Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ştii, câteodată, sexul e, aşa,
ca o chestie confuză în viaţa mea...
Sexul pare foarte complicat
şi confuz, dar e foarte simplu.
Bărbatul îşi ia penisul, şi-l pune
în vaginul unei femei...
ejaculează, iar ea moare.
Ea moare?
O, nu... mă gândeam la altceva...
Asta-i...
LOUIE
sezonul 1 ep. 4
=R.O.V.E.N - S.u.b.T.e.a.m=
=ROVEN - SubTeam=
Simt că am chef să ies şi să mi-o pun,
dar nu am nevoie de sex, de fapt.
Am nevoie...
Nu e nevoie de sex... Am parte de sex...
Doar că stau în maşină şi sper
să se urce cineva.
Nu e cu adevărat... nu e nevoie...
Bună!
Vroiam doar să-ţi spun că
te consider foarte amuzant.
Oau! Mulţumesc, mulţumesc mult!
Am ascultat ce-a spus Louie
despre fetele mai tinere, totuşi...
Ei bine, nu-i adevărat, nu pentru toate.
O, da, *** aşa?
Ei bine, eu chiar sunt atrasă
de bărbaţii mai în vârstă.
- Chiar eşti?
- Sigur.
- Câţi ani ai?
- 26.
Asta te atrage, nu-i aşa?
Doar cifrele.
Pot să te întreb... de ce-ţi plac
bărbaţii mai în vârstă?
Nu ştiu... Băieţii de vârsta
mea sunt naşpa.
Toţi se cred aşa grozavi...
Au cu toţii energia asta enervantă
şi sunt toţi roz ca nişte bebeluşi.
- Da, bănuiesc că...
- Dar bărbaţii mai în vârstă...
Adică, tu te-ai dat bătut, ceea ce
te face să fii cu picioarele pe pământ.
Pielea îţi atârnă şi e un pic uscată
şi miroşi ciudat...
- Mirosim ciudat?
- Absolut. Te deranjează?
- Mmm, da... miroşi.
- A ce?
Nu ştiu, poate...
A moarte? E sexy.
- Ei bine, şi tu miroşi frumos.
- Păi, da, păsăricile tinere miros frumos.
- La dracu'...
- Ştiu...
A dat norocul peste tine, corect?
Ascultă, ăsta e cea mai grozavă chestie
care mi s-a întâmplat vreodată, clar...
dar nu ştiu dacă vreau să fiu
într-o relaţie cu o fată...
Relaţie? Cine-a pomenit de asta?
Aici erai... mergem?
- O, puiule!
- Da.
- O, Doamne, eşti aşa bătrân!
- Ce?
Eşti aşa bătrân, la dracu'
ce bătrân eşti!
- Da... sunt destul de bătrân...
- Zi-mi!
- Zi-mi cât eşti de bătrân!
- Am 42 de ani.
- Am aproape 43.
- O!
- M-am născut în 1967.
- O, Doamne, eşti teribil de bătrân.
Îmi amintesc că mergeam la film
când costa 3 dolari...
O, rahat, da!
- Îmi amintesc când se fuma în avion.
- O, rahat, e aşa mult timp de atunci!
Am operaţie la o venă
de la picior, făcută anul trecut.
Da, aşa are şi mama... Nu te opri!
- L-am votat pe Mike Dukakis.
- O! Cine dracu' e ăsta?
Sunt mai bătrân decât oricare
dintre jucătorii de baseball...
cu excepţia lui Jamie Moyer,
cred. Încă joacă la Phillies.
- Ar trebui să te sun? Sau...
- Nu. A fost grozav, totuşi, merci.
Ok.
Nevoia de sex trebuie să vină de
undeva şi nu e vorba de sex...
Sexul are un scop şi e ciudat,
pentru că noi ignorăm asta...
Sexul există, de fapt, pentru a atinge acel
scop. E încercarea de a avea o familie.
Nu-ţi doreşti să conştientizezi asta,
pentru că noi le-am separat...
dar întreaga raţiune pentru care sexul
există, este conceperea copiilor.
E singura raţiune pentru care există, dar
noi suntem o specie atât de narcisistă...
încât le-am separat... l-am făcut doar...
că vrem să... vrem doar să...
Este un fel de comportament
tare ciudat!
Vrem să tot pompăm caimac
peste tot fără niciun motiv.
Pentru că acea necesitate este
necesitatea de a procrea.
Un adolescent excitat se gândeşte:
"Vreau un bebeluş... O, da!"
"O, frate! O, uite ce ţâţe are!"
