Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dacă lăsăm astea până mâine dimineată aicea...
Ce?
Eu cred ca s-a spart. Nu vezi câtă untură e pe aceea?
Uite.
Dar n-are ***!
-Atunci de unde atâta? -Nu ştiu.
Pune acolo!
Întoarce un pic.
Şi asta...
Aşa...
-Nu mai călca acolo, sunt numai nişte table! -Dar nu mai calc, nu.
Te duci în foc!
Și nu mi-e că te duci în foc, dar nu mai am unde să afum!
-Aoleu! -Ce "Aoleu"?
-Aoleu, n-am adus găleata! -Du-te şi adu-o atunci...
Ţine puţin.
Am să pun un băţ aici...
Ia cârnaţul, neamuleee!
Da, da...
Stai, Liviu! Stai un pic să-ţi dau o bucăţică de cârnat.
Stai să-l scot.
Un pic, de pomană.
Bogdaproste!
Să fie pentru sufletul lui nenea Ionel!
Sărut-mâna.
Bună, Liviu!
-I-am dat o bucațică de cârnat... -Bine-ai făcut.
-Dar ce-ai facut? Unde i-ai pus? -Să guste...
-Aoleu! Pune-i aicea! -Ai răbdare! Mai am...
-Incet să-i punem, să nu se rupă! -Ia.
Aşa.
A!
"Incet, să nu se rupă"...
Așa... numa' bine că s-a rupt...
-Nici câinele n-ar mânca asta. -Cred...
Şi pisica, cu noi…
-Hai, o ducem cu totul în pod! -Dar nu putem...
-Oare? Chiar dacă o leg pe dedesubt cu funia? -Nu, nu, nu se poate; nu te necăji.
Ţine puţin. Mă urc eu!
-Of, Dumnezeule-doamne! -Dar nu e aprinsă lumina în pod!
E aprinsă, de cand ai fost...
E aprinsă oare?
-E aprinsă, o văd! -E aprinsă, o văd şi eu.
Incă o dată peste roată, Pană vine mama morii mă mai dau o dată!
Poftim!
Unde te sui de tot, ia şi asta!
Vai de mine şi de mine!
-Vezi că iese toarta aceea! -Nu iese nimic...
N-are voie.
Dar unde te-ai dus acuma?!
Hei!
Te-ai suit în pod, stai acolo!
Stau aici...
Ce? Te-am suit eu?
O! Dar crezi că merge?!
Ți-am zis!
Ține de partea cealaltă!
Nu pot, că aici am pus asta! Hai, dă-i drumul sus!
Haida sus...
Cu macaraua!
Dă-i drumul acum.
Să văd *** dezleg acum... Ai legat aicea, cât...
-Am legat, să nu fugă porcul! -Să nu fugă, da...
-Săniuţa asta este a Anei. -Da?
Da. Atunci i-am făcut-o, când era ea mititică.
Poate că se dă Ioana cu ea... fiica ei.
Dacă s-ar da. Dar nu prea vine pe aici.
-Au o sanie nouă. -Ce?
-Au o sanie nouă. -O fi având una bună. Un bob, poate.
Aşa...
Pre Tine, Pre Tine…
Dar ce faci?
Lasă, canți la biserică! Lasă acuma, hai să te îmbrac!
Pre Tine, Te binecuvântăm...
Hai!
Ţie îţi mulţumim, Doamne
Şi ne rugăm…
Hai! Să te văd îmbrăcat!
Şi ne rugăm...
Ne rugăm...
Aceea las-o pe tine!
Ne rugăm...
Scoate...
Aşa!
Auzi... eu am uitat câţi ani se fac luna asta de când ne-am căsătorit?
Păi... fă socoteala.
53...
-9 februaaa... ianuarie...
-9 ianuarie...
-1953... -Da.
Şi acum e 2008...
Deci avem de-abia... 55 de ani...
Doamne, cât sunt de mulţi!
-Ce iarnă era atunci... -Ai văzut... Omătul era până la brâu.
Da...
Ce iarnă era, Doamne!... Când îmi aduc aminte...
Parcă n-a mai fost...
*** mergeau săniile pe butuci... pe care îi puseseră în cale...
-Da, pentru obiceiul "curcanului"... -Da.
-Dar nu le-ai dat nimic... -Le-am dat... le-am dat.
-A, când au venit încoace. -Da, da, le-am dat.
Ce obicei era!
Îmi iau ceasul. Ca să ştiu cand să vin.
Au trecut atâţia ani... Cu bune, cu rele... Cu necazuri şi cu dureri...
Ce?
Au trecut atâţia ani...
Ce să mai...
Au trecut anii, am îmbătrânit...
Mâine, poimâine... ne ducem.
Rămân alţii în locul nostru.
Aşa e de când lumea.
-Lasă mâneca, altfel nu te mai poţi uita la ceas... -Da, aşa e...
-Ca să pot să mă uit la ceas, nu? -Poate ai vreo întâlnire...
Am... cu o babă.
Da.
Babă...
-Aşa e, am avut și-ntâlniri, n-am avut? -Dar ***...
Asta a fost demult...
Duce-te-ai, duce-te-ai.. veni-ai, veni-ai...
Da, să dau mâncare la vacă...
să fac curat în grajd...
Altfel, daca ar veni altul...
-Care altul? -Altul, mai bun de treabă.
Cred că-ţi faci treburile pe care le ai de făcut.
Aşa... Ia să văd eu cu ce te dăm...
Stai să curăţ un pic, mai întâi.
Aşa.
-Nu ţi-am dat... Ai luat bani? -Am luat vreo 4 franci. Ajunge.
Dar nu cred ca merge ăsta. Ce are?
Nu asta, dă-o pe cealaltă!
Asta ţine-o pentru tine.
Dar ce să fac eu cu ea?!
Păi te dai când...
Când ce?!
A, merge şi aceea.
Dar asta e de damă...
-Mai ştii şi tu ce înseamnă de damă... -O să miros a femeie.
Asta-i bună!
