Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea: Reef
addic7ed.com
Senatoarea se precipită.
Selina-şi suspendă campania
Decăderea lui Meyer
Selina, "mândră" să fie VEPE
VICEPREŞEDINTA
Sezonul 2, episodul 9
"Cursa"
Nu, Rachel, îmi pare rău, dar programul
vepeului dă pe-afară de când cu interviul.
De fapt, "nu-mi pare rău".
Nu ştiu de ce am spus aia.
Băi, vă spun eu, interviul ăla TV a fost
o mare cacealma, dar a meritat din plin.
- Ia uitaţi.
- Ce-i?
- Vă numesc "VP-ul neaburelul".
- Păi aşa şi trebuie!
Adică, am minţit şi alea,
dar cel puţin a sunat adevărat.
Tonu-i bun, mai şase ani ca ziua de azi
şi ne votează ăştia PSUA.
Nu uitaţi, doamnă, mâine aveţi
cursa aia, "Fă mişcare de plăcere".
- Da.
- Ar trebui să vă pregătiţi, nu credeţi?
- Îs zece kilometri.
- Da.
- Îi fac şi-mbrăcată-n platoşă şi zale.
- Bun.
Doamnă, n-ar trebui să vin
la dejunul cu donatorii.
- Nu vrem să dăm vreun semnal, ceva.
- Da, ştiţi ce? Nici eu.
Bun, mă duc să pup nişte cururi
de miliardari urâcioşi de una singură.
- Să li se scoale-o ţâră să doneze.
- Toţi vor o bucată din dvs., doamnă.
- Da.
- Dar prin mine.
Tre' să merg să vorbesc
cu Ben imediat.
- Andale!
- Haide!
Preşedintele încă
nu spune nimic.
Se zvoneşte că ar exista un denunţător
sus de tot în Departamentul de Stat.
- Ce faci? Nu vreau să mă vadă lumea.
- Bun.
Ar trebui să pună de-astea
într-un dozator lângă biroul lui Ben, nu?
Personalul Casei Albe-şi trage
avocaţi în caz că citaţiile...
Ben.
Se vorbeşte de un potenţial pretendent
chiar în partidul preşedintelui...
De ce nu-şi cere
PSUA scuze şi gata?
Eu am făcut-o, şi nu mi-a venit
să mă sinucid decât vreo săptămână.
Fiindcă-i vraişte, da? Are-o grotă
plină cu lilieci în loc de craniu.
Am preluat eu ciomegele pentru spion.
Nu primesc niciun mersi pentru asta?
Ba da... Acum ne trimite comisia
juridică a Camerei citaţii ca la nebuni.
Colac peste pupăză, umblă zvonul că avem
un pretendent în interiorul partidului.
- Ce...? Cine?
- De un' să ştiu?
Vreun copil d-ai lu' Gaddafi?
Şi ăia stau mai bine-n sondaje.
Deci mulţam frumos de ajutor, dar vreţi
să nu mai fiţi atât de plină de iniţiativă?
Acum ce mai aveţi de gând?
Daţi prima pasă din sezon cu curu'?
Tare drăguţ. Aşa va fi de-acum
în următorii doi ani?
"Vai, *** să nu". Suntem în stare
de alertă nivel Ne-am futut.
- Doamnă, am notiţe despre donatori.
- Nu, mersi, mă descurc.
Peter Spiddock doarme cu puşca-n pat,
Sandra O'Neill detestă cocârjala,
cu Sidney Purcell... parcă eşti blocat
într-un canal plin cu şobolani morţi.
Dar are bani de ars. Nu că a dona campaniei
dvs. înseamnă a arde bani de pomană.
Ştiu cu ce se mănâncă asta.
E aţâţarea pulii-n politică.
- Da, şi azi dăm ochii cu multe pule.
- Da... "pretendentul" curului.
Dacă merge bine dejunul,
pista de lansare a campaniei mele
va fi făcută-n pula mea din aur masiv.
Şi apoi, în şase ani,
"doamna Preşedintă".
- Da!
- Ne va trebui o geantă mai mare...!
- Ovare în Biroul Oval!
- Pântecul de Vest!
Ce...?
- Ce?
- Ştiţi dvs., ca un pântec.
- Femeile au pântec din care ies copiii...
- Penibil...
În Politico, Danny Chung şi-a încărcat
lista de redare "Ce ascult eu" pe Spotify.
Tre' să facem
o listă de redare.
- Nu, nu trebuie...
- Ba, categoric.
- Sună-l pe Dan.
- Nu, ajut eu cu cântecele.
