Sting - How i started writing songs again

Traducător: Petronela Teodorescu Corector: Ariana Bleau Lugo (Muzică) ♪ Imnurile ne spun așa ♪ ♪ Magdalena vine să se închine ♪ ♪ Dar mintea ei se tulbură ♪ ♪Când găsește mormântul gol ♪ ♪ Paiele răvășite ♪ ♪ Nici o urmă a celui mort. ♪ ♪ În întuneric și în frig, ♪ ♪ Când ajunge în prag, ♪ ♪ I se arată o priveliște ♪ ♪ O figură singuratică și un nimb de lumină ♪ ♪ Se îndepărtează, plutind pe lângă Golgota ♪ ♪ Cu Atotputernică grăbire, ♪ ♪ Dar ea reușește să-l ajungă din urmă ♪ ♪Spune-mi, Doamne, unde ai plecat ♪ ♪Și de ce cu așa grabă? ♪ ♪ O, nu mă-ncurca, femeie ♪ ♪ N-am timp de pierdut ♪ ♪ Căci vor lansa o navă mâine la amiază ♪ ♪ Și trebuie să fiu acolo înaintea zorilor ♪ ♪ Nu pot să lipsesc ♪ ♪ Oamenii m-așteaptă, neapărat ♪ ♪ De ce, altfel, Domnul însuși să mă fi înviat? ♪ ♪ Căci nimic nu mă va opri. Voi înfrunta ♪ ♪ Fioroasa furtună ♪ ♪ Și vântul năprasnic. ♪ ♪ Fie ca îngerii să mă ocrotească ♪ ♪ Dacă totul va fi zadarnic ♪ ♪ Și pleacă cel din urmă vapor. ♪ ♪ O, scrâșnetul lanțurilor ♪ ♪ Și scârțâitul lemnăriei, ♪ ♪ Vacarmul sfârșitului lumii se aude ♪ ♪ Când muntele de oțel își croiește drum spre mare ♪ ♪ Și pleacă cel din urmă vapor. ♪ M-am născut și am crescut în umbra unui șantier naval dintr-un orășel pe coasta de nord-est a Angliei. Unele dintre cele dintâi amintiri ale mele sunt legate de vapoarele uriașe care acopereau capătul străzii, dar și soarele, în cea mai mare parte a anului. Copil fiind, priveam în fiecare dimineață, miile de oameni care coborau dealul ducându-se la lucru la șantierul naval. Și vedeam aceiași oameni venind spre casă în fiecare seară. Trebuie spus că șantierul nu era cel mai plăcut loc lângă care să locuiești sau unde să lucrezi. Șanterul naval era zgomotos, periculos, foarte toxic, o adevărată amenințare pentru sănătate și siguranță. În ciuda acestor lucruri, bărbații și femeile care construiau acele vapoare erau extraordinar de mândri de munca lor, și pe bună dreptate. Unele dintre cele mai mari nave construite vreodată pe planeta Pământ se asamblau chiar la capătul străzii mele. Bunicul meu fusese constructor de nave, și, în copilărie, pentru că erau puține alte slujbe în oraș, mă întrebam cu oarecare îngrijorare dacă acela va fi și destinul meu. Eram hotărât să nu se întâmple asta. Aveam alte visuri, nu neapărat practice, însă, pe când aveam vreo opt ani, am primit moștenire o chitară. Era o chitară veche, cu cinci coarde ruginite și dezacordată, dar am învățat curând să cânt la ea și am înțeles că mi-am găsit un prieten pentru toată viața, un complice, un aliat în planul meu de a evada din acest peisaj industrial suprarealist. Se spune că, dacă îți dorești foarte mult ceva, se va întâmpla. Sau poate că am fost deosebit de norocos, dar visul mi s-a împlinit. Visasem că voi pleca din acest oraș și, exact ca vapoarele lansate la apă, nu mă voi mai întoarce niciodată. Visasem că voi compune cântece pe care le voi cânta mulțimilor de spectatori din toată lumea, că voi câștiga exagerat de mulți bani, voi deveni celebru, mă voi însura