Tip:
Highlight text to annotate it
X
Leul de Argint, Veneţia 1953 Cel mai bun film străin
DAIEI prezintă
UGETSU MONOGATARI Povestiri de lună misterioasă după ploaie
După două povestiri din 1776 de Ueda Akinari
Imaginaţia omului modern e stimulată de contactul cu misterioasele povestiri ale scriitorului din secolul XVIII Ueda Akinari
Această istorisire îi datorează existenţa sa.
În timpul războiului civil Primăvara, la ţărmul nordic al lacului Biwa din provincia Omi
-Ce-i asta? -Probabil îi execută pe spionii lui Shibata.
-Trebuie să vând inainte de a începe războiul. -Crezi că poţi vinde marfa în Nagahama?
Da, fortăreaţa oraşului e deschisă de când armata lui Shibata a ajuns.
-Nu pot veni cu tine? -Nu cu toţi jefuitorii ăia prin preajmă.
În plus, trebuie să ai grijă de micuţul Genichi.
Ce samurai magnific vei fi! Ce planuri măreţe! Eşti nebun!
Fără planuri măreţe nu ajungi departe. "Planuri mari ca oceanul!"
Tu, care nu poţi mânui nici o suliţă ori o sabie!
-Se va termina prost! -Mai vorbim după ce voi reuşi!
Zeul războinic îmi va împlini visele! -Genjuro, ia-mă cu tine.
-Uită planurile astea nesăbuite! -Trag căruţa pentru tine.
Ce visător! Crede că îl aşteaptă viitorul în Nagahama.
E imposibil. - La revedere, Miyagi.
Nu-şi văd lungul nasului! Nici Tobei, dar nici Genjuro!
Banii câştigaţi în vremuri de restrişte se duc repede.
Cu cât câştigi mai mult, cu atât devii mai lacom.
Iar acum, noi înşine trebuie să ne pregătim de război.
Să-i spui asta lui Genjuro când ajunge acasă.
Vă mulţumesc foarte mult.
E tata!
Bine ai venit acasă!
-Uite! -Dar...?
-Ce-i cu tine? -Ai câştigat atât de mult pe marfă?
Pipăie-i! Am venit direct acasă ca să ţi-i arăt!
Acum îţi dai seama ce înseamnă comerţul.
Ce s-a întâmplat cu Tobei?
A observat un samurai în mulţime şi a fost imposibil să-l opresc.
Stăpâne!
Ia-mă cu tine ca vasal! Te voi servi cu credinţă, până la moarte.
-Un milog ca vasal? -Mai întâi, cumpără-ţi o armură!
-Armură şi lance! Dispari! -Voi deveni samurai dacă le am?
-Mai eşti aici? -Ia-ţi armură şi lance!
Ce drăguţ! Eşti mulţumită acum?
Foarte drăguţ!
E ca ajunul Anului Nou şi miezul verii în acelaşi timp!
De mulţi ani, am vrut să-ţi cumpăr un chimono. Dar nu-mi puteam permite.
Am reuşit, în sfârşit! *** ţi se pare? Arăţi fericită...
Nu pentru chimono, ci pentru bunătatea inimii tale sunt fericită.
Nu-mi doresc decât să te am întotdeauna alături.
Priveşte!
Peşte uscat, ulei, prăjituri de orez...
Fără bani, viaţa este aspră şi inutilă.
Acum, tata trebuie să muncească.
Şi să aducă mai mulţi bani.
Voi arde cât mai multe oale voi putea.
Ultima şarjă ne-a adus trei monede de argint.
Renunţă, nu avem nevoie de mai mulţi bani.
Armata lui Shibata poate ajunge aici mâine, iar până atunci nu putem...
Dimpotrivă. Datorită războiului am scos atâţia bani!
Asta nu înseamnă că vei mai reuşi data viitoare. Dacă ţi se întâmplă ceva...
Nu-ţi mai face griji. - Ohama?
Nici un samurai nu ar angaja un ţăran zdrenţăros!
Se va întoarce curând. Intră şi serveşte ceva cald.
Nebunule! Te-ai trezit, în sfârşit?
Arăţi ca un cerşetor! Nebunul satului!
Învârte bine!
