roşu.
El le-a servit altor 54 de experţi în vinuri,
un vin roşu şi unul alb, pentru comparaţie.
De fapt, în secret, era vorba de acelaşi vin,
doar că unul fusese colorat în roşu, cu o picătură de colorant alimentar.
Nici măcar un singur expert nu a remarcat trucul.
Brochet spune că totul constă în marile speranţe.
Singurele persoane, care au remarcat că vinurile erau la fel,
erau cele complet naive, fiindcă nu ştiau nimic despre vinurile roşii.
Deci nu se aşteptau la nimic.
Brochet spune că nici un vin nu costă mai mult de 20$ sticla, pentru a fi produs
şi preţul unui vin cu adevărat scump
este impulsionat majoritar de mitologie şi reclamă.
Degustătorii de vinuri sunt cei ce crează aceste mari diferenţe între vinuri.
Deci ar trebui să avem încredere în propriile noastre papile gustative.
Dar degustătorii de vinuri nu sunt singurii ce ne dictează gusturile
şi, în unele domenii, mizele sunt uluitoare.
În lumea de multe milioane de dolari a artei
e greu de ştiut care picturi au valoare mai mare şi merită a fi cumpărate
şi care sunt simple imitaţii.
Dar un bun expert de artă te poate ajuta să te decizi sau... aşa crezi tu.
Numai că şi aici marii experţi pot fi păcăliţi de ceea ce se aşteaptă să vadă.
Această expoziţie de la Galeria Naţională din Londra este jenantă.
Ce dizgraţios !
Aceste picturi sunt, de regulă, ascunse în subsol,
dar acum sunt puse la dispoziţia tuturor.
Este o colecţie de falsuri şi contrafaceri,
care i-a păcălit pe experţii şi administratorii muzeelor timp de decenii.
Muzeul îşi expune curajos erorile, pentru ca toţi să le poată vedea.
Dar e doar o mică parte a fenomenului,
când vine vorba de experţi de artă păcăliţi de falsificatori, în toată lumea.
*** de s-a întâmplat ?
Faceţi cunoştinţă cu artistul britanic John Myatt,
care a falsificat peste 200 de opere ale marilor maeştri,
de la Monet la Matisse,
apoi le-a trecut drept originale,
cu ajutorul unui partener, escroc condamnat.
Tot ce ar putea spune lumea despre el, este stilul eclectic.
Pentru aproape un deceniu, Myatt a păcălit cei mari critici de artă britanici,
galerii, muzee şi case de licitaţie,
în ceea ce Scotland Yard a numit:
"cea mai mare fraudă în artă, a secolul XX".
Myatt a început să falsifice pe la sfârşitul anilor '80,
vizitând muzee pentru a studia stilul unui binecunoscut pictor britanic,
Ben Nicholson.
Şi am analizat pictura, stând acolo cam o oră,
până am învăţat-o aproape pe de rost.
Am mers acasă şi am pictat ceva în acelaşi stil
şi a părut să meargă destul de uşor.
Myatt spune că picturile sale erau de amator, la început.
Totuşi, el şi partenerul său, John Drewe,
au dus două picturi false, ale renumitului pictor francez Roger Bissiere,
la faimoasa galerie mondială, Tate.
Au pretins că sunt istorici de artă
şi au păcălit experţii muzeului, făcându-i să creadă că picturile erau autentice.
Apoi doi oameni în halate albe au adus picturile,
aşa că ne uitam cu toţii la picturile de pe masă
şi ei spuneau: "Ce minunate sunt !".
Le pictasem pur şi simplu acasă, pe pânze moderne.
Expertul lor le-a privit şi a spus: "Da, arată bine în opinia mea !".
Mi s-a părut de necrezut !
Era prea prostesc, ca să fie adevărat.
Până pe la mijlocul anilor '90, Myatt pictase cam 200 de falsuri:
Chagall, Picasso, Miró şi Giacometti
şi le-a văzut vândute de cele mai mari case de licitaţii ale Europei.
Treptat, falsurile lui au devenit mai bune,
dar tot nu putea crede, că atât de mulţi experţi au fost păcăliţi.
Li s-a spus ce vor urma să vadă,
aşa că asta au văzut !
Îmi pare sincer rău pentru experţi !
Chiar şi cei mai buni experţi sunt supuşi greşelii şi vor face erori.
Cei mai buni falsificatori n-au fost prinşi niciodată !
Cele mai bune falsuri sunt cele pe care le crezi autentice, chiar acum,
în galeriile de artă din toată lumea.
Deci nu ştii dacă sunt sau nu falsuri.