"Vreau să-mi hrănesc bebeluşul
cu ţâţele ei enorme! O, da!"
Despre asta-i vorba. Dar noi
l-am făcut să fie altfel.
Animalele, cu siguranţă,
cred că suntem idioţi.
Animalele care ne văd făcând sex,
cu siguranţă, gândesc:
"Habar n-au ce... Îşi dă drumul pe
ţâţele ei! E tâmpit, tipul ăsta!"
Pare stupid pentru ele.
Oricum... sunt tată... sunt tată!
Sunt tată! De ce?
E uimitor pentru ce gen de chestii
aplaudă oamenii. E interesant.
În primul rând, imediat, pentru orice
gen "Am copii..." începeţi...
"Îi urăsc pe amândoi"... "Ouuu!"
"Îmi doresc să fi avut...
îmi doresc să fi avut răbdare..."
"Poate am aplaudat prematur
la chestia aia."
Adică, unii părinţi sunt în regulă,
alţii sunt nişte cretini..."
Bună seara!
Bună seara, pot să vă reţin
atenţia? Da!
Mulţumesc, bună seara!
Ca întotdeauna, suntem profund
recunoscători acelora dintre dvs...
care vin pe aici şi ne împărtaşesc
opiniile Dvs.
Doar că nu folosiţi niciodată vreo idee de
la noi şi nici nu ne ascultaţi cu adevărat.
Jay, nu cred că poţi spune asta
şi să fii, în acelaşi timp, imparţial.
Uite, sunt mai mult decât încântată
să-ţi urmăresc propunerile.
- Bla, bla, bla, bla, bla.
- Bine.
Chris este aici să ne expună câteva
metode prin care încercăm...
să includem mai multă activitate
fizică în curriculum...
pentru a aborda problema
legată de extenuare.
- Scuzaţi, ce-i asta?
- Scuze?
- O, e prima mea sedinţă cu părinţii.
- O, păi, mulţumim, mulţumim că aţi venit!
Merci! Mă întrebam, ce vreţi să spuneţi
prin problemă legată de extenuare?
Da! Şi eu vreau să ştiu despre asta!
Sunt, şi eu, tot la prima şedinţă
cu părinţii.
Am serviciu... bună!
Problema legată de extenuare
este ceea ce a fost identificat...
în primul semestru al acestui an şcolar,
ca fiind un semn clar de declin...
în ceea ce priveşte atenţia şi
interesul şi energia copiilor de aici.
De obicei în jurul amiezii sau
imediat după masa de prânz.
Este din cauza prânzului.
Nu li se acordă destul timp să mănânce.
Nu, nu-i asta... sunt demoralizaţi.
Îi tot saturaţi cu ştiinţă,
dar nu le spuneţi cine sunt ei.
Deocamdată, ne concentrăm
asupra lipsei de activitate fizică.
Încă nu avem o sală de sport, datorită
inundaţiei cu diaree de anul trecut.
- Mă scuzaţi! Mă scuzaţi!
- Da.
Numele meu e Nancy Cartesian.
Pentru fiul meu, Deloc Cartesian!
Iisuse!
Cu siguranţă, el suferă
de sindromul epuizării.
În opinia mea, se datorează stilului
competitiv al acestei şcoli, al copiilor...
Am citit despre această metodă modernă
de predare din Italia... Montessori, parcă.
doar că-i un pic mai creativă.
- Şi când ar trebui să danseze?
- E din cauza materiilor...
Locul ăsta parcă a înţepenit în anii '70.
Cine mai predă matematică, azi?
Noi ne-am gândit la introducerea
unor competiţii sportive.
Eu cred că ar trebui să li se permită
copiilor să se joace ceva mai creativ.
- Eşti departe de... Această problemă...
- Nu e vorba de... e vorba de şcoală, nu?
Aşa că... vreau să zic,
şcoala-i naşpa, corect?
Adică, voi faceţi tot ce puteţi
să o îmbunătăţiţi, dar nu e...
Până la urmă e o limită, că-i vorba
de şcoală... Iar şcoala-i naşpa.
Vă mai amintiţi?
- Bună!
- Bună! Poţi să-mi dai şi mie?
- Sigur.
- Mulţumesc!
Da, nu cred că iniţiativa ta "şcoala-i
naşpa" va primi prea mult sprijin...
- Îţi spuneam doar...
- Ştiu. Nici nu ştiu de ce-am venit...
Cred că mi-am imaginat că trebui
să mergi o dată la şedinţa cu părinţii.
- Zici tu...
- Hei, fiul tău...
- Serge.
- Da, scuze. Nu ştiu pe nimeni după nume.
