Tip:
Highlight text to annotate it
X
uita despre iluminare
provocarea mea pentru voi ar fi: ce daca nu trebuie sa faceti absolut nimic referitor la orice;
nimic, absolut nimic de facut...
da, beti o ceasca de ceai, pentru ca asta nu va deranjeaza cu nimic...
orice ar fi...rezolvati
va rezolvati treburile, raspundeti la telefon
dar nu aste acompaniat de aceasta idee:
ca exista ceva, care trebuie sa fac in mod special ca stau stabil in constienta
pentru ca va spun: asta e o cursa!
daca atingi aceasta idee,
o manifestezi in mod instantaneu prin credinta
si atunci trebuie sa crezi o alta idee ca sa o indepartezi pe prima
atunci de ce sa nu inlaturi ambele idei din start si ramii unde esti?
tu esti simplu aici, in interiorul caruia totul ia fiinta... inclusiv simtul pentru spiritualitate...
nu te gindi la spiritualitate...
uita ideea de iluminare...
uita si de tine...
si ce ramine??
ceea ce nu poate fi inlaturat, ramine
este doar asta! Mai simplu decit simplu.
uneori folosim prea mult facultatile intelectuale - care au fost menite doar se ajute introspectiei
si care isi iau ramas bun...la revedere...ti-au folosit indeajuns si acum pleaca
esti simplu aici
toate asa numitele cunostinte spirituale pe care le dobindim sint doar o oglinda
pentru atemporal... sa fie recunoscut ...el insusi...
si pentru care motiv?
pentru nici un alt motiv ...decit ca e fascinat de propria recunoastere!
nu vad ca ideea ,ca ceva ar fi dificil... care e o notiune persistenta in psihicul expresiei umane a constiintei
ca doar ar trebui sa facem ceva, ca sa...
uneori deasemenea vorbim despre un sens ca ar trebui sa facem ceva in mod
exact
si deci am zis: nu, nu exista asa ceva ca acuratete in sine
sau: totul este sinele!
daca iti abandonezi toate notiunile,
tot efortul tau de a incerca sa ajungi undeva...
doar inlatura-l, in momentul acesta, chiar aici !
pentru ca ai puterea sa o faci!
doar da-i drumul sa plece
ca si *** ai sta intr-un restaurant plin de oameni, ciocnind pahare, si tacimuri si muzica
si totusi poti avea o dulce conversatie cu prietenul tau stind de partea cealalta a mesei
pentru ca nu lasi zgomotul sa intre in tine
in acelasi mod: nu lasi aceste ginduri inauntru
ca exista ceva ce trebuie sa fac, ca sa fiu mai prezent!
si in minutul in care esti fara acest gind: hhhuu....
recunoasterea e aici !
si stii ce?
de multe ori momentul acestei recunoasteri e insotit de un ris puternic
nu e nimeni care ride, doar risul...
pare prea simplu ca sa fie adevarat"
pentru ca... cite carti...cite biblioteci...cite cd-uri, citi invatatori, cite povesti
pot toate aceste lucruri sa indice doat spre lucrul acesta atit de simplu?" Dumnezeule...
...ce gluma...ce chestie stranie...
ca pur si simplu... eu sint
o totala acceptare a acestui adevar dintotdeauna ...se intimpla...
putem sa-i dam titlul de gratie divina, sau binecuvintare dar pur si simplu se intimpla...
si aceasta miscare ca ceva are nevoie de corectie...
da...uneori pot spune asta
pentru ca
alta data s-ar putea sa-ti spun:
stii ce?...trebuie sa termini de facut asta si sa incepi aia...
si trebuie sa fie acea flexibilitate... acea deschidere
care e prezenta in fiinta...ca sa auda si sa vada sensul in asta in moment
si in acelasi timp sa vada ca chiar daca trebuie sa faci asta ca sa vezi asta...de fapt nu trebuie sa faci nimic ca sa fii asta...
deci asta e un fel de paradox care pare sa se intimple...
iar noi sintem molestati de idea ca ceva ne sta in cale...
asa ca e o vreme sind o sa va spun:
da, in moment, aceste lucruri par sa fie in cale...
si in acelasi timp o sa va intreb: in calea cui?...da
si ce anume e martorul al acestui sens al obstructiei - fiind in calea cui?!
am spus deja ca constienta nu poate fi
pe partea opusa a oricarei trecere printr-un proces sau o practica
trebuie sa fie acela, in care insasi ideea, straduinta,
primul gind... se intimpla... deja in constienta
asa deci orice calatorie incapind cu acel gind
se poate intimpla in constienta...dar nu te poate purta inspre constienta ca tel obiectiv.
este doar o descoperire a subiectului de catre sine
si uneori, cind citim si incercam sa exprimam
ceea ce cu adevarat nu se poate exprima prin cuvinte...
nu se poate atinge sau transporta de catre cuvinte
cel mult se poate zice
din autoritatea de necontestat a recunoasterii
acele cuvinte sint imbibate cu un fel de "prezenta", ele au o putere in ele.
ele au mai multa lumina in ele
cind vin din din acea recunoastere
ca atunci tu insuti esti "Vazutul", "Experimentatul"
si totusi dincolo de acestea in acelasi timp
nu poti explica aceasta si nu trebuie sa scrii o teza despre asta
este doar recunoasterea ta interioara
ceva foarte "privat" - scuze pentru acest cuvint pt. moment
dar taie deoparte, indeparteaza toate acele straturi de: trebuie de facut-uri si nu trebuie de facut-uri
si lasa adevarul in goliciunea sa, asa *** este, aici prezent acuma
ce poate fi mai simplu decit asta?
inainte chiar de simplicitate
tu esti aceea
mintile nostre savureaza cu adevarat aceasta odihna totala
cind mintea este in stare de relaxare totala- insemnind ca nu transporta nici o intentie
nici o notiune, ca exista ceva care tebuie realizat ca sa fie ceva
este in mod spontan una cu sine...este sinele
arunca notiunea, ca ceva te impiedica de a fi aceasta
este doar o notiune aparuta in aceasta
ce este aceasta?
si cine exista in exteriorul lui acesta ca sa il cunoasca pe acesta ?!
in acesta, care sintem ... nici macar nu spune: eu sint acesta!
de asta am spus
ratind de la sine-intelesul...
pentru ca ne preocupam cu vreo constructie
despre ce acesta trebuie sa fie...
iar apoi uitindu-te la mintea si conditionarea ta, te simti nevrednic - nu merit asta
te identifici cu ceea care iti da un sens de fi... "mai putin de..."
pentru ca atita timp cit exista o cautare, exista un sentiment ca ceva lipseste
ca atare...de aceea...aceasta este ...cautarea
mai multe dialoguri si informatii la:www.mooji.org