La Galeria Naţională, curatorul Marjorie Wieseman spune:
"Chiar şi experţii de vârf fac greşeli,
fiindcă, la fel ca degustătorii de vinuri,
unii vor şi se aşteaptă să creadă că au descoperit ceva special.
Toţi istoricii de artă, toţi curatorii,
sunt în căutarea următoarei mari descoperiri.
Deci doresc să găsească o operă importantă de artă, pierdută
şi uneori pierd din vedere că trebuie să-şi facă temele ca lumea.
Cred că cel mai des se lovesc de lăcomie
şi nu numai de lăcomia financiară,
ci şi de o lăcomie profesională.
Vrei să ţi se atribuie o mare descoperire.
În 2009, un muzeu important din Hamburg
a deschis o expoziţie de războinici chinezi din teracotă,
numai pentru a fi dovediţi drept falsuri, lipsite de valoare.
Între timp, un expert de artă, ce conducea un muzeu german de stat,
a fost convins să declare că o pictură cu pete îndrăzneţe de culoare
era semnată de Ernst Wilhelm Nay, un artist câştigător al unei burse Guggenheim.
De fapt, artistul era un cimpanzeu.
Cred că fie că e vorba de muzee, licitatori, colecţionari privaţi,
istorici de artă şi savanţi,
cu toţii sunt vulnerabili la aşa ceva.
Arta şi vinul poate au calităţi prea evazive, ca să le poţi judeca,
dar afacerile constau în fapte săvârşite la rece.
De aceea sunt nenumăraţi de instructori de afaceri şi consultanţi de management,
ale căror sfaturi umplu rafturile librăriilor.
Dar ce anume îi face pe ei să fie asemenea experţi ?
Când fostul consultant de management, Matthew Stewart, şi-a început cariera,
nu avea nici cea mai mică idee despre afaceri,
ci doar o diplomă în filozofie.
Dar angajatorul lui i-a oferit un curs de management, de trei săptămâni,
care l-a transformat într-un expert, peste noapte.
Eram un consultant accidental,
am intrat în afacerea asta cam din întâmplare.
Prima mea surpriză a fost că absenţa oricărei calificări nu conta.
Nu ştiam *** funcţionează bursa.
Stewart a devenit curând un expert vedetă,
călătorind prin toată lumea, sfătuind afacerişti şi guverne.
El explică *** o poate face oricine, dacă este prezentabil,
în cartea sa "The Management Myth"
şi de ce tot greşesc experţii.
Deci...
există o serie de mici secrete, dacă vrei să devii un expert.
În primul rând, e important să fii înalt !
Este mereu o cale bună de a inspira autoritate.
În al doilea rând, trebuie să porţi brizbrizuri, lucruri strălucitoare,
lucruri care să indice că posezi o avere personală,
să cumperi maşinile potrivite, să stai la hotelurile potrivite.
Nimic nu se vinde mai bine ca succesul !
E foarte important pentru a-ţi stabili statutul de expert.
Îţi demonstrezi cunoştinţele şi experienţa prin rezultate,
faptul că ai folosit aceste forţe în folosul tău.
Maximizează !
Minimizează !
Pentru a trece drept expert de succes, spune Stewart,
trebuie să suni ca unul, de asemenea.
Trebuie să stăpâneşti un anumit jargon de specialitate:
să vorbeşti mereu de bilanţuri
şi "am încercat să maximizez lucrurile", în loc de a le face mai bune.
Nu vrei să spui: "strategia noastră se bazează pe ceea ce facem noi mai bine",
ci spui "se bazează pe competenţele noastre fundamentale".
Deci... aşa devii un expert !
În Paris, istoricul Étienne Auger crede că experţii sunt noii noştri preoţi
şi că jargonul este limbajul lor secret.
Jargonul este cel ce va defini termenii magici,
la fel ca în majoritatea religiilor.
Latina, de exemplu, e ca un jargon pentru biserica catolică,
fiindcă, dacă nu-l înţelegi, preoţii o fac,
ceea ce înseamnă că au anumite puteri,
de care tu nu meriţi să te apropii.
Matthew Stewart crede că guru ai managementului sunt o iluzie,
că tot domeniul este o faţadă împodobită,
care pretinde că afacerea este o ştiinţă guvernată de formule.
Există o noţiune foarte importantă în economia noastră,
că există aceşti oameni, ce au un acces special la un fel de experienţă,
experienţa de a şti *** să organizeze afacerile,
*** să conducă lumea.
Şi asta crează această deschidere, ca oamenii să vină şi să spună:
"Eu sunt expertul, fiindcă eu ştiu *** să conduc organizaţii umane,
aşa *** dumneata ştii să construieşti un celular sau să proiectezi o clădire !".