-De unde ţi-a venit în minte?! -Aoleu! Ustură!
-Căciula ai dat-o? -Am dat-o!
Bun!
Lumânări să-ţi dau.
Stai să văd dacă am... *** se numesc?
-Am avut câteva... Unde le-am pus? -Uite, ia-o pe asta mare.
-Ce e asta? -Aprinde-o şi pune-o acolo. Poate ţine mai mult.
E lumânare!
-Neaţa, Vasile! -Neaţa, nea Costică. Stai că vin şi eu în vale.
Hai!
Hai că te duc gratis!
Şi eu pe matale.
Unul pe altul.
-La biserică... -Şi eu la fel.
Hai, Gheorghe, hai la deal!
-E greu la deal, nu-i aşa? -Da, cam aşa e.
E greu.
Tata de cate ori o fi urcat scările astea... Tot astea erau.
Ce să-i facem?! E bine să nu pierdem antrenamentul.
-Da, da.
Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat...
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte...
Fericiţi cei săraci cu duhul...
Căci a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng...
Că aceia se vor mângâia.
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului...
Bag sârme aici, din cele de nailon...
Şi fac pătrăţele, aşa, frumos... Şi tu o pui colo, pe oală...
Pui pe oală când faci caşul.
-Vezi? -Văd. Bravo!
Moşneagul ştie el ceva, dar nu mai are putere.
-S-a moşnegit de tot. -Dar ce, pentru asta îţi trebuie putere?!
-Iţi trebuie un pic de creaţie... -Da, câteva icre în cap...
Dar capul meu e bătrân, e prost, vai de capul lui de cap.
Da...
Capul, cap, cap, cap...
E bun şi aşa *** e.
-Să iau de aici mai întâi. -Dar nu cred eu c-ai să reuşeşti.
-Ce, nu crezi? -Nu cred.
Tu nu crezi, dar eu cred!
-Dar de unde ai asta? -De la maşina aceea de spălat.
Am desfăcut-o de acolo.
Uite ce am găsit!
A, ţi-ai găsit caietul acela!
Am găsit caietul. Cât l-am căutat...
Şi unde era?
Şi poezia asta nu e de mult făcută. Adică de când suntem noi... poafle.
-Vrei să o asculţi? -Da, sigur.
"Şi totuşi viaţa e frumoasă"
Cand eşti tânăr ţi se pare Că-n lume o să-mpărăţeşti.
Anii trec pe nesimţite Şi nu vezi că-mbătrâneşti.
Cât eşti tânăr ai de toate: Dragoste, putere, viaţă!
Nu-ţi dai seama că acestea Atârnă de-un fir de aţă.
Eşti tânăr, frumos, puternic, Ai şi tu puţin lipici.
Şi când vezi până la urmă Ai rămas cu "fugi de-aici"
Mâinile nu te ascultă, ochii nu te mai slujesc,
Şi îţi spui cu amărăciune: "Pentru ce să mai trăiesc?"
E vară, cântă păsărele Şi greierii cântă prin rouă,
Tu nu auzi cu o ureche. Uneori cu amândouă.
Asta e adevărat...
Pe lângă tine cresc copiii Ajung oameni maturi şi ei.
Cu servici, cu casă, masă, Şi cu dragii nepoţei.
Nepoţeii sunt mlădiţe Ce duc viaţa mai departe.
Să-i iubeşti ca pe lumina ochilor, Până la moarte.
Chiar de te superi cateodată Pe glasul lor de clopoţei,
Atunci îţi spui cu resemnare, Nu-i nimic, trăieşti prin ei.
Şi chiar dacă toate astea Te fac să mai pleci de acasă
Tu îţi spui cu bucurie că, totuşi, viaţa e frumoasă!
Bravo!
Ai văzut?
-Aşa e... -Asta nu e de mult făcută...
Asta e adevărat!
-Aşa e, trăieşti prin copii. -Da’ nu?
Te-ai referit bine la bărbatul tău, că n-aude cu o ureche...
Dar numai tu, câţi nu sunt care n-aud!
Cu o ureche, nu? Tu tot cu una n-auzi?
-Nu, aud cu amândouă. -Da, dar mai încet.
Ba da, să ştii că aud.
Eu aud destul de bine, dar nu înţeleg.
Nu e clară treaba...
Când aud de la televizor...
Atâta... un crainic mi-a plăcut şi îl aud...
...Gabriela Vrânceanu-Firea.
Înţeleg tot ce vorbeşte ea.
Pe restul nu-i înţeleg deloc...
-Uite cât e de frumoasă! -Ţi-am spus că...
O mai spăl o dată, dacă pui şi sârmele...
Mă duc să iau ochelarii negri.
Să văd dacă se potrivesc firele acelea.
Dacă nu merge, să mă gândesc la altceva.
Vezi de vaci.
Vezi de vaci să nu....
"Să nu bată budălăul", sau *** ziceam?...
Hai ieşi, ieşi, pisică urâtă!
Aici.
-Nu-i mai cânţi? -Poftim?
-Nu-i mai cânţi, ca de obicei? -Ce?
La vacă, când mulgi vaca, nu-i mai cânţi?
N-am înţeles.
Am zis că nu-i mai cânţi, *** cântai întotdeauna la vacă.
-Să-i cânt? -Da, ca să-ţi dea laptele.
Pre Tine, Pre Tine Te lăudăm...
Am stat multe zile la portiţă
Aşteptându-te să treci.
Dar tu ai luat alt drum, Gheorghiţă,
Ai luat alte poteci...
Dacă ai fi venit ţi-aş fi spus multe ,
Câte-n minte-am adunat.
Gânduri bune, pentru tine
Care te-ar fi-nduplecat...
Hai, hai, dar când vei veni a doua oară,
Ia-mă şi mă prinde de mijloc,
Strânge-mă la pieptul tău cu sete,
Şi apoi sărută-mă cu foc!
Am fost şi noi tineri odată...
Ne aducem aminte de cântecele din timpul nostru.
-N-am fost! -Ba da!
N-am mai fost tineri. C-am fost munciţi...
Da, am fost munciți, dar aveam curaj... eram tineri...
Dar acum... Mă gândesc... Fac astea pentru înmormântare.
Eram tineri doar duminica, cand ieşeam la joc. La bal.
-Dar era bal... -Era frumos.
-Fetele veneau cu mama la bal... -Da, fără discuţie.
Ea ţinea hainele noastre, în timp ce noi...
Acuma, vezi, fetele la bar, cu ţigara-n gură...
Ce să mai asculte de „mama”, de „tata”... nimic.
Ce frumos era odată.
Acasă!
Acasă, raţă urâtă! Dacă nu...
Ăștia cu filmările astea, numai minciuni!
Arată ca să creadă oamenii că-i adevărat...
Ce filmează ei, să credem că-i adevărat...
-De ce te uiţi, dacă nu-ţi place? -Îmi place, dar de ce nu spun adevărul?
Eu mă uit că îmi place. Este o artă gândită de cineva, mie-mi place.
Ce-ți place?
Nu totu-i de mâncare.
Ziceai să nu încep carpetele. Vezi că le-am terminat până-n Paşti?
-Ce? -Carpetele.
Tu ziceai: "Nu, nu le-ncepe, că nu le termini, n-ai *** să le termini"...
-Eu am vrut să nu te oboseşti. -Dar e primavară, trebuie să strângem de pe aici...
Da, dar stăteai aici, la lucru, zi şi noapte.
Da, am stat zi şi noapte...
Ai lucrat prea mult!
-Dacă murim unul din noi? -Ce?
Doar astea sunt pentru înmormântare, daca murim unul?
Daca mor, îti rămân ţie.
Nu, trebuie să le dai la înmormântare.
*** să dai atâta muncă la înmormântare?!
Munceşti atâta ca să dai de pomană...
Da, dar ceilalţi vor şti că n-ai trăit degeaba.
Vor sti că ai facut ceva frumos, cu mâinile tale...
-E bine aşa. -Tot acolo ajungi.
Că ai lucrat sau că n-ai lucrat, tot în pământ te duci.
E adevărat, dar tot e mai bine când se ştie că ai făcut ceva.
Când pleacă omul acasă cu o impresie bună.
Nu moare toată lumea odată şi nici nu se naşte odată...
Asta este.
-Nu-l iei şi pe cel de jos? -Ce să iau?
-Pe acela de jos. -Nu, acolo îl las aşa. Ca să-l ducem cu totul!
Da, da...
Priza de la televizor...
Lasă-l pe acela aşa... Şi ia-l încet pe acesta.
-Dar dacă îmi vine-n cap? -Nu vine.
De unde ştii?
-Nu-l iei pe acela întâi? -Nu.
Il iau pe ăsta; şi când o să-l iau pe acela, îl pun la locul lui.
Stai...
Sper să nu cadă.
Cand am luat războiul prima dată de la mânăstire, de la maica stareță,
Era uşor, nu era greoi ca ăsta.
Şi care ne vedea că-l aducem, credea că-s nişte cruci.
Nu ştiau ce facem, ce ducem...
Dă-i drumul.
Aşa.
-Ai văzut, mami? -Am văzut, mami.
Am văzut că eşti viteaz.
-Văleu, văleu... -O, ce tare am ostenit!
Da, ai ostenit.
Lasa că te odihnesti la Paşti.
Ia masa.
S-o punem acolo.
Constantine, Constantine...
Ce-ar fi să strige vecinii la noi: "A luat foc casa!"...
N-a luat, taci din gură!
Văleu!
Da, şi tu ziceai să-l mai las...
N-am zis să-l mai lăsăm.
-Dar cât durează? -Am zis "nu acum".
Nu acum? Dar când? Dupa Paşte?
Am zis să începem treaba aceea...
Ce faci, câine?! Pleacă de-aici!
Dar de ce ai luat numai iarbă?
Am luat un pic pentru găini. Na!
-Nu mai da! O dai degeaba la găini! -Nu mai dau, gata.
-Le-ai dat destul. -Le-am dat.
Plângi după ea acum...
Aşa, v-am pus acolo, ca să nu vă suiţi în pod.
M-ai lăsat în pod cu damigeana, eu te aşteptam să vii s-o iei,
iar tu erai la poveşti la Vasile.
Da! Dar bine că are cine vorbi!
Dacă nu avea cine, pe cine aşteptai? Dacă nu aveai moşneag?
Nu erai moşneag atunci...
-Nu eram? -Nu erai chiar moşneag. Erai un pic mai...
Mai tinerel?
Oh, da!
Vai de capul meu! Moşneag sunt de când m-am însurat.
Tu...
La 83 de ani nu mai sunt moşneag?
Dar...eu te-am luat de soţ la 83?!
Şi mai cosesc eu la 83 de ani, şi mai adun, şi mai car în spate...
Ţin văcuţele astea cu spinarea...
La 83 de ani!
Bine că poţi!
Pot, nu pot...Trebuie să fac!
Ai nepoţi, ai strănepoate, acuşi mai vin...
Nu le trebuie lapte?
-Nouă nu ne trebuie lapte? -Da, fără discuţie.
-E cam dulce? -E foarte bună.
Am pus o bucată de ciocolată în ea. De-asta e aşa de bună.
-Aaa... cu ciocolată, şi cu cafea... şi cu zahăr... -Păi na, măcar atâta...
Dar dacă face moşneagul diabet?
-De-acum înainte... -Nu mai are niciun rost. Pot să mor, nu?
Nu, nu, dar nu mai faci diabet...
Nu poţi să mori, n-ai văzut cât sunt de scumpe înmormântările?!
-Doamne fereşte! Nici să nu te gândeşti! -Sunt scumpe, dar...
Mă iei şi mă târăști până acolo...
Crezi că s-ar întâmpla aşa ceva?!
Dacă nu mai faci câte ceva, oamenii zic că ai trăit degeaba.
Hai noroc!
Hai să trăieşti.
Aici este de două ore.
Mai vine o dată.
-Mata ai multe bălării aici. -Să mai dea o dată.
Păi nu vezi că mai dă o dată? Doar până acolo a mai dat.
Câte parale-i dau, să vorbeşti tu cu el. Tu auzi mai bine. Că eu...
Dă-te de-acolo!
E meseriaş!
Meseriaș, păi a lucrat în Germania, îți dai seama!...
Acolo nu-i ca la noi...
210... 5 ori 5, 25... 250!
-A ieşit bine. -Da, a ieşit bine.
S-a simţit arătura din toamnă...
De-acum, ne vedem la toamnă...
Treci la locul tau.
Na, papă.
Acum fereşte-te, lasă-mă să-ţi iau băleguţele.
Hai...
Bravo!
Am crezut că ajung carpetele, dar tot trebuie să mai fac încă un rând...
... pentru noi amândoi.
-Sper să fie pentru noi amândoi... -Sper să fie...
-Ce să mai fie?! -Pentru mine!
Ia te uită! Eu muncesc pentru tine, numai pentru tine?
Da. Pentru că dacă eu mor, tu vei şti ce să dai.
Dar daca tu mori, cine să ştie ce să dea.
O să dea ce o să vadă că este.
Da...
Avem 52 de carpete. Şi ne mai trebuie.
-Câte ai?
Numai atâtea?
-Mai trebuie o dată. -Da, aşa este.
Doamna Nazaria i-a zis.
Războiul e zestrea pe care mi-a dat-o socrul meu.
O comoară a fost. O comoară!
Dar cu mâinile care lucrează.
Aşa este.
Şi cu judecata...
Trece viaţa asta! Te bucuri de ceea ce rămâne în urmă.
Exact.
La noi...8 nepoţi...
-Cu strănepoate. -Două strănepoate...
Vine acuşi al treilea...
Fac ca acela din poveste:
"Un ochi plânge şi unul râde"
Unul plânge pe cei care s-au dus,
celălalt e bucuros de cei care vin...
Aşa este.
Asta-i viaţa omului.
Asta-i viaţa omului.
Aşa este.
Aoleu...
O, Dumnezeule Doamne! Ce ai...?!
-Daca aş avea eu burta asta, nu ştiu ce aş face! -Ce ai face?
Burta asta bani mă costă!
-Da, costă grozav. -Ba nu!
Uite ce mâini frumoase, spălate, pieptănate.
*** altfel, dacă eşti brutar?
Facem cozonaci, nu?
Nu prea am halat pentru tine. Esti cât brânza.
Am halate, dar nu pentru tine.
Când aveam albinuţe, aveam şi halate.
Aveai?
Sigur.
Nu mai ţin minte.
Am avut halat.
Le plăcea albinelor.
Le plăceau culorile: alb, albastru, verde...
Cand eram copil, tare îmi plăcea la bunici.
-Nu mai ştiu copiii acum de aşa ceva. -*** nu ştiu?
Ştiu dacă le spui.
La noi aşa am văzut.
Acum crezi că cei care sunt la şcoală ştiu de aşa ceva?
-La şcoală? -Da.
Îi învaţă...
Să facă sex, la şcoală...
Să se protejeze...
Asta e educaţie.
Noroc ca nu învaţă şi vitele, că altfel n-ar mai făta...
Îmi pare bine că mă iubesc nepoţii, copiii.
*** să nu te iubească?
Doar un bunic au... un străbunic.
-O bunică. -Şi străbunică.
Mereu întreabă "Ce mai face bunicul?"
"Ce mai face bunica?"
Uite, nu mi-am luat ceasul...
Nu pot să mă duc să dau de mâncare la vaci fără ceas.
Tinerel m-am însurat,
Tinerică mi-am luat, tinerel m-am însurat, măi.
Of, of, of, of, când m-am dus la cununat, Era noapte şi înnorat,
Şi n-am văzut ce-am luat Tinerel m-am însurat, măi.
Mi-o dat soacră mea o sută, Şi mi-a dat şi-o biată ***ă.
Tinerel m-am însurat, măi
Şi-am pus suta-n fundul lăzii, Şi pe ***ă-n fundul căsii.
Tinerel m-am însurat, măi...
Mi-o mâncat şoarecii suta Şi-am rămas numai cu sluta.
Tinerel m-am însurat, măi...
Mi-o mâncat şoarecii suta Şi-am rămas numai cu sluta.
Tinerel m-am însurat, măi...
Eu zic: "***ă, hai la nuntă!" Ea se duce şi se culcă.
Tinerel m-am însurat, măi...
Eu zic "***ă, hai la bal!" Ea se vâră sub ogheal.
Tinerel m-am însurat, măi...
Caut în oala cu smântână, mucegai de-un lat de mână.
Tinerel m-am însurat, măi...
Uite.
Cat în putina cu borş, Viermişori cu capul roş.
Tinerel m-am însurat, măi...
Ia-o, mamă, şi mi-o culcă, Că la noapte mă mănâncă!
Mai puţin acuma.
Ia-o, mamă, şi mi-o culcă, Că la noapte mă mănâncă
"Azi-noapte nu m-o mâncat, că mi-a fost barda la cap" -Aşa.
Azi-noapte nu m-o mâncat Că mi-a fost barda la cap.
Tinerel m-am însurat, măi...
Dar daca aş zice eu, s-ar supăra baba.
Nu mai ţin minte, mai uit.
Tinerel m-am însurat, măi...
Te-ai însurat nu prea tinerel!
Aveai o vârstă!
-Nu prea tânăr, ei? -Nu prea tânăr.
-Dar tinerică am luat! -Da, tinerică ai luat.
Am luat tinerică...
Şi cu bani, şi cu război.
Am luat tinerică cu război.
Ia asta şi pune-o acolo.
Am luat tinerică cu război,
Să lucreze pentru noi, măi...
2, 4... 2, 4, 6, 8...
Cred că numai bine încape.
Stau puţin jos.
-Cântă câinele?! -Cântă, cântă!...
Da, vreau să văd.
Îi place.
Mamă, ce câine prost!
Nene Costică!
Trebuie să fie poştaşul.
-Nene Costică! -Poftim, poftim!
-Bună ziua! -Buna ziuă! De când te-aşteptăm.
-Mă aşteptaţi? -De-o lună, nu?...
Aţi avut de lucru...
Da, uite-aşa, ca la Paşti.
-Stai puţin jos. -Stai jos.
-6, 8... 9... -De-astea n-am mai văzut.
10, 11...
50, 60, 70, 80, 90...
Stai! Stai puţin, să vedem ce e, suntem curioşi.
Cred că nu e ceva rău.
Nu e, nu e; de era rău, punea ştampila. E de Paşti?
O invitaţie de la Lucian şi Roxana, dragii mamei de copii.
-E gata de acuma, pensia o pui la saltea. -Uite, eu am pus să le fac covor...
-Ce? O invitaţie? -Uite! De la Lucian!
Lucian şi Roxana.
-Cine? Nepoţi, nu? -Da, nepoţi... dragii mamei!
-Stai să văd pe ce dată e. -Cred că este în iulie.
Mai strângi o dată pensia şi cu asta, numai bine!
-Pe 5 iulie, nu? -Da, 5 iulie.
-Să vedem dacă ne putem duce. -Da... chiar şi în genunchi.
Trebuie să-i dau zor cu războiul.
Da, l-ai mutat... L-ai adus aici pe timp de vară?
E bine aici. Că e lumină.
Şi mai vede vitele, găinile în ogradă.
Poate să vadă uliul când vine la găini.
-La revedere! Sărbători fericite! -Sărut-mâna!
Ziarul vi l-am dat?
Nu ştiu.
Nu. Iată-l.
Mulţumesc frumos.
Sănătate!
Pa pa!
Să văd dacă e Gică pe acasă...
-O, dar nu e bună asta. -O, săraca! E aşa de mare!
Da, *** să stea aceea acolo.
Aceea numai se crapă puţin. Ai stricat tot.
-Ia trage asta încoace. -Da, da, stai, stai.
-Acelea erau bune tare. -Care?
Cele care erau cu lumanârile în ele...
În ele...
Înţelegi matale?
Nu ştiu.
Ia-o şi pe asta s-o pui la mormânt.
Asta.
-Uite! Vezi? -Aha, bravo!
Ia şi un ou. Ca să dai ”Hristos a înviat!”acolo.
Lasă că acolo sunt ouă... Nu vin eu cu oul.
-S-o pun pe asta la mormânt? -Da, da, pune-o la mormânt, arde mult.
-Cand mă-ntorc, să te trezesc? -Lasă că vedem. O să mă trezesc eu.
-Atunci se zice "Hristos a înviat!", nu? -Da, atunci se zice.
-Şi acum ce se zice? -Acum se zice „Bună seara”.
-Bună seara şi iertaţi-mă. -Dumnezeu să te ierte...
Hai să ne dăm într-o margine. Vine o maşinuţă.
Am ajuns şi anul ăsta.
-Poate vom ajunge şi la anul ... -Numai Dumnezeu ştie.
Trăim cu speranţa, nu? Nimeni nu are contract cu Dumnezeu.
Cand vine Moartea, te găseşte.
-De moarte nu te poți ascunde. -Nu, te găseşte oriunde.
Vaca mea e şchioapă, săraca.
-De ce? -Nu poate să pună un picior pe pământ.
-S-ar putea sa aibă ceva acolo. -Am căutat-o, n-am găsit nimic...
Veniţi de luaţi Lumină!
Hristos a înviat din morţi...
Cu moartea pre moarte călcând...
Născătoare de Dumnezeu...
-Am greşit. -"Veseleşte-te" e de două ori. Numai atunci vine asta...
Da, asta este.
Începe tu, de la „Veseleşte-te”...
"Saltă acum şi te bucură Sioane...”
Numai o dată, de-asta...
-Nu te culci un pic? -Ce?
N-ai când să te mai culci?
-***? -N-ai când să te mai culci?
Eh. Până se face ziuă...
Da.
-Măcar o oră, două. -Stai să văd cât e ceasul, nu m-am uitat.
Trebuie să fie patru.
Patru, da?
Aha...
A fost frumos?
A fost, dar la urmă a rămas puţină lume.
Ai cântat?
Da, ***...
A fost frumos.
-A fost multă lume, cred. -Da, tare multă.
Lume şi din oraş.
-Hai că eşti frumos tare! -Ei?
-Îţi sunt drag aşa de tare? -Da.
Numai tu ştii cât ai fi plâns după ce te-am luat de nevastă.
Nu-mi mai aduc aminte aşa ceva.
Cred că ţi-a părut rău că ai mers după mine.
Puteai să iei unul mai tânăr, nu un moşneag ca mine.
-Parcă nu erai moşneag atunci! -Nu eram moşneag, da’ nu m-am făcut?
-Da’ eu nu m-am făcut babă?! -Oare să iau pălăria?
Eu ştiu?...
Cred că nu mă mai duc nicăieri, pentru că nu-mi găsesc pantofii.
Nu te mai duce... I-am văzut pe aici, pe undeva...
O, i-am pus în rola sobei!
-Unde erau? -În rola sobei!
Am înnebunit de tot! Şi cât i-am mai căutat...
Hai, pune călcâiul.
-Aşa. Acum celălalt. -Gata, mulţumesc.
-Numai un picior ai? -Da, unul am!
Încui uşa cu o surcică Şi plecăm fără de frică.
-Doamne-ajută! -Pune acolo o surcică, să se ştie că nu suntem acasă.
-"Iertaţi-mă, am plecat la biserică". -Cine să te ierte?
Dumnezeu să ne ierte pe toţi. Şi pe dumneavoastră.
-Hristos a înviat şi La mulţi ani! -Adevărat a înviat! Mulţumim.
Partidul nostru, PDSR-ul...
"Votaţi Ion Munteanu, preşedinte al Consiliului Judeţean"
"Mai bine pentru mai mulţi!"... Doamne-ajută!
Drumul e mai bun acum...
-Au adus pietrele tocmai de la râu. -Sărut mâna şi La mulţi ani!
Mulţumim.
-Ce baltă era pe aici înainte... -Bine că au adus pietrele astea.
Da, e foarte bine.
Vii pe la noi un pic, da?
-Nu ştiu… -Da’ de ce nu ştii?
*** aşa, cadou fără să vii la noi?!…
-E bere? -Vezi acasă!
Sănătate! Şi să te bucuri de ceilalţi copii.
Să îţi dea Dumnezeu putere şi... Nu mai ştiu ce am vrut să zic! Uite-aşa uit...
Pentru Constantini şi Elene câte un prosop!
Este foarte bun acasă. Se pune pe după gât...
Ei, da!...
Trăiască doamna Primar şi PDL-ul!
Ce ne-a pus aici? Ia uite!
O, asta pocneşte!
-Stai că mai este ceva. -Nu mai este.
Ba da!
Aoleu!
E o bere sau nu ştiu ce e...
Pepsi.
Suc, da...
Să ne schimbam hainele şi la treabă! La văcuţe...
Ioana.
Alo?
Vezi că nu ştiu ce am făcut aici!
...Mâine voi fi iar cu voi, uite, pe la drum,
N-am ştiut ce fac atunci, o să ştiu de-acum...
Aşa.
-Ai văzut, poezie de când eram noi la... -Asta nu e de mult.
Putem să lingem cutia pe dinafară.
Uite, se poate deschide, dacă ai mâini bune.
-Nu pot. Aşa ceva nu ştiu să fac. -Ba da, uite...
Vezi că poţi... Zice că nu poate, dar poate...
O, uite ce-ai făcut acolo...
Stoarce-o!
Noroc! Mulţi ani!
Cred că vine Liviu.
Eu am treabă.
Mâţa iar s-a aşezat aici... Vede că-i frumos.
-A, o să mă îmbăt de tot! -Cred...
Alelei, frate Jiene, eu de caut de multă vreme, Cu tine să mă-ntâlnesc, două vorbe să-ţi vorbesc.
-Vorbeste! -Eu de ciobănie m-aş lăsa şi m-aş da în banda ta...
Lasă, du-te la vaci!
Eu în bandă te voi primi dacă tu vei jura că banda n-o vei trăda!...
"Băutură răcoritoare carbooo... gazoasă"
Conţine cofeină. Vezi?
Ce faci acolo? Ce citeşti?
-N-am voie să vorbesc. -Ba ai voie, cine ţi-a zis că n-ai voie?
Tu.
Ţi se pare. Cateodată ţi se pare că...
"Distribuitor în Republica Moldova" Da?
-Am citit din ce e făcută asta... -Ce?
Din ce e făcută asta.
Ai zis că faci mâncarea la animale.
Am timp.
"Valea Ursului"
Noi am fost la Valea Ursului...
Am fost.
-Ce-ai căutat acolo? -La o nuntă.
-A cui? -La... Ion Pavel.
Vezi că ştii!
Da, mi-am adus aminte.
Au pus lumea pe zdruncin şi pe drum şi până la urmă... s-au lăsat.
Copii, hai la mama!
Hai la mama! Unde sunteţi?
Adu-ţi copiii, vino încoace!
Cheamă-i pe toţi! Aşa!
Nu-s toţi!
Mai strigă! Nu vezi că nu-s toţi?
Strigă, strigă! Aşa, bravo!
Raţă, pleacă de-acolo! Uite ce murdară eşti! Proasto!
Mai vine una!
Raţa, pleacă de acolo!
Lasă că te mănâncă găina!
Bine ţi-a făcut!
Aşa.
Mâncaţi acolo frumos.
"Când dai cu ochii de peisajul încântător, rămai fără suflare".
Iaca nu mai ai suflu deloc şi gata.
Te uiţi la lac şi sufli acolo.
Îţi închipui ce aer curat e acolo!
Este, da’ la noi nu-i curat?
Daca vezi pădurea că îţi cade în cap,
ce aer mai curat vrei?
Un exemplu:
La 83 de ani să coseşti, să aduni, să cari cu spatele, să ţii atâtea vite!
Şi... nu-i din cauza aerului?
Nu numai aerul, ci şi mâncarea şi... Ia trăieşte numai cu aer!
Şi ambiţia!
Lasă, că tu eşti bolnav, nu mai ai ambiţie.
Ambiția să ai. Dacă ți-e drag să ai, și să ții, ții.
Aproape 80.000 de nemţeni prezintă risc de diabet.
Asta-i din cauza traiului bun.
Înainte, când mâncam mămăligă cu pădureţe,
nu mai făceam diabet.
-Ai mâncat şi aşa ceva? -Păi am mâncat, când ne-au furat proviziile.
Am rămas fără mâncare în pădure, în timpul foametei.
Nu mai aveam mâncare şi, ca să putem lucra, am mâncat mămăligă cu pădureţe.
-Da’ mămăliga nu ţi-au furat-o? -Nu. Jumătate mi-au furat, jumătate mi-au lăsat.
Înseamnă că au fost hoţi de treabă.
Şi-au zis:
"Le lăsăm şi lor, ca să poate face treabă, să mai avem ce fura şi săptămâna viitoare."
Şi au mai furat şi în săptămâna cealaltă?
Nu, eu am avut noroc că am plecat în armată.
Şi în armată ne-au dat mâncare în timpul foametei.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.
Astăzi credincioşii sărbătoresc Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
-Ei, da’ nu azi; gata, au sărbătorit. -Nu azi, atunci.
Sărbătoarea creştină de astăzi este marcată în calendar de Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi Elena
Sfântul Constantin a fost al 32-lea împărat al Imperiului Roman,
după August... August...