cu o fată frumoasă, voi avea copii, o familie, voi cumpăra o casă mare la țară, unde să am câini, o podgorie, camere pline cu premii Grammy, discuri de platină și tot ce mai vreți. Până aici e bine, nu-i așa? Apoi, la un moment dat, melodiile au încetat să mai vină. Și chiar dacă ai mai avut scurte perioade de blocare a inspirației, acum era ceva cronic. Zi după zi stai în fața foii albe, și nu-ți vin ideile. Zilele devin săptămâni, săptămânile devin luni, și, foarte curând, acele luni se transformă în ani, ani în care poți arăta prea puțin față de eforturile depuse. Niciun cântec. Începi să-ți pui întrebări. Cu ce am supărat zeii ca să mă abandoneze în așa hal? Darul compunerii cântecelor poate fi luat la fel de ușor precum a fost oferit? Sau poate există o rațiune mai adâncă, de ordin psihologic. Oricum, fusese mereu un pact faustian. Ești răsplă*** pentru că îți revelezi cele mai adânci gânduri, îți pui emoțiile tale personale pe hârtie pentru distracția celorlalți, să fie analizate și cercetate, și, poate, ai dezvăluit destul din viața ta altora. Și totuși, când te uiți la munca ta, s-ar putea spune că tot ce a fost mai de succes nu era deloc despre tine, ci despre altcineva? Nu cumva cele mai bune compoziții au apărut când ai ieșit din propriul ego și ai încetat să spui povestea ta, dar ai spus povestea altuia, poate a cuiva fără voce, și când, cu empatie, te-ai pus în locul lui pentru o vreme, ori ai privit lumea prin ochii lui? Se spune: scrie despre ceea ce știi. Dacă nu mai poți scrie despre tine, atunci despre cine să scrii? Ironia e că peisajul din care am muncit atâta ca să evadez, și comunitatea pe care am cam abandonat-o și din care m-am autoexilat sunt exact peisajul, și comunitatea unde a trebuit să mă întorc pentru a-mi regăsi muza pierdută. Și, de îndată ce am făcut asta, îndată ce am decis să-mi onorez comunitatea din care provin și să spun povestea ei, cântecele au început să vină unul după altul. Am spus că era ca un fel de jet de vomă, (Râsete) ca un torent de idei, de personaje, de voci, versuri, cuplete, cântece întregi aproape în forma finală, se materializau în fața mea ca și când ar fi fost închise în mine timp de mulți, mulți ani. Printre primele scrieri a fost doar o listă de nume ale oamenilor pe care îi cunoșteam, și care au devenit personajele unei drame tridimensionale, unde ei explică cine sunt, ce fac, speranțele și temerile lor pentru viitor. El este Jackie White, maistrul șantierului naval. Mă cheamă Jackie White, sunt maistrul șantierului, și nimeni nu se pune cu Jackie pe cheiul ăsta. Sunt tare ca fierul, e vai de tine dacă întârzii când avem de lansat o navă odată cu fluxul. Poți să fii mort și îngropat, dar trebuie să vii la schimb, și aștept ca toți să ne susțineți până la capăt, Iar dacă Sfântul Petru te întreabă la poarta lui de ce ai întârziat, să-i spui că ai avut o navă de lansat. Construim nave de război și crucișătoare pentru Măria Sa Regina, petroliere pentru Onassis, și orice altele între acestea, Am construit vaporul cu cel mai mare tonaj care s-a văzut