Şi, totuşi, e o declaraţie nefondată !
Dar Stewart spune că dacă el e un fals expert în management, aşa sunt toţi.
Te afli într-un domeniu, în care adevărul e că nu există experţi autentici.
Domeniul e fals - ideea de bază, că există un fel de ştiinţă sau tehnologie
pe care o poţi aplica în acest domeniu,
este pur şi simplu falsă !
Totuşi, corporaţiilor şi guvernelor le place oricum să angajeze experţi,
pentru a-şi proteja pielea, în esenţă.
În esenţă, e genul de afacere de "salvare a fundului".
Dacă lucrurile merg prost ulterior,
ai vrea să poţi spune că ai ascultat de persoane respectabile, destul de deştepte
şi ei au greşit.
Dacă merge bine, desigur, atunci eşti un geniu
şi nu mai e necesar să menţionezi toţi acei experţi,
care te-au pus pe direcţia potrivită.
Există un alt domeniu, în care toţi sunt "înfometaţi" după sfaturile experţilor.
Vitamina D este medicamentul minune !
Un studiu al sucurilor...
Noi studii consideră cafeaua bună pentru inimă.
Într-o societate obsedată de sănătate,
căutăm alimentele minune, care să ne ajute să trăim la infinit,
de la ouă şi somon ce conţin miracolul omega 3,
la cereale dătătoare de viaţă,
împachetate mai degrabă ca medicamentele decât ca alimentele.
Ananasul conţine o enzimă proteică digestivă numită...
Ne căutăm răspunsurile magice la o armată de noi experţi nutriţionişti,
specialişti în diete şi alţii,
care ne dau sfaturi precise privind ce alimente să mâncăm şi ce să evităm,
pentru a fi sănătoşi şi protejaţi de cancer.
Legumele verzi sunt întotdeauna bune...
Dr. Ben Goldacre este un binecunoscut critic britanic al ştiinţei.
El spune că mulţi nutriţionişti sunt chiar mai puţin calificaţi
decât guru ai managementului.
Se numesc ei înşişi nutriţionişti !
Interesant e că acest grup de învăţaţi,
care cercetează relaţiile dintre hrană şi sănătate,
obişnuiesc să-şi zică tot nutriţionişti.
Am început să realizăm că trebuie să schimbăm numele domeniului lor,
fiindcă a fost atât de devalorizat şi caricaturizat,
de apariţia acestei noi şi bizare profesii.
Goldacre spune că asociaţiile profesionale au adesea standarde atât de reduse,
că oricine poate căpăta un fel de certificat cu aspect oficial.
De fapt, a solicitat unul prin poştă, de la această asociaţie a nutriţioniştilor,
pentru pisica sa moartă, Henrietta.
Şi l-a primit !
Asta arată că nu trebuie să fii nutriţionist
şi nici măcar nu trebuie să fii o fiinţă umană
şi nici măcar viu nu trebuie să fii,
pentru a fi membru al Asociaţiei Americane a Consultanţilor Nutriţionişti.
Gata ?
3, 2, 1...
Ca să vezi !
A fost o explozie şi avem o lampă.
Dr. Joe Schwarcz este gardianul oficial al ştiinţei, la Universitatea McGill.
Falşii experţi sunt o problemă uriaşă în lumea ştiinţifică.
Mulţi dintre aceşti "experţi profesionali" sunt doar şarlatani.
Rezultatele obţinute pe pacienţi cu toate genurile de cancer,
probează definitiv că Essiac este un leac pentru cancer.
Aţi auzit acel cuvânt cu "L": leac pentru cancer ?
Studiile de laborator...
Promovează tratamente anticancer care nu funcţionează,
promovează suplimente dietetice care nu funcţionează.
Acest aliment bogat în peroxid de hidrogen
este singura cale de a scăpa de cancer,
de eczeme, gută, artrită...
Şi, desigur, tot ce trebuie să faci, e să urmăreşti banii, ca să vezi de ce fac asta.
Schwarcz spune că o altă problemă e că până şi experţii respectabili
sunt angajaţi să facă studii pentru industrie,
care le-ar putea compromite cercetările.
O dată ce eşti plă***, e foarte greu să fii complet obiectiv.
Există mereu o direcţie,
în care ştii că, dacă oamenii te plătesc, trebuie să te îndrepţi,
chiar dacă nu se precizează vreodată concret.
Deci, de câte ori sunt implicaţi bani,
cred că expertiza devine cumva îndoielnică.
Ben Goldacre spune că există nenumăraţi experţi,
ce promit "gloanţe magice" facile, în mass media sau pe internet,
ce nu fac decât să ne distragă de la un comportament necesar, pe termen lung,
ca să rămânem sănătoşi.