- Nepoţica mea moare după Katy Perry.
- *** spuneam, sună-l pe Dan.
Aula memorială a veteranilor
- Iacătă-l...
- Dan DJ-ul. Mersi pentru lista de redare.
Plăcerea mea. Şi se pare că dă bine,
şi la bătrânei şi Chung-erii tinerei.
"Chung-erii tinerei"...
Parcă gândeşti în diezi.
Îţi place? Bun, le zicem celor
de peste 65 de ani "Buni-Chung-eri".
Sau aşa ceva,
mai lucrez la asta.
- Căcat.
- Te las să răspunzi, fă-o fericită.
- Greu de satisfăcut.
- Miroşi şi tu? Bani!
- Dan?
- Doamnă...?
Ai auzit ceva de-o listă de redare
a lui Danny Chung?
Taman acum,
chestii tare faine.
Nas pentru-ăi mai tineri,
ceva Dean Martin pentru pensionari.
Şi-a pus un pupincurist s-o facă, de-aia
vreau s-o faci şi tu pentru mine, da?
Mixul dvs. e a mea poruncă.
Ajută-mă, Sue, tu te ştii la de-astea.
Eşti tânără, informată şi-afumată...
Ce zici de Jimmy Cliff?
"Cu cât mai tare"?
- Nu!
- Uite, nici nu ştiu cine-i ăla, deci nu.
Elvis Costello,
"Pace, dragoste şi înţelegere"?
- Ce...?
- Nu, nu şi nu.
- Tu le scoţi pe astea din iPod-ul tău?
- Nu, cred că-s într-un cloud (nor).
Crezi că Danny Chung e ăla care vrea
să facă o mişcare peste doi ani?
La *** stă PSUA, probabil se va împiedica
în vreun război cât de curând.
Chung se reînrolează
şi să sperăm că va fi ucis.
Nu înţeleg de ce nu mi se acordă
acelaşi respect ca lui.
- Căcat!
- Chiar, ce zici de ăla? "Respect".
- Sue?
- Cântecul Arethei Franklin?
- Da...
- Da, da, da.
- Auzi, Mike. Mike!
- Ăla ar fi grozav!
- Dumnezeule...
- Ducesa, la pământ. Galben, galben.
- Repet, Ducesa, la pământ. Du-te, Rick.
- Du-te, du-te!
Doamne, faţa dvs.!
- Avem nevoie de un medic.
- E rău-rău?
- Nu.
- Da!
Sunteţi bine, doamnă.
Bine.
Dnă Vicepreşedintă, dac-aţi vrea,
vă rog, să rămâneţi nemişcată.
- Gata, Martin. Nu-i vreun terorist.
- Sunt bine.
- Izolaţi doar holul. Totu-n regulă.
- Izolarea, izolarea.
Doamnă, uitaţi ce faceţi. Nu mişcaţi.
Va trebui să tăiem hainele de pe dvs.
- Ce?
- Am trecut şi eu printr-o uşă de sticlă.
- Aşa se face, da?
- Glumeşti.
Nu, n-am avut nimic, eram beat.
Veţi fi bine.
- Căcat, donatorii.
- Mergi şi zi-le că întârzii câteva minute.
- Du-te şi zi-le, da?
- Bun, bun.
- Bun. Ce faci... nu! Mike!
- Scuze, scuze.
- Căcat! Scuze...
- Dumnezeule!
- Nu, ia-o pe altundeva, Mike.
- Bun, bun.
- Doamnă, vă doare? Aveţi dureri?
- Nici nu ştiu. Ai o oglindă?
- Nu.
- Ba da, ai.
Vă dau nişte iarba Sf. Ion
de calmare, dacă vreţi.
- Nu vreau medicamente.
- E din ierburi. Din pământ.
Puteţi lua şi şase,
nu vă afectează.
Ia te uită...
Bună...
Vicepreşedinta îşi cere scuze,
dar este puţin reţinută.
S-a întins la telefon
cu ambasadorul australian.
"Ambasadorul australian"...?
Bună, asta. N-am mai auzit-o.
- Sidney Purcell, mereu o plăcere, dle.
- De fapt, nu e, dar bună încercare.
Dar vicepreşedinta e în stare bună,
aşteaptă cu optimism întâlnirea asta...
Merg să văd dacă pot întrerupe
convorbirea, *** spuneam, e o convorbire.
Tăria înseamnă a fi flexibil
şi de neclintit.
O salcie vie,
nu un stejar mort.
În Irak am învăţat că drumul spre respect
între mine şi oamenii mei avea dublu sens.