vreodată. ♪ De-aia cea mai grozavă viață e pe șantier ♪ ♪ Din oțelul din hală și sufletul de fier ♪ ♪ Răsare o navă întreagă ♪ ♪ Unde era doar o carenă ♪ ♪ Nu știu ce ne-om face ♪ ♪ Dacă șantierul e vândut ♪ ♪ Căci toată viața noastră e la șantier ♪ (Aplauze) Am decis, așadar, să scriu despre alții în loc de mine, dar o altă ironie este că uneori dezvălui despre tine mai mult decât ai fi vrut. Acest cântec se cheamă „Bocancii mortului”, o expresie care descrie cât de greu e să găsești un loc de muncă: adică vei găsi o slujbă la șantierul naval numai dacă moare cineva de acolo. Sau tatăl tău te poate strecura ca ucenic la vârsta de 15 ani. Dar uneori se poate interpreta că dragostea tatălui îți controlează viața, și invers, scopul ambițios al fiului poate părea o fantezie fără nicio legătură cu realitatea. ♪ Vezi bocancii aceștia din mâna mea ♪ ♪ Probabil că acum îți vin ție, fiule ♪ ♪ Ia-i, sunt un dar de la mine ♪ ♪ De ce nu-i probezi? ♪ ♪ Ar fi fericit taică-tău să te vadă ♪ ♪ Purtându-i, într-o bună zi ♪ ♪ Și luându-ți locul printre bărbații ♪ ♪ Care lucrează la dana de lansare ♪ ♪ Bocancii ăștia vechi sunt buni, chiar de-s uzați și scorojiți ♪ ♪ Când un bărbat are nevoie de o slujbă și un loc în lume ♪ ♪ Și e timpul să prindă rădăcini ♪ ♪ Și să plece la râu cu bocancii tatălui său ♪ ♪ El zise, "Eu mor, fiule și te rog ♪ ♪ Să faci pentru mine un ultim lucru ♪ ♪ Acum ești doar un puiet, dar te crezi copac ♪ ♪ Dacă ai nevoie de o sămânță de prosperitate ♪ ♪ Trebuie mai întâi să faci rădăcini ♪ ♪ Deci încalță un picior, apoi celălalt ♪ ♪ Cu acești bocanci ai mortului" ♪ ♪ Bocancii ăștia vechi sunt buni, chiar de-s uzați și scorojiți ♪ ♪ Când un bărbat are nevoie de o slujbă și un loc în lume ♪ ♪ E timpul să prindă rădăcini ♪ ♪ Și să plece la râu cu bocancii tatălui său ♪ ♪ Am zis, "De ce naiba aș face așa ceva? ♪ ♪ De ce aș fi de acord?" ♪ ♪ Când tot ce am primit a fost palma lui ♪ ♪ După câte îmi amintesc ♪ ♪ Nu m-a răsfățat cu bunătatea lui ♪ ♪ Până atunci, știi ♪ ♪ Am planurile mele și o să plec de-aici ♪ ♪ În septembrie, când împlinesc vârsta ♪ ♪ Bocancii mortului cunosc drumul pe deal în jos ♪ ♪ Ar putea să meargă și singuri, și poate o vor face ♪ ♪ Eu am o mulțime de opțiuni, multe aIte drumuri ♪ ♪ Și n-o să mă vezi vreodată mergând cu bocancii mortului ♪ ♪ Ce l-o fi făcut să creadă ♪ ♪ Că aș fi fericit să sfârșesc ca el ♪ ♪ Când n-avea nicio para chioară ♪ ♪ Sau după ce bea apă? ♪ ♪ Își dorea același lucru pentru mine ♪ ♪ Asta era ultima lui dorință? ♪ ♪ El zise: "Ce naiba ai de gând să faci?" ♪ ♪ Iar eu: "Orice altceva!" ♪ ♪ Bocancii mortului cunosc drumul pe deal în jos ♪ ♪ Ar putea să meargă și singuri și poate o vor face ♪ ♪ Dar nu încălțați de mine, pentru că voi fi pe alte meleaguri ♪ ♪ M-am săturat de toate, voi face *** vreau eu ♪ ♪ Când tot ce ți-a rămas e crucea aia din perete ♪ ♪ Nu vreau nimic de la tine, absolut nimic ♪ ♪ Nici pensie, nici salariu, când toată viața ta e terminată ♪ ♪ Să-ți intre bine în cap, eu nu sunt ca tine ♪ ♪ M-am săturat de toate certuriIe, nu vor mai fi dispute ♪ ♪ Și