Dă copilul la o parte! Trebuie să ne grăbim.
Îmi stai în cale, aşează-te acolo.
-Mamă, piept. -La naiba.
Încă de câteva ori!
Eşti aşa nerăbdător, complet schimbat.
Dacă am putea lucra împreună în linişte-
şi să trăim fericiţi toţi trei. E tot ce îmi doresc.
-Ai muncit din greu acum. -Da, am nişte planuri.
Vom face mulţi bani în Nagahama.
-Îi vom împărţi? -Sigur, îţi dau o treime.
Imaginează-ţi doar atâţia bani!
Niciodată nu i-am văzut muncind atât!
Au umplut cuptorul cu tot ce au putut.
Dar ce s-ar întâmpla dacă lucrurile nu merg bine?
Eu, soţul şi copilul nostru am putea trăi bine împreună-
-dar bărbaţii sunt imposibili când au de-a face cu riscul.
Soţul meu, care se purta atât de curat! Războiul schimbă total oamenii.
Dar nu-i bine să ai bani... Ce-i asta?
Treziţi-vă!
Zvonurile erau întemeiate. Trupele lui Shibata sunt aici!
-Vezi ceva, Tobei? -Da. Locuitorii fug în toate direcţiile.
-Nu putem închide cuptorul acum! -Vor să ne pună la muncă silnică.
Genichi!
Fugi! Trupele lui Shibata sunt aici!
Jefuiesc casele noastre de orez şi obiecte!
Pe bărbaţi îi pun la muncă silnică!
-Sunt ca lupii! -Nu puteau să mai aştepte o noapte?
Repede! E periculos să întârzii!
Voi rămâne fără nici un ban dacă vor distruge cuptorul.
Dar îţi vei salva viaţa! Grăbeşte-te să termini!
Ia nişte mâncare cu tine în munţi.
Ohama, repede!
Aici te ascunzi, şobolanule!
Ajutor!
Samurai, fără soţul meu nu vom supravieţui! Ajutor!
Nu-mi sta în cale!
Ajutor!
Cina este gata.
Vom mânca imediat.
-Unde Tobei? -El e imposibil.
-L-aţi văzut pe soţul meu? -Nu.
Cine-i acolo?
-S-a mai calmat situaţia. -Da, armele nu se mai aud.
E încă periculos să coborâm. Să aşteptăm până pleacă samuraii.
-Mai bine aşteptăm! -Nu vorbi prostii!
Te rog, nu te duce! Dă-l încolo de cuptor! Dacă te arestează?
-Nu trebuie să se stingă! -Îl poţi aprinde mai târziu.
-Taci! Nu-l pot abandona! -Nu te duce!
La naiba, focul s-a stins.
Prea târziu, s-a stins.
-Cred că se ascunde cineva acolo. -Du-te şi verifică!
-Doar oale! -Haide!
Priveşte! Sunt gata! Ce noroc!
-Sunt gata! -*** şi gata.
-Sunt gata? -Da, şi foarte reuşite.
-Deci mergem la Nagahama? -Nu, vom traversa lacul cu barca.
Tatăl lui Ohama a fost marinar. -Va trebui să manevrezi barca.
Hai să mergem pe celălalt drum către plajă.
-Găsim bărci acolo? -Da, sunt o mulţime părăsite.
Atenţie, ceaţa e deasă.
Genichi, nu e frumos lacul?
Putem să ne liniştim acum.
E bine că am luat-o către mare. Prin munţi, am fi fost morţi deja.
Mâine dimineaţă vom ajunge la Omizo-
-cetatea fortificată a generalului Niwa. Este chiar mai deschisă decât Nagahama.
Tu şi cu mine vom fi bogaţi, iar Miyagi şi Ohama vor fi soţii bogate.
-Eu voi construi un magazin. -Eu îmi voi cumpăra o armură.
O barcă!
O barcă fantomă!
Eu nu sunt o fantomă.
Sunt un marinar din Kaizu.
Călătoream spre Azuchi cu marfă, dar am fost jefuit de piraţi.
Apă!
Oriunde mergeţi, feriţi-vă de piraţi.
Dacă vă vor observa-
-atunci marfa şi vieţile voastre sunt în pericol. Nu mai vorbesc de femei!