Aş putea scrie...
"Cartea stilului de viaţă sănătos" a dr. Goldacre,
ca pe un jurnal zilnic prin de sfaturi
şi aş spune exact acelaşi lucru pe toate cele 365 de pagini:
"Ar trebui să mănânci zilnic mai multe fructe şi legume proaspete,
timp de 70 de ani !".
Şi chiar îmi pare rău pentru cei 70 de ani !
Chiar îmi pare rău, că dieta ta de cinci zile de detoxificare nu va funcţiona,
dar asta e realitatea.
Şi cred că dacă le spui oamenilor că acea dietă va funcţiona,
ei gândesc: "Ei bine, pot mânca nişte cartofi prăjiţi
şi când termin dieta mă duc şi la sală."
Urmează: "Da, există chiar experţi în experţi !"
Când se ajunge la prezicerile experţilor,
nu-ţi pierzi statutul de guru,
doar fiindcă prognoza ta a fost eronată.
Oare cât de răspândită este eroarea experţilor ?
Christopher Cerf este fondatorul lui "National Lampoon".
Victor Navasky este fostul editor de la "The Nation".
Cei doi oameni conduc "Institutul în expertologie",
o academie minunată, care se mută oriunde e nevoie de experţi în experţi.
Iată !
Institut în expertologie.
Împreună fac cercetări pentru o carte a tuturor prezicerilor experţilor, în timp.
De exemplu:
Bursa de valori a atins un nivel ridicat, permanent...
Irving Fisher, economist mondial faimos.
Chiar înainte de prăbuşirea bursei, din 1929.
Cine naiba vrea să-i audă pe actori vorbind ?
Fraţii Warner, 1927.
În 1962, directorul unei case de discuri a respins o formaţie, spunând:
Nu ne place sunetul lor...
Grupurile ce cântă la chitară sunt terminate.
După ce i-a privit pe The Beatles.
Se poate întâmpla ca experţii, chiar dacă nu au nici o calificare,
să aibă dreptate în cel puţin 50% din cazuri,
dar nu am găsit nici un singur expert, care să aibă dreptate mereu.
Ok, poate exagerează puţin !
Dar, în cartea lor de preziceri,
au arătat că experţii militari nu sunt mai buni decât alţii.
Wellington e un general slab...
Terminăm chestia asta până la prânz.
Napoleon
Înainte de a pierde la Waterloo.
N-ar putea lovi un elefant de la distanţa aia...
Ultimele cuvinte ale gen. John Sedgwick,
în Războiul civil american.
Christopher Cerf spune că experţii mass media, cunoscuţi adesea ca "învăţaţi",
au apărut ca ciupercile, în principal fiindcă mass media are nevoie de ei,
pentru nesfârşitele canale TV prin cablu.
Tot mai mult folosesc formatul convocării unui expert dintr-o tabără
şi a altuia din cealaltă,
care se ceartă violent, în direct, pe o problemă.
Să fie mai mult de două faţete ale problemei ?
Să presupunem că o persoană spune 2+2=7,
iar cealaltă persoană spune 2+2=5.
Oare adevărul e pe undeva la mijloc ?
Să fie, oare, 6 ?
Scriitorul David Freedman a petrecut doi ani scriind o carte despre prezicerile experţilor
şi corectitudinea lor, în multe domenii.
Concluzia sa ?
Greşesc într-un număr uimitor de cazuri !
Experţii greşesc, de regulă !
E simplu !
Surprinzător e că poţi da o valoare greşelilor făcute de experţi.
S-a dovedit în medie, că aproximativ două treimi dintre studii,
din revistele medicale importante,
s-au dovedit a fi greşite.
Şi el vorbeşte despre experţi academici respectaţi.
Dar astăzi ni se recomandă un expert aproape pentru orice.
Avem nevoie de un expert ca să ne regleze sistemul nostru TV
şi un specialist în culori, să ne vopsească zidurile...
Momentan se poartă griul !
... şi un specialist în relaţii, ca să ne echilibreze căsnicia...
N-ar trebui să înşeli, fiindcă dacă eşti însurat, atunci eşti însurat...
... ca să nu mai vorbim de experţii cărora le încredinţăm banii noştri
şi finanţele guvernului,
pe baza unei ştiinţe presupuse,
care e, de fapt, fictivă, dacă analizezi rezultatele.
Economiştii greşesc cel mai mult în revistele economice
şi s-a concluzionat că eroarea e foarte apropiată de 100%.
Practic toate studiile, publicate în reviste economice, sunt eronate.
Când "bula" economică s-a spart, în 2008,
canadianul William White era economistul şef la B.I.S.,
banca centrală a băncilor guvernamentale de oriunde.
