Tip:
Highlight text to annotate it
X
O de la Origine
Bună! Sunt Piccolina. Sunt o moleculă de apă.
Acum m-am liniş***. Dar de-aţi şti ce am păţit. . .
Vedeţi voi, totul a început acum 4 miliarde de ani.
Eram în spaţiul cosmic, prinsă într-o bucată mare de gheaţă, un meteorit îngheţat, parcă de o veşnicie.
Cubul meu de gheaţă s-a desprins dintr-o cometă şi a străbătut spaţiul.
Într-o zi am trecut pe lângă o stea mare şi strălucitoare. Steaua era înconjurată de miliarde de asteroizi.
M-am tot învârtit în jurul lor o bună bucată de timp.
Majoritatea asteroizilor s-au combinat între ei formând blocuri mari de gheaţă şi rocă.
Nu după mult timp, au ajuns la dimensiunea planetelor.
De fapt, chiar erau planete.
Pe atunci, din ce în ce mai puţini asteroizi loveau planetele, iar acestea s-au răcit.
Cele mai vechi planete erau acoperite cu gheaţă şi apă.
Probabil că au fost bombardate cu cantităţi imense de meteoriţi îngheţaţi, aşa ca mine.
Precis asta a fost! Una dintre aceste planete ne-a atras.
Ce cădere!
În gheaţă, noi, moleculele de apă, suntem prinse ca într-un cristal fără a ne putea mişca.
Ni s-a spus H2O. Suntem formate dintr-un atom de oxigen şi doi atomi de hidrogen.
Puţină căldură, presiunea potrivită...
şi suntem libere să ne mişcăm în orice direcţie. Ne-am transformat în apă lichidă, elixirul vieţii.
În băltoaca mea am întâlnit o mulţime de personaje amuzante,
o mulţime de molecule ca şi mine, H2O, desigur, dar şi multe alte molecule,
majoritatea formate din carbon.
Era ca la o paradă, cu molecule simple
precum metanul,
cu faimosul CO2
şi cu cele formate din lanţuri de carbon, precum aminoacizii.
Ce surpriză! Unele erau foarte complicate sau chiar foarte lungi.
Acestea s-au format pe planeta noastră sau au venit din spaţiu.
În curând am văzut molecule din ce în ce mai extravagante, unele arătau fantastic!
Mi-am zis că pe această planetă ne vom distra de minune.
Într-o zi, am dat peste un şarpe molecular gigantic,
un polimer format din zeci de molecule prinse una de alta.
Dintr-o crăpătură de pe fundul bălţii mele au apărut lanţuri moleculare foarte complexe.
M-am apropiat din ce în ce mai mult ca să-mi dau seama ce se petrece.
Tocmai organizau un spectacol!
Moleculele din aceeaşi familie s-au îmbinat în cristale de argilă.
Cu puţină chimie, acestea s-au trezit înlănţuite în polimeri.
Noi, moleculele de H20, am intrat în dansul reacţiilor chimice.
Lucrurile s-au schimbat cu polimerii. Se divizau sau se îmbinau într-una.
Unii chiar s-au înmulţit.
Printre cele mai ciudate erau hidrofobele.
Ne urau pe noi, moleculele de H2O. Atât de mult, încât au format bule imediat ce ne-au văzut.
Ce frumos era dansul hidrofobelor când făceau bule şi membrane!
Erau atât de multe hidrofobe încât m-am speriat.
Fundul bălţii era acoperit cu un fel de peliculă uleioasă din cauza găştii de hidrofobe care se întindea peste tot.
Am vrut să mă apropii de ele să le sperii şi eu...
când, deodată, m-am trezit prinsă în interiorul unei bule de hidrofobe.
O, nu…!
Dar nu eram singură. Tot felul de molecule erau prinse alături de mine.
Aminoacizi, polimeri, zaharuri...
Cu timpul m-am obişnuit cu celula mea micuţă. Ba chiar m-am simţit excelent.
Dar pentru că bula băga înăuntru orice prindea, începuse să fie cam mare înghesuiala.
Trebuie să recunosc că situaţia s-a înrăutăţit când nişte polimeri mari au început să se înmulţească.
Eram pe punctul de a protesta când am auzit un zgomot puternic.
Celula mea s-a despărţit în două.
Aşa a început viaţa!
A trecut mult timp de atunci; nu-mi mai amintesc toate amănuntele.
Dar savanţii spun că probabil aşa a fost.
Au trecut miliarde de ani.
Da, ştiu, nu m-am schimbat.
Dar priviţi în jur şi vedeţi ce a ieşit din micuţa mea bulă de hidrofobe. Uimitoarea diversitate a vieţii!
Nu-i aşa că-i frumos? Şi, credeţi-mă, evoluţia continuă.
Subtitrarea: Yannick Mahé
Traducerea: Daniel Andriev
Consultant ştiinţific: prof. sec. dr. Sorina Andriev