Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Emil-Lorant Cocian Corector: Ariana Bleau Lugo
Așa călătoream în anul 1900.
E o căruță deschisă. Fără încălzire.
Fără aer condiționat.
Calul trage agale
cu 1% din viteza sunetului
și drumul de pământ plin de șanțuri
se transformă într-o mlaștină de câte ori plouă.
Aici e un Boeing 707.
La doar 60 de ani,
zboară cu 80% din viteza sunetului
și azi nu avem nimic mai rapid
doar pentru că zborurile supersonice comerciale
s-au dovedit falimentare.
Am început să mă întreb,
au trecut în America cei mai buni ani
de creștere economică?
M-am gândit că, poate, creșterea economică
e pe cale de dispariție.
Unele motive nu sunt controversate.
Existe patru frâne
în calea economiei americane:
aspectele demografice, sistemul educațional, datoriile și inegalitatea.
Sunt destul de puternice ca să reducă dezvoltarea la jumătate.
E nevoie de inovații multe pentru a contracara acest declin.
Iată teoria mea: Din cauza frânelor,
chiar dacă inovațiile continuă
în ritmul ultimilor 150 de ani, creșterea rămâne la jumătate.
Dacă inovațiile sunt mai puține,
se inventează mai puține lucruri minunate,
creșterea se va reduce sub jumătate.
Iată opt secole de creștere economică.
Pe axa verticală e procentul anual de creștere,
0% pe an, 1%, 2%.
Linia albă e Marea Britanie, apoi SUA preia conducerea
ca națiune fruntașă, în 1900,
când linia roșie o intersectează pe cea albă.
Observați că, pentru primele 4 secole,
creșterea e practic nulă, doar 0,2%.
Apoi devine tot mai mare.
Se dezlănțuie în anii '30, '40 și '50,
iar apoi începe să încetinească. Aici e o notă de precauție.
Ultima înclinare în jos a liniei roșii
nu se bazează pe date reale.
E previziunea mea de acum șase ani
a unei scăderi a creșterii la 1,3%.
Cunoașteți datele recente?
Știți cât a fost creșterea veniturilor pe persoană
în Statele Unite în ultimii șase ani?
A fost negativă.
Asta m-a dus la un gând fantezist.
Ce-ar fi să potrivesc o curbă la acest record istoric?
Aș fi putut imagina sfârșitul curbei oriunde,
dar am decis s-o opresc la 0,2,
*** a fost creșterea în Marea Britanie în primele 4 secole.
Am crescut anual
cu 2%
între 1891 și 2007,
și a fost puțin sub zero din 2007 încoace.
Dar dacă ritmul creșterii scade,
în loc să se dubleze nivelul de trai cu fiecare generație,
americanii nu se pot aștepta să fie de două ori mai bine decât părinții lor,
nici măcar pe sfert ca părinții lor.
Acum să trecem la venitul pe cap de locuitor.
Pe axa verticală acum sunt mii de dolari ca valoare actuală.
Observați că în 1891, la stânga,
eram la circa 5.000 de dolari.
Azi suntem la vreo 44.000 de dolari, producție totală
pe cap de locuitor.
Ce-ar fi dacă am putea atinge acea creștere istorică
de 2% în următorii 70 de ani?
E aritmetică.
2% creștere mărește de 4 ori standardul de viață în 70 de ani.
Asta înseamnă că am trece de la 44.000 la 180.000.
Dar nu vom face asta,
motivul fiind frânele.
Prima frână e dată de tendințele demografice.
Faptul că standardul de viață crește mai rapid decât productivitatea,
mai rapid decât producția pe oră, dacă orele de muncă pe persoană cresc
este un truism.
Și am avut acest dar în anii '70 și '80,
atunci când femeile au intrat în câmpul muncii.
Dar acum e invers.
Orele de muncă pe persoană scad,
în primul rând datorită pensionării valului demografic
și apoi pentru că s-a înregistrat o scădere semnificativă
a numărului de angajați bărbați de primă vârstă
din jumătatea de jos a distribuției educaționale.
Următoarea frână o reprezintă sistemul educațional.
Avem probleme în întregul sistem educațional,
în ciuda Cursei spre Vârf.
Inflația costurilor educației universitare
depășește cu mult inflația din sistemul medical.
În educația universitară, studenții au datorii de 1 trilion de dolari,
iar în universitățile noastre, rata de absolvire
cu 15% mai mică decât în Canada.
Avem datorii mari.
Creșterea economică între 2000 și 2007
s-a realizat prin supracreditarea masivă a consumatorilor.
Plata datoriilor e unul din motivele principale
pentru care redresarea economică azi e anemică.
Și, sigur, toată lume știe
că datoria externă a guvernului federal, ca parte a PIB-ului,
crește foarte repede
și singura modalitate de a opri asta e o combinație
de creștere mai rapidă a impozitelor sau creșterea mai lentă a indemnizațiilor,
numite și plăți de transfer.
Asta ne coboară de la 1,5,
unde am ajuns cu educația, la 1,3.
Apoi avem inegalitatea socială.
În cei 15 ani de dinaintea crizei financiare,
rata de creștere a celor 99% din partea de jos
a distribuției veniturilor a fost cu jumătate de procent mai mică
decât media de care vorbeam mai înainte.
Tot restul creșterii s-a înregistrat la procentul de 1% din vârf.
Asta ne-a coborât la 0,8%.
Și acei 0,8% sunt problematici.
Vom continua să creștem cu 0,8?
Dacă da, asta va necesita ca invențiile
să fie la fel de importante
ca cele din ultimii 150 de ani.