- E-n regulă.
- Voi sunteţi clasa lui Lilly.
- Da, ştiu.
- Da?
Da, Serge vorbeşte despre Lilly tot
timpul. E îndrăgostit prosteşte de ea.
N-am ştiut asta. Păi, uite, Lilly nu şi-a
făcut prea mulţi prieteni în noua clasă
şi mă întrebam dacă ai vrea
să ne vedem la o zi de joacă cu copiii.
Nu încerci să-ţi înfigi scula în mine,
nu-i aşa?
Nu, doar... Poţi să-l laşi la mine
şi să te duci să faci altceva.
Eu doar... Lilly e cam singuratică.
Vreau o zi de joacă pentru ea, atât.
Bine, că nimic nu mai intră aici. Adică,
rahatul ăsta e oprit pentru totdeauna.
În regulă, nu cred că-mi trebuie ceva
din "rahatul" ăla pentru copii, aşa că...
- Deci, când vrei să o faci?
- Organizaţi o zi de joacă?
- Pentru că şi-ar dori Deloc şi el.
- O, nu...
- Nu, noi doar...
- Nu.
Da.
- O, Doamne, mă simt îngrozitor.
- Eu nu.
Femeia aia e o gaură de ***...
L-aţi văzut Deloc?
- Copilul ăla e o grămadă de rahat!
- Păi, a ieşit dintr-o gaură de ***...
Câteodată simt că... n-am niciun prieten.
Şi de ce crezi că este aşa?
Nu ştiu.
Crezi... că este din cauză
că eşti gras?
Ce... ***... Crezi că sunt gras?
Te întreb dacă tu crezi că eşti gras.
Nu, m-ai întrebat dacă cred că
n-am prieteni pentru că sunt gras.
Pentru că... tu crezi că eşti gras.
- Bună!
- Bună! Hei, fetelor! Serge e aici!
Vroiam să profit de oferta ta să
mă folosesc de acest timp să fac altceva...
dar nu mi-a reuşit nimic, aşa că,
te-ar deranja dacă rămân?
- Da, sigur! Te rog, intră!
- Bine.
- În regulă, dragă... pantofii. Scoate-i!
- Nu, nu, nu! Nu-i nevoie.
O, te rog. Calcă în *** de câine
intenţionat. Ai nişte vin?
Deci, voi când aţi divorţat?
Păi, ne-am separat acum vreo doi ani,
iar divorţul a durat o veşnicie.
- Lui Serge îi plac nucile?
- Da, iar mama lui adoră vinul.
O, rahat, am uitat!
- E bun ăsta?
- Da, te rog!
De ce nu cureţi morcovii?
Mă ocup eu de asta.
Bine.
- O, Doamne, e aşa de bun!
- E doar orez cu fasole...
Nu înţelegi... vin acasă de la serviciu...
îi fac lui nişte macaroane cu brânză...
şi mănânc ce rămâne în castron
cât e el la duş.
Îmi doresc ca şi tati să fi făcut
macaroane cu brânză.
Uite, dragă: trebuie să te bucuri că tatăl
tău stă să facă mâncare bună pentru voi.
- Ar trebui să fii recunoscătoare.
- Ce-nsemnă "recunoscătoare"?
- Ştie ce-nsemnă recunoscătoare.
- Ooo!
Trădată de către sora
mai mare! Îmi place!
- Deci, unde-i...
- Tatăl lui Serge?
Da, scuze. Ştii, simt că n-ar trebui
să întrebi pe nimeni despre nimeni...
ca să fii în siguranţă...
nu se ştie niciodată.
Bună regulă, absolut!
Păi, oamenii sunt aşa idioţi.
Zic: "Unde-i soţia ta?"
Ca şi *** n-au auzit de divorţ sau
moarte. Apoi: "Îmi pare atât de rău!"
Ca şi *** n-ai zice că-ţi pare rău cât
timp eram blocat într-o căsnicie de rahat.
Păi, cei mai mulţi oameni divorţaţi sunt
deprimanţi. Se simt pierduţi...
Tu eşti bine. Eşti, evident,
un tată minunat.
- Ce-i?
- De unde ştii că sunt un tată minunat?
Doar pentru că sunt în aceeaşi
cameră cu copiii mei, nu-i aşa?
Da, exact! Doar pentru că îţi faci
apariţia, ai câştigat trofeul.
Eşti aici, cureţi un morcov.
Eşti uimitor!
- E cam jignitor pentru taţi.
- Păi, ar trebui să fie...
Taţii ar trebui să se simtă jigniţi
tot timpul. Nişte tâmpiţi!