nici mort n-ai să mă vezi în bocancii mortului. ♪ Vă mulțumesc. De câte ori se lansa un vapor la apă, invitau un demnitar de la Londra care venea cu trenul, ținea o cuvântare, spărgea o sticlă de șampanie de bordul navei, care aluneca pe râu și apoi ajungea la mare. Uneori, dacă era vorba de o navă foarte importantă, aduceau un membru al familiei regale: Ducele de Edinburgh, Prințesa Anne sau altcineva. Poate vă amintiți că era o vreme, nu prea îndepărtată, când în Anglia se considera că familia regală are puteri tămăduitoare. Mulțimea ridica pruncii bolnavi încercând să atingă mantia regelui sau a reginei pentru a fi vindecați de cine știe ce boală teribilă. Nu mai era chiar așa pe timpul meu, dar tot eram foarte entuziasmați. Așadar, e ziua lansării, într-o sâmbătă, iar mama mă îmbrăcase cu hainele cele bune. Asta nu prea îmi plăcea. Noi, toți copiii, eram pe stradă, fluturând stegulețe. În vârful dealului apare un cortegiu de motociclete care încadrează un Rolls-Royce mare, negru. Înăuntru se afla Regina Mamă. ceea ce era mare lucru. Procesiunea se deplasează încet pe strada mea, și, pe măsură ce se apropie de casa mea, încep să agit și mai mult stegulețul, și, iat-o pe Regina Mamă, o văd. Și ea pare că mă privește pe mine. Încuvințează din cap, îmi face semn cu mâna și zâmbește. Eu flutur și mai tare stegulețul. A fost momentul nostru special: eu și Regina Mamă. M-a remarcat. Și apoi a dispărut. Ei bine, nu m-am vindecat de nimic. De fapt, a fost invers. Am fost infectat. Am fost infectat cu o idee. Locul meu nu e pe strada asta. Nu vreau să trăiesc în casa asta. Nu vreau să sfârșesc la șantierul naval. Vreau să fiu în mașina aia. Vreau o viață mai importantă. Vreau să trăiesc dincolo de acest oraș. Vreau o viață ieșită din comun. E dreptul meu. E dreptul meu, tot atât cât e și al ei. Și iată-mă aici, la TED, pentru a istorisi povestea aceea, presupun. Și cred că este potrivit să spun ceva evident, că există o legătură simbiotică intrinsecă între povești și comunitate, între comunitate și artă, între comunitate și știință și tehnologie. între comunitate și economie. Cred că teoriile economice abstracte care neagă nevoile comunității sau contribuția adusă de comunitate economiei sunt lipsite de perspectivă, crude și nejustificate. De fapt, fie că ești o stea rock sau sudor la un șantier naval, băștinaș din jungla Amazonului, ori regina Angliei, la urma urmei, suntem cu toții în aceeași barcă. ♪ Hei, trecătorii sunt plini de indignare ♪ ♪ Ai văzut, regina a luat singură un taxi până la gară ♪ ♪ unde hamalii, surprinși de lipsa valizelor regale ♪ ♪ O urcă grăbiți împreună cu cei trei căței în spatele vagonului ♪ ♪ pentru că trenul e ticsit cu toată nobilimea Europei ♪ ♪ Și nici unul nu e cunoscut pentru că ar fi înțelegător ♪ ♪ Se luptă pentru locuri ♪ "Să-mi fie cu iertare, Alteță Dar acest loc e al meu, așa că tu treci la locul tău!" ♪ "Hei, dar unde se duc cu toții?"