Aflat acum la Paris, White spune că până şi experţii mondiali de vârf
nu pot vedea dincolo de teoriile lor favorite.
Cred că experţii, în cursul ultimilor ani, au făcut o treabă groaznică.
Au crezut că economia e o ştiinţă,
ignorând faptul că economia nu este o ştiinţă,
ci economia depinde majoritar de comportamentul uman.
Ar fi mult mai bine dacă experţii ar începe să recunoască,
cât de puţin ştim despre funcţionarea economiei.
Dar faptul că greşeşti nu-ţi afectează statutul de expert, spune acest autor.
Când se ajunge la prezicerile experţilor regula este:
"Cap - câştig eu, pajură - uiţi că am pariat !".
Nu-ţi pierzi statutul de guru, doar fiindcă previziunea ta a fost eronată.
Gardner dă exemplul revistei "The Economist" ce a făcut un experiment cândva,
comparând prezicerile pe 10 ani, despre economie şi inflaţie,
făcute de un grup variat de experţi.
Şi printre aceşti indivizi erau conductori de corporaţii, economişti,
o echipă diversă
şi, de asemenea, un gunoier londonez.
În capul mesei, după 10 ani de preziceri, se afla gunoierul londonez.
Între timp ploaia de erori continuă,
plecând de la decizii banale, până la cele mai mari achiziţii făcute în viaţă.
Faceţi cunoştinţă cu Mike Holmes, starul canadian de televiziune,
care e într-o cruciadă globală de a demasca experţii,
care fac o treabă de mântuială în renovarea caselor.
Ultimele sale episoade TV au o nouă ţintă:
inspectorii locativi.
Va urma apoi inspecţia lui Holmes !
Da !
Şi ei fac multe greşeli !
Unele chiar foarte scumpe !
Astăzi echipa lui Holmes filmează această casă din Toronto.
A fost achiziţionată cu 280.000$,
după ce un inspector locativ şi-a dat aprobarea.
Când au început problemele, proprietarul a apelat la Holmes,
care a descoperit că au mai fost necesari aproape 200.000$ pentru reparaţii.
Holmes a văzut cazuri şi mai rele,
dar el a spus că adevărata problemă e
că inspectorii locativi sunt priviţi ca experţi foarte calificaţi.
când mulţi dintre ei au puţină experienţă sau chiar deloc.
Ca să devii inspector locativ, pocneşti din degete.
Există un curs online de o oră sau un curs de două săptămâni.
Şi haideţi să ne gândim la asta !
Ce calificare au, de unde provin ?
Au fost constructori ?
Aş vrea să văd constructori ca inspectori.
Dar dacă ai lucrat la McDonalds şi te-ai săturat
şi iarăşi nu ştii ce ai putea face
şi ai devenit brusc inspector, cu un curs de două săptămâni,
acum tu, ca proprietar, îl consideri un expert ?
În pofida dovezilor, industria experţilor continuă să înflorească,
creând instantaneu tot mai mulţi experţi.
Urmează: "O vizită la şcoala de experţi !"
Există această fantezie de a deveni un expert,
există fantezia de a fi un guru,
aşa că mulţi oameni încearcă să pătrundă în sistem.
Aş dori să devin un expert binecunoscut !
Aş vrea să apar la CNN, într-o bună zi !
Industria experţilor continuă să se dezvolte,
în parte fiindcă fabricarea de experţi a devenit o nouă afacere.
Sunt oameni care susţin că pot transforma pe oricine în expert, în numai câteva zile.
Da, chiar şi pe tine !
Bine aţi venit la şcoala de experţi !
Atunci când eşti în faţa camerei...
T.J. Walker învaţă oamenii să arate şi să sune ca un expert TV, în câteva zile.
Imaginaţi-vă că apar aici, astăzi
şi vă învăţ *** să arătaţi grozav
şi să impresionaţi oamenii, ca cel mai mare expert din lume.
Ce remarcaţi ?
Bine că nu e fermoarul !
Ca să ajungi expert în mass media, un singur lucru nu e permis,
singurul lucru pe care şi-l vor aminti toţi.
Personal mi-aş dori să arăt stilat.
Asta se întâmplă de aproape 25 de ani dar...
Aceşti studenţi plătesc oricât, între 2.000 şi 7.000$.
Ei pot fi doctori de succes sau oameni de afaceri
sau reprezentanţi PR, care vor să fie cunoscuţi ca experţi TV în domeniul lor.
Ca Sarah Harding, o fostă "Miss Fitness",
ce încearcă să devină cunoscută ca expert TV, în domeniu.
Desigur că aş vrea să fiu expertă !
