Tip:
Highlight text to annotate it
X
Vino aici, Rocky ! Haide, Rocky ! Vine !
Rocky!
- Haide! - Rocky! Haide!
Rocky! Vino aici, Rocky! Rocky.
Băiat bun.
De unde a apărut câinele ăsta?
Câine rău! Pleacă!
Fereşte!
Nu, nu din nou!
M-am săturat!
Aşteptaţi un moment Dnă. Cooper..
Dnă. Cooper!
- Am mai făcut încă una! - Frumos!
Staţi un pic, Dnă. Larson.
Dnă. Larson.
Băieţi? Intraţi în casă, e timpul pentru cină.
Dnă. Hampton, vă rog, rămâneţi măcar până după sărbători.
Nu mai stau nici măcar un minut.
Îmi cer scuze pentru băieţi.Au doar şase ani.
Tocmai de asta nici nu-i condamn.
Nu?
Sunt copiii tăi, Dle. Webster, nu-s colegi de joacă sau animale de companie.
Au nevoie de îndrumare din partea unui om matur. Din partea ta. Acum la revedere.
Dnă. Hampston.
Nu ai nevoie de o menajeră. Ai nevoie de un miracol.
- V-am prins pe amândoi! - Tată.
M-aţi prins.
Ok.
În regulă, băieţi, e ora de culcare.
Ok.
Aţi luptat bine.
Poftim.
- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.
Poftim. Noapte bună, amice.
- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.
- Tată? - Da?
Ne pare rău. Încercam doar să ne jucăm cu menajera.
Câteodată lucrurile nu se rezolvă.
Ce vom face?
Nu vom mai găsi pe nimeni acum.
Ce tot vorbeşti? Situaţia este sub control.
Serios?
Absolut.
Nu aveţi de ce să vă faceţi griji, în regulă?
Tată, pot să te întreb ceva?
Sigur.
Ştii care era culoarea preferată a mamei?
E cam târziu şi voi ar cam trebui să dormiţi.
Crăciun fericit.
Agenţia de voiaj "Way to go". Salut, Dnă Clark!
Da, m-am documentat un pic şi este o staţiune grozavă.
Pachet all-inclusive,
aveţi cameră cu privelişte către plajă
Iar răsăriturile de soare sunt absolut splendide.
Nu, eu nu am fost acolo niciodată de fapt, dar aşa zice lumea că ar fi.
Şi în mod normal nu acceptă rezervări după Ziua Recunoştinţei...
Dar am observat o anulare şi sper că mai este acolo.
Grozav!
Da, poate că am să ajung pe acolo într-una din zilele astea.
Reba. E mama ta.
Dnă. Clark? Am să vă sun ca să stabilim detaliile mai târziu.
Perfect. Ok, la revedere.
Am uitat cu desăvârşire!
- Mulţumesc, Nicki. O să mă întorc. - Grăbeşte-te.
- Mamă, îmi pare rău. - Bună, scumpa mea.
Îmi pare rău. - Nu, e în regulă. Ia un loc.
Ce săptămână nebună, telefoanele... nu s-au oprit deloc.
Mica ta afacere merge din ce în ce mai bine.
Aşa se întâmplă în fiecare an.De sărbători oamenii vor să plece din oraş.
Sunt fericită că am găsit în sfârşit ceva mai sigur
decât aşa zisa carieră de actriţă.
Da, mi-ai mai spus asta odată, mamă.
Că tot veni vorba de plecat, ieri am primit un telefon de la unchiul şi mătuşa ta preferată.
Mătuşa Molly şi unchiul Bill? *** le mai merge?
În sfârşit vor pleca în vacanţa din Hawaii de care tot vorbeau.
Şi vor poposi şi aici pentru câteva zile în drumul lor spre Hawaii.
Grozav! Când?
Vor sosi seara târziu pe 23 din St. Paul
şi vor pleca în Hawaii în dimineaţa zilei de 26.
Şi vor fi aici de Crăciun.
Şi abia aşteaptă să vă vadă, pe tine şi pe Vicki.
- Cât timp a trecut? - Mamă.
Reba, ar fi o bucurie pentru ei dacă am putea petrece un Crăciun adevărat în familie.
Toată familia reunită din nou.
Nu o să meargă, aşa că...
Reba, au trecut patru ani.
Credeam că odată cu venirea mătuşii şi a unchiului tău ar fi un moment minunat
ca să lăsăm tot ce-a fost în urmă? Nu-i aşa?
Ştii ce-a făcut.
Vicki e sora ta. Trebuie să pui lucrurile în ordine cu ea.
Le-am pus deja. Nu mai vreau să mai am de a face cu ea.
*** rămâne cu unchiul şi mătuşa ta?
Vor să vă vadă pe amândouă, împreună.
Atunci vom face la fel *** am făcut în ultimii patru ani.
Vicki şi părinţii ei te pot vizita de Crăciun sau în ajunul Crăciunului.
Iar eu te voi vizita când ei nu sunt prezenţi. Ok?
Dacă ar fi trăit tatăl tău...
Mamă, schimbă subiectul.
Dnă. Ackerman, aveţi ceva veşti bune pentru noi?
Suntem... Da.
Suntem foarte nerăbdători să ne întâlnim cu noua menajeră.
Mi-am dat seama că nu se găsesc pe toate drumurile.
Ştiu că faceţi tot ce vă stă în putinţă şi chiar vă apreciez pentru asta.
Dar a trecut aproape o săptămână şi se apropie sărbătorile...
Băieţi, potoliţi-vă.
Bine, am să revin cu un telefon.
Ok, băieţi. Ok, haide. Dă-i drumul.
Ştiu, l-ai prins de cap, dă-i drumul. Pauză.
Te-am prins. Scoală-te. Aşa.
Dle. Webster, sunt sigură că nu trebuie să vă spun
cât de minunaţi şi entuziasmaţi sunt băieţii Dvs.
E o plăcere să îi am ca elevi. Sunt aşa de isteţi şi amuzanţi.
Şi să nu uităm, energici!
Se descurcă bine?
Sigur. Sunt foarte muncitori, şi-au făcut mulţi prieteni.
Au o înclinaţie care muzică. Este cumva o moştenire de familie?
Nu, nu chiar.
Sunt nişte băieţi grozavi. Ar trebui să fiţi foarte mândru de ei.
Vă mulţumesc.
Sunt sigură că ştiţi,
din când în când entuziasmul lor natural poate fi un pic mai copleşitor.
Da.
Este important pentru ei să înveţe să îşi folosească energia
pentru lucruri mai constructive, tocmai de asta mă bucură faptul
că Judd şi Jason doresc să participe la serbarea de Crăciun din acest an.
Serbarea de Crăciun?
Da, sunt aşa de nerăbdători.
Şi sincer cred că asta le va prinde foarte bine.
- Nu sunteţi de aceiaşi părere?
Tocmai mi-am amintit, prima şedinţă cu părinţii este în cinci minute în bibliotecă.
Nu aţi vrea să întârziaţi.
- În regulă, atunci o să o iau din loc. -Bine.
- Mulţumesc. - Cu plăcere.
- Mi-a părut bine de cunoştinţă. - Asemenea.
Pentru aceia dintre voi care vă aflaţi aici pentru prima oară numele meu este Milly Waters.
E al cincilea an al meu în care mă ocup de serbare.
Şi nu vă pot spune cât de entuziasmaţi suntem cu toţii.
După *** probabil unii dintre Dvs. ştiu deja,
am început să scriem versurile pentru cântece împreună cu coordonatoarea noastră, Dna. DarIing.
Voi organiza audiţii şi voi distribui roluri.
Până la sfârşitul săptămânii. Repetiţia va dura câte o oră în fiecare zi după ore.
Aveţi întrebări?
- Eu. - Da.
Cindy, mulţumesc foarte mult.
