Tip:
Highlight text to annotate it
X
Congresul Gnostic al Transvalorizării 26 Octombrie 2008 - Prima Parte (continuare) "Comoara de Lumină"
De multe ori am comentat
faptul că, Maestrul Samael
şi-a luat foarte în serios munca interioară
pentru a se putea Autorealiza,
gimnaziul psihologic care i se prezenta,
gimnaziu pe care el îl studia
şi lupta pentru a-l asimila.
Când el a vrut să distrugă agregatele
nerăbdării (pe care toţi le avem,
desigur), mergea la Poştă să ducă corespondenţa.
La poştă, ştiţi dumneavoastră că trebuie
de multe ori să stăm la coadă
înainte de a fi serviţi. Şi atunci el,
cu pachetul lui de scrisori cu răspunsuri
către discipolii lui, stătea la rând,
şi la Poşta din Districtul Federal mexican
cozile sunt cozi; nu sunt de formă, sunt reale.
Şi se punea Maestrul
cu pachetul său la coadă; şi coada mergea
încet, încet... Şi când ajungea la ghişeu,
unde era funcţionara
care urma să-i primească corespondenţa,
Maestrul se întorcea,
îşi lua pachetul şi se ducea din nou
la capătul cozii. Şi aşa, lucrul acesta îl repeta
de două sau de trei ori. Într-o zi, acea femeie
l-a întrebat pe Maestru:
"Auziţi, dumneavoastră aveţi vreo problemă psihologică?"
Şi Maestrul i-a spus:
"Nu, eu încerc să
îmi rezolv problemele psihologice" i-a spus el "doar asta".
"Dar, dumneavoastră, nu sunteţi un pic bolnav?"
"Nu, nu sunt bolnav".
Desigur, femeia credea că Maestrul
era un bolnav mental. Însă în acest fel,
ne-a comentat el atunci că tot ceea
ce i se mişca pe dinăuntru:
strigătele pe care le auzea, neliniştile
pe care le simţea, tremurăturile pe care i le producea
intoleranţa...; toate acelea le lua
acasă, se aşeza pe un fotoliu
şi începea să le analizeze:
"Ce a fost ceea ce mi-a trecut prin minte
când eram la coadă?"
Atunci punea acel film,
în care apăreau acele Euri:
Euri care strigau împotriva Guvernului mexican;
Euri care spuneau:
"Să vină odată Hercolubus
şi să termine cu clădirea asta";
Euri care-i spuneau:
"Dar ce lume nenorocită!
Totdeauna eu sunt ultimul" etc.
Şi celelalte Euri, când cineva
scanează centrul emoţional,
descoperă Euri de resentiment,
de ură... În centrul motor
există Euri care zic:
"Dă-i un pumn în ghişeu
ca să te asculte".
Toate acestea sunt lucrurile pe care Maestrul
le analiza, se uita la ele,
şi apoi le lucra în Arcanul A.Z.F.
pentru a le elimina.
Însă Maestrul niciodată nu a fugit de gimnaziu.
Comenta el, ne spunea în casa lui,
că atunci când el a vrut să studieze
detaliile desfrâului (care are multe),
atunci, spune el:
"Pe aici prin apropiere
unde trăiam eu înainte,
în casa de atunci, era o stradă
care cobora, şi când treceam pe acolo,
întotdeauna, în mod curios, era o femeie
în grădina casei ei;
şi eu aveam nişte elemente psihologice
cărora le plăcea în mod desfrânat de acea femeie".
Atunci, Maestrul spune că el simţea
că acele Euri îi vorbeau:
"Uită-te, uită-te, uită-te ce frumoasă e!
Uite, uite, uite ce picioare are!
Uite, uite, uite în ce fel
taie gazonul ! Uite, uite, uite,
uite ce faţă, ce ochi! etc.
Şi Maestrul spune:
"Eu trebuia să ies din acea sclavie.
Atunci, din când în când "spune el",
intenţionat treceam pe acolo
pentru a studia ce Euri erau acolo
în relaţie cu acea femeie?. Şi apoi spunea:
"Întotdeauna veneam cu un coş
de lucruri pentru a le studia"
evident, ieşeau multe Euri".
Dar am avut răbdarea
să le examinez unul câte unul
în reflecţii şi în meditaţii.
Şi din nou reveneam pe aceeaşi stradă
şi mă întorceam cu sacul de Euri din nou plin.
În final ce s-a întâmplat?
Că treceam pe acolo şi nu mă mai interesa
deloc acea femeie.
Mi-am dat seama că ne simţim
atraşi pentru că avem agregatele
care fac să ne simţim atraşi.
Dar, odată terminată acea fascinaţie falsă,
în realitate acolo nu exista nimic,
nici iubire nici nimic; pur şi simplu este un Eu
care ne posedă şi ne face să simţim
şi să gândim ca şi el".
Şi de aceea umanitatea, noi,
suferim atât de mult: pentru că suntem legaţi
de lumea senzaţiilor,
şi toate senzaţiile, în imensa lor majoritate,
sunt stări egoice.
Paginile noastre Web: http://www.ageac.org/ro/ageac_ro/ http://samael.org/rumano/home_2.htm Recomandăm de asemenea: http://www.vopus.org/ro/