Tip:
Highlight text to annotate it
X
EPOPEEA lui GHILGAMES, REGELE din URUK
Legenda omului care nu voia sa moara
A trecut mult de atunci
cam 5000 de ani...
In cetatea Uruk a Mesopotamiei
traia un rege uimitor: Ghilgames
Ca sa scape de moarte,
a trecut prin multe aventuri neobisnuite.
Ele au stat la baza unui poem lung
prima capodopera literara din istorie...
Cateva secole mai tarziu
scribul Unninni a scris pe tablite de argila
povestea acestei epopei...
Frumosul Ghilgames are sange nobil
E plin de indrazneala si cu o morala indoielnica.
Acorda mai multa atentie luxului si petrecerilor decat atributiunilor de rege.
Isi trata supusii ca pe sclavi si le lua toate drepturile,
chiar si pe cel de a-si petrece prima noapte cu sotia.
Unnini povesteste istoria unui om curajos care voia sa se masoare cu lumea intreaga
si aspira la nemurire
Autorul nu face din el un model de vietuire virtuoasa.
Acest protejat al zeilor se distingea prin caracterul sau brutal, de care dadea dovada in fiecare zi.
La jocuri se arata nemilos cu adversarii.
Regele din Uruk era un tiran sadic ce-si oprima poporul.
Disperati, supusii s-au adresat zeilor.
Ajutorul de sus n-a intarziat.
Enkidu, mesagerul zeilor...
Acum intra in scena Enkidu, un om care traia in armonie cu natura si cu animalele.
O curtezana l-a sedus si i-a propus o intelegere, pentru ca era strain.
Apoi, l-a adus in oras ca sa-l infrunte pe Ghilgames.
Atunci, suveranul si mesagerul zeilor s-au batut intr-o incaierare sangeroasa.
La originea acestei dispute s-a aflat dreptul pe care si-l luase Ghilgames de a lua fecioria oricarei logodnice inainte de casatorie.
Indignat de aceasta practica, Enkidu il intampina la domiciliul unei viitoare sotii.
Batalia care a urmat e relatata in a doua tableta a epopeii
In zori nu era nici un invingator, fiindca adversarii aveau forte egale.
Epuizati, cei doi sfarsesc prin a se imprieteni.
Enkidu, trimis de zei sa-l invinga pe Ghilgames, era de-acum amicul lui fidel.
Disputa lor i-a aratat lui Ghilgames propriile limite si l-a determinat sa nu mai abuzeze de putere.
Ghilgames si Enkidu traiesc intr-o buna intelegere si relatia lor are chiar o componenta trupeasca.
Domnesc impreuna peste Uruk.
Este inceputul apogeului capitalei sumeriene.
Una din primele lor aventuri ii conduce catre Padurea Cedrilor, in muntii actualului Liban.
Din Mesopotamia calea era lunga si dura cam trei luni.
La capatul drumului, pe cei doi ii astepta o proba grea, caci trebuiau sa-l infrunte pe paznicul Padurii,
un demon numit Humbaba.
Numai dupa aceea, ei puteau sa intalneasca pretiosii arbori, care nu exista in Sumer, dar sunt necesari pentru edificiile marete.
In fiecare noapte, Enkidu il veghea pe Ghilgames, care era asaltat de cosmaruri ingrozitoare, provocate de marea infruntare cu uriasul.
Aici a intervenit Samas, zeul Soarelui, care i-a sfatuit sa-l atace imediat pe demonul Humbaba.
Enkidu si Ghilgames au reluat drumul si l-au sfarsit in doar cateva saptamani.
Tableta a cincea descrie in versuri confruntarea sangeroasa cu Humbaba:
eroii l-au atras pe urias in afara padurii unde fu nimicit de vijeliile pornite de zei asupra sa.
Dupa o confruntare nemiloasa, monstrul moare de sabia lui Ghilgames.
Cadavrul e dejectat de Enkidu, dupa care cei doi doboara cedrii si-i duc la ei acasa.
O movila rasare la orizont: sunt vestigiile unui templu numit zigurat.
In toata Mesopotamia antica, aceste edificii erau locuinte ale zeilor.
Panteonul sumerian e un ansamblu de divinitati masculine si feminine.
Frumoasa Innana-Istar patrona Uruk-ul.
Fiind zeita dragostei, a fecunditatii, a razboiului si a mortii, Ghilgames i-a inchinat templul cel mai inalt:
"apropie-te de Eanna, lacasul zeitei Istar, si afla ca ca nici un rege nu va mai dura ceva asemanator".
In onoarea puternicei zeitati, oamenii celebrau in fiecare an un ritual al fertilitatii: cununia sacra.
In cursul acestui ritual, regele urma sa se uneasca trupeste cu o fecioara, care era preoteasa a Templului.
De la intoarcerea din Padurea Cedrilor, marea ceremonie era iminenta.
Pe neasteptate a aparut astfel Innana-Istar, inflacarata de patima, care dorea sa-l seduca pe Ghilgames si sa-l ia de barbat.
Dar Ghilgames a refuzat-o pe zeita.
Pe care dintre amantii tai, l-ai indragit pentru totdeauna?