Să vedem câteva dintre acele invenții.
În 1875, dacă vroiai să citești noaptea,
trebuia să ai o lampă de petrol sau ulei.
Astea erau poluante, miroseau,
erau greu de manevrat, dădeau lumină slabă
și prezentau pericol de incendii.
În 1929, peste tot era lumină electrică.
Am construit orașe pe verticală, am inventat liftul.
Central Manhattan a devenit posibil.
În plus, în același timp,
uneltele de mână au fost înlocuite de unelte electrice masive
și unelte electrice de mână,
toate astea realizate prin electrificare.
Electrificarea a ajutat mult și la eliberarea femeilor.
În secolul XIX,
femeile petreceau două zile pe săptămână spălând rufe.
Făceau asta pe o placă aspră de spălat.
Rufele trebuiau puse la uscat afară.
Apoi trebuiau aduse înăuntru.
Toate astea luau două zile din șapte.
Apoi a apărut mașina de spălat electrică.
În 1950, era peste tot.
Dar femeile tot trebuie să facă în fiecare zi cumpărături,
dar nu, nu-i așa
pentru că electricitatea ne-a dat frigiderul.
În sec. XIX, singura sursă de încălzire în majoritatea locuințelor
era o sobă mare în bucătărie folosită pentru gă*** și încălzit.
Dormitoarele erau reci, neîncălzite.
Dar prin 1929, cu siguranță în 1950,
peste tot era încălzire centrală.
Ce să zicem despre motorul cu ardere internă
inventat în 1879?
În America, înainte de apariția vehiculelor cu motor,
transportul urban se făcea în întregime cu cai
care lăsau zilnic pe străzi, fără jenă,
10-20 kg de balegă
și 4 l de urină.
E vorba de 13-26 tone
pe kilometru pătrat de oraș.
Acei cai consumau în întregime un sfert din suprafața agricolă al Americii.
Acesta e procentul de suprafață agricolă americană
ce era necesară pentru a hrăni acești cai.
Sigur, când s-a inventat mașina cu motor,
devenind aproape omniprezent în 1929,
terenul agricol putea fi cultivat pentru consum uman intern
sau export.
Aici e un raport interesant: Începând de la zero în 1900,
la doar 30 de ani, raportul de autovehicule față de numărul de gospodării
în Statele Unite a ajuns la 90%. În doar 30 de ani.
În celălalt secol,
femeile mai aveau o problemă.
Toată apa pentru gă***, spălat și baie
trebuia cărată în găleți și căldări de afară.
E fapt istoric că în 1885
o nevastă gospodină medie din Carolina de Nord
umbla 240 de km anual ca să care 35 de tone de apă.
Pe la 1929, în orașele țării
s-au pus în pământ conducte de apă.
S-a realizat canalizarea.
Drept rezultat, una din marile nenorociri ale sfârșitului sec. XIX,
bolile transmise prin apă, ca holera, au început să dispară.
Un fapt uimitor pentru tehno-optimiști
e că în prima jumătate a secolului XX,
rata de îmbunătățire a speranței de viață
a fost de trei ori mai mare
decât în a doua jumătate a secolului XIX.
Evident că unele lucruri nu pot depăși 100%.
Vă voi da câteva exemple.
Am pornit de la 1 la 90% din viteza sunetului.
Electrificarea, încălzirea centrală, numărul de autovehicule,
toate au pornit de la zero și au ajuns la 100%.
Mediul urban face ca oamenii să fie mai productivi decât la țară.
În primii ani de după război, procentul populației urbane
a crescut de la 25% la 75%.
Dar revoluția electronică?
Iată un calculator antic.
E uimitor. Calculatorul în sine a fost inventat în 1942.
În 1960, facturile telefonice, extrasele bancare
erau emise pe calculator.
Primele celulare, primele calculatoare personale
au fost inventate în anii '70.
Anii '80 ni l-au adus pe Bill Gates, DOS,
ATM-urile ca substitut al funcționarilor bancari,
scanarea codului de bare pentru reducea muncii în comerț.
Traversând rapid prin anii '90,
am văzut revoluția .com
și o creștere temporară a productivității.
Dar acum vreau să facem un experiment.
Aveți de ales între două opțiuni: A sau B.
(Râsete)
Opțiunea A: păstrați tot ce s-a inventat până acum 10 ani.
Aveți Google, Amazon,
Wikipedia și aveți apă curentă și băi în casă.
Sau păstrați tot ce s-a inventat până ieri,
inclusiv Facebook și iPhone-ul,
dar trebuie să renunțați la ce s-a inventat până acum 10 ani,
ieșiți afară la WC, aduceți apă de afară.
Uraganul Sandy a făcut ca mulți să piardă avantajele secolului XX,
pentru câteva zile,
în unele cazuri pentru mai mult de o săptămână,
electricitate, apă curentă, încălzire, combustibili pentru mașini
și posibilitatea de a-și încărca iPhone-ul.
Problema noastră e că trebuie
să potrivim în viitor toate aceste mari invenții,
iar predicția mea *** că nu va fi așa
ne coboară de la creșterea inițială de 2%,
la 0,2%, așa *** arată graficul pe care vi l-am trasat la început.
Deci iată-ne întorși la căruțele cu cai.
Aș vrea să decernez câte-un Oscar
inventatorilor din secolul XX,
începând cu Alexander Graham Bell
și terminând cu Thomas Edison și frații Wright,
aș vrea să-i chem pe scena asta
iar ei să vă întrebe pe voi.
Puteți egala ce am realizat noi?
Mulțumesc.
(Aplauze)