Pentru a primi respect,
trebuie să oferi respect.
Privind în jur, văd multe feţe, dar
o singură naţiune, cu un singur ţel,
iar ţelul este ca într-o bună zi
să sperăm să visăm toţi împreună.
- Am cunoscut ieri în St. Paul...
- Nu...
- ...o tânără femeie pe nume Juanita.
- Căcat...
Şi am întrebat-o...
Ştiţi ce mi-a spus?
Dan...
Asta-i stânjenitor. Ca atunci când
dai cu ochii de soră-ta într-o orgie.
Sora mea n-ar participa niciodată
la o orgie, e prea crispată.
Ar cere fişele medicale ale tuturor
şi ar tăia toată pofta...
Mă dezamăgeşti. La aşa ceva
m-aş aştepta de la mine.
- Dar de la tine...?
- Să lăsăm vrăjeala.
- Amândoi am venit pentru Chung.
- Deci sărim pe el împreună.
- Ca Butch şi Sundance.
- N-au murit oare amândoi?
Nu, nu când au sărit.
Mor la sfârşit.
Salut, Sue.
Dan, tocmai a trecut vicepreşedinta
printr-o uşă de sticlă.
"A trecut printr-o uşă de sticlă"?
Vorbeşti cifrat, ceva?
Din nefericire, nu, Dan. E o descriere
literală a celor întâmplate.
- Şi nu-i rănită grav, mersi de întrebare.
- A trecut printr-o uşă de sticlă...?
Da, femeia aia a devenit
metafora vie a carierei sale.
Vedeţi doar
să vă odihniţi astăzi, da?
Mă simt ca o minge veche şi folosită,
din care se dau copiilor prin orfelinate.
Mă bucur să văd
că tu te-ai liniş***.
Multă odihnă, doamnă,
şi nici vorbă de cei 10 km de mâine.
- Da?
- Păi, aia nu prea promit.
- Salut...
- Bună.
Am spus tuturor că aţi fost reţinută.
Dar va trebui să anulăm asta, bine?
Nu. Mike, ce tot spui acolo?
Nu-mi pot anula destinul.
Doamnă, purtaţi halat,
nu puteţi coborî
decât dacă vreţi să le cântaţi refrenul
la "Ia priviţi, sunt Sandra Dee".
- Bun, eu am să plec.
- Mulţumesc foarte mult pentru ajutor.
- "Tac mă cheamă"?
- O, da.
- Bun.
- Şi ce le-aş putea spune?
Le vom spune ce s-a întâmplat
şi reprogramăm.
- Iisuse...
- Anulez, anulez.
- Bun, unde-i?
- Nu ştiu.
Probabil ne luăm după dâra
din sângele ei şi lacrimile lui Gary.
- Salve.
- Cât e de rău?
- E-n regulă, doar tăieturi superficiale.
- I-ai dat ceva calmante, sau...?
N-am vrut să-i dau, fiindcă
deja luase iarba Sf. Ion.
Am mai auzit asta de la o elevă
de şcoală catolică.
- De ce nu poate lua şi altceva?
- Pot fi reacţii adverse în corp
dacă a luat imunosupresive,
beta-blocante sau antidepresive.
Bun, că nu ia de-alea.
- Chiar tre' să plec, pe mai târziu.
- Da, mulţumim.
- Ba antidepresive ia.
- Da. După tine...
Vezi? Ai făcut-o
să pară foarte natural.
Îmi pare rău că nu-i apartamentul
preşedinţial, doamnă.
Nu contează, Gary.
- Cui i-au dat apartamentul preşedinţial?
- Aud că lui Russell Crowe.
- Russell Crowe, "Gladiatorul".
- Da...
"Mă voi întoarce"...
- Ştii cui i-ar plăcea halatul ăsta?
- Cui?
- Lui Ben.
- Da, da...
Ţi-l poţi imagina în ăsta,
cu cana lui uriaşă?
- Fâţâindu-se de ici-colo...?
- Tare i-ar mai plăcea.
- Vino, şezi aici.
- Bun, ce drăguţ...
- Da...
- Mersi, doamnă.
Nu prea ştiu nimic despre tine, ştii asta?
Eşti un fel de om al misterelor.
- Unde ai crescut?
- În Birmingham, Alabama.
- "Nu să poace"...
- "Ba să poace! Să poace"!
- Eşti apropiat cu părinţii tăi?
- Apropiat cu mama.
Tata vrusese mereu
"un bărbat" drept fiu, deci...
- A, da...