Aş vrea ca oamenii să ştie, că sunt expertă în domeniul meu.
Aş vrea să devin, desigur, un expert binecunoscut în acest domeniu.
Aş vrea să apar la CNN, într-o bună zi !
Aş vrea să devin expertă în psihologie sportivă,
care apare în emisiuni sportive sau de ştiri,
ca să discute despre psihologia sportivă şi impactul asupra atleţilor.
T.J. afirmă că există o "foame" enormă de experţi,
din cauza dezvoltării masive a televiziunii prin cablu.
Există o nevoie uriaşă de experţi, zilele astea,
dintr-un singur motiv: este ieftin !
Cel mai ieftin e să ai un moderator de opinii
şi să aduci un cuplu de indivizi cu opinii,
unul de o parte a dezbaterii şi altul de cealaltă parte
şi practic e ceva gratis.
Şi există fantezia de a trece drept învăţat.
Există fantezia de a fi un guru, pentru mulţi oameni !
Este o opţiune de carieră foarte atrăgătoare.
Poate da dependenţă !
Aşa că sunt mulţi oameni ce încearcă să intre în sistem.
T.J. spune că poţi deveni un expert scriind o carte sau având o diplomă oarecare,
dar cea mai uşoară cale este să atragi atenţia mass media şi să apari la TV,
fiindcă, o dată ce ai apărut pe ecran, eşti privit ca expert
şi în curând vei fi dorit şi la radio.
Ok, care e cea mai uşoară cale de a fi citat ?
Vă garantez că veţi fi citat astfel !
Cea mai uşoară cale de a fi citat, vreodată, este asta !
Exact !
Atacul !
Regula de aur a lui T.J. este să nu pari niciodată nesigur.
Cu cât pari a fi mai sigur,
cu atât ai mai multe şanse în cariera de expert TV.
Deci întotdeauna să spui "întotdeauna"
şi întotdeauna să spui "niciodată",
dar niciodată să nu spui "poate".
Ori de câte ori poţi afirma ceva cu hotărâre:
"absolut",
"întotdeauna",
"trebuie",
"aşa trebuie făcut",
de câte ori vei face asta, vei fi citat la nesfârşit.
Deci o altă clasă de experţi prematuri mărşăluiesc ca să vândă certitudini,
ca parte a armatei crescânde de experţi
sau, pur şi simplu, experţi în a-şi da cu părerea.
Un profesor de la Berkeley este expertul mondial în experţi.
El a examinat experţii, îndeaproape, timp de 20 de ani.
Profesorul Philip Tetlock a urmărit 300 de experţi guvernamentali sau mass media,
peste 20 de ani,
timp în care au făcut 82.000 de preziceri.
Acestea includ preziceri politice despre evenimentele mondiale.
Întrebări ca:
Se va prăbuşi oare Uniunea Sovietică ?
Se va reunifica oare Germania ?
Se va separa oare Quebec ?
Rezultatele ?
Experţii de abia s-au descurcat mai bine în preziceri,
decât maimuţele care aruncă săgeţi.
Asta seamănă a ghicit la întâmplare !
Cu cât erau mai cunoscuţi experţii, cu atât mai des au greşit.
Cei mai proşti experţi,
experţii ale căror preziceri au fost cele mai depărtate de realitate,
au totuşi opinii foarte puternice.
Formula pentru a greşi garantat este de a avea opinii foarte puternice,
de a fi incapabil să le revizuieşti, în pofida dovezilor
şi de a fi dispus să faci previziuni pe perioade foarte lungi.
Vom asista la depresiuni şi rate ale şomajului de 22-25%.
200 de dolari barilul de petrol !
Bursa merge bine !
Nu vă retrageţi banii...
Şi când avem combinaţii ale acelor factori, cădem în prăpastie.
Avem experţi care ne dau cele mai greşite răspunsuri
şi o fac cu cea mai mare siguranţă posibilă
şi ei vor fi citaţi cel mai des în mass media
şi de ei auzim cel mai des, deşi greşesc cel mai mult !
Deci dacă eşti foarte serios şi admiţi că problema poate avea mai multe aspecte,
nu vei fi angajat şi nu vei fi auzit şi nu eşti un expert.
Deci, din ce în ce mai mult, din cauza acelui proces desfăşurat pe mai mulţi ani,
numai experţii care greşesc garantat apar la televiziune.
Dacă am fi fost mai isteţi şi am fi vrut răspunsuri mai bune,
am fi căutat un expert foarte nesigur,
expertul care se bâlbâie şi care are dubii
şi care se contrazice, constant, de unul singur.
Cred că experţii plictisitori, ca regulă probabilă, au mai multă dreptate.