Nu-ţi face griji pentru foc. Chestii de genul ăsta se întâmplă mereu.
Te mai căutăm?
E în regulă.
Băieţi?
Sunt epuizată. Sper că eşti mulţumită de tine însuţi.
Eu?
Da, singura dată când vin aici este atunci când mă suni şi mă faci să mă simt vinovată,
dar nu ai sunat, nu-i aşa?
Scuză-mă.
Ce te-a ţinut aşa de ocupată?
Afacerile.De abia pot să ţin pasul în momentul de faţă.
Serios?
Da şi tipul ăsta mă sună în ziua precedentă.
E aproape mijlocul lunii Decembrie, nu?
Şi mă pune să îi fac rezervare pentru un zbor în Maui.
Haide. Spune-mi totul despre servici.
Poftim?
Reba, sunt măritată şi am doi copii.
Îmi petrec toată ziua într-o cameră plină cu copilaşi de şase ani
care râd de orice lucru care de abia sună a... rahat.
Am nevoie de ceva care să mă scoată din starea asta. Tu eşti ultima mea speranţă.
Îmi pare rău că te dezamăgesc.
Chiar nu ai pe nimeni?
Dacă pui problema aşa "sună mult mai bine".
Da, dar nu te înţeleg, doar eşti deşteaptă
şi frumoasă şi talentată.
Rolul tău din "Sunetul Muzicii" i-a făcut pe toţi curioşi să îţi ştie numele.
Şi acum ai propria ta afacere.
Dacă spui că sunt o persoană bună am să te acopăr.
Da, asta spun.
- Mă duc să iau nişte lapte. - Şi eu.
Da, categoric.
Cred că aş mai putea face nişte schiţe pentru modelele concept până Joi,
dar având în vedere faptul că...
- Lasă-mă pe mine să torn. - Nu, pot să îmi torn şi singur.
- Lasă-mă pe mine! - Pot şi eu!
- Băieţi! - Pot şi eu!
Îmi pare rău. Puteţi aştepta un moment?
În regulă.
Treceţi la voi în cameră şi vă chem eu când e gata cina.
Îmi cer scuze.
Uite.
Nu-i rău, băieţi. Şi ce bulgări frumoşi, mda.
Buni şi solizi, compactaţi dar nu prea grei.
- "Nu ne prinzi, nu ne prinzi, babă fără dinţi"!
- Zău? - Nu ne prinzi!
Să nu vă mai puneţi cu mine.
Deschide uşa!
Dl. Webster?
- Da. - Sunt Emily Merkle. Mă bucur să vă văd.
Ce mai faceţi? Îmi place cămaşa asta, vă stă bine cu culoarea asta..
Staţi un pic. Aveţi o pată acolo, de la ce este?
E un pic de zeamă?
Da.
- Probabil că o să iasă imediat cu puţină sare. - Ok.
E un frig aici afară de crapă pietrele.
Staţi un pic să o iau de la capăt. Cei de la birou m-au trimis, ok?
- De la birou? - Da.
De la biroul de şomaj. Clădirea mare din centru.
O mulţime de oameni. Fiecare încearcă să obţină o slujbă. E o situaţie destul de urâtă.
Grozav! Dar îmi pare rău, nu sunteţi tocmai ceea ce mă aşteptam...
Da, mi se spune asta de multe ori. Dar ştiţi ceva? Vă veţi obişnui cu mine.
Dra. Ackerman nici măcar nu mi-a spus că a găsit pe cineva.
E mai amuzant aşa.
Aşa pot să apar pe neaşteptate şi să strig "Surpriză!"
Stai calm, dragă, glumesc.
Doamne, aţi fost jefuit!
Poftim?
Nu, glumeam din nou, e doar dezordine, nu?
Câteodată glumesc,
dar serios vorbind, asta da dezordine.
Tocmai vorbeam cu băieţii că trebuie să păstrăm lucrurile...
Bună, băieţi? Ce aţi mai făcut voi doi?
Băieţi veniţi şi salutaţi-o pe Dna
Merkle. - Dna. Merkle.
Sunteţi gemeni, nu?
- Da. - Paternali.
A vrut să spună fraternali.
Să nu îmi spuneţi nicio vorbă.
Sunteţi Judd şi Jason.
De unde a ştiut?
A fost uşor. Aveaţi numele scrise pe frunte..
Voi doi sunteţi responsabili în mare parte parte pentru dezastrul ăsta?
Bine vă mai şade.
Fiindcă aşa *** aţi ştiut să faceţi mizerie, la fel de bine aţi putea face curăţenie.
Ce e cu mirosul ăsta?
Îmi cer scuze pentru dezordine, nu era...
Ştiam eu că era de la zeamă,
dar serios acum, a fiert cineva slănină?
Găteam cina.
Draci. Şi eu ce o să mă fac cu cina asta gă***ă pe care am adus-o?
Aţi gă*** cina?
Miroase frumos.
E o reţetă foarte specială. Nu aş fi vrut să vă forţez mâna.
Foarte bună.
Sunteţi siguri? Dle. Webster, puteţi pleca
sau nu ştiu, puteţi citi un ziar sau puteţi da telefoane,
sau orice altceva faceţi în mod normal ca arhitect.
Între timp am să curăţ numaidecât locul ăsta. Haideţi băieţi, ajutaţi-mă.
Haideţi.
Ok.
Băieţi, staţi puţin, trebuie să vă rog ceva.
Aveţi mingiuţe prin casă?
Da.
Găsiţi-le şi aduceţi-le
şi aduceţi-mi toate jucăriile pe care mi le puteţi aduce şi nişte săpun lichid
şi o cutie de bicarbonat de sodiu, ok?
- Dar de ce ai nevoie de... - Nu, fără întrebări, m-aţi înţeles?
Ok, aduceţi-le.
Asta ar trebui să îi ţină ocupaţi pentru o vreme.
Şi încă n-ai văzut nimic, dragule.
E aşa de grozav, tată.
Cred.
*** se numeşte desertul ăsta?
Tortul îngerilor.
Îngerii mănâncă tort?
Numai când are gustul ăsta.
Am să o iau ca pe un compliment.
Am o întrebare pentru voi. Cine poate să cureţe masa asta cel mai repede?
Încep numărătoarea.
Unu, doi, trei, patru, cinci.
O ridic eu, dragule, mulţumesc, bună treabă.
Bravo.
Tu ai de gând sa stai degeaba?
Mulţumesc.
- Noapte bună, tată! Noapte bună! - Noapte bună, tată! Noapte bună!
Noapte bună, băieţi!
- Sunteţi pregătiţi? - Ai văzut ce curăţenie am făcut?
Da, aţi făcut o treabă foarte bună.
Dar când Dna. Miracol ne-a pus să facem baie.
Vrei să spui Dna. Merkle.
Aşa a spus, Dna. Miracol.
Şi ştii ce?
Dna. Miracol a spus că trebuie să ne spălăm pe dinţi înainte să ne citească povestea.
Mi se pare corect.
- Dar, tată! - Dar, tată!
Dar ce? Fără niciun "dar", în regulă? Să o ascultaţi pe Dna. Merkle, bine?
- Voi doi, haideţi, grăbiţi-vă. - E timpul pentru culcare.
- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.
- Te iubesc amice. - Şi eu te iubesc.
Ok.
De abia dacă le mai citeam din când în când.
Şi când le citeam, adormeam.
Nu mai fi aşa de aspru cu tine însuţi. Nu-ţi mai vedeai capul de atâta treabă.
Da, cred că ai dreptate.
Ştii de ce ai avea nevoie? De puţin timp pentru tine însuţi.
Ce e asta? Nici măcar nu mă mai gândesc la asta.
Bineînţeles că nu.
Îmi cer scuze. Nici măcar n-am apucat să îţi arăt camera ta.
E în regulă, m-au ajutat băieţii să mă instalez.
- Da? - Da.
Atunci probabil că ar trebui să vorbim
despre referinţele tale, despre program şi toate cele.
Dnă. Miracol! Haideţi! Vă aşteptăm!
Ascultătorii mei mă aşteaptă.
Atunci cred că putem discuta despre asta altă dată.
Vin!
Dnă. Miracol! Ar trebui să staţi aici.
- Tu stai aici! - Nu, eu am zis primul că stau aici!
- Ar trebui să stea pe patul meu! - Atunci eu aleg povestea.
Liniştiţi-vă, băieţi. O să găsim o poveste care să vă placă la amândoi.
Dna. Miracol.
De fapt avem un program.
Este un nou program care a fost elaborat după revizuirea planurilor,
în care au intrat şi noile completări pe care le-aţi cerut.
Seth Webster la telefon, îmi puteţi face legătura cu Dna. Ackerman din nou, vă rog?
Nu este în biroul ei. Ştiţi cumva când se întoarce?
Băieţi, haideţi.
Ţineţi-mă de mână.
Nu, nu e urgent, am vrut doar să discut cu ea despre noua menajeră.
Bine, mulţumesc.
Minunat, copii!
După *** ştiţi,
azi avem audiţie pentru rolurile din serbarea anuală.
Un anumit număr de roluri.
Vor fi păstori, reni şi îngeri aşa că nu vă faceţi griji.
Fiecare din voi va avea momentul său.
Şi nu uitaţi, când e rândul vostru,
Vreau să daţi tot ce-i mai bun din voi.
Să vă aud în rândul din spate
şi nu uitaţi să puneţi suflet în ceea ce faceţi!
Din toată inima voastră!
Si îngerul i-a spus "Nu te teme"!
Fiindcă îţi aduc o veste care te va bucura!
A păţit ceva?
- Nu, e în în regulă. - Respiră.
Ajutor! A căzut!
Cred că se mişcă.
- Cred că glumeşti. - Nu, vorbesc serios.
Şcoala are nevoie de cineva care să preia organizarea serbării.
Şi te-ai gândit la mine?
La cine altcineva? Lucrai în teatru de când eram copii,
actriţă, regizoare...
Haide, ai făcut mai multe piese decât orice altcineva pe care îl cunosc.
Kate, asta fost cu mult timp în urmă.
Da, dar tot îţi place. Haide, recunoaşte, câteodată ţi-e dor să faci asta.
Nu asta e ideea. Acum conduc o agenţie de voiaj.
Ai un personal grozav aici
şi vor ţine lucrurile în mişcare aici în timp ce tu te ocupi de repetiţiile pentru serbare.
Nu vor fi niciun fel de repetiţii.
Haide, Reba. Copiii ar avea atâtea de învăţat de la tine.
Le-ai putea transmite şi lor un pic din magia scenei.
- Te rog. - Haide.
Părinţii au grijă de costume şi de decoruri.
Dna. Darling deja i-a învăţat toate cântecele.
Chiar trebui să vii să regizezi un pic spectacolul şi în plus...
În plus?
Nu ţi-a fost uşor de Crăciun în ultimii ani,
Şi credeam că odată cu serbarea şi copiii şi toate cele...
Aş fi mai puţin patetică?
Nu, mă gândeam că ai putea lua înapoi o mică parte din ceea ce îţi lipseşte.
Uite, o parte din mine îmi spune că ar putea fi distractiv, dar...
Nu trebuie să te decizi chiar acum.
Mai gândeşte-te la asta, şi treci pe la mine după ore.
- Kate. - Te rog, Reba? Te rog?
Spune doar că te mai gândeşti la asta.
Bine, o să mă mai gândesc.
Mulţumesc!
Mulţumesc!
Bine.
Scuzaţi-mă.
Bună ziua.
- Bună. - Bună.
Nu ţi-ai dori să îi poţi îmbrăţişa?
Sigur.
Sunt cam puţini la număr azi, nu-i aşa?
Cam aşa ceva.
Totul ţine de împărţirea timpului.
Ce anume?
Găseşte-ţi pe cineva care să te ajute.
Cineva care să fie pregă*** să se adapteze uşor situaţiei.
Adu-i din nou în forma iniţială.
Cred că aşa voi face.
Unde este?
Aici este. Ok.
O pot lua eu. E în regulă!
O iau eu, faceţi loc vă rog.
Am luat-o!
Bună.
E drăguţă.
Nu mă băgaţi în seamă, Continuaţi să vă jucaţi şi să vă distraţi...
Ok.
Ceva miroase frumos.
Băieţi.
Tată, uite!
- De unde aveţi poza asta? - Dna. Miracol a găsit-o.
Nici măcar nu mai ştiam *** arăta mama.
Nici eu!
În regulă, băieţi treceţi la voi în cameră.
- Şi vin şi eu imediat, ok? - Ok.
Supa e gata în cinci minute.
De unde ai poza asta?
Băieţii aveau atâtea întrebări despre mama lor.
De unde o ai?
Am găsit-o azi dimineaţă în bibliotecă atunci când ştergeam praful.
- În bibliotecă? - Da, între două cărţi
De parcă ar fi fost acolo de mult timp. E un loc prea absurd ca să păstrezi în el o poză.
- Dnă. Merkle, mi-ar plăcea dacă... - *** o chema?
Pamela.
Numele ei era Pamela.
Era o dulce.
Şi ochişorii ăia... Te rog, glumeşti?
Nu am ştiut că a fost soţia ta,
Dar avea doi băieţi drăgălaşi în braţe.
Şi evident, cine altcineva ar fi putut fi?
Acum ştiu de la cine au moştenit frumuseţea.
Lucrurile au mers foarte bine până acum.
Băieţii sunt bucuroşi, nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine.
Cu plăcere.
Dar sunt anumite subiecte
Pe care nu aş dori ca Dvs. să le discutaţi cu băieţii.
Anumite subiecte?
*** ar fi mama lor.
Nu vreţi să ştie despre mama lor?
Nu la asta m-am... Bineînţeles că vreau să ştie despre mama lor.
Bun, fiindcă pentru un moment am crezut că...
La timpul potrivit.
Când vor fi pregătiţi.
Când vor fi pregătiţi?
Te rog.
Aminteşte-ţi de acum înainte.
O să plece Dna. Miracol?
O cheamă Dna. Merkle. Nu Dna. Miracol. Dna. Merkle.
Şi de câte ori v-am spus să nu vă jucaţi la pian?
Kate, sunt Reba.
Mă întrebam.
Ai găsit pe cineva care să regizeze serbarea?
M-am răzgândit.
Dar dacă am folosi materiale reciclabile nu numai că am reduce costurile,
Dar şi taxele impuse de stat pentru următorii trei ani.
Ar fi o diferenţă notabilă în bilanţul final, ca să nu mai spun,
că ne facem datoria civică şi ajutăm la protejarea mediului înconjurător.
- Aşteaptă un moment. - Nicio problemă.
Dnă. MerkIe, e totul în regulă?
Îmi pare rău că te deranjez la birou, dar meseriaşul nu a terminat de reparat maşina de spălat.
Ok.
Trebuie să fiu şi aici şi trebuie să mă duc să îi iau şi pe băieţi de la şcoală.
Eu am cam terminat aici, aşa că o să mă duc să îi iau eu, bine?
*** de nu m-am gândit la asta?
Ei repetă pentru serbare, aşa că du-te să îi iei de la sală.
De la sală, am înţeles, nicio problemă.
Bine, mulţumesc.
Dnă. MerkIe!
E ca şi nouă.
Câteodată trebuie doar să ştii unde să apeşi.
Mie îmi spui.
Oamenii de zăpadă sunt îmbrăcaţi şi marinari.. în pas săltăreţ!
E rece afară. E Crăciunul.
Zâmbiţi către părinţii voştri,
vor fi în sală să vă vadă.
Şi luaţi-vă omul de zăpadă şi.. în pas săltăreţ... Zâmbiţi!
Salut tată!
Bine lucrat.
- Eşti în regulă? - Da, totul e în regulă.
Asta este... Haideţi...
Haideţi să îl aplaudăm cu toţii. Bine?
Şi să reluăm de la început, bine? A fost foarte bine. Bine lucrat.
Arată bine.
După care a spus că putem cânta alt cântec la sfârşit.
Şi putem lăsa publicul să cânte cu noi, dacă vor.
Da?
Să cântăm împreună. Ceva uşor totuşi, *** ar fi "Jingle Bells".
- Sau "Frosty Omul de Zăpadă". - E o idee bună.
Parcă ar fi clopotari. *** spuneai că o cheamă?
- Dnă Maxwell. - E amabilă.
- Şi amuzantă. - Şi frumoasă.
Nu crezi că era frumoasă, tată?
Da, sigur, cred.
- Ce, eşti orb aşa dintr-o dată? - Nu, dar nu am fost acolo ca să...
- Măcar aţi făcut cunoştinţă? - Nu, nu am vrut să o deranjez.
Eşti tatăl lor. Te duci, îi săruţi mâna
şi îi spui "Sunt bucuros să vă cunosc, ce mai faceţi"?
Oamenilor le place asta.
Asta ne deosebeşte de animale, înţelegi?
Am fost distras.
S-a lovit la picior.
Te-ai lovit la picior?
M-a durut.
- Ar trebui să te uiţi pe unde mergi.. - Credeţi că e amuzant, nu-i aşa băieţi?
Credeţi că e amuzant că m-am lovit la picior? Păcălici micuţi ce sunteţi.
Vă credeţi deştepţi, nu? Credeţi că e amuzant, nu?
Maxwell? Mă întreb dacă era Reba Maxwell.
O cunoşti?
I-am auzit pe câţiva discutând la şcoală despre vacanţa lor.
Şi spuneau că Reba Maxwell are o agenţie de voiaj chiar lângă magazinul alimentar.
Serios?
Poate că e doar o coincidenţă.
Aud că îi faci să îţi mănânce din palmă.
Mai avem mult de lucru. Nici măcar n-am început să lucrăm la decoruri,
ca să nu mai spun de costume, lumina.
Ştii ceva? I-ai bucurat pe toţi
şi asta înseamnă că ai câştigat deja jumătate din luptă.Ai încredere în mine, cu siguranţă că părinţii vor veni la spectacol.
Unul dintre ei a venit deja.
Glumeşti, cine?
Nu l-am cunoscut, dar a venit să îşi ia fiii
-Judd şi Jason. - Gemenii.
Da, sunt în clasa mea.Pe tată îl chema Seth. E singur. .
Şi-a pierdut soţia acum câţiva ani.
Ce s-a întâmplat?
Nu ştiu, băieţii nu vorbesc despre ea.
Dumnezeule, trebuie să îi fi fost tare greu.
Da.
Se vede că era epuizat.
E un tip de treabă. Şi frumuşel.
N-am observat.
- Îmi pare rău. - E în regulă.
- Îmi cer scuze, e vina mea. - E în regulă.
- Sunteţi teafără? - E în... Da.
- Bună. - Bună.
- Dră. Maxwell, nu am apucat să... - Nu, nu am făcut cunoştinţă. Dl. Webster, nu?
- Seth. - Reba.
Mă bucur să vă cunosc. Poftiţi. Îmi pare rău. Am vrut să vă văd şi...
Serios?
În legătură cu o vacanţă, dar ştiţi, băieţii
Sigur. Sigur.
E un moment potrivit?
Da, cu asta ne ocupăm.
Mulţumesc.
Florida e întotdeauna o opţiune, fiind situată în partea sudică a sudului.
- Parcurile de distracţii, "Everglades". - Şi vremea.
Au aligatori, uragane şi...
Nu, aveţi dreptate.
E vreme bună mai mereu prin partea aceea a ţării.
Cred că e perfect.
Ok.
Poate chiar am putea cina împreună cândva.
Ok.
Dnă. Merkle?
Mi-am făcut ceva planuri pentru Vineri seară. Sper că e în regulă.
Distracţie plăcută cu Dra. Maxwell.
Stai un pic, nu ţi-am spus că mă întâlnesc cu Reba.
Nu aţi fost în vizită la ea în agenţie?
Ba da, dar nu v-am spus asta.
V-am adus broşura pe care aţi uitat-o în sufragerie.
S-a deschis un nou restaurant grecesc în centru.Ar trebui să îl încercaţi.
Ok.
E drăguţ.
De ce râdeţi?
Ok.
Probabil că ar fi trebuit să te întreb. Îţi place mâncarea grecească?
Da, e preferata mea.
Mulţumesc.
- Îmi place tot ce se aseamănă cu tzatziki. - Da şi mie.
Şi e ciudat că n-am mai mâncat mâncare grecească de câteva luni,
aşa că e perfect.
Eu nici nu ştiam de locul ăsta. Menajera mea mi l-a recomandat, de fapt.
Tot ce pot să îţi spun e că ţi-ai asumat o mare responsabilitate.
Sper că primeşti un salariu pe măsură.
Nu e chiar aşa de rău.
Îmi plăcea să joc la teatru, asta e o ocazie bună ca să repet experienţa.
Ai fost actriţă?
În principiu. Un pic regizoare, mai mult ospătăriţă,
un pic flămândă, după care am revenit cu picioarele pe pământ.
Copii sunt foarte norocoşi să te aibă lângă ei şi să îi ajuţi.
Eu sunt norocoasa. Faptul că ajung să îi cunosc e cea mai bună parte..
Băieţii mei se distrează de minune, nu încetează să vorbească despre tine.
Şi încep să înţeleg de ce.
Sunt nişte băieţi minunaţi. Sunt amuzanţi şi isteţi
şi sunt aşa de bine crescuţi.
Vorbim despre Judd şi Jason Webster?
Cam aşa de înalţi, păr negru, gemeni?
Bine crescuţi?
Nu trebuie să mă minţi doar pentru că ne...
Sincer chiar aş vrea ca ceilalţi copii să se poarte ca ei.
Acum chiar că vorbeşti prostii.
Sunt grozavi, serios vorbesc.
Lucrez cu foarte multe firme de restaurare aici în oraş şi în regiune.
Aţi salvat clădiri vechi?
Îmi place să cred că dăm unui spaţiu vechi un nou scop.
Trebuie să fie greu să vezi ceva într-un alt mod decât este de fapt.
Dar merită. Îmi place.
De exemplu era sala asta de cinema veche cu nişte finisaje exterioare superbe.
Era distrus, dar au vrut să îl refacă de la zero.
Le-am putut arăta *** să facă mai mulţi bani de pe urma lui
transformându-l într-un restaurant sau galerie de artă.
Nu e vorba de vechiul Rialto de pe strada 30?
- Ba da, îl ştii? - Serios?
Mergeam mereu acolo cu familia mea.
- Da. - Şi eu.
- Serios? - Da.
Şi când eram la colegiu,
aveau nişte filme mute minunate în weekenduri
şi era tipul ăsta care cânta la pian
ca un fel de coloană sonoră.
Da.
Eu eram.
- Fugi de aici. - Aşa mi-am plă*** studiile.
E înfricoşător.
Crezi că poate ne-am văzut acolo?
Şi tu cântai la pian?
- Nu mai cânt acum. - De ce te-ai lăsat?
E foarte frig aici. Ar trebui să luăm maşina.
Sigur.
Mulţumesc.
- Mulţumesc, a fost amuzant. - Eu îţi mulţumesc, cina a fost delicioasă.
- Te cred. - Minunat.
Da
- Noapte bună. - Noapte bună şi ţie.
Ştii ce? Îmi pare rău
Când m-ai întrebat mai devreme de ce nu mai cânt la pian,
Nu am spus nimic şi...
Sincer, motivul a fost seara asta fantastică.
Nu am vrut să o stric.
Ce vrei să spui?
Am renunţat să cânt la pian când mi-a murit soţia.
Pamela iubea muzica.
Câteodată stătea acolo pur şi simplu şi mă asculta *** cânt.
După ce a murit ea, n-am mai văzut ce rost are.
Da, asta e o parte a amintirilor tale despre ea. Ceva ce aţi împărţit împreună.
Şi tot ceea ce îmi plăcea atunci acum e foarte dureros.
Toată lumea îmi spune că ar trebui să cânt din nou, dar...
Dar ei nu înţeleg.
Şi unele lucruri nu ţi le poţi explica, aşa că am încetat să mai încerc.
Până în seara asta.
Mă bucur că mi-ai spus.
Poate că putem ieşi din nou împreună şi altă dată.
Poate.
- Pot să te sun? - Ai face bine să mă suni.
Noapte bună.
În legătură cu ce mi-ai spus în seara asta despre băieţii mei.
Ai vorbit serios?
Da, am vorbit serios.
Cu toate că nu-mi dau seama de la cine moştenesc calităţile astea.
- Noapte bună. - Noapte bună.
Ai grijă.
- Dle. Webster. - Arăţi bine.
- Alo? - Alo, Dle. Webster.
Sunt Dna. Ackerman de la oficiul de şomaj.
Dnă. Ackerman.
Îmi pare rău că nu v-am sunat înapoi. Am fost foarte ocupaţi.
Nicio grijă, probabil că aş fi sunat eu până acum.
Dar a fost o nebunie pe aici.
Aş fi vrut să vă aduc veşti mai bune.
Poftim?
Adevărul este că am rămas fără idei.
O menajeră cu program permanent dispusă să locuiască şi să îngrijească un adult şi doi copii?
Mă tem că nu vă pot ajuta.
- Dar ce ziceţi de Dna. MerkIe? - Cine?
Emily Merkle, nu aţi trimis-o Dvs.?
Dle. Webster, nu avem în evidenţe pe nimeni cu acest nume.
Sunt sigură că am vorbit despre asta.
Cred că mi-aş fi amintit.
Oficiul de şomaj a rămas fără oameni,
aşa că au dat nişte telefoane, unul din ele la o companie pentru care lucrez şi eu.
Oficiul de şomaj Paradise VaIIey?
Da, ei sunt cei care m-au trimis aici
şi au dosarul meu şi toate actele mele.
Îmi pare aşa de rău, a fost o neînţelegere.
N-am mai văzut referinţe aşa de bune.
Dar intenţionez să îi sun personal pe toţi aceşti oameni.
Bineînţeles!
Ok.
Prăjiturile sunt gata!
Dar...
Nu vă place felul în care prăjiturile fac toate lucrurile să miroasă a Crăciun?
Şi Dna. DarIing.
Ok, Delilah.
Un pic mai tare.
E în regulă. Nu te emoţiona.
Toată lumea, cântaţi împreună cu ea.
Eşti mult mai talentată decât mine, cu siguranţă.
Ai putea să repeţi, dar de data asta foarte zgomotos?
Vrei să încerci?
Credeţi că ar trebui să încerce? Aplaudaţi-o, bine?
Şi când vei cânta toţi vor fi pe scena împreună cu tine.
O să fie foarte distractiv? Ok? Eşti pregă***ă?
- Da. - În regulă, să-i dăm drumul.
Distrează-te.
A fost grozav, a fost foarte bine.
A făcut o treabă excelentă.
Nu a trimis-o oficiul de şomaj?
A trimis-o alt oficiu. Pretinde că mi-ar fi spus.
Nu ştiu. Poate că mi-a spus. Nu-mi amintesc.
Şi acum e totul în regulă? În fond ţi-a explicat *** stau lucrurile.
Da, nu mi-am făcut niciodată griji pentru ea. Este..
Nu ştiu. E ceva cu ea.
Copiii au poreclit-o Dna. Miracol.
- Miracol? - Ştiu.
Dar trebuie să recunosc, când eşti în preajma ei...
Te simţi ca şi *** ar fi totul în regulă.
Ce să fie în regulă?
Totul.
Abia aştept să o întâlnesc.
Ar trebui să iei cina cu noi. Duminică seara.
E o bucătăreasă grozavă.
În regulă.
- Grozav. - Grozav.
Deja te-a invitat să îi cunoşti familia. Nu e rău.
Nu, nu e ceva serios deocamdată, ok?
Are o menajeră nouă şi vrea şi părerea mea, aşa că..
- Dna. Miracol? - Da.
Sunt o mare admiratoare.
De când a pus piciorul în prag, băieţii au fost grozav de cuminţi.
Ce vrei să spui?
Nu e vorba că gemenii au fost băieţi răi vreodată, dar nu ştiu.
E ca şi *** ar fi ştiut că ceva lipseşte din vieţile lor, înţelegi?
Prima dată am crezut că e din cauză că şi-au pierdut mama.
- Dar nu cred că asta e cauza.. - Şi atunci care e?
Nu ştiu, dar am impresia că ea ştie, Dna. Miracol.
- Bună. - Bună. Ce mai faci?
Bine. Tu ce mai faci?
- Asta e pentru tine. - Mulţumesc.
- Bună seara. - Reba, ea este Dna. Merkle.
Emily Merkle, Reba Maxwell.
De fapt cred că ne-am mai întâlnit înainte.
Într-un fel, v-a scăpat clopoţelul la sală şi...
Ce lume mică, nu?
Mă bucur să vă revăd.
Şi eu mă bucur să vă revăd.
Am auzit că serbarea ta de Crăciun o să fie un adevărat succes!
O să ajungem şi acolo.
Da, o să ajungeţi şi acolo.
A intervenit o mică schimbare de planuri.
Nu ştiam, dar Dna. Merkle a promis că se duce cu băieţii la cinema diseară.
N-am ştiut că v-aţi făcut planuri...
Dar am nişte supă pe plită şi nişte sandvişuri baghetă la cuptor.
Sună bine.
O să pierd începutul.
Trebuie să plec, dar sunt sigură că vă veţi descurca.
Vom fi bine.
Băieţi, haideţi, o să pierdem începutul!
Încerc să îmi dau seama ***
am fost la cumpărături de atâtea ori şi nu te-am văzut niciodată?
Şi eu mă gândeam tot la asta.
Cred că e adevărat ceea ce se spune. Totul stă în împărţirea timpului.
Cred.
- Noroc. - Sănătate.
*** e să treci de la
munca în teatru la patronajul unei agenţii de turism?
Nu sunt lucruri chiar aşa de diferite dacă stai bine să te gândeşti.
Pentru oameni sunt doar nişte moduri de evadare din viaţa reală.
Îmi place.
Atâta timp cât drumurile carierei duc către evadarea din lumea reală, sună al naibii de bine.
De fapt nu plănuisem să fie aşa. Eram un pic mai rezervată.
Ce vrei să spui?
E o poveste lungă.
Am timp.
Am început afacerea după ce m-am logodit.
Ai fost măritată?
Nu.
Îmi pare rău.
Nu-mi dădeam seama de ceea ce făceam.
De parcă aveam din nou 15 ani.
Nu pot să fiu lucid în astfel de momente.
Poftim?
N-am mai fost la o întâlnire de ani de zile.
N-am nici cea mai ***ă idee despre ce ar trebui să fac, *** ar trebui să mă port...
- Mă cam depăşeşte situaţia. - Şi pe mine.
- Serios? - Da, serios.
Cred că e încă un lucru pe care îl avem în comun.
Bună!
Kate, pleacă.
- În regulă. - Băieţi, arată bine!
Doriţi să gustaţi una, Dră. Maxwell?
- Da. - Da.