- Dar e o altă generaţie...
Chiar e o altă generaţie,
adevărat.
Se pregătesc să-şi sărbătorească
40 de ani de căsnicie. Patru-zeci.
Vor da o mare paranghelie.
- *** adică, vreo petrecere?
- Una monstru. Monstru, da...
- E foarte...
- Pot veni şi eu?
- Poftim?
- Aş... pot veni şi eu?
- Vorbiţi serios?
- E tare deplasat să mă auto-invit?
Nu, Dumnezeule...
Nu, i-ar... m-ar da gata asta!
- Pe bune?
- Da!
Asta mi-ar rezolva toate
problemele de validare cu tata.
- Doamnă... *** sunteţi?
- Uite, Amy, ia la asta.
Uite ce micuţă mă pot face.
Uită-te-aici.
Dar întâlnirea cu donatorii
a fost anulată, da?
Nu mai fac chestia aia.
Pe bune, să le-o trag ălora.
Doamne, sper să arunce Iranul
o bombă nucleară asupra DC-ului.
N-ar rezolva aia o grămadă de chestii?
Doar Kent tot ar mai fi prin zonă.
Îi ca un gândac-zombi cu...
Aşa e!
Are mina aia inexpresivă... Cred că nici
când se sloboade nu şi-o schimbă.
Te poţi imagina
futându-te cu ăla?
Amy, ai un păr blond
aşa de frumos...
- Nu-i aşa?
- Atât de frumos...
Bună la toată lumea.
Bună dimineaţa, din nou...
Din nefericire, vicepreşedinta
încă-i prinsă la telefon cu Australia.
Va trebui să amâne întâlnirea cu dejunul
din dimineaţa asta, regretăm nespus.
Ştii, Mike, în emisfera sudică, vrăjelile
curg de fapt în sens invers. Ştiai?
- Treaba cu Australia e adevărată.
- Da. Ce pula mea?
Bun, ascultă. A avut loc
un incident cu vicepreşedinta.
- Poţi ţine asta doar pentru tine?
- Da. Ce anume?
- A trecut printr-o uşă de sticlă.
- A trecut printr-o uşă de sticlă...?
- S-a împiedicat de o bucată de sticlă?
- Da.
Asta-i... incredibil.
Presupun că-i amuzant, fiindcă
am păţit-o cândva cu toţii.
Eu n-am păţit-o.
Am împins cândva pe unu' printr-o uşă
de sticlă, a fost în pula mea de comă.
Nu mai râdeţi.
- Se simte bine?
- Doar tăieturi.
Tu eşti legătura cu VP-ul, nu?
Ăsta-i "liaison d'ętre"-ul tău?
M-am născut
pentru a face legături, domnule.
Atunci de ce nu-mi poţi spune
ce făcea VP-ul
când a intrat în pula mea
într-o uşă de sticlă?
Da, păi biroul VP-ului
poate fi foarte insubordonat.
Mi se insubordonează tot timpul.
Ştiţi că-mi spun "Jonad"?
Adică, asta-i echivalent
cu a-i spune preşedintelui "Jonad".
Ba nu e. El e preşedintele,
tu eşti Jonad.
Acuma du-te-acolo
şi dezleagă din Sue adevărul,
sau am grijă să ţi se graveze
numele ăla chiar şi pe cruce.
Da, domnule.
- Salutare, Susan.
- Nu mă cheamă Susan, ci Sue... Jonad.
Bun, deci numele meu nu-i Jonad!
E Jonah. Nu mă lua-n râs cu asta, Sue.
Uşurel, nu te ia nimeni în râs... Jonad!
Meri de-ţi câştigă schimbarea numelui.
- Sue...
- Domnule...
Ce căuta vicepreşedinta
azi-dimineaţă la hotelul ăla?
Mic-dejun cu Asociaţia
Dascălilor Americani.
Dacă sun la ADA, îmi vor confirma
oare că lua cu ei mic-dejunul?
N-aş putea spune.
Dacă nu-mi poţi spune ce făcea,
poate-mi poţi spune ce nu făcea.
Vicepreşedinta nu lua dejunul
cu donatori de campanie.
Aş spera să nu-l fi luat.
Altfel, nu-s sigur dacă n-aş fi îndreptăţit
să nu lansez un atac cu drone imediat.
M-aţi pierdut în multiplele
negaţii, domnule. Poftim?
Îs nervos ca pula.
Jonad!
- Da, domnule!
- Mişcă la hotelul ăla.
Decupează-ţi faţa
şi dă-i-o VP-ului, dacă trebuie.