În aproape orice domeniu examinat
auzim recomandări similare, pentru experţii care sunt nesiguri.
Când avem un expert care este absolut sigur,
mie îmi sună clopoţelul de alarmă şi spun automat:
"Nu, ceva e în neregulă aici şi vreau să ştiu mai multe !"
Cred că experţii reali ar trebui să pară mult mai nesiguri,
mai ales în domeniul economic.
Desigur e greu să-ţi construieşti o carieră, astfel.
Dar Matthew Stewart spune:
"Certitudinea este exact ceea ce vând consultanţii de afaceri."
Poate de aceea nu mă potrivesc ca expert.
Adică mereu mă îndoiesc de mine însumi
şi mă lupt cu îndoiala de sine.
Legile fizicii sunt previzibile,
dar comportamentul uman e prea complex
pentru a putea fi prezis de cineva, cu precizie.
Totuşi, în vremuri nesigure, tânjim după siguranţă în vieţile noastre.
Să existe oare un domeniu, în care ai putea fi un expert de succes
şi să admiţi că ai fi nesigur ?
Am cercetat cerul pentru asta.
Prognoza de azi, pentru majoritatea zonei metropolitane,
e de 30% precipitaţii posibile, cu 50% şanse de furtuni cu fulgere.
Aici, la "Environment Canada",
prognoza meteo este dată mereu cu probabilităţi procentuale.
De fapt, pentru prognozele pe termen lung există un avertisment pe site,
care spune că prognozele lor nu sunt mai bune ca simpla întâmplare.
Meteorologul şef David Philips:
E ca şi *** ai spune: "Aruncă un ban, o săgeată sau învârte roata norocului."
Trebuie spus ceva !
Nu poţi pune o hartă goală, spunând că vremea de luna asta a fost anulată.
Deci cel mai bun mod de a comunica este să dai ceva,
dar să sugerezi, de asemenea:
"Hei, fiţi atenţi şi să nu aveţi încredere, fiindcă aproape orice este posibil."
Atunci de ce nu ne dau toţi experţii procente similare pentru prognozele lor ?
Şi de ce cei mai încrezători şi infatuaţi experţi
sunt, de regulă, cel mai des auziţi ?
După pauză:
"Secretul din spatele succesului industriei experţilor !"
... nu va fi divorţ în această relaţie
şi vei fi mult mai fericită, decât eşti în acest moment.
- Şi nu ştiu la cine să mai apelez !
Am ajuns să am probleme fiindcă sunt alb şi suficient de bogat.
Nu ştiu cu ce fel de persoană voi avea de-a face,
fiindcă toţi oamenii ăştia sunt violatori şi criminali
şi este oribil să te loveşti de ei.
Ştii ceva ?
Sunt expert în asta şi ai intrat pe site-ul meu,
ştii că am fost închis 10 ani şi am fost în multe închisori.
Voi fi direct cu tine, Mark !
Eşti terminat, dar vom reuşi să limităm pagubele.
Faceţi cunoştinţă cu Larry Levine, ultimul venit în industria experţilor !
Larry e un fost condamnat,
dar acum sfătuieşte infractori albi speriaţi,
despre ceea ce pot înfrunta în închisoare.
E expert în închisori, care predă un curs intensiv numit:
"Închisoarea federală, pentru începători !"
Nu te duce la duş, la miezul nopţii, de exemplu !
Nu te duce singur nicăieri !
Nu numai de ceilalţi deţinuţi trebuie să te temi,
ci şi de personal.
Când vă spun ce se va întâmpla în închisoare,
dincolo de gard,
trebuie să aveţi încredere în mine, fiindcă sunt expert !
Cine ar putea spune dacă funcţionează calificarea lui Larry ?
Dar mulţi clienţi sunt disperaţi să-l creadă,
fiindcă sunt speriaţi şi nu au la cine să mai apeleze.
Şi poate de aceea apelăm cu toţii la experţi.
Trăim într-o lume agitată,
în care trebuie să facem alegeri la nesfârşit
şi suntem prea copleşiţi pentru a ne mai putea descurca de unii singuri.
Aşadar solicităm sfaturi despre *** să ne trăim propriile vieţi
şi le găsim la mulţi noi predicatori,
începând cu antrenorii personali...
până la experţi în sex şi creşterea copiilor.
Dependenţa noastră crescândă de experţi crează tot mai mulţi.
Cred că suntem prea indulgenţi cu noi înşine.
Dacă am caricaturiza acest proces,
ar fi vorba despre exploatatori şi victime.
Cred că e ceva mult mai interesant !
Cred că ne dorim să avem aceşti experţi
şi sunt oameni care vor să fie experţi
şi e un joc pe care îl cam jucăm împreună.