Pot să iau una? Pe care s-o iau?
- Pe aceea. - Pe cea de acolo?
În regulă.
Băieţilor le plac costumele?
Cred că mai degrabă le-au plăcut săbiile.
- Da. - Da.
- Poftim. - Mulţumesc domnule.
Crăciun fericit.
"Fantoma lui Scrooge l-a dus înapoi în Crăciunul trecut
Când inima lui Scrooge era caldă, nu tristă şi rece.
Au văzut-o pe Fan, sora lui, şi pe Fezziwig, şeful lui.
Eram fericit, murmura Scrooge, nu mă simţeam singur şi părăsit
Şi pe măsură ce lui Scrooge i se prezenta fiecare zi de Crăciun care trecuse
se plângea "Nu mai suport! Luaţi-mă de aici!"
Cât ai clipi Scrooge s-a întors la el în pat
şi a fost întâmpinat de un spirit care i-a spus,
Sunt fantoma Crăciunului Prezent, urmează-mă că să îţi arăt ceva plăcut"
Şi copiii muncesc aşa de greu
şi spectacolul... se îmbină toate.
Şi te distrezi?
Ştii că da. Imaginează-ţi.
- Grozav. - Mulţumesc.
Mătuşa Molly şi unchiul Bill abia aşteaptă să te vadă.
De abia aştept.
Scumpo, mă întrebam.
Ai putea să iei
Cina de Crăciun cu ei în ajun?
Dar nu pot, fiindcă am serbarea, îţi aminteşti?
Da, ştiu. Mă gândeam că poate e posibil,
să schimbi planurile, înţelegi?
Aţi terminat de mâncat?
Mulţumesc.
Mulţumesc, a fost foarte bun.
E vorba despre Vicki, nu-i aşa?
Doug şi Vicki nu pot veni nici în seara de Crăciun.
Părinţii lui Doug vor să meargă în vizită la bunica lui.
Are aproape 90 de ani. Nu stă prea bine cu sănătatea aşa că ei...
Desigur, dacă Vicki decide să petreacă ziua de Crăciun cu tine,
eu am să o petrec pe a mea cu mătuşa Molly şi unchiul Billy, nu??
Da, dar ea nu are de ales.
Nu are de ales? Şi eu trebuie să îmi fac alte planuri.
Ai putea veni în vizita de Crăciun.
Lăsând la o parte prostiile despre sora ta
Tu crezi că Vicki mi-a făcut mie doar prostii?
Nu, spun doar că de atunci ai început să te porţi prosteşte.
De câte ori trebuie să îşi ceară scuze?
De ce îi iei mereu apărarea? Mamă, eu am fost cea care a suferit.
Reba, cred că aţi suferit amândouă destul.
Te rog, scumpo
Ştii ceva, mamă?
Faci ce vrei.
Reba.
Te iubesc mamă, dar cred că ar fi bine să nu ne mai vedem o vreme, bine?
Crăciun fericit.
Reba.
Reba, bună.
Pot să vorbesc cu tine?
Desigur. Intră.
Mulţumesc.
Acum patru ani am fost logodită cu un profesor.
Îl chema Joe Goddard
şi am rugat-o pe sora mea mai mare, Vicki, să fie dră. de onoare.
Şi am crezut că totul va fi perfect.
Dar noi două am fost mereu într-o competiţie permanentă.
Sport, şcoală, absolut orice.
Şi fiindcă era mai în vârstă,
a simţit că era important să mă depăşească,
Dar eu eram cea care se logodise prima.
Care urma să se mărite prima
şi nu bănuiam deloc cât de mult o deranjasem.
Ce s-a întâmplat?
Joe a anulat nunta cu o zi înainte.
A spus că s-a răzgândit dar nu a vrut să îmi dea o explicaţie.
Şi nu mai avea niciun sens
Am crezut că eram aşa de fericită.
Şi apoi am aflat adevărul.
În ziua în care trebuia să mă căsătoresc,
Joe şi Vicki, au fugit împreună.
Au spus că s-au îndrăgostit unul de celălalt.
Îmi pare rău.
Doar că... simţeam că ea ar fi plănuit totul dinainte.
Ca şi *** ar fi fost doar încă un mod de a câştiga pentru ea.
Şi n-am mai vorbit cu ea de atunci.
Şi ironia sorţii a fost că au stat împreună doar câteva luni
şi apoi a părăsit-o la fel *** m-a părăsit şi pe mine.
Şi acum e măritată cu un alt bărbat şi au o fetiţă.
Şi tu ai rămas în urmă ca să aduni ce se mai poate şi să mergi înainte, nu?
Tot încearcă să se scuze
şi ai mei, vor să o iert şi să merg înainte.
Dar ei nu înţeleg.
Tu înţelegi?
Ai fost rănită.
Mai mult decât atât, ai fost trădată de către cei doi oameni în care ai avut cea mai mare încredere.
Şi acum trebuie să trăieşti împăcată cu asta.
Ce faci când ieşi furioasă?
Luaţi o pauză, v-am pregă*** nişte prăjituri.
- Ok? - Stau acolo de mult timp.
Ce fac, Dnă Miracol?
Câteodată adulţii trebuie să fie singuri ca să-şi rezolve problemele.
Ce fel de probleme?
Oamenii de ştiinţă au încercat să descifreze misterul ăsta de sute de ani..
Nu sunt sigură că or să reuşească,
Dar am propria mea teorie.
Cred că vorbesc despre ceea ce îşi doresc de Crăciun.
Ia o prăjitură, scumpule.
Deci nu-ţi poţi petrece ajunul Crăciunului cu familia ta, acum că ai serbarea pe cap?
Nu am timp.
Şi nu vrei să te duci în vizită în dimineaţa de Crăciun ştiind ca sora ta e acolo?
Nu.
Se pare că mai ai o singură opţiune.
Care?
Să petreci Crăciunul cu noi.
Nu. Nu aş putea.
De ce nu?
Fiindcă ar trebui să îţi petreci Crăciunul cu copiii tăi, nu vreau să fiu în plus.
Salut băieţi.
- Salut. - Salut.
Băieţi, am o întrebare pentru voi.
Da?
Aţi vrea ca Dra. Maxwell să petreacă Crăciunul cu noi?
Da.
Da?
- Da! - Sunteţi siguri?
- Da! - Da!
Ce spuneţi?
- Ok. - Da!
Da! Grozav!
Întotdeauna îţi faci cumpărăturile în ultimul moment?
În fiecare an îmi tot promit că nu mai fac asta,
Dar imediat după... Nu ştiu..
Îţi mulţumesc fiindcă eşti cu mine.
Glumeşti? Şi să pierd toate astea?
Am vorbit cu băieţii zilele trecute
şi m-au întrebat dacă am cunoscut-o pe mama lor.
Şi ce le-ai spus?
Ce puteam să spun? Că sunt sigură că era o persoană minunată,
dar că nu am cunoscut-o
Am impresia că au o grămadă de întrebări despre ea.
Nu mă întreabă niciodată.
Poate că se aşteaptă ca tu să aduci vorba despre ea.
Sunt tineri. E destul timp pentru asta.
Unde sunt schiurile... patinele?
- Schiuri, patine? Ce anume să fie? - Nu ştiu.
Poate că ar fi mai bine să le dăruiesc bani anul ăsta. S-ar bucura.
E o idee bună.
Reba?
Mă bucur să te revăd.
Seth, ea este sora mea, Vicki.
Nu vi l-am prezentat pe.
El este soţul meu, Doug, şi ea este Ellen.
Trebuie să plecăm.
Mama mi-a povestit de neînţelegerea de Crăciun. Îmi pare rău.
- Serios? - Am vorbit cu Doug.
Ne vom schimba planurile.
- O putem vizita pe bunica lui după anul nou. - Da.
E bine, fiindcă oricum aveam alte planuri.
Dar, Reba, vreau să stai şi tu cu noi acasă de Crăciun.
Vicki, nu întotdeauna primim ce ne dorim, nu-i aşa?
De la tine am învăţat asta.
Îmi pare rău.
Reba, nici nu ai idee cât de rău îmi pare...
Doug, n-are rost, las-o.
Ai grijă de tine.
Eşti bine?
Să încercăm la alt magazin, bine?
Şi Dna. Miracol ne-a dus şi am pus tot felul de lucruri în coşul pentru Crăciun.
- Da, curcan şi sos de afine. - Şi bomboane şi tot felul de lucruri pentru desert,
pentru ca şi celelalte familii să aibă o cină de Crăciun.
Aţi făcut o treabă excelentă. Sunt foarte mândru de voi că aţi ajutat.
Le-am spus băieţilor că o să ne plimbăm prin cartier
Şi o să vedem toate luminile de Crăciun. - E o idee excelentă.
Vreţi să veniţi şi voi cu noi?
De ce nu rămânem să facem curat?
Mulţumesc. Haideţi băieţi, luaţi-vă hainele.
În legătură cu întâmplarea de azi cu sora mea,
Îmi pare rău.
Nu a fost corect să te pun la mijloc.
Nu, mă bucur că am fost acolo.
Am văzut cât îţi este de greu.
Dar ştii ce?
Cred că ar putea fi un lucru bun.
- Ce vrei să spui? - Chiar e sinceră şi vrea să o ierţi.
Poate dacă i-ai da o şansă...
Da, dar *** să am din nou încredere în ea?
Da, e adevărat dar nu o poţi lăsa să îţi controleze viaţa.
Nu mi-o controlează.
Da, dar dai cu piciorul la şansa de a îţi revedea unchiul şi mătuşa,
la care ţii cu adevărat din cauză că eşti supărată pe sora ta
Nu, ţi-am mai spus că
vreau să îmi petrec ziua cu tine şi cu băieţii.
Ştiu că ai impresia că o pedepseşti pe Vicki dacă nu te duci,
dar cea care pierde cu adevărat eşti tu.
Şi tu eşti de acord cu toată lumea,
Şi ar trebui să mă prefac că nu s-a întâmplat, nu?
Nu, nu spun deloc asta.
Spun că dacă doar ai fi discutat cu ea...
- Nu am ce să discut cu ea. - Haide.
Nu crezi că şi ei îi este greu?
Ai văzut-o doar în ce hal este şi ea...
Ştiind că te-a rănit, că nu te va mai putea vedea niciodată.
- Nu-i lua apărarea. - Nu i-o iau.
Mie îmi pasă de tine.
Vreau să te văd fericită.
Am şi eu câteva treburi de făcut, aşa că...
Mulţumesc pentru cină.
- Reba. Aşteaptă. - Am să te sun.
Decorul ar trebui să fie gata mâine. Suntem în formă ca să facem şi costumele.
Seth ar trebui să fie foarte ocupat, nu? Nu l-am văzut prin preajma zilele astea.
Da.
Da, ştii, a fost la atâtea repetiţii,
probabil că ştie serbarea pe de rost în momentul ăsta.
Ştii, puştoaico, aparatele astea sunt bune ca să te menţină în formă,
dar nu sunt bune ca să dai bir cu fugiţii.
Ce vrei să spui?
- Ce se întâmplă cu voi doi? - Nimic.
Nimic?
*** ar fi, "Nimic, totul e în regulă"? *** ar fi, "Nimic, nici că se putea mai bine"?
*** ar fi "Nu cred că o să ne descurcăm".
Poftim?
Trebuie să mă întorc la serviciu. Ne vedem la repetiţii, bine?
Reba.
Reba.
- Alo, Dnă. MerkIe. - Sper că nu vă întrerup.
Nu, e în regulă, ce s-a întâmplat?
Mă întrebam dacă aţi putea lua copiii după repetiţie?
Nu, nu voi avea timp. Mai bine i-aţi lua Dvs.
Sunteţi sigur? Fiindcă abia aşteaptă să vă vadă
şi am auzit că e foarte mult de lucru până când serbarea este gata.
Sunt sigur că se vor descurca şi fără mine.
Trebuie să închid.
Dar vin diseară la cină, bine?
De ce sunt mereu aşa de căpoşi?
- Îmi cer scuze. - Poftim, treci.
Mulţumesc frumos.
Crăciun Fericit.
Crăciun Fericit.
- Totul e în regulă azi? - Da.
Doamne!
Ce este?
Sunteţi clienta cu numărul 1.000.000.
Aţi câştigat o excursie!
- Crăciun fericit. - Mulţumesc!
Nu-mi vine să cred!
Poftim? Nu-mi spune, nu putea să plece pur şi simplu.
Aşa scrie în biletul pe care l-a lăsat. A câştigat o excursie în Fiji.
Clienta cu numărul 1.000.000?
Ai citit *** spunea că femeia
din magazin a lăsat-o înaintea ei la rând?
Parcă ar fi avut un înger păzitor, sau...
Dar desigur că nu asta e ideea,
dar conform regulilor trebuie să fie acolo înainte de Crăciun, aşa că...
Kate, ce o să facem?
Pianista noastră a plecat cu vaporul în Fiji şi noi avem serbarea peste două zile.
O să găsim pe altcineva care să cânte.
Nu e vorba doar despre câteva cântece la pian.
Dna. Darling ştia spectacolul pe de rost.
Copiii primesc toate indicaţiile de la ea.
Intrările, ieşirile, toate replicile
Nu putem să facem serbarea asta fără ea!
Ok.
Reba.
Îmi pare rău că te-am scos din şedinţă. Trebuie să vorbesc cu tine..
Ce este?
Se pare că Dna. Darling a vrut dintotdeauna să meargă în Fiji.
Încă nu mi-o pot imagina într-un tricou verde, dar...
- A plecat astăzi. - Vorbeşti serios.
Da şi acum avem nevoie de pianist, dar nu orice pianist, ci unul bun Seth.
Avem nevoie de cineva care să ştie pe de rost serbarea. Avem nevoie de tine.
Eu nu mai cânt la pian.
Ştiu şi nu ţi-aş cere asta dacă n-ar fi foarte important.
Ştii de ce nu pot.
N-ai de gând să mă ajuţi?
Îmi pare rău.
Şi mie.
Reba.
Reba.
N-aveai niciun drept să îmi ceri asta, ştii că nu pot.
- Nu, vrei să spui că nu vrei. - Nu, nu pot.
Muzica era un lucru pe care l-am împărţit cu Pamela.
M-am oprit din cântat în ziua în care a murit.
Seth, muzica nu a murit odată cu ea.
Pentru mine a murit.
De asta nu vorbeşti niciodată despre ea, de asta băieţii
Nu ştiu nimic despre mama lor? - Asta nu te priveşte pe tine.
Le e dor de ea şi tu nici măcar nu îţi dai seama de asta,
fiindcă eşti mai interesat de durerea ta.
Nu ştii nimic despre asta.
Mai degrabă ai lăsa baltă serbarea şi ţi-ai dezamăgi copiii
decât să îţi laşi trecutul în urmă?
Nu pot să cred că îmi spui una ca asta acum. Tu, dintre toţi oamenii..
- Trebuie să te uiţi bine în oglindă. - Ce vrei să spui?
Sora ta a făcut un lucru oribil, dar nu a stat lumea în loc din cauza asta.
Dar e cu totul altceva. M-a rănit şi m-a durut.
Da şi ai luat durerea aia şi ai închis-o atât de adânc în tine
încât nimeni să nu mai poată ajunge la ea, nici măcar tu.
Eşti ca toţi ceilalţi, ştii? Eu chiar...
Nu pot să cred că am fost convinsă că vei înţelege.
Ştii ceva? Chiar înţeleg.
Înţeleg fiindcă regret fiecare zi care a trecut
În care nu i-am spus Pamelei cât de mult o iubesc.
Şi e prea târziu pentru mine, dar nu şi pentru tine.
Încă mai poţi îndrepta lucrurile cu sora ta.
Vrei să uit?
Vreau să ierţi.
Lasă furia. Vezi-ţi de viaţa ta..
Aşa *** tu îţi vezi de a ta?
Ne pierdem timpul. Nu-i aşa?
Da, aşa cred.
Scumpule, nu te mişca.
Dra. Maxwell mi-a spus că s-ar putea să nu fie nicio serbare.
- Nu e nimeni care să cânte la pian - Asta e o problemă.
Puteţi face ceva, Dnă. Miracol?
Câteodată cel mai bun lucru pe care îl poţi face e să ai credinţa că totul va fi bine.
De multe ori oamenii nici nu îşi dau seama.
Câteodată e chiar acolo în faţa lor, în cele din urmă îşi dau ei seama.
Atâta timp cât nu aşteaptă prea mult.
- Trebuie să purtăm rochii? - Nu e o rochie, scumpule.
Este o mantie.
O mantie e doar un mod elegant de a spune "rochie".
- Nu vreau să fiu înger! - Nici eu!
Tată!
Băieţi, sunteţi foarte drăguţi.
- Ţi-am spus eu că arătăm ca naiba! - Nu vreau să port rochie!
Ai o farfurie în frigider.
Mulţumesc.
Şi nu vom fi îngeri!
Vă înţeleg, dar mi-aş fi dorit să îmi spuneţi dinainte.
Înainte de ce?
Înainte să fac săbiile.
- Săbii? - Săbii?
Da, săbii. Sigur nu prea ştiţi nimic despre îngeri.
Îngerii au săbii?
Da, în mod sigur au
şi unii dintre ei sunt foarte puternici când le poartă, aşa am auzit
Şi câţiva dintre ei sunt recunoscuţi drept războinici în corul ceresc
şi poartă bătălii aprige, dar numai pentru cauze drepte.
- Îngeri războinici. - Asta vom fi!
Bine. Dar tot trebuie să purtaţi o mantie.
Atâta timp cât purtăm şi săbii.
Îngeri războinici!
Crăciunul nu va mai fi la fel după această serbare.
Ai grijă, scumpule, ai grijă..
Nu
Doamne, Reba!
Ai pierdut ceva?
Tehnic vorbind, îţi aparţine.
Consideră-l cadoul tău de Crăciun.
Mulţumesc.
E bine, nu-i aşa?
Ce anume?
E bine să recuperezi ceva, ceva ce ai crezut că ai pierdut pentru totdeauna.
Da.
Nu ţi se întâmplă în fiecare zi aşa ceva.
Să iei înapoi ceva ce iubeşti.
Aşa că ţine-l bine scumpo, fiindcă s-ar putea să nu mai ai a doua şansă.
La mulţi ani, Reba.
La mulţi ani, Dnă. Merkle.
Dnă. Merkle, pot să vă duc acasă cu maşina?
Mulţumesc scumpo, dar nu, prefer să admir luminile.
Ok.
Bună.
Reba.
Bună, Doug.
Ce cauţi aici?
Eu...
Mă întrebam dacă.
Vicki e prin preajmă?
Doug, cine e?
Reba.
Vicki.
Te rog iartă-mă.
Îmi pare rău.
Îmi pare atât de rău.
Mi-a fost aşa un dor de tine.
La miezul nopţii de dinainte de Crăciun, trei spirite ţi se vor arăta şi te vor ghida.
- Cu stafia lui Marley Bună, băieţi.
Mă gândeam că poate aş putea să vă citesc ceva dacă sunteţi de acord.
Sigur.
- Ok. - Ce ai să ne citeşti, tată?
- O carte de Crăciun? - Într-un fel, da.
Da.
Astea sunt poze de la primul vostru Crăciun.
Sunt şi poze cu mama?
- E frumoasă. - Da, este frumoasă.
Culoarea ei preferată era albastrul.
Asta e o poză cu voi trei în jurul bradului de Crăciun.
Unde sunt eu?
Nu ştiu.
Dar mama voastră vă putea deosebi mereu,
chiar de la început.
***?
Radarul.
Aşa spunea, serios. Aşa îşi denumea intuiţia de mama.
Spunea că are un radar.
Băieţi, veniţi încoace.
*** arătăm Dnă. Miracol?
Ca Judd şi Jason într-o cutie.
Judd şi Jason, vreţi să vă luaţi locurile?
- Ok. - O să începem în curând.
Te-ai descurcat aşa de bine
încât probabil vei fi nevoită să continui să faci asta în următorii zece ani sau mai mult.
Mulţumesc, dar cine a auzit de serbare de Crăciun fără pianist?
Arată că eşti credincioasă şi vei dobândi credinţă
şi dacă nu funcţionează, prefă-te.
Toată lumea, trei minute. Să trecem la locurile noastre, ok?
Să mergem. Avem cadourile aici, acadelele bastonaşe în spate.
Bună seara tuturor.
Vreau să vă mulţumesc că aţi venit în această seară.
Când bună mea prietena Kate m-a rugat să regizez serbarea,
Cred că i-am spus "Glumeşti, nu?"
Dar nu glumea şi sunt bucuroasă pentru asta acum,
fiindcă m-am bucurat de fiecare moment pe către l-am petrecut cu copiii.
Am învăţat foarte mult din ultimele săptămâni
despre lucrurile care contează şi cele care nu contează
şi despre cât de uşor le poţi confunda.
Am încă un anunţ de făcut înainte de a începe.
Pianista noastră, Dna. Darling a trebuit să plece pe neaşteptate.
Puteam să cer câteva casete înregistrate care să o înlocuiască...
Dar Seth a fost destul de amabil să ne ajute şi să îi ţină locul.
Aşa că îţi mulţumim Dle. Webster, şi speram să vă bucuraţi de spectacol.
Mulţumesc.
În legătura cu ce am spus mai înainte... m-a luat gura pe dinainte.
- Eu nu... - Seth, ai avut dreptate.
Eşti aici, Vicki este aici.
Mă bucur.
Nu am fi reuşit fără tine.
Şi eu credeam la fel.
Poţi să stai aici şi să îmi dai indicaţii?
Nu plec nicăieri.
Gata?
Şi îngerul le-a spus "Nu vă temeţi"
"Fiindcă vă aduc veşti îmbucurătoare"
Bravo!
- Dnă. Miracol, ne-aţi văzut?
Aţi fost minunaţi!
Sunt aşa de mândră de voi amândoi.
Am ceva foarte important să îţi spun.
Vă iubesc pe amândoi aşa de mult,
dar trebuie să plec acum.
Ce vrei să spuneţi?
Scumpule, sunt şi alte familii cu copilaşi care au nevoie de mine.
*** rămâne cu noi?
Este foarte greu pentru voi să înţelegeţi acum,
Dar totul va fi bine de acum înainte.
- Promiteţi? - Sigur.
Uite.
Veniţi încoace, voi doi.
Vreau să aveţi grijă de toate pe aici,
fiindcă nu ştiţi când mă pot întoarce.
Judd! Jason!
Vă strigă tatăl vostru.
- Aici suntem, tată! - Chiar aici!
- Unde sunteţi băieţi? - Suntem aici!
Veniţi încoace. V-aţi descurcat bine.
Foarte bine. Sunt mândru de voi.
- Aţi fost grozavi. - Unde e Dna. Miracol?
- Poftim? Ce e aşa de amuzant? - I-ai spus Dna. Miracol..
Aşa o cheamă, nu?
Acolo este.
Mă întreb unde se duce.
Nu ştiu.
Să mergem acasă.
Traducerea şi adaptarea: Anonymous Cutărescu "I.M.S."
Subtitrare downloadata de pe www.RegieLive.ro