I-ai fermecat ca sa-i lovesti si sa-i vrajesti... Daca ma dau tie, o sa sfarsesc asemeni lor".
Istar nu-si mai revine, e adanc ranita de spusele lui Ghilgames.
Nimic nu-l poate convinge pe mandrul suveran; furioasa, Istar dispare, dar nu de tot.
Razbunarea divina n-a intarziat sa apara.
Ranita in amorul propriu, Istar i-a trimis lui Enkidu o febra violenta care s-a dovedit fatala.
Durerea lui Ghilgames e imensa si lacrimile lui striga la cer.
Le cere tuturor supusilor sa-i impartaseasca suferinta.
Pentru prima oara in viata, suveranul ia cunostinta de caracterul implacabil al mortii.
Mai multe zile, regele disperat vegheaza la capataiul defunctului,
dupa care organizeaza funeralii demne de fidelul sau prieten.
Ghilgames stie ca un blestem s-a abatut asupra lui; o frica necunoscuta ii incolteste in suflet.
Setea sa neostoita de jocuri, de lupte si de placeri a disparut.
Regele decide sa devina nemuritor; se debaraseaza de insemnele puterii
abandoneaza totul si pleaca in cautarea singurului om care-l poate ajuta sa-si atinga scopul.
El merge pe o cale lunga si grea; conform legendei, eroul urma sa mearga pana la capatul lumii.
Reuseste sa treaca cu bine de prima incercare, ucigand leul salbatic ce voia sa-l manance.
Ajunge intr-un final la Muntele Geaman, la extremitatea estica a pamantului, acolo unde se odihneste Soarele.
In centru era sumbra poarta a caii Soarelui
Eroul s-a apropiat de intrare, pazita de doi teribili oameni-scorpion.
Nici un muritor n-a mai urmarit calea astrului suprem.
Dupa ce a traversat muntii, pe Ghilgames il asteapta apele mortii.
Regele Uruk-ului il obliga pe luntras sa-l insoteasca si acosteaza pe o insula.
Acolo locuia un intelept foarte batran: Utanapistim,
singurul om devenit nemuritor.
Anumite parti din Epopeea lui Ghilgames corespund cuvant cu cuvant cu povestirea Potopului din Vechiul Testament, scrisa mai tarziu.
Astfel, inteleptul Utanapistim i-a spus lui Ghilgames: "In a saptea zi, am dat drumul unui porumbel,
dar el s-a intors. Apoi am dat drumul unei randunele, dar ea s-a intors.
Am dat drumul unui corb si corbul a plecat si nu s-a mai intors".
Utanapistim si femeia lui au supravietuit Potopului pentru ca si-au construit o corabie
la porunca zeilor.
O catastrofa de asemenea proportii a ramas in memoria oamenilor, asa *** arata Epopeea.
Regele din Uruk a vrut sa stie totul despre Potop si secretul vietii vesnice.
Dar Utanapistim il considera egoist si incapabil.
Utanapistim e un batran intelept care da lectii.
Dupa ce i-a spus lui Ghilgames ca nu va afla niciodata secretul nemuririi, i-a cerut sa nu doarma sase zile si sapte nopti.
Ghilgames esueaza lamentabil.
Prea obosit de numeroasele incercari, adoarme din primul moment.
In fiecare zi, femeia lui Utanapistim ii aseaza la capatai cate o paine proaspata, dar eroul nici nu baga de seama.
Painile sunt proba inaptitudinii sale.
Daca el nu poate invinge somnul, fratele mai mic al mortii, *** ar putea deveni nemuritor?
Drept consolare, inteleptul ii indica locul unde creste o iarba care-i poate darui tinerete vesnica.
Dupa ce a cules iarba ce conferea intinerire, regele s-a intins sa se odihneasca.
Profitand de somnul lui, un sarpe s-a apropiat de culcusul sau.
Fascinat de mireasma ei, reptila jefuieste iarba magica si-si recapata tineretea.
Pe culmile disperarii, regele are o transformare launtrica.
Se pare ca la capatul tuturor acestor aventuri, eroul nu are nici un profit.
La final, se spune ca nu e nimic de castigat.
Dar vedem altceva: ca Ghilgames n-a dobandit nemurirea, ci intelepciunea.
El a invatat sa se cunoasca mai bine, sa cunoasca mai bine umanitatea sa. Iata ce a adus la intoacerea in Uruk.
Inapoindu-se in Uruk, Ghilgames s-a cufundat in reflectii
El a hotarat sa-si implineasca destinul: sa ocroteasca poporul Sumerului
si sa-i asculte necazurile.
Tiranul care se dorea egal cu zeii a devenit un pastor bun.
Ghilgames a inteles ca e muritor ca toti oamenii si ca pentru a castiga gloria eterna trebuie sa creezi opere marete.
El a conceput un proiect arhitectonic care sa faca din Uruk un oras infloritor.
El da spre fabricare chirpici si-i pune pe toti sa contribuie la constructie.
Cladirile sunt construite cu acest material care a facut reputatia Mesopotamiei.
Zidul de protectie care inconjoara Uruk,
cu cei 11 km lungime, este cea mai mare fortareata a antichitatii.
Dupa cinci mii de ani, se mai disting inca fundatiile sale erodate.