Vrem să vină cineva să spună: "Nu-ţi mai face griji !
Fă asta şi va fi mai bine !"
Şi dacă cineva îţi va spune să te simţi rău acum,
atunci, a te simţi rău, e aproape la fel de bun cu a rezolva problema.
Suntem ca un copil mic, care vrea să creadă mereu că cineva conduce.
Şi cred că unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea
a fost, de fapt, când mi-am început cariera profesională la Bank of Canada.
Şi ce mi-a fost clar era că nu exista, de fapt, cineva la conducere.
Cred că toţi vrem să credem că cineva ştie
şi că cineva chiar înţelege,
fiindcă alternativa, de a te confrunta cu toate aceste lucruri,
ceea ce înseamnă, în esenţă, haos,
este foarte dificil de acceptat de către oameni, cred eu.
Căutăm certitudini şi experţii asta ne oferă.
Ne spun că totul e ok şi că cineva ştie *** merg toate lucrurile.
Şi au mult mai mult în comun cu vracii sau şamanii,
decât le place sau ne place să admitem.
Şi relaţia va fi una care nu se va termina prin divorţ
şi vei fi mult mai fericită, decât eşti în acest moment.
Timp de milenii am folosit clarvăzătorii,
ghicitorii în palmă şi alţi ghicitori,
pentru a ne ghida acţiunile şi a ne spune ce se va întâmpla în viitor.
Dar, în această lume modernă,
suntem prea sofisticaţi pentru a mai crede în ghicitori
şi, ca atare, căutăm înlocuitori.
S-a spus că cei ce-şi câştigă existenţa cu globul de cristal
sunt condamnaţi să mănânce cioburi.
Dar asta nu pare a fi valabil pentru cei din spatele sticlei televizoarelor,
care continuă să vorbească, fiindcă suntem disperaţi după cineva care să ne ghideze.
În orice direcţie !
Există un trib, în care nu ştiu unde să plece să vâneze
şi şamanul lor scoate nişte oase dintr-o pungă,
examinează oasele şi le aruncă pe sol
şi dacă ele indică o anume cale, pleacă în acea direcţie.
S-a dovedit că este o metodă eficientă pentru ei,
pentru a evita părerile preconcepute.
Dacă s-ar fi aşezat şi ar fi discutat încotro să plece,
ar fi avut tendinţa de a pleca mereu în aceeaşi direcţie.
Dar când se bazau pe semnele de pe oase
şi îşi imaginau că asta implică o anume experienţă,
asta îi trimitea în direcţii în care n-ar fi mers şi asta era mult mai eficient.
Într-un final, trebuie să luăm decizii, trebuie să facem ceva.
Deci, desigur că experţii joacă un rol în societatea noastră,
chiar dacă, uneori, ne oferă numai încrederea de a acţiona.
De regulă, să faci ceva, e mai bine decât să nu faci nimic.
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/
În Anglia, într-un final, falsificatorul John Myatt a fost prins de poliţie
şi condamnat la un an de închisoare.
Dar, când a ieşit, îl aştepta o surpriză.
Inspectorul Scotland Yard, care-l arestase pe Myatt,
l-a angajat să-i facă un portret de familie
şi la fel a făcut şi procurorul şi unii oficiali din tribunal,
care i-au apreciat talentele sale neobişnuite.
Astăzi Myatt trăieşte bine, vânzându-şi cinstit falsurile,
pentru amatori legali de falsuri.
El pictează acest fals Monet pentru Ronnie Wood de la Rolling Stones,
a cărui faţă va apărea la unul din personaje.
Dar Myatt tot păcăleşte experţii.
Poliţia crede că 120 dintre cele 200 de falsuri ale sale
sunt încă în circulaţie, la proprietari privaţi,
comercianţi de artă şi poate muzee, care le preţuiesc
şi că Myatt a permis să se întâmple asta.
Dacă o fac şi le place să le aibă şi toţi cred că sunt autentice,
inclusiv experţii,
de ce Dumnezeu ar vrea cineva să apară, să spună: "Eu am pictat asta !".
Deci poate că e vreun beneficiu, din a primi sfaturi greşite de la experţi,
dacă rezultatul te face fericit.
Dar, pe de altă parte, trebuie să existe un expert pe undeva,
cu o viziune complet diferită.
Aşa *** a spus cândva Yogi Berra:
"E foarte greu să faci prognoze,
mai ales despre viitor !".
Experţii şi restul oamenilor, ne pot privi întreg sezonul
pe www.cbc.ca/doczone.
Sunt Ann-Marie MacDonald şi vă mulţumesc pentru vizionare !