♪ ♪ Se întreabă hamalii ♪ ♪ "De ce merg la Newcastle și se tem să nu-ntârzie ♪ ♪ Pentru că vor lansa o navă pe râul Tyne odată cu mareea ♪ ♪ Și au venit mulți de departe, de peste mări și țări" ♪ ♪ E bătrânul Dalai Lama ♪ ♪ Și pontiful de la Roma ♪ ♪ Fiecare casă regală a Europei, și fiecare palat ♪ ♪ Iat-o pe Ducesa de Cornwall și loialul prinț de Wales ♪ ♪ părând strivit și incomod cu frac și cu joben ♪ ♪ Bine, dar nu aveu bilete ♪ ♪ Ei și tu, e doar un amănunt ♪ ♪ Nu era timp de cumpărat și pur și simplu trebuia să plece ♪ ♪ Căci trebuie să ajungem la șantier sau sfârșim la pușcărie! ♪ ♪ Când pleacă cel din urmă vapor ♪ ♪ O, scrâșnetul lanțurilor ♪ ♪ Și scârțâitul lemnăriei ♪ ♪ Vacarmul sfârșitului lumii se aude ♪ ♪ Când muntele de oțel își croiește drum spre mare ♪ ♪ Și pleacă cel din urmă vapor♪ ♪ Și orice ai fi promis ♪ ♪ Orice ai fi făcut ♪ ♪ Și oricare gară în viață ai ajuns ♪ ♪ În numele Tatălui, în numele Fiului♪ ♪ Și n-are a face ce fel de fire ai tors în astă viață ♪ ♪ Pe Pământ sau în Ceruri, ori sub Soare ♪ ♪ Când pleacă cel din urmă vapor ♪ ♪ O, scrâșnetul lanțurilor ♪ ♪ Și scârțâitul lemnăriei ♪ ♪ Vacarmul sfârșitului lumii se aude ♪ ♪ Când muntele de oțel își croiește drum spre mare ♪ ♪ Și pleacă cel din urmă vapor. ♪ Vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea, mulțumesc. Mulțumesc. Trebuie să cântați și voi, dacă îl știți. ♪ Sunt doar un naufragiat ♪ ♪ Pe o insulă pierdută, ♪ ♪ Încă o zi de singurătate ♪ ♪ Fără nimeni în jur, ♪ ♪ Mai multă singurătate decât poate îndura un om ♪ ♪ Salvați-mă înainte de a cădea în disperare ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Mesajul meu din sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ A trecut un an de când am scris biletul ♪ ♪ Trebuia să știu de la început ♪ ♪ Doar speranța mă mai ține ♪ ♪ Dragostea îți poate repara viața ♪ ♪ dar tot ea poate să-ți frângă inima ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Mesajul meu din sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ Mă plimbam de dimineață ♪ ♪ Și nu mi-a venit să cred ♪ ♪ O sută de miliarde de sticle ♪ ♪ aduse de valuri pe țărm ♪ ♪ Pare-se că nu sunt singurul însingurat ♪ ♪ O sută de miliarde de naufragiați ♪ ♪ În căutarea unui cămin ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Voi trimite lumii un S.O.S. ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Sper să găsească cineva ♪ ♪ Mesajul meu din sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ ♪ Mesaj într-o sticlă ♪ O să vă rog să cântați după mine partea următoare. E foarte ușor, cântați la unison, hai. ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Haideți, acum. Publicul: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Sting: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Publicul: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Sting: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Publicul: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Sting: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Publicul: ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Sting: ♪ Trimit... ♪ ♪ Trimit un S.O.S. ♪ ♪ Trimit un S.O.S. ♪ ♪ Trimit un S.O.S. ♪ ♪ Trimit un S.O.S. ♪ Mulțumesc, TED. Noapte bună!