Tip:
Highlight text to annotate it
X
- Ruinaţi. Complet...
- Hai, mamă, nu suntem...
- Gura. Şi absolut...
- Nu suntem...
- Gura. Şi ruinaţi!
- Nu suntem "ruinaţi", "Camille".
Avem o tonă de ***ă.
Minus cele 20 de chile pe care
le-ai dat pe bani de jucărie,
minus cât o fi mâncat Pam,
probabil vreo două chile.
- Sau trei, sau câte-o fi.
- Nu mai mânca dracu' toată cocaina!
Fă-mă!
Ideea, dacă n-o fi mâncat-o Pam, e că
lucrurile ar putea sta şi mai rău.
***? Ai vândut marfă de un milion de
dolari pe grămada asta inutilă de hârtie.
*** ar putea fi şi mai rău?
Nu-mi place să fiu de acord cu Archer,
dar ar putea fi şi mai rău...
Astea-s falsuri destul de bune. Nu
destul de bune de depus la bancă, dar...
Destul de bune de strecurat
într-o, să zicem patiserie?
- Probabil, dar...
- Gura.
Deci iei o sută, mergi cumperi o gumă
de mestecat şi ieşi cu 99,50 mărunt.
- Genial, Archer.
- Da, plus guma...?
Deci vei face aia
de 10.000 de ori?
- Păi nu eu personal.
- Şi nici altcineva personal. E o prostie.
- Ne trebuie un articol de loz mare.
- Gen un sac mare de ***ă!
- Şi mai multă ***ă-i ultima pe listă.
- Te contrazic.
- Fiindcă eşti dependentă de ***ă.
- Zici tu.
Ia staţi, am lozul cel mare
perfect: Cadillacuri!
- Nu.
- Stai să termin.
Scuze, treci te rog la partea
în care-s fără 50 de Caddie-uri,
cu banii tăi contrafăcuţi într-o mână
şi cu scula mea în cealaltă.
- Acum nu mai pot, i-ai stricat hazul.
- Şi numai imaginea mentală...
În plus, ce aveai de gând
să faci cu 50 de Cadillacuri?
Să deschid o reprezentanţă...?
Ce-i? Ron s-a descurcat binişor.
- Că veni vorba, de ce nu eşti la lucru?
- Totu-i pe pilot automat.
- N-am nimic de făcut, tare-s plictisit.
- Ai încercat ***ă?
- Nu... Am fumat odată o marijuana.
- Să ghicesc: cu nişte negrotei?
- Ca la noroc!
- Dar arme?
- Nu, păreau drăguţi, jazmeni.
- Nu, de ce nu cumpărăm noi arme?
Presupun că dealerii de droguri rivali
nu vor fi prea încântaţi de noi...
Şi *** FBI-ul a sechestrat toate
armele ISIS când au luat clădirea...
Dumnezeule. Nu mai avem decât
Walther-ul meu şi TEC-9-le tău, Lana?
- Da, pentru care n-am muniţie.
- Ce?
O luam de la serviciu.
Bun, deci dacă facem
o listă: gloanţe.
Sterling, Lana, căutaţi în actele vechi
ale ISIS şi găsiţi un traficant de arme.
Cyril, pune produsul sub cheie până nu-l
înfulecă de tot Monstrul Prăjiturică ăsta.
- Şi Ron, du-mă la prânz.
- E 8:30 dimineaţa.
Atunci la un bar! Ce-o fi!
Sau poate la un club de jazz.
Putem fuma marijuana cu negroteii ăştia
după care aţi înnebunit toţi deodată.
Era-n 1940!
Şi eu unde-ar trebui să pun sub cheie
o mie de chile de ***ă?
Cyril, priveşte-n jur.
Undeva-n conacul ăsta presupun că există
un seif Scrooge McDuck-ian gigantic.
Scrooge McDuck, da...?
Ţâţoasă.
Archer - Moravuri
05x03 - "Datorie de onoare"
Traducerea: Reef
Bun: *** stăm? Lana, ai găsit
un traficant de arme?
Nu, tot ce am deocamdată sunt
Spyridon Skorpio şi Conway Stern.
Da' chiar că-s vechi actele alea.
Din care, unuia i-am tras-o, iar
pe celălalt l-am ţepuit ceva de groază.
Şi ambii aducând extrem de inconfortabile
amintiri sexuale pentru...
40-60% din oamenii din
încăperea asta.
*** e cu fratele lui Ray, cultivatorul
de cânepă? El avea multe arme.
Ăla-i în închisoare pe viaţă.
Vezi, aşa cântec ar trebui să scrii.
Poate unul despre un cyborg
schilod, care nu făcea altceva
decât să schelălăie despre
*** e un cyborg schilod!
- Mai caută. Cyril, ai încuiat produsul?
- Da, în cămara bucătăriei.
- Nu există niciun seif Scrooge McDucky.
- Nu există ce?
Dar vreo sală ca pe vremuri plină cu
crose indiene şi mingi medicinale?
Cineva...?
Am terminat!
Una de-alea există.
Şi a fost o bună idee să ascunzi
toţi banii contrafăcuţi.
- Da, bravo cui o fi făcut-o.
- Stai, nu tu?
- Nu, eu...
- Ce?
- Păi unde dracu' sunt?
- Păi... Am veşti bune şi veşti bune.
- Amfetamine?!
- Este...?
Şi ştiu că sună nebuneşte, dar
îmi plac *** îmi place cocaina.
- De unde le-ai luat?
- Bun, bun...
- Mai ştiţi *** făceam drift cu Yakuza?
- Yakuza?
- Hai.
- Ce, "Îngerii Iadului" erau ocupaţi?
Ocupaţi cu a fi muieri.
Ştiţi voi... relativ.
În comparaţie cu groaznicii
şi mortalii din Yakuza.
Şi că veni vorba, Pam,
ce crezi că se va întâmpla
când îşi dau seama
că banii sunt contrafăcuţi?
Doamne, este...?
Îţi poţi da seama?
- Da, Pam, toţi putem.
- Doamne, ăia-şi taie şi-ntre ei degetele.
Ştiu *** să te găsească?
Păi ştiu că lucrez la ISIS,
dar aia nu le va fi de mare folos.
- Atunci slavă...
- Deşi...
Domo arigato, băieţi.
Doi dintre ei au fost
în apartamentul meu.
Şi tu, Ojii-san.
- Sau trei, sau în fine.
- Iisuse... Poate mintea voma?
- Dar acum stau aici, aşa că...
- Slavă Domnului, ultima...
Deşi...
Salut, tipul beton de la UPS! M-am mutat!
La intersecţia 55 cu 5! Colţul din N-V!
În vila asta babană!
Conacul istoric Tunt
Uite o hartă!
Şi un număr de telefon!
Şi o poză!
Da, mintea chiar poate voma.
Eu nu-s aici!
Sfinte Dumnezeule.
Telefonul sună, iar eu, blocat.
Cel mai mare coşmar al unui bun servitor.
Nu ştiu *** ar putea fi mai rău de-a...
- A comandat careva mâncare chinezească?
- Sunt japonezi, dobitocule!
Pentru... Eu nu mă şucăresc-tot când
confunzi tu un olandez cu un suedez!
De ambele dăţi!
- Răspundeţi dracu' la telefon!
- Ei, ăsta ţi-e cântecul!
- Nu...!
- Răspunde!
- Fă-mă! Rahat cu mac...
- Îţi rup ambele clavicule,
apoi ţi le smulg din corp şi-ţi dau
cu ele cât eşti de lungă, "Moby ***."
- Bonham e muiere.
- Poate tu muiere!
Pam...?
- Alo...?
- Shiro kabocha.
- E dl Moto!
- Shiro kabocha, sunt tare ruşinat...
Noua ta casă e atât de frumoasă,
iar eu n-am adus un cadou de casă nouă.
Auzi, ştii ce?
Nu te stresa, fiindcă...
Hai. Hai.
Hai. Bun, pa.
- Stai... nu l-ai împuşcat tu pe ăla?
- Cine mai ţine minte?
Deci, ce a zis?
Păi, nu-i încântat, evident,
şi-şi vrea drogurile înapoi,
şi tipul ăla care mi le-a vândut
nu va cânta la vioară prea curând.
- Fiindcă...?
- Fiindcă o vioară s-ar dizolva probabil
în acelaşi butoi mare cu acid
în care l-au dizolvat pe tipul ăla.
- Dacă Moto îşi vrea doar drogurile...
- Atunci să ne dea o rambursare.
- În bani contrafăcuţi şi inutili?
- Nu-s tocmai inutili.
Cumpărătorul potrivit ar da probabil
15 cenţi pe dolar pentru ei.
- Ce? De ce n-ai spus aşa?
- Nu ştiu. Am presupus că ştiaţi.
- Toată lumea ştie asta.
- Ron?!
Eu zic: la naiba cu banii.
Să-i dăm lui Moto drogurile lui
şi să zicem mersi că am scăpat
de un glonţ uriaş şi metaforic.
Auzi, şi *** stăm
cu lista aia?
- Malory...?
- Bine...
E clar că nu putem intra
în război cu Yakuza.
Nu fără gloanţe de mărime
normală, ne-metaforice.
Dar, Pam, de vom avea un câştig
vreodată, asta se scade din partea ta.
- *** de nu-i corect aşa?
- Moto nu-şi vrea doar pastilele...!
Mai vrea şi ca-a-a-a-pul meu!
Ne-metafo-fo-fo-fo-fo...
- ...Foric vorbind, Pam, pricepem.
- Stai... tot are să te omoare?
- Chiar dacă-i dai pastilele înapoi?
- Da!
Uşurel... Nu vom lăsa
Yakuza să te ucidă.
Deşi...
Ce Hristoşi pe tobe-i aici?
Pam i-a tras-o Yakuzei de-un milion de
para în amfetamine şi acum îi taie capul.
- Staţi, de la dejun?
- Ai luat dejunul aici?
- Ron!
- Şi ţi-au înconjurat casa, deci...
- Deci sunaţi la poliţie.
- Ce idee bună!
Şi când ajung aici, le arătăm
drogurile pe care le-am cumpărat
cu banii falşi pe care-i avem
din vânzarea cocainei.
"Şi apropo, dom' poliţai, mai sunt
o mie de chile în cămară"!
- Păi atunci, plătiţi-i!
- Cu ce?
Un milion de dolari!
Da, dolari adevăraţi.
Păi ia uitaţi ce casă am.
Precis am preşuri ce costă...
Fie, două milioane.
Bine, cinci milioane.
Fie, zece milioane!
Cinzeci de milioane!
Un gilion de milioane!?!
Iisuse! Fă-te mai scârbos
şi mai chinez!
Aştept de-o veşnicie
să folosesc asta.
- De ce l-ai insultat?
- A: "Mai chinez" nu-i o insultă.
- Nu, ba e.
- Nu pentru unul din China.
Şi B, care-i tare nechinezesc:
nici măcar nu-i pasă de bani.
A zis că-i o datorie de onoare şi poate
fi plă***ă doar cu sângele lui Pam.
Şi *** nu pot scrie un cântec
country reprezentativ
cât voi ţipaţi despre o hoardă
de vampiri chinezi de zi
care probabil sabordează chiar acum casa
prin instalaţii, ieşiţi şi omorâţi-i!
- Nici să nu-ncep pe tema asta.
- Ce-ar fi să-ncepi cu lista?
Nu-s secretara ta, Lana!
N-avem de fapt nici arme, nici muniţie.
- Tu faci mişto.
- Nu.
- Îmi foarte recunosc greşeala.
- Da, şi-s toate încărcate.
- Cea mai tare casă în care să copilăreşti.
- Şi ceva post-Primul Război Mondial?
Nu ştiu, cred că străbunicul
şi-a pierdut interesul
odată ce-a umplut Muzeul de Istorie
Naturală cu animale moarte.
Apoi a dat marea lovitură cu
trenurile
şi apoi a urmat lunga şi trista alunecare
în demenţă şi, în final, în moarte.
Şi-n tot timpul ăsta le-o trăgea în fund
tuturor menajerelor de culoare.
- Nu, ar fi un cântec country groaznic.
- Iaca-ţi cântecul country, chiar aici!
- Tu ai auzit vreodată un cântec country?
- Ă... "Zona pericolului"?
Bun, ascultaţi aici. Sunt mult prea
multe ferestre şi uşi de acoperit,
deci trebuie să ne concentrăm
pe locurile strânse.
Nu genul ăla de "strâns".
Locuri strânse în sensul de confluenţă:
holul principal, bucătăria, casa scării...
- Ce faci? Ţine.
- Nuuu...
*** adică "nuuu"? Ia-o!
Femeie, nu intru-n împuşcături cu Yakuza
fiindcă le-aţi furat voi drogurile!
Păi eu te sprijin în munca ta!
Nu că ai face ceva vreodată, dar...
De-ai fi sinceră cu tine, ţi-ai da
seama cât de mult te-am sprijinit eu!
Arestată pentru trădare: alături de tine;
devii traficant de droguri - alături.
Şi se pare că nu te deranjează să te
plimbi într-un Cadillac nou, nu-i aşa?
- Modelul expus.
- Pentru nume...
- Ce nai...?
- Sterling? Ce...
...Dracu' crede că face?
Fac ca Josh Randall pe javrele alea!
Cheryl, fă focul şi încinge vătraiele!
Grozav, începe să tragi.
Să vină toţi poliţaii din Manhattan.
Da, fir-ar. Auzi, Carol,
ai ceva amortizoare antice?
Mai bine amortizează-te
cât mă gândesc eu la un plan.
- Deci: Cheryl... Băi, fir-ar, Archer!
- N-am fost eu! Eu doar...
Ce... Ron?
Ron!
Că vorbirăm de "modelul expus"!
De parcă n-am gândit-o cu toţii.
La podea!
Tadashi, care-i treaba cu tine?
Tragi ca o babă oarbă!
Aduci ruşine asupra familiei tale.
Dumnezeule, întunericul, iubito,
alunec în întuneric!
- Fiindcă trag ei draperiile!
- Totuşi...
- Şi ce-i asta, piele de ocelot?
- Stai, ce...?
- Doar pe-asta am găsit-o!
- Doamne, dacă-i cumva Babou...!
Aş vrea eu. E pe-aici pe undeva, fie
borând, fie pişându-se pe ceva de preţ.
- Auzi, şi... Ron o să moară?
- Stai: o să moară Ron?
Întunericul!
Mai ales dacă intră-n şoc,
de-aia vorbesc în şoaptă.
- Isteţ.
- Trebuie să-l ducem la spital.
Deci eşti sigură că nu-i altă ieşire
de-aici în afară de uşa din faţă?
- Poate o pistă de elicopter, sau...?
- Ştiu doar de tunelurile secrete.
- Poftim?
- Da, duc în toate părţile.
Stră-stră-stră-unchiul meu le-a făcut să
se unească cu căile ferate clandestine.
- Ce, credea că erau la propriu...?
- Căi ferate subterane, da, aşa că...
Aşa că de ce a construit tuneluri?
Să prindă sclavi fugari şi să-i vândă
iar proprietarilor lor de drept.
- În fine, am putea...?
- Şi voia să se-mbrace în fantomă...?
- Îl putem duce pe Ron la spital?
- Absolut.
- Şi ăsta duce la spitalul Lenox Hill.
- Iisuse, îi cam un kilometru jumate.
Da, n-ai vrea să mergi atât;
eu aş ieşi aici şi aş lua un taxi.
Aia ar fi mult mai rapid.
În plus, cred că-s oameni-cârtiţă.
Cu toate astea, stră-ce-o fi fost ăla
chiar voia să prindă ceva sclavi.
Da, l-a falit de tot şi partea
amuzantă e că era prin 1890.
Vreţi să vă grăbiţi?
Îl pierdem.
Ron, mai taci!
Aşa: Carol, tu ştii tunelurile,
conduci grupul.
- Cyril şi Pam, îl duceţi pe Ron. Lana...
- De ce tre' să-l duc eu?
Fiindcă mai ştii *** toată treaba
e din vina ta?
Întrebam doar.
Lana şi mama, mergeţi cu ei, fiindcă
planul meu s-ar putea să nu funcţioneze.
Ce plan?
Tunelul de-aici dă într-altul
de serviciu chiar în faţa casei.
- Deci...?
- Deci îmi iau costumul mai închis.
Woodhouse!
Băi, fir-ar,
unde dracu' e?
Mor încet,
după cât le pasă.
Dar partea cea mai tristă
e că nu le pasă.
Cui îi pasă?
- Termină cu durerea literală de burtă.
- Da, eu rămân.
Dacă planul tău e ceea ce cred că e,
vei avea categoric nevoie de salvare.
N-am nevoie, Lana,
deci închide-ţi capcana pulei.
Dar dacă am, scuze pentru ce-am zis
şi te rog categoric să mă salvezi.
- Sau să mă răzbuni *** se cuvine.
- Gata: rămân şi eu.
- Ce? Îl alegi pe el în locul meu?
- Nu-i un concurs, Ron! E copilul meu!
Dar, pe bune...
Modelul expus?
Auzi, voi vi-s făcuţi cu vreme?
Să plecăm odată.
Râzi de "capcana pulei"?
Dar pe bune, totuşi, dacă se ajunge
la asta, te rog să mă salvezi.
- Bun! Scuze, merg cu spatele!
- Doamne, mă omori, asta faci.
- Încearcă să rămâi calm.
- Da, relaxează-te.
Ray a fost împuşcat în stomac
şi-i, gen, perfect în regulă.
Aşa, iuţim pasul!
Doamne, Ron, fii bărbat. Eu am fost
împuşcat... să-mi bag, de 26 de ori?
Nu poate fi bine pentru mine.
În filmele cu gangsteri, ăia-s gen:
"E un caz grav
de intoxicaţie cu plumbi, vezi?"
Deşi-i drept, fiecare glonţ precis lasă
ceva reziduuri de plumb în corp, este?
Rahat. Pân-ajung la 60 de ani,
precis voi fi turbat de-a dreptul.
- Nu pot crede: chiar a reuşit.
- Tu niciodată nu-i recunoşti meritele.
Sincer, nu-i trăsătura ta cea mai bună.
Mai lucrează la asta, curând vei fi mamă.
Sau... mă rog, depinde
ce fel de mamă vrei să fii.
Konnichiwa?
Uşierul-san?
Mersi, Kato!
Yoshi!
Scuze, Yoshi nu-i în toane bune.
- Tu...!
- Eu. Dă-te!
- Ar trebui să ştii...
- Stai aşa.
Doamne... Scuze, nu vreau
să mi se usuce gingiile.
Ar trebui să ştii că şi dacă mă omori,
Yakuza nu iartă o datorie de onoare.
Îi vor ucide...
Este...?
Tare rău pentru urechi.
Dar pricep, codul Bushido, toată
treaba japoneză, pricep, dar...
- Ce ştii tu despre a fi japonez?
- Probabil doar clişeele, de fapt.
Karaoke, pachinko,
frecatul de alţii prin metrouri...
- Destul!
- Stai aşa.
- ***ăraie cu tentacule...
- Ajunge!
Stai aşa! Automatele care vând chiloţei
folosiţi de şcolăriţe. Atât, gata.
- Acu' uite ce-ţi propun.
- Îndrăzneşti să pro...
Jur pe ce-am sfânt că o pot ţine aşa toată
ziua. Mie-mi sună doar ca pocnit de bule.
Care-i propunerea ta?
Ştiu că Yakuza ne-ar vâna veşnic, dar
tu poţi ierta o datorie de onoare, este?
- Doar dacă s-a vărsat sânge.
- Păi tatăl meu vi...
Soţul mamei mele are cu un litru
mai puţin - l-aţi împuşcat.
Deci zic să-ţi iei înapoi toate... aproape
toate pastilele - Pam a mâncat din ele.
Nu te mint, am luat şi eu vreo două,
şase - plus că păstrezi milionul fals.
- Dar...
- Plus că altfel te omor.
Probabil trebuia
să încep cu aia.
Trebuie să accept.
Dar nu pot pierde mentsu.
Ce numiţi voi "faţă".
Oamenii mei trebuie să creadă
că a fost decizia mea.
Că tu doar
"ai îndulcit târgul".
De-acum pastilele îşi pierd efectul şi
intră-n joc burbonul, deci indiferent.
Cât de adevărat...
Am vorbit cu Cyril. Ron e-n operaţie,
glonţul a ratat tot, pronostic excelent.
- Doamne, super, deci...
- Deci câştig total!
- Ce...? Câştig total?
- Malory.
Un soţ împuşcat şi un fiu tâmpit care
a dat ***ă de 5 milioane de dolari?
Numesc asta
eşec la puterea a treia!
Ce-ar putea fi amuzant
Telefonul...
Era al lui Woodhouse!
Traducerea: Reef