Pune-o numai să discute cu presa.
Să spună că nu-i ea pretendentul.
Nu vă voi dezamăgi, domnule.
- Auzi?
- Da.
- Abia aştept petrecerea.
- Şi eu. Vom dansa, ne rupem în figuri...
În figuri...
- Ce sunteţi aşa încordaţi? Ea-i calmă.
- Ea nu-i în pula mea în toate minţile.
Vine la aniversarea
de 40 de ani a alor mei.
Exact de-aia, Gary.
Nu-i în pula mea în toate minţile.
Bună, doamnă, am anulat
dejunul donatorilor,
dar a trebuit să admit
că aţi trecut printr-o uşă de sticlă.
Bună treabă, prostovaco.
Acum va şti toată lumea.
Toată lumea afla că a trecut
printr-o uşă de sticlă, Dan,
fiindcă arată de parc-a trecut
în pula mea printr-o uşă de sticlă.
Da, uită-te şi tu.
- Ce-l roade pe-ăsta?
- Nu ştiu.
Treci aici, roşcofrici.
Ştii ce? Iarba aia a Sf. Ion pe care i-ai
dat-o se bate-n cap cu antidepresivele.
Ce tot spui acolo?
E din ierburi. Din pământ.
- Ca şi ciupercile, bolovane.
- Vezi că alea-s droguri ilegale.
- Pune mâna, pune-o!
- Pe tunuri? Iisuse...!
- Te fac eu!
- Bun, ajunge!
- Sunteţi în toane bune.
- Sunt.
- Tu *** mai eşti?
- Aşa ş-aşa, ştiţi dvs.
Nu grozav, dar încerc
să mă menţin pe linia de plutire.
- Ce s-a ales de barca aia a ta?
- N-o pot vinde, n-o cumpără nimeni.
- Cât vrei pe ea?
- Sincer, şi jumate, doar să scap de ea.
Îţi dau eu cât face.
- Chiar vreţi să-mi cumpăraţi barca?
- Da. Bate palma, Magic Mikey.
- Îmi cumpăraţi barca?
- Da.
- Felicitări!
- Felicitări ţie.
- V-aţi făcut c-o barcă.
- Şi cu un vot!
- Mike! Mike, eşti solicitat aici.
- Vin, vin...
Văd în pula mea dube de-ale presei, Mike.
Speră că vrea Russell Crowe să se arunce.
Bun, va trebui s-o ducem jos să dea ochii
cu ei, altfel, încep să speculeze.
Uite, acu-i drogată ca pula.
Da, da... N-ai observat din greşeală
că vepeul e-n al nouălea cer?
I-a dat Gary ceva ce se bate-n cap
cu antidepresivele ei
- ...şi o transformă în Julie Andrews.
- Nu, nu asta se întâmplă...
- Trebuie s-o ţinem aici până-i trece.
- Dacă-i pompăm stomacul?
Şi eu mi-am mai pompat stomacul.
Cred că mi-aş da seama *** s-o fac.
- Cioc-cioc, J Rock pe la bot!
- Hristoase...
A comandat cineva meserie?
Ca oficial major al Casei Albe,
rechiziţionez situaţia asta, Mike.
- Aşa, ce-aveţi pentru mine?
- Deci a trecut printr-o uşă de sticlă,
ceea ce-i oarecum ironic,
de vreme ce pare a fi în campanie,
şi e temporar nebună din cauza unui
cocteil de pastile pentru zâmbăreţi.
'Napoi la tine, căpitane.
I-ai făcut
creierul muci, Amy.
Iisuse, ia ce gură căscată cretină.
Hai să-i băgăm ceva în ea.
Bun, decizie. Ascultaţi.
Vepeul va da o declaraţie.
O dă în faţa camerelor şi o dă
cât mai curând în pula mea posibil.
- Ca-futu-i-piche?
- Care draci îi treaba cu tine, Andrew?
- Ce-i...? Ce te uiţi aşa la mine?
- Fa...
- Mi-aţi spus "Andrew".
- Ba nu ţi-am spus.
Ştiu cine eşti. Îţi pot chiar
spune numele invers...
Hanoj.
Bun, academiceşte vorbind,
Amy, care-i prima mutare?
- Mike, du-te şi vorbeşte cu presa.
- Da, Mike, du-te şi vorbeşte cu presa.
- O facem în doi.
- Gary, mergi şi-adu-i nişte haine.
Da, Gary, mergi şi-adu-i
în pula mea haine, da?
Hai, e vremea să ne-mbrăcăm
şi confesăm. Fuga, fuga!
Tre' să spun
c-am rezolvat-o binişor.
E ceva tare sexy să fii într-un hotel
în miezul zilei, nu?
Da, patru oameni şi-o singură budă.
Auzi tot ce atinge apa.
Unde pula mea eşti?
Culegi bumbac să-l ţeşi?
Amy, nu găsesc nimic s-o acopere.
N-are nimic pe gât!
- Am redus selecţia la patru stiluri.
- Întoarce-te odată!
Amy, zi-mi un număr
între 1 şi 4, te rog.
- Patru.
- Cred că prefer trei.
- Trei atunci, fute-m-aş!
- De fapt, merge patru.
Cine l-ar putea contesta pe preşedinte?
Deocamdată, numele vehiculate sunt...
Bun, au trecut trei ore.
Tre' s-apară la TV imediat.
Trebuie să-ţi desenez un grafic, Jonah?
Mai mult timp egal mai puţin ţăcănită.
Trebuie să tragem o căcare rece peste
speculaţii: este ea pretendentul misterios
ce-şi va arunca pălăria în ring
împotriva lui PSUA în doi ani?
Trebuie să trimitem mesajul
că ringul nu va vedea nicio pălărie.
Nici berete, nici de cowboy,
nici fesuri...
- De ce tot înşiri pălării?
- Are dreptate Jonah.
Am să-mi arăt faţa,
aşa futută *** e.
Mă simt aşa de bine,
am dormit atât de adânc...
Iar eu voi sta aici,
având dreptate.
Da, lucrezi cu noi de 700 de zile
şi ai dreptate şi tu o dată.
- Stai ca un domn, te rog.
- Doamne...
Îţi place ce vezi, Mike?
- Aşa, lume bună, vicepreşedinta...
- Doamnă Vicepreşedintă.
- Puţin spaţiu, vă rog.
- Bună, oameni buni.
Scuze că v-am făcut
să aşteptaţi, sunt bine.
Nu voiam să credeţi că ascund ceva,
fiindcă nu-i stilul meu.
Ce s-a întâmplat este că...
Am trecut printr-o uşă de sticlă.
- Şi singurul lucru rănit e mândria mea.
- Au fost circumstanţe atenuante?
- Vreo mochetă, sau...?
- A fost vreo mochetă acolo, Mike?
- Da.
- Da, s-a confirmat că a fost.
- Intraţi mâine în cursa Fă mişcare, da?
- Am toată intenţia să intru-n cursă.
O, nu, asta-i frecare cu peria
de sârmă pe la hemoroizii mei.
Mulţumim, doamnă.
Deci, fie-i nebună, fie demarează
campania preşedinţială.
- Da, aş zice că astea-s sinonime.
- "Am intenţia să intru-n cursă"?
Nu, nu! Vorbea de cursa de alergare,
domnule, cei zece kilometri.
Drege-o, sau "îţi leg"
coaiele de birou.
Da, domnule, şi mulţumesc
pentru continua dvs... A-nchis.
Amy, Amy, Amy.
Aşa, Amy.
Cursa de mâine trebuie să alunge
orice speculaţii preşedinţiale, da?
Nu poate face Cursa slăbitului.
N-o vezi că abia merge normal?
- Ba poate şi-o va face.
- Nu poate şi n-o face.
Acum mergi fute-o pernă.
Camera-i oricum plă***ă.
Ziua Cursei slăbitului
- Tocmai din Taiwan. Tare mişto.
- Ce?
- Veniţi aici.
- Ce-i...?
Ce mă-sa...?
- De ce râzi?
- Mor după desene.
Iisuse!
- Tu eşti, Gary.
- Gura! Aia nici n-arată ca leviatanul.
Mai e şi altceva pe-acolo?
Întârzierea în declaraţii
a dus la speculaţii
în privinţa intenţiilor dvs.
pe termen lung.
- Ce...?
- Se-ntreabă dacă vă ţine, doamnă.
"Dacă mă ţine"...?
O, Doamne...
- Chestia cu piciorul...?
- Da.
Pe bune, sunt absolut supra-calificată
pentru treaba asta.
- Ajunge!
- Ştiţi...
- Ajunge cu ce?
- Cu nimic.
Au sosit florile astea
de la Maddox, Secretarul Apărării.
Să vedem...
"Succes la Cursa slăbitului".
"Încercaţi să nu-njuraţi
când se trage din pistolul de start".
- Mă laşi...
- Ce vână de pulă varicoasă...
Nu-l sufăr pe-ăla.
Bun, să mergem.
Fost la un restaurant mexican de karaoke,
am cântat "Aleluia", de Leonard Cohen.
- Nu se poate...
- Ba, şi am schimbat aleluia cu jalapeńo.
Îmi închipui că a fost
foarte amuzant, domnule.
Hristoase. Comisia...
Vor vota asupra investigării PSUA.
Da, cred că va fi bine,
domnule.
Normal că aşa crezi, Jonah.
Tu nu pricepi complexitatea.
Tu eşti cel mai are organism
unicelular din lume.
Amy, îl ştii pe Schmidt, de la
Departamentul de Stat? El e denunţătorul.
PSUA o ia pe râul de căcat la vale,
iar eu n-am de gând să-i fiu lopată.
- N-am de gând.
- Nu se ajunge la aia, doamnă.
Nu ştim. Spun doar că vor fi
alegeri dificile de făcut, da?
Alegeri gen "Alegerea Sophiei", dar
mai importante, fiind vorba de mine.
Păi salutare!
Aşa... super!
- Aşa, doamnă.
- Bun...
- Categoric, poartă prea mult machiaj.
- Arată ca Marcel Marceau.
Da, nici el nu făcea diferenţa
dintre sticlă adevărată şi aer.
Mă laşi, asta-i haios,
ce pula mea.
- Pe locuri...
- Staţi.
- Da...
- Mi-e frică.
- ...Fiţi gata, start!
- Da, aşa.
- Căcat...
- S-o facem!
Da, vă văd! Vă văd!
Să facem mişcare!
Hristoase, am avertizat-o că unul
din ambasadorii "Fă mişcare"
- ...e un veteran cu un singur picior?
- E-n spatele ei, n-o să-l vadă.
Dar stai, nu va da rău dacă învinge
aşa un tip c-un singur picior?
- Nu, nu dă bine.
- Alternativa e şi mai rea, nu credeţi?
Cheia-i să facem să pară că l-ar fi
putut învinge, dar îl lasă să câştige.
Da, câştig total
prin pierdere, aia, da.
- Alo?
- Gary, tre' s-o faci să-ncetinească.
- Slavă Domnului.
- Nu dă bine dacă-l bate pe handicapat.
- Bun. Doamnă? Tre' să-ncetiniţi.
- De ce?
- Nu dă bine.
- Doamne, ce? Faţa mea?
Nu, faţa dă bine.
Dar bateţi un handicapat.
- Ei, hai, nu eşti nici chiar aşa, Gary.
- Doamne, n-o pot opri. E de neoprit.
Depune Schmidt mărturie. Comisia juridică
a Camerei discută votul de blam.
Ardeţi tot ce ne incriminează,
inclusiv clădirea asta.
Ardeţi animăluţele Casei Albe, şi apoi
daţi-vă foc şi vouă. Începeţi cu voi.
Jonah, du-te la cursă, vezi să spună
vicepreşedinta că-i de partea PSUEI.
Dle Ryan, ai grijă
ca vicepreşedinta
să nu răspundă la nicio întrebare
în privinţa votului de blam.
Astea-s ordine contradictorii.
Nu, ai grijă să se ţină drept
şi să se cace strâmb.
- Refuză să se implice.
- Bun, deci să...
- Alege-n pula mea o tabără!
- Foloseşte-ţi discernământul.
Domnule, ăsta nu-i
punctul meu forte.
Hristoase... Schmidt de la Departamentul
de Stat tocmai a apăsat pe buton.
Comisia juridică zice că-i de acord
să depună mărturie.
Dă-mi-l iar pe Gary.
Dă-mi-l te rog iar pe Gary!
- Ştii ce? Opreşte aici.
- Se va ajunge la un vot de blam?
Bun, voi luaţi-o-nainte.
Vedem noi ca Gary să ţină pasul.
- Gary! Gary, vin-aici!
- Gary! Gary!
Căcat, *** trece linia de sosire,
presa va sări pe capul ei.
- Bun, şi ce spunem?
- Stai aşa, stai aşa.
- Nu, futu-i. Tre' să mergem.
- Nu, stai aşa. Futu-i!
- Gary!
- Gary.
Ce-i, ce-i...?
Comisia juridică vorbeşte
de un vot de blam.
Trebuie să-i spunem
ce să spună.
Sunt mult în spate.
Dacă mai vorbesc, vomit.
- Jonah...?
- Da, care-i treaba, Loraxu' pulii?
Auzi, Dan, dacă-ncerci
să-i spui vepeului ce să declare,
zi-i aşa... dedicată total preşedintelui,
susţinere totală.
Nu, nu, nu, îl va sprijini,
dar nu-l va susţine. E prea toxic.
Nu, susţinere totală,
sprijin total.
Doamne, fermoarul ăsta parcă-i
răzătoare de brânză la mine pe pulă.
Ha, ha! Cine-i Lorax?
Deci, căruia dintre noi crezi
că i se va supune Andre, Labagiul Uriaş?
- Jonah?
- Da.
- Pe 100 de creiţari că ţie.
- Pe bune?
Un dobitoc. Mă mir că ajunge la lucru fără
a-l lovi maşina sau a-i poci careva moaca.
- Bună...!
- Pardon.
Doamnă, Amy zice: "Îmi ofer sprijinul
preşedintelui în aceste vremuri dificile".
Subliniaţi că-i important
să se respecte procedura audierilor.
- Aveţi nevoie de o ieşire.
- Gata, Amy. Mă depăşeşte o banană.
Nu pot să respir...
Doamnă, trebuie fie să zoriţi,
fie să încetiniţi.
Nu puteţi apărea în poză
terminând cu o banană.
- Da.
- Cu de-astea-ncepe circul imaginaţiei.
Da, n-o să le iau
de la o banană.
Doamnă Vicepreşedintă!
- Foarte frumos!
- Mulţumesc.
- Bună treabă.
- Mulţumesc.
- Nu-i rău, ţinând seama, nu?
- Da. Face bine mişcarea, oameni buni.
Doamne, pune sângele-n mişcare.
Ştiţi, cheia unui mod de viaţă sănătos
chiar stă într-un bun exerciţiu.
- Mulţumesc.
- Comentarii la zvonul cu blamul?
Fireşte, eu am dat socoteală deplină
asupra celor pe care le ştiam
şi sunt sigură că şi preşedintele
va face la fel acum.
- Atât, oameni buni!
- Doamnă Vicepreşedintă, vrem să ştim...
Mâinile deasupra capului.
Pune-ţi-le... Ridică-le!
- Hai, frăţioare, s-o ştergem.
- Foarte bine, doamnă.
- Am terminat.
- Da, doamnă, chiar aţi terminat.
Nu, "am terminat cu toate astea".
Vicepreşedinţia... las-o baltă.
Pe bune, Amy...
Vezi şi tu ce urmează, nu?
Mă va implica în toate astea.
Cu totului.
Şi mai sunt doi ani de stat
lângă omul de care mi-e silă.
- Vorbeşte iarba Sf. Ion din dvs.?
- Uită-te la mine, îs plină de zgaibe.
Miros ca căcătoarea boschetarului...
Las-o baltă. Baltă.
Nu mai candidez
alături de el peste doi ani.
Nu voi mai fi vicepreşedinta lui.
Am terminat.
Revin peste şase ani
şi salvez partidul de sine însuşi.
Apropo, ştii cumva
ce timp am scos?
- *** ar fi trebuit?
- Cam şase minute pe kilometru.
- Atât.
- Da...? Da, să facem mişca...
- O, Doamne...
- Asta chiar a fost dur.
Auzi, Mike? Am o ***ă amintire
că ţi-aş fi promis că-ţi cumpăr...
- Barca?
- Da, bună amintire.
Aia n-are să se-ntâmple.
Nu-mi poţi cere asta, nu?
Da, nu.
Sigur, desigur.
Josnic, frate. Ca ăla de-ncearcă
să facă sex cu cineva leşinat.
Auziţi, doamnă...
În legătură cu petrecerea alor mei...
- Ce? Credeam că ai tăi sunt morţi.
- Nu.
- Nu?
- Nu...
Aniversează 40 de ani de căsnicie
şi voiaţi să veniţi, urma să dansăm...
- Ştiţi, va fi mare paranghelie.
- Vezi că-s vicepreşedinta Statelor Unite.
- Da.
- Îţi dai seama.
Nu pot merge la chefuri cu ţărănoi
date de părinţii angajaţilor mei.
- Da...
- Înţelegi? Ar fi complet...
- Da, sigur.
- ...Absurd, înţelegi?
Adică n-ai mai pomenit de părinţii tăi
niciodată, am presupus mereu că muriseră.
- *** să nu fi făcut presupunerea aia?
- Super, da, categoric.
Stai să-nţeleg şi eu...
- Părinţii tăi n-au murit?
- Nu.
- Ciudat că şi tu credeai aşa.
- Eu credeam că ai fost adoptat.
Traducerea: Reef
addic7ed.com