Odihnească-se în pace!
Să ne înapoiem! A fost probabil un semn pentru noi să ne oprim.
-Să mergem fără femei. -Eu trebuie să stau cu ochii pe Tobei!
-Femeile sunt răpite! -Dacă mergeţi înainte, eu vin cu voi.
Trebuie să ai grijă de Genichi. -Ohama, întoarce-te! Grăbeşte-te!
Ne vom întoarce după ce vindem marfa. Nu va dura mai mult de zece zile.
Fiţi prevăzători şi nu opuneţi rezistenţă dacă apar piraţii!
Nu o luaţi pe drumul principal. Întoarceţi-vă pe acelaşi drum, prin munţi.
Să ocoliţi oraşul. Va fi greu, dar ţineţi-vă tari.
Tobei şi Ohama, asiguraţi-vă că totul merge bine.
-Ne vom întoarce curând. -Ai grijă de Genichi.
-Vom aduce multe monede de argint! -Tată!
Ai grijă!
Rămâneţi cu bine!
Aveţi grijă!
Tată!
-Vaza aceea, vă rog. -Aceasta, da.
Apoi borcanul şi ceştile de sake.
Şi castroanele de orez, farfuriile şi oalele.
Castroanele de orez, farfuriile şi apoi oalele.
Poţi aduce marfa la palatul lui Kutsuki de lângă munte?
-Vei primi banii atunci. -Mulţumesc.
-Daimyo este pe drum! -Samurai de la fortăreaţă!
-Nu trebuie să priveşti! -Taci!
-Cu armură, voi deveni samurai. -Ce risipă de bani!
Lasă-mă! Când ne vom întâlni, voi fi un straşnic samurai.
Tobei.
A dispărut... O armură!
-Arăt ca un samurai? -Da, un mare samurai.
-Dar o lance... -Dă-mi una!
Cât costă?
O monedă de argint.
Dragă!
Pentru tine.
Prostule!
Presupun că eşti mulţumit de necazurile în care am intrat!
Şi foarte fericit că poţi fi samurai! Tobei, eşti un idiot!
Tobei, prostule.
Poţi avea grijă de marfă până când se-ntoarce partenerul meu?
-Cât costă? -Vrei să cumperi una?
-Depinde de preţ. -Sunt prea frumoase pentru nevastă-ta.
Am mulţi bani.
Bună ziua!
Ne-am gândit că poate s-a rătăcit.
Mă scuzaţi.
Pe aici.
Vă rog, intraţi.
Cred că mă voi întoarce...
Doamna Wakasa aşteaptă. Vă rog să intraţi.
Doamna Wakasa este doamna nobilă?
Da, fiica răposatului Kutsuki Saemon. Grăbiţi-vă, nu fiţi timid.
Mulţumesc.
Intraţi.
Vă rog.
Veniţi.
Sunteţi domnul Genjuro din Omi?
De unde ştiţi?
Nu mi-am crezut ochilor, când v-am văzut marfa în piaţă.
Emailul de un albastru strălucitor, parcă ar conţine cristale.
Tata m-a învăţat-
şi am o anumită pricepere în a aprecia aceste lucruri.
Vroiam să vă cunosc şi să aflu *** reuşiţi să creaţi lucruri atât de minunate.
Ori este secret?
Nu e secret-
-dar am multă experienţă în prelucrarea lutului.
Fructul experienţei este frumuseţea.
Numai un maestru poate crea lucruri atât de frumoase.
Acestea sunt ale mele!
Aş încerca să beau sake din ceştile tale.
Ce bucurie, ceştile mele dragi, să atrageţi atenţia unei nobile doamne.
Deşi pentru mine e o muncă în plus-
-îmi îndrăgesc produsele ca pe propriii copii-
-şi mă bucur când altcineva le acordă atenţie.
Dar faptul că o doamnă frumoasă, în acest palat fantastic-
-îmi face favoarea de a le atinge, îmi aduce o mare bucurie.
O, nu, faptul că o persoană sărăcită ca mine le atinge-
-poate face vasele tale doar să plângă.
Nicodată produsele mele nu au arătat atât de bine.
Atât valoarea oamenilor, cât şi a lucrurilor, se schimbă o dată cu locul unde stau.
Castroanele şi farfuriile sunt tulburate de a fi ajuns în acest nobil palat.
Talentul tău nu trebuie îngropat într-un loc sărac şi îndepărtat din provincie.
Trebuie să îţi cizelezi talentul şi mai mult.
*** pot realiza asta?
Jură-i doamnei Wakasa iubire eternă şi căsătoriţi-vă imediat.
Ce voce fericită!
E vocea regretatului meu tată.
Din cauza lui Oda Nobunaga-
-detestatul Odu Nobunaga, întreaga casă a lui Kutsuki a fost distrusă.
A rămas numai tânăra doamnă. Şi eu, guvernanta ei.
Spiritul fostului Daimoy a rămas în palat.
Când tânăra doamnă dansează, el cântă aşa.
Nu are o voce minunată?
Se bucură de căsătoria tinerei doamne.
De fiecare dată când îi aud vocea... Imi aminteste de vocea tatei
-E prea devreme să te trezeşti. -Ce s-a întâmplat?
Te bâlbâi de parcă ai fi uitat totul.
Deci, s-a trezit?
Acum, ia-ţi bărbatul de mână şi condu-l la camera de baie.
Nu mai conta pe mine.
M-ai dezamăgit.
Crezi că sunt un demon?
Dar îmi aparţii acum.
De acum, vei trăi pentru mine.
Chiar dacă ai fi un demon, nu te-aş lăsa să pleci.
Nu credeam că viaţa poate fi atât de minunată!
Ca în paradis!
Este ceva de mâncare pe-aici?
Repede! Ţine!
Aici sunt nişte prăjituri de orez.
-Nu voi uita niciodată. -Ieşi pe uşa din spate. Pe acolo!
Mâncare!
E mâncarea copilului.
Să mă decapitaţi după ce mă sinucid.
Îl am! Capul generalului!
-Da? -Aici, uite!
-Ai găsit capul generalului? -Nu, nu găsit...
L-am străpuns cu lancea.
Este posibil ca Fuwa Katsuhige să cadă în mâna unui infanterist necunoscut?
Vei fi răsplă*** pentru fapta ta eroică. Ce doreşti?
-Un cal, o armură şi soldaţi. -Asta vei primi.
-Mulţumesc. -Ciudat tip.
-Un om adevărat! -Din ce clan face parte?
-Ucigaşul eroului Fuwa Katsushige. -Domnul Tobei, cel mai mare erou.
Priviţi-l şi învăţaţi de la el!
Fete frumoase pentru samurai!
Cele mai bune gustări. Bun venit!
Pe-aici nu se trece! Priviţi ce de fete frumoase!
Să ne odihnim la han.
Nu, mă întorc acasă pentru a mă înfăţişa unei anumite persoane.
-Trebuie să-ţi sărbătorim faptele. -Cu toţii abia aşteptăm.
Ei... bine!
-Vasalul lui Niwa, Tobei din Nakanogo se odihneşte. -Puneţi mesele!
Este o mare onoare!
Faceţi loc pentru domnul Tobei!
-Cine-i acest Tobei? -Se află acolo.
Un viteaz!
Permite-mi să beau cu tine şi să-ţi împărtăşesc succesul!
*** ai reuşit să-i vii de hac unui mare erou?
-Vrem să ştim. -Şi să beneficiem în viitor.
A fost o nimica toată. Mai întâi capul, adică ştiinţa.
Apoi braţul, însemnând puterea. Şi arta războiului, vitejia.
Şi să profiţi de ocazie, ca vulturul în zbor.
Cu o viziune ca a marilor tacticieni chinezi, mergi la sigur.
-Un cap limpede! Aţi înţeles? -Da.
Tactica: şcoala Koshu. Armele: şcoala Karamaru. Lancea: şcoala Otsubo.
Apoi, avem fortificaţia.
Şi arta apărării prin formaţiuni ofensive şi defensive...
Lasă-mă!
Nebuno!
-Prindeţi-l! -Lăsaţi-mă!
-Fuge fără să plătească, ticălosul! -Nu plătesc femeile uşoare! - Dă-mi drumul!
Serios? Eu sunt mulţumită!
Ohama!
Uite cât de măreţ eşti!
Visele tale s-au împlinit şi ai devenit un straşnic samurai.
În timp ce tu te-ai îngrijit de cariera ta, şi eu am avut grijă de cariera mea.
Îmbrăcată frumos, fardată şi ameţită, m-am culcat în fiecare noapte cu alt bărbat.
Nu-i aşa că am reuşit?
Eşti fericit acum? De dragul carierei tale, viaţa mea a devenit un chin.
Dacă tu ai reuşit, nu are importanţă că eu am decăzut.
Azi îţi voi sărbători întoarcerea luându-te drept un client!
Cumpără-mă!
Ohama, nu îmi pasă de succes cât timp suntem împreună!
Mincinosule! Nu te interesa ce fac eu cât timp vroiai să fii samurai!
Credeam că mă vei lăuda pentru că am reuşit.
Nu ştiam ce ţi s-a întâmplat.
Acum sunt o femeie necinstită.
E numai vina ta.
Mă poţi cinsti din nou? Dacă nu, nu-mi rămâne decât să mor.
Sigur că pot. Absolut!
Mă gândeam să mă sinucid, dar am vrut să te văd pentru ultima oară.
Mă urăsc pentru că nu am putut s-o fac.
Asta... şi asta.
Nu e deajuns. Nu poţi micşora preţul măcar puţin?
În acest caz, o iau înapoi pe asta.
Dar o vreau. Treci pe la palatul Kutsuki şi îţi voi plăti restul.
-Palatul Kutsuki? -Da, lângă munte.
Ia totul, banii şi restul. Doar pleacă.
-Aşteaptă. -Da?
-Este îngrozitor! -Ce anume?
-Mă pot uita mai de aproape la tine? -La mine?
Nu putem vorbi aici. Urmează-mă.
Faţa ta e marcată de moarte.
Ţi s- întâmplat ceva neobişnuit?
-Nu, nu prea. -Ai o casă?
Ai soţie şi copii?
Dacă te aşteaptă cineva, mergi repede acasă!
Eşti un om mort dacă mai treci pe aici. Grăbeşte-te să ajungi acasă!
-Dar de ce? -Pentru că altfel vei muri.
Trăiesc fericit alături de tânăra doamnă din palatul Kutsuki.
-E o fantomă. -Prostii.
Ai căutat iubirea interzisă.
Nu-ţi iubeşti soţia şi copilul? Vrei să-i sacrifici şi pe ei?
Aşteaptă!
Faci *** vrei, dar nu te pot lăsa bântuit de moarte.
Te voi elibera de fantomă. Vino!
Te vei trezi din vis când vei realiza cât de îngrozitoare e fantoma.
Ce frumos!
Minunate bijuterii!
Ce bucurie!
Ce frumos din partea ta!
Eram îngrijorată că ţi-a luat atât timp ca să ajungi acasă.
Nu pari fericit. Ce s-a întâmplat?
Ce este?
Nu mai poţi pleca acum.
De când familia a dispărut-
-am fost victimele lipsei de respect şi bârfelor.
Ce lume mizerabilă!
Genjuro, nu te las să pleci nicăieri.
Hai să părăsim acest palat şi să ne întoarcem în regatul meu.
Genjuro, eşti soţul meu pe viaţă, deci vei veni cu mine.
Te rog, iartă-mă.
Eu...
Am minţit.
Am o soţie şi un copil.
I-am lăsat singuri acasă în timpul războiului devastator.
-Lasă asta, dragul meu. -Lasă-mă să merg acasă.
Nu, nu te poţi întoarce.
Acum, urmează-mă în împărăţia mea.
Acum! Imediat!
-Ce s-a întâmplat? -Are ceva pe trup!
Genjuro, ai...?
Curăţă ce ai pe piele!
-De ce te-ai căsătorit dacă erai însurat? -*** am putut face o astfel de greşeală?
Un bărbat poate greşi o dată, dar o femeie nu.
-Vă rog, iertaţi-mă. Lăsaţi-mă să mă întorc acasă. -Nu, nu te vom lăsa.
Curăţă aceste blesteme! Ori nu te vom ierta niciodată!
Genjuro!
*** ai putