Tip:
Highlight text to annotate it
X
Sufletul unei persoane continuă să trăiască
după moarte.
Din episoadele anterioare...
Tot ce avem de făcut este să chemăm
sufletul într-o gazdă şi el va fi cu noi.
Magneţi de suflet.
William s-a dus. Nu-l poţi aduce înapoi.
Magneţii de suflet...
ţi-au atras conştiinţa în Olivia.
Te asigur că e în siguranţă deplină.
Creierul Oliviei poate...
să-mi găzduiască conştiinţa timp de...
câteva săptămâni.
Săptămâni?
- Nicio şansă.
- 48 de ore.
Apoi vreau să pleci din agentul meu
sau îl pun pe dr. Bishop să afle
*** să te dea afară.
Bătrânica din Ipanina.
E fata din Ipanema.
Dar nu. Mai încearcă.
Walter, putem încerca altceva?
- Şi fără muzică.
- Iei toată distracţia.
- Care e temperatura, fiule?
- Avem 17.8 grade Celsius.
Perfect! Astro, suntem gata?
Aproape, Wally.
- Eşti sigur că nu e niciun pericol, Walter?
- Absolut.
Dacă totul merge conform planului,
curentul electric va încuia conştiinţa
dominantă,
adică Belly şi o va canaliza
spre noua reşedinţă.
- Sigur pentru Olivia...
- Da, bineînţeles.
- Fără supărare.
- Nu m-am supărat.
Psihicul Oliviei e încă în repaus.
Nu va conştientiza nimic din toate astea.
Totuşi, să facem toţi câţiva paşi înapoi.
Poftim?
E în siguranţă, fiule. Te asigur.
Undele electrice sunt online.
- Eşti gata, Belly?
- Da, căpitane.
- Fă-o, dragă.
- Bine.
Trei, doi, unu...
Walter?
N-a mers.
La naiba!
Poţi să resetezi întrerupătoarele, dragă.
Spune facultăţii de medicină
că-l returnăm pe dl Spencer.
Îmi pare rău.
Acum ce facem?
Ei bine, acum încercăm să găsim
altă gazdă în moarte cerebrală.
Şi ce te face să crezi
că va merge mai bine?
Corpul acela avea toţi parametrii
şi am fost norocoşi să-l găsim.
- Poate ne-ar trebui altă idee.
- Am eu altă idee.
Ai spus că dacă nu găseşti o gazdă
adecvată în 48 ore,
vei pleca pur şi simplu.
Îmi sugerezi să mor?
Sugerez că o vreau pe Olivia.
Şi îmi pierd răbdarea.
- Peter... Peter, ajută-mă!
- Astrid!
- Ce s-a întâmplat?
- Sună la Salvare.
Femeie, 31 de ani.
Convulsii tonico-clonice.
Fără răspuns la 4 mg lorazepam
intravenos.
- Tensiune 190 cu 110.
- Sala 2!
Pupile dilatate.
- De cât timp are convulsii?
- Aproape 20 de minute.
- 25.
- Perfuzie cu fenitoină.
- Nu, e complet greşit.
- Poftim?
Domnilor, trebuie să ieşiţi
dacă nu sunteţi din familie.
- E partenera mea.
- E prietena mea.
William nu tolerează
fenitoina... e anemic!
Cedează.
Defibrilatorul la 360.
- Prea mult! E prea mult.
- Lasă-i să-şi facă treaba.
Dar dacă conştiinţa lui
a schimbat fiziologia ei?
- O sarcină aşa mare direct în inima ei...
- Walter, ceva trebuie să facă.
354. Încarc la 360.
Dle doctor...
Am fost supus şocului pe ziua de azi.
Dacă o faci din nou...
mă vei ucide.
Şi pe tânăra înăuntrul căreia trăiesc.
GĂURI DE VIERME, SINGULARITATE,
SINESTEZIE, TRANSHUMANISM,
REANIMARE, REŢELE NEURALE,
TELEPATIE,
TRANSCENDENŢĂ, RETROCOGNIŢIE,
BIOTEHNOLOGIE
FRINGE
Sezonul 3 Episodul 19
Subtitrarea BlackAmber/SubTeam
pentru www.subs.ro
*** s-a putut întâmpla asta?
Dle dr. Bell, m-aţi asigurat
ca agent Dunham e în siguranţă deplină.
Şi credeam că este.
La şobolani, au trecut două săptămâni
până să văd vreo complicaţie.
- Ce şobolani?
- Cobaii mei.
Când am desfăşurat primul experiment
cu magneţi de suflet acum 30 ani.
Cobaii au trăit aproape două săptămâni
înainte de dispariţia conştiinţei gazdei.
N-am anticipat
că se va întâmpla mai rapid la un om.
Stai. Dă înapoi. Ce vrei să spui
cu dispariţia conştiinţei gazdei?
Se pare că la un moment dat,
creierul nu mai poate găzdui
conştiinţele a două persoane.
Deci una a plecat.
Şi indiferent cât m-am străduit,
n-am reuşit s-o recuperez.
Mi-ai dat cuvântul dumitale. 48 de ore.
Ai spus că dacă nu găseşti o gazdă
adecvată în 48 ore...
Ştiu ce ai de gând să sugerezi, tinere.
Peter a spus-o deja.
Dar oricât aş vrea...
nu mai pot să plec pur şi simplu.
Şi de ce nu?
Deoarece în acest moment,
conştiinţa ta este singurul lucru
care ţine în viaţă organismul Oliviei.
- Exact.
- Walter...
Cât mai durează până Olivia
dispare definitiv?
Ei bine...
nu ştiu exact,
dar după ce am văzut până acum,
aş spune...
nu mai mult...
de o zi.
Păi... dacă vrem s-o recuperăm pe Olivia,
n-o vom face aici.
Bun... ce zici de asta?
Dacă încercăm să-i activăm
fluxul de energie?
Acupunctură?
Da. Încercam să-i stimulăm
a şaptea chakră.
Conştiinţa pură.
Oricât mi-ar plăcea noţiunea,
ar însemna zeci de şedinţe
de-a lungul mai multor zile.
Ai spus să găsim un mod
de a o scoate pe Olivia în 24 de ore.
Şi dacă nu?
Va trebui să găsesc un mod
s-o trag afară, vreau să spun.
La ce te gândeşti?
Dacă în loc de a găsi o modalitate
de scoatere a ei,
găsim o modalitate
de a intra?
- Peter...
- Spun doar să te gândeşti.
Ştim că el are un orgoliu sănătos.
Nu concepi o companie precum
Dynamic Massive fără a avea orgoliu.
Dar crezi cu adevărat
că ar lăsa-o pe Olivia să moară doar să...
Să trăiască el?
Nu ştiu.
Poate da, poate nu.
Dar pe lista realizărilor lui William Bell,
să trişeze moartea ar avea cu siguranţă
primul loc.
Copii.
Credem că am găsit o cale
să aducem psihicul Oliviei înapoi.
Şi să-l scoatem pe al lui William.
Emulaţia cerebrală totală.
Un al proiect mai vechi de-al lui Belly.
Descrie modul în care o gazdă anorganică
poate adăposti material organic.
Îl vom pune pe Belly în computer.
Sunt multe de făcut şi n-avem mult timp.
Cât timp suntem în mintea Oliviei,
voi puteţi lucra la astea.
Sunt auto-explicative.
*** intraţi în mintea Oliviei?
Am mai făcut-o...
când Olivia şi agentul Scott aveau
starea de vis.
- E o simplă variaţie.
- Walter!
Şi după *** ştii, fiecare creier generează
un câmp electric cuantificabil.
Dacă putem...
să-l acordăm pe al nostru cu al Oliviei,
atunci putem intra în mintea ei.
- Putem pleca în căutarea ei.
- Walter?
- Unde ţii neurosenzorii?
- Pe raft, în spatele hranei pentru peşti.
Dacă-mi amintesc bine, a trebuit
să bagi o sondă electromagnetică
în creierul ei şi s-o dozezi
cu o cantitate masivă de halucinogene.
Bineînţeles! LSD!
Asta ar putea rezolva problema
super egoului.
Genial, fiule!
E un moment ciudat să întreb,
dar, ai luat vreodată?
- Sugerezi că...
- Desigur!
Intrăm în mintea Oliviei.
Probabil va fi o repetare
de tip labirint a psihicului ei.
Amintirile sunt subconştient.
Tu o cunoşti cel mai bine.
Dacă e pierdută în mintea ei,
avem nevoie de tine să ne ghidezi.
Astrid!
Vrem să amesteci 2.000 mg LSD
cu... şi ne trebuie cuburi de zahăr. Te rog.
Tu primul, fiule.
Nu fi neliniş***.
Imaginează-ţi că sunt lucruri
în acest laborator
care te fac praf aşa *** eram
când experimentam.
În plus...
ăsta e pur şi simplu
un canal prin mintea Oliviei.
Şi când vom ajunge acolo,
va trebui să fim toţi foarte convingători.
Ar trebui să simţi efectele drogului
în 30-45 de minute...
Dar am adăugat un accelerator.
Poţi începe să pregăteşti sedativul, dragă.
Merg să-l ajut pe Belly.
Peter, nu-ţi face griji.
Am să fiu cu ochii pe monitor.
Mă voi asigura că eşti bine.
Nu pentru mine sunt îngrijorat.
Sunt destul de sigur că există un motiv bun
pentru care nu intrăm în mintea celorlalţi.
Dacă dezlănţuim ceva pe acolo?
În acest moment,
cred că voi sunteţi singura ei speranţă.
- *** merge?
- Până acum, totul e bine.
Ce-i?
Eşti chel!
Cred că e Observator.
E în ordine, Peter.
Walter, suntem gata.
Bun. Adu-l aici.
E în ordine.
Droguri?
Mda. O grămadă.
Gâdilă.
Peter!
Peter!
Aici!
Cred că mai bine mă ajuţi să cobor!
Nu! Nu! Nu!
Din toate locurile de care poţi
înşfăca un bărbat tu ai ales şliţul!
- Ţi-am întrerupt căderea, nu?
- Nu m-ai scutit de penibil.
Parcă spuneai că nimic nu e real.
Am spus că totul este produsul
subconştientului Oliviei.
Sentimentele mele sunt cu siguranţă reale.
- Unde e Belly?
- Habar n-am.
Trebuie să fi intrat altundeva.
Nu contează. Pentru Olivia suntem aici.
Care e pasul următor?
Există unul, nu-i aşa, Walter?
Te rog să-mi spui că planul
nu se termină aici.
Sigur că nu!
Planul... este s-o găsim pe Olivia
şi s-o ghidăm spre ieşire.
Trebuie să... începem să căutăm.
Walter!
Uimitor, nu-i aşa?
*** putem s-o alegem pe Olivia?
Toţi oamenii ăştia sunt îmbrăcaţi de parcă
au dat iama în garderoba ei.
Probabil că ea i-a îmbrăcat
după gustul ei.
Mi-e teamă că e vina mea.
Subiecţii Cortexifan experimentează
o dorinţă puternică
să se amestece în mulţime,
să stea în fundal.
Aşa au fost concepuţi.
Concepuţi?
Peter.
Ce e acolo?
Cred că e codul morse.
Şi dacă nu mă înşel,
acela este un S.O.S.
Ce faci?
Budincă de ciocolată. Preferata mea.
Fii serios, Walter.
Doar nu te gândeşti să mănânci acum...
Sigur că nu. Abia am luat prânzul.
Ce spui acolo?
Întreb cine este.
E Olivia! Ne-a găsit!
Spune-i să stea acolo.
Mergem la ea.
Vreo schimbare?
Nu.
Toţi par ciudat de liniştiţi.
Chiar crezi că e posibil
să încarci conştiinţa cuiva pe un computer?
Nu ştiu.
Eu urmez instrucţiunile lui Bell.
Obiectivul este ca un computer
să imite comportamentul neuronilor.
N-am înţeles niciodată
de ce Walter era atras de lemnul dulce.
Dar, priveşte-l.
Vârtejul...
e altarul în spirală al lui Bernini
de la St Peter.
Nu se termină.
Aţi curăţat acolo?
Da.
M-am gândit să te ajut să eliberezi masa.
Aţi atins tava cu zahărul cubic?
Sigur.
De ce?
Aţi luat vreodată LSD?
Turnurile sunt disproporţionate.
Trebuia să fim mai aproape.
Mintea Oliviei dă importanţă
reprezentării noastre înconjurătoare,
peisajului ei emoţional, nu uita.
Doamne...
Tatăl vitreg al Oliviei.
Ce? Unde?
Acolo! El e!
Tatăl vitreg al Oliviei.
Walter...
încep să am o presimţire rea.
Vreo sugestie?
Da.
Fugi!
Taxiul!
Stai, stai. Conduci?!
Bine.
Ce dracului a fost asta?
Haide! Haide!
Peter... am făcut un derapaj.
Acolo. Lifturile.
Walter! Peter. Bună.
Nina! Ce mai privelişte
pentru ochii îndureraţi!
O căutăm pe Olivia.
Credem că e într-un birou
în partea de nord, aproape de ultimul etaj.
- Walter crede că e biroul lui Bell.
- Bine.
Liftul acesta este cel mai rapid.
Vă duce direct în coridorul privat
de la etajele superioare.
Walter!
Bine...
A încercat să ne ucidă.
Ai văzut.
De ce vor toţi să ne ucidă?
Nu-mi place aici.
Nici mie.
Olivia? Eşti acolo?
Ai grijă, Peter.
Nu ştim ce-a pus mintea ei
de partea cealaltă a uşii.
Trebuie să fim pregătiţi pentru orice.
- Belly!
- Am minţit. Olivia nu-i aici.
Eram preocupat de faptul
că ştiind că sunt doar eu,
Peter nu te-ar fi lăsat să mă salvezi.
Belly... de ce eşti desen animat?
V-aş pune aceeaşi întrebare.
CE MINUNAT!
M-am trezit pe stradă, dar niciunul
dintre voi nu era prin apropiere.
O maşină a încercat să dea peste mine.
Aşa că am venit aici.
Am presupus că ar fi un refugiu sigur...
Apoi am întâlnit-o pe Nina.
Nu înţeleg.
Dacă e doar o proiecţie în mintea Oliviei,
de ce se întoarce totul împotriva noastră?
Când a venit la noi în laborator,
ne-a cerut ajutorul.
Încep să cred că atunci când
mintea mea a intrat într-a ei,
egoul ei a devenit confuz...
conştienţa de sine...
Şi, în schimb,
a deschis cea mai întunecată parte
a subconştientului ei,
permiţând celor mai profunde temeri
să fie agresive.
Explică-te.
Spunem că Olivia nu e conştientă
de faptul că mintea lui Belly
a intrat într-a ei.
În ce o priveşte, acum era bine,
în următorul moment plutea în derivă
în gândurile cele mai intime.
Temerile ei provoacă asediul.
În acest caz, nu e pierdută, se ascunde.
Asta face.
- Când îi e teamă, se retrage.
- Nu e bine.
Dar e bine să fie pierdută?
Da, e mai bine.
Mă aşteptam să existe un traseu logic
prin care s-o urmărim
deoarece Olivia voia să fie găsită.
Dacă se ascunde...
mi-e teamă că suntem în căutarea
acului în carul cu fân.
Are dreptate.
Totul în mintea ei e periculos
şi acum îi e ostil.
*** să ne aşteptăm s-o găsim
dacă e înfricoşată de tot,
inclusiv de noi?
Ar face exact ce ai făcut tu...
Găseşte un loc pe care îl consideră sigur
şi se ascunde.
E o întreagă lume acolo
fără capăt sau coadă.
De unde ai vrea să începi?
Ştiu că aţi zis doar apă,
dar...
ar fi bine dacă aţi mânca ceva.
Dacă vreţi, pot s-o iau de aici.
E în ordine.
Orice vreţi.
Mulţumesc...
pentru acest lucru.
Ceea ce simţiţi în acest moment
e doar efectul drogului.
Dar e temporar.
Nu.
E infinit.
E peste tot în jurul nostru.
Tu nu vezi.
Eu n-am văzut.
Dar acum ştiu.
Şi ştiu că m-a urmărit.
Ce v-a urmărit?
Moartea.
Am văzut moartea.
Nici mai mult nici mai puţin.
Eram eu.
Poţi să mă ţii de mână?
Te rog.
Ei bine, Peter?
Primul loc în care aş vrea
să caut este Jacksonville.
Ăla e ultimul loc în care s-ar duce.
Exact. Asta vreau să spun.
O cunosc pe Olivia.
Ştie că e ultimul loc
în care ar fi căutată.
N-avem prea mult timp, Peter.
Eşti sigur?
Da.
Să mergem la Jacksonville.
Presupun că e vorba despre noi.
Zeppelinul!
Peter!
Haide, fiule!
Ar trebui să ocolim curenţii.
Trebuia să fi ştiut.
Ce să fi ştiut, Walter?
Când eram acolo...
eram pe scenă şi îl luam înapoi
pe Peter...
tu mi-ai zis la revedere.
Trebuia să fi ştiut că n-aveai
nicio intenţie să mori în acea zi.
După *** te ştiam, tu urai despărţirile.
Cred că e adevărat.
Am nevoie de tine, William.
Nu ştiu ce să fac.
În legătură cu Peter... cu maşinăria.
În legătură cu ce-l aşteaptă...
... din cauza a ceea ce am făcut noi.
Walter, când eram tineri şi nesăbuiţi,
cu prea multă energie şi prea multe visuri
încât nimeni nu putea sta în calea lor...
am avut nevoie unul de celălalt.
Nu înţeleg.
Am avut nevoie unul de altul atunci,
pentru control şi echilibru.
Şi acum?
Acum posezi înţelepciunea umilinţei.
Noi n-o aveam atunci.
Deciziile pe care le vei lua
vor fi cele corecte.
Direcţia pe care o alegi va fi la fel.
Ce e asta?
Indicatorul de combustibil.
Câţi sunt acolo?
Doar eu.
E un pistol pentru semnalizare.
Nu vrei să fii împuşcat cu un pistol
cu semnal luminos.
- Peter...
- Walter, înapoi!
Cine eşti?
*** te numeşti?
Peter.
Peter şi mai ***?
Peter Bishop.
Mă bucur să te cunosc.
Peter!
Peterrrr!
Walter!
Walter! Eşti cu noi.
Te-ai întors în laborator.
E în ordine.
E bine. M-am întors.
M-am întors.
La naiba!
M-am întors.
Tatăl tău va fi bine, Peter.
Ştie că nu are timp să se întoarcă.
Şi chiar dacă ar încerca, nu ne-ar găsi.
Suntem pe cont propriu.
Cine era tipul ăla?
Cineva neplăcut din trecutul ei, bănuiesc.
Pe aici.
Trebuie să intrăm în posesia vehiculului.
Ştii să conduci motocicleta?
Mi-ar plăcea să merg cu motocicleta.
Stai puţin.
Mergi în direcţie greşită.
Am zece ani de experienţă în Jacksonville.
Suntem pe East Union Street.
Duce la autostrada Matthew.
Dacă vrei să ajungi la grădiniţa
din Jacksonville...
Ea nu va fi la grădiniţă.
Trebuie s-o luăm pe acolo.
Parcă spuneai că ea e într-acolo.
Şi eu credeam că vrei să mergi
cu motocicleta.
Computerul e aproape gata să primească
conştiinţa lui Belly.
Dă-mi tuburile acelea, dragă.
Ar trebui să intre direct.
Afurisite mâinile mele!
Walter, nu-i nimic. Pot aduce altul.
Nu există altul.
Trebuie să modific tubul ECL 82
de la fonograful meu.
Şi am nevoie de staniol şi lipici
şi un bec de 60 waţi.
Grăbeşte-te, dragă.
Unde mergem, Peter?
Olivia mi-a spus că a locuit
într-o bază militară!
Mi-a spus odată
că se gândeşte uneori *** ar fi
să fie normală.
Spunea că adoarme uneori
gândindu-se *** ar fi
dacă viaţa ei n-ar fi luat această turnură.
Spunea că ultima dată când îşi aminteşte
că s-a simţit aşa a fost cu o zi înainte
să te întâlnească pe tine şi pe Walter
la studiile Cortexifan.
Cred că e pe acolo pe undeva.
În acea casă, în acea zi.
Ascunzându-se.
Sunt toate la fel. *** o vom găsi?
Tatăl ei adevărat a vopsit uşa cu roşu.
I-a spus că e pentru noroc.
Armata le-a spus că încalcă regulile,
dar el era un om important,
aşa că l-au lăsat în pace.
N-au mai rămas multe străzi, Peter.
Poate că uşa a fost revopsită verde
după ce au plecat ei.
N-a fost.
Ce aştepţi?
Dacă mă înşel?
Dacă nu e acolo?
Am ajuns aşa departe, desigur...
Trebuia să te fi gândit la asta
când eram în balon.
Peter!
Olivia!
E în ordine.
Mi-e aşa de teamă.
Nu ştiu ce se întâmplă.
Oamenii ăia încercau să-mi facă rău,
iar ăsta era locul cel mai sigur.
Ştiu, am venit să te ajut.
Dar n-avem prea mult timp,
aşa că nu-ţi explic acum,
dar înţelege că eşti în siguranţă.
Poţi să te întorci cu toată încrederea.
Peter?
Ce s-a întâmplat?
Peter, mă sperii.
Tu nu eşti ea.
Despre ce vorbeşti?
Nu eşti tu.
O văd în ochii tăi.
Nu eşti tu.
Voiam doar să ştiu dacă eşti tu.
Olivia?
Oamenii m-au tot înşelat, dar ştiam
că tu cel adevărat m-ai recunoaşte.
Nu se poate!
Fugi!
Peter, pe aici!
Peter?
Peter, Peter, Peter!
Peter, Peter, Peter, e în ordine!
- Calmează-te, fiule!
- Walter!
Walter, e aici. Am găsit-o!
E aici! Trebuie să mă întorc, Walter.
Trebuie să mă întorc. Vor pune mâna pe ea!
- Walter, ce să fac?
- Nimic, dragă.
Nu putem decât să aşteptăm.
De Belly depinde acum.
Haide, respiră.
Inspiră, expiră.
Am pierdut-o.
Am pierdut-o...
Du-te!
Ajunge!
Nu-mi mai e teamă de voi.
***?
Bănuiesc că ştiu ce s-a întâmplat aici.
Cred că, la urma urmei,
experimentul meu a fost corect.
Trebuia să fii protejată
în mintea ta...
Numai că tu...
nu te-ai simţit niciodată în siguranţă.
Tu eşti cel mai mare duşman al tău, Olivia.
Ai prins ocazia să laşi temerile
să te copleşească.
Dar acum ai ripostat.
Până la urmă, eşti la fel de puternică
aşa *** credeam eu şi Walter.
Iar acum o ştii şi tu.
Acum ce se întâmplă?
Acum, te întorci.
Dar eu nu.
Pentru ca tu să supravieţuieşti,
eu trebuie să plec.
Nu înţeleg.
Nu e nevoie.
Ăsta e Walter.
Exact la timp.
Te rog să-i spui lui Walter că ştiam
că acel câine nu va hăitui.
Olivia?
Bună.
Întinde-te şi odihneşte-te.
O conştiinţă.
O conştiinţă glorioasă!
Ce mi s-a întâmplat?
Ce-ţi aminteşti?
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc că William Bell era acolo.
Walter.
N-a funcţionat.
S-a dus.
William nu mai este.
Walter...
Cred ca Bell ţi-a transmis un mesaj.
"Spune-i lui Walter
"că ştiam că acel câine nu va hăitui."
Ce înseamnă?
Când făceam experimente,
folosea expresia asta
când ştia că ceva nu va funcţiona.
Dar el a sugerat computerul.
A fost ideea lui.
Exact.
Ştia că nu va ieşi.
Şi ura despărţirile.
Bine te-ai întors, Olivia.
Mulţumesc.
Walter?
Am descărcat "Zoom" pentru tine.
Dacă vrei, pot să privesc cu tine.
Dacă nu te superi...
aş vrea să fiu singur
pentru mai multă vreme.
Bine.
Stai cât vrei.
Arăţi mai bine decât ultima oară
când te-am văzut.
Da. E uimitor ce pot face
două ore pentru un tip.
- Bună.
- Bună.
Ţi-e foame?
Nu. Nu, mulţumesc.
*** te simţi?
De parcă abia m-am trezit
dintr-un vis foarte straniu.
Mulţumesc pentru că ai venit să mă iei.
Nu e aşa periculos
precum traversarea în alt univers,
dar încerc.
Cu plăcere.
Cu ce ne mai confruntăm data viitoare?
Nu ştiu. Dar cumva,
nu-mi mai e teamă să merg mai departe.
Sigur nu vrei nişte pâine prăjită?
Nu... nu vreau.
Cine e tipul ăsta?
L-am văzut în mintea ta.
Îl încuiaseşi într-un Zeppelin.
Zbura de colo colo prins înăuntru.
Nu ştiu. Nu l-am mai văzut până acum.
Dar cred că e cel care mă va ucide.
Subtitrarea BlackAmber/SubTeam
pentru www.subs.ro
Comentarii pe www.tvblog.ro