-Augustus... -Da, August.
Întreaga sa viaţă a fost o luptă...
pentru eliberarea Bisericii creştine de sub prigonirea păgână.
El şi cu mama-sa. Doar ea a fost păgână.
Leano pentru tine Beau seară de seară,
Fiindcă arde-n mine Un foc la inimioară.
M-au prins zorile, Lenuţo, Numai cu oftatul.
Râd fetiţele de mine Şi mă râde satul.
Leano, Lenuţo fată, Când te-aş mai prinde-o dată,
Să-ţi arăt ce-nseamnă dragostea...
Leano, Lenuţo fata, Când te-aş mai prinde-o dată,
Să-ţi arăt ce-nseamnă dragostea...
Mai arăt pe holera eu ce înseamnă dragostea...
Dar dragostea... Dragostea este când iubeşti pe cineva,
o respecţi,
când se înţeleg doi inşi...
Asta-i dragostea.
Leano... Lenuţo fată, Când te-aş mai prinde-o dată...
Doamne, Doamne!
Veşnica pomenire...
-Dumnezeu să-l ierte. -Să-l ierte.
Soţia matale n-a venit încoace?
Nu, nu poate să vină.
Nu poate.
Daca nu era vecinul Gică, în zece minute era dusă din lumea asta.
Când? Acuma?
În toamna asta.
Dumnezeu să îl ierte, să trăiţi să-l pomeniţi!
E mare durere, foarte mare, într-adevar...
Să pierzi un părinte...
Dar... cea mai mare durere este să pierzi un copil, *** am păţit noi...
Ferească Dumnezeu!...
Cam aşa mergeam...
-Dar de ce așa? -Aşa au zis ei să meargă maşina.
Maşina lor, tot era al lor.
Şi-am venit aşa, şi-am ajuns la biserică pe la 12... şi jumătate.
Aşa de mult am mers. Pe urmă a început slujba.
Stai jos şi povesteşte.
Cu toţi popii aceia.
Cinci popi!
Au cântat aşa de frumos...
O, cred.
Şi au respectat toate obiceiurile, fiecare din ei.
Cred că e Nina.
Şi-apoi...
Alo? Da...
De când nu te-am mai luat eu pe tine?
Hai, că vine strănepoata.
Cât de frumos o legănam pe mămica ei in ea...
Poftim!
-Dă-i drumul jos! -Străbunicule!
Uşor, fii atent. Prinde-o!
...Pune-n două pahare...
Şi-i dă unul lui Sadoveanu... şi unul el...
Şi dă noroc cu Sadoveanu... Îi era sete, căci venea de pe drum...
Hei, n-o pune peste pisică!
-A dus paharul la gură... -Las-o, las-o...
Şi l-a băut...
Nu, lasă să o şterg, că e plină de praf.
Şi a băut Sadoveanu vinul dintr-o înghiţitură!
Când celălalt l-a văzut, a zis: "Ăsta-i băutor ca mine"...
Hop-aşa!
Uite-aşa legănam şi nepoţeii...
Şi nepoata...
Iar acum strănepoata... cealaltă strănepoată...
Ei...
E bine aşa...
E bine aşa.
E bine aşa. Aşa rău.
Asta-i cutia Pandorei! Nici nu se deschide, nici nu se închide.
*** aşa? Nu umbla la ea, să n-o rupi!
Nu, nu... Dar ce-i aici?
-Ce a fost aici? Cine ştie?
Sticle...
E bună pentru ouă.
-Umpli cu ouă peste tot... -Da’ chiar că da.
Şi o trimiţi la Bucureşti, lui Andrei.
-Şi crezi că ouăle nu se strică? -Nu se strică...
Trebuie învelite.
Eu nici n-o desfac. O las aşa.
-Las-o aşa -Asta nu ştiu de unde e adusă...
- Tot de la Nina. -Nu, nu...
Nu, cred că de la Florin.
Cu îngheţată sau ceva... Stai să o şterg un pic.
Du-o pe pat, în partea cealaltă.
Latră câinele Cred că vin copilaşii, drăgălaşii!
Bebeluşul!!! A venit bebeluşul lu’ bunica!!!
Sărut mâna!
Bună ziua!...
-Dormim? -Da, doarme.
Dă-o-ncoace!
Uite şi pisoiul...
-Uite cine-a venit la noi! -Sărut mana, bunicule!
Bine aţi venit!
-Dar unde e Ioana?
Ioana are studiu la pian... Pregăteşte un recital.
Sărut mana!
Închide uşa.
-Începe să fie mai mare barba... -Da, o las să crească.
-O, drăgălaşa lu’mama! -Sărut mana, străbunica.
Pune-i o pietricică-n gură... Că a venit pentru prima dată la bunica!
O, să nu-i fie de deochi...!
Uite, uite, străbunicule! Uite cât e de mare!
Se uită la mine, ţucurica!
Când ai să-mi zici "bătranico"?
Cand ai să zici?
Tocmai o învaţă sora ei.
Hopa...
Mă plictisiţi pe mine cu treburile astea...
Uite, mama, covăţica în care a crescut mămica.
Da, da.
Uite-atâta mai are bunica.Ia să dea bunica un somnişor, să vezi *** doarme fetiţa!
Uite-aşa...
Nu plânge... nu plânge...
Nani, nani...
Puişor...
Dragul mamei scump odor.
Vezi că i-am dat aici un somnişor.
Bogdaproste!
N-a venit factorul să-mi aducă pensia, că dădeam mai mult.
Nu ne trebuie bani. Matale trebuie sa fii sănătoasă să faci zestre la fată.
Da.
-Zestre vrem noi la fată... covor la fată. -Dă Doamne... să mai trăiesc.
Chiar am sa îi dau o carpeţică.
O mărita mama pe fetiţă?
Care crezi că e mai frumoasă?
Uite!
Uite ce frumoase!
Când le-ai facut? Acuma?
-Am facut și acum un rând, dacă a trebuit să dau atunci... -Imi place albastrul asta.
Da.
Nu pot să o pun pe ea să aleagă. Pe care, mamă, îl alegi?
-Chiar îmi place albastrul ăsta. -Pe care-l vrei!
-Aşa, să se joace cu ea. -Să o punem în funduleţ pe fetiţă, să se joace pe ea?
Când o să fie mai mare.
Ştii că Ioana se închina pe una din astea?
-Bogdaproste! -Să trăieşti!...
-Să fii sănătoasă să faci zestre. -Dă Doamne.
-Adoarme? -Papă şi adoarme. Ce altă treabă are?
Ce bine, să nu-i fie de deochi...
-Ce fac mâinile? -Să ştii că mai bine.
Mai bine? Nu se vede.
Dacă stau, mă doare. Dar *** tot timpul trebuie să fac ceva,
Tot mişc măinile şi nu mai simt durerea.
-Nu ţi-e dor de domnul doctor? -Nu mi-e dor de nimeni.
-Dar să ştii că mi-a făcut bine. -Ţi-a făcut...
Da, pentru că mi-a dat pastilele astea pe care le iau.
Într-o seară nu le-am luat,
Iar a doua zi m-au durut mâinile şi picioarele.
De-acum am ajuns dependentă de ele.
-Da. -Trebuie să le iau mereu.
Auzi... Schimb vorba...
Când stau în pat, văd covorul de la matale pus în picioare, pe perete.
Şi nu-mi mai amintesc de când eram mică *** se cheamă florile.
O sa o aduc pe Ioana, să ii spui ei care sunt florile.
Nu mai ştiu care sunt maci, care stânjenei... Tu m-ai învăţat,
-Dar eu nu mai ţin minte. -Stai că îţi spun acum!
De când mă ştiu am adunat Culoare şi culoare,
Şi din ele am lucrat Pe cea mai mândră floare.
Din firul galben-auriu, Cu multă măiestrie,
Am făcut spicele de grâu De pe a noastră glie.
Din roz şi roşu înfocat, Cu atenţie, migală,
Fac macul cel mai minunat, În mantia de gală.
Albastrul este firul care Eu făuresc din el zorele.
Şi tot fac floare lângă floare, Nu-mă-uita şi viorele.
Din firul albului curat, Voi face multe lăcrămioare,
Şi ghiocelul ne-nfricat, Ce din zăpadă iese-n soare.
Şi multe, multe păsărele, Tot din culori le făuresc,
Dacă te uiţi bine la ele, Ţi se par că ciripesc.
De mult lucrez, Mi-e drag covorul,
Moldovenesc sau oltenesc, În el pun sufletul şi dorul,
Că e covorul românesc.
Dar florile cele alese,
Sunt scumpii, dragii nepoţei.
Pe cel mai mic îl iau în poală Şi-i cânt un cântec de demult.
Şi-l ţin aşa pană se scoală, Ceilalţi, cuminţi, cu drag ascult.
Fetiţa îmi desface părul, Cu mâna-i moale şi micuţă,
Şi mă întreabă puişorul: “De ce-i alb părul, bunicuţo?”
Eu îi răspund cam cu tristeţe: Că-s multe ierni în viaţa mea
"Că sunt în pragul bătrâneţii Şi-n părul meu sunt fulgi de nea
Fetiţa-şi lasă capu-n piept, "Te-ai întristat, păpuşă dragă?"
Ei au tacut, Iar eu, încet, înghit o lacrimă pribeagă.
Ai văzut? Astea-s florile.
Astea-s florile lu’bunica.
Cele mai frumoase flori.
Cele mai alese.
Chiar că te-ai întristat, păpuşă dragă...
Un inginer, aşa mititel ca şi mine, dar fără cele trei burţi ale mele, zise:
"Dumneata eşti tovarăşul Vinca?"
"Da."
"Cu data de azi eşti salariatul nostru." Parcă mi-a pus lacăt pe gură!
Hai să tăiem tortul acela, măi!
-Hai de aici, hai dincolo, că... -Nu, hai să stăm aici.
Dă pisica jos.
... Şi parcă mi-a pus lacăt pe gură, n-am mai zis nimic.
Şi mă duce, făceau o baracă...
Ca organizare de şantier, ştii?
-Se construia atunci Săvineştiul? -Da.
-Abia atunci începea să se construiască? -Da.
-În ce an aţi ajuns cu acţiunea? -Suntem abia la început...
-De-abia era la şcoală. -De-abia începuseră Săvineştiul...
Şi uite-aşa, am stat acolo, am învăţat,
Apoi am rămas instalator. Am făcut şcoala de instalatori.
-Unde-ați făcut-o? -La Săvineşti, pe urmă la Piatra... un an de zile.
Am făcut un an de zile şcoala de specialişti în instalaţii sanitare...
Să vezi carnetul: numai 10!
Şi de acolo v-aţi pensionat, de la Săvineşti?
-Poftim? -De acolo aţi plecat?
Nu, am făcut spitalul din Piatra şi am rămas la spital.
A rămas la spital...
-Povesteşte şi tu, mămica... -Povestim, povestim.
Dacă vreţi să luaţi covăţica, luaţi-o.
Dar fără pătura asta.
*** vreţi.
-Dar poţi,mamă? -Ei, *** să nu pot?!.
-Mai faci un drum? -Nu, o iau acum.
Ce bărbat vrednic am eu!
Uşa, vă rog.
Hai s-o pupăm pe bunica... sau o pupăm afară?
-Hai, că transpiră fata. -Da, hai!
Sărut mâna.
Mergeţi sănătoşi, să trăiţi că aţi venit!
Te pupăm. Sărut mâna, străbunica!
La revedere. Dă să o pup un pic!
Sărut mâna. Să fii sănătoasă să faci zestre!
Dă Doamne.
Şi să cânţi la fete!
Mergeţi sănătoşi.
Să te găsim sănătoasă.
Da, bate vântul, bate!
Un vânt urât...
-Vine iarna. -Da...