Ei, haide!
Uite, chiar vrei să iei apărarea
taţilor? *** era tatăl tău?
- Nu era pe-acasă...
- Frate, primeşte complimentul...
- Eşti un tată minunat!
- Merci.
- Tati, îl urmărim pe Serge!
- Minunat, dulceaţă!
Ştiu că mi-ai spus numele ei,
dar l-am uitat...
- *** o cheamă?
- Nu contează.
O, Doamne! Bine...
Care-i cel mai urât gând pe care
l-ai avut vreodată legat de copiii tăi?
Nu ştiu, zi tu prima...
Bine... Nu l-aş lovi niciodată
pe Serge, niciodată.
Dar câteodată, mă gândesc să-l bat.
Îmi imaginez, ca o fantezie...
Ei haide, asta nu-i chiar aşa de rău.
Păi, vreau să zic, nu mă gândesc
la asta când e neastâmpărat...
sau când am probleme cu el
sau ceva de genul ăsta. Doar...
Mă gândesc la asta
când sunt plictisită...
sau când sunt sătulă să fiu mamă...
sau când e el plictisitor.
Mă gândesc să-l lovesc direct
în faţa aia mică şi cretină.
- O, Dumnezeule, asta-i îngrozitor!
- Ştiu!
- O, Dumnezeule!
- Ştiu!
- Iisuse!
- În regulă, dar tu?
- Nu ştiu, am un lapsus.
- Haide!
- Nu mă pot gândi la nimic.
- Nu-i corect! Eşti de rahat!
Vrei să mă ardă flăcările
iadului doar pe mine?
Nu, nu, nu! Bine... De rău...
- Ce? Grăbeşte-te!
- Bine, bine, bine, în regulă! Ştii ce?
Mă gândeam la aniversarea
de 18 ani a lui Jane, bine?
Aceea e ziua în care voi înceta
să mai fiu tată de copii, în mod oficial.
Adică, ziua în care... voi deveni
un tip, nu "tati", voi fi un şmecher...
Cred că în acea zi... mă voi sinucide.
O, Doamne!
Te rog, fă-o acum!
O, Doamne! Eşti cel mai enervant tip
pe care l-am întâlnit vreodată. Te urăsc!
O, mă distrez aşa de bine!
Pamela?
O, hei, Serge, mama ta e...
a cam obosit.
A băut prea mult vin.
Mama, mama, trezeşte-te!
O, dragă. Bine, mergem acum.
Mulţumesc mult, merci pentru tot.
- Pa, fetelor!
- Plecaţi? În regulă, atunci...
Ia-ţi pantofii! În regulă, păi... pa!
Merci pentru tot!
Bine, sigur!
Merci c-aţi venit!
Nu m-am tăvălit niciodată datorită
felului în care arăt... toată viaţa.
Ştiu asta! N-am câştigat niciodată
nimic datorită aspectului meu.
Nu-i ca şi ***: "O, se duce,
ce-am să mă fac acum?"
N-am câştigat niciun avantaj
niciodată în viaţă...
Nu m-am tăvălit niciodată
datorită felului în care arăt...
N-am fost niciodată tipul care intră
pe uşă, iar femeile fac: "Ooa!"
Îşi scapă microfoanele şi încep
să se masturbeze vaginal şi ***...
în acelaşi timp. Nu sunt eu acela!
Există genul ăsta de bărbaţi...
Nu sunt eu acela!
Sunt genul de tip pe care
femeile îl văd şi fac: "Îh?"
Iar eu: "Ştiu, dar lasă-mă
să-ţi vorbesc o clipă..."
Apoi, mai târziu în acea noapte, ea: "Nu
pot să cred că fac sex cu ciudatul ăla!"
Iar eu: "Ştiu, e ciudat, dar se întâmplă!"
Nu ştiu ce... în ce fel de poziţie stăm,
în care ea face aşa...
iar eu fac aşa... Cred că o julesc
undeva pe aici...
Iar ea, "Chiar aşa?"
"Da, doar aşa îmi place, nu...
nimic altceva nu-mi iese... regret!"
Nu pot... nu reuşesc
să mă organizez, ştii?
Simt că toată viaţa e cam...
simt că sunt sub apă.
Sunt copleşit de tot ceea ce
trebuie să fac.
Ai auzit vreodată...
despre moartea cuiva...
iar apoi... ai avut erecţie?
Ce? Nu!
Nu, niciodată... mie nu
mi s-a întâmplat niciodată.
Mie mi s-a întâmplat.
=ROVEN=
=subtitrari-team.ro=
=ROVEN=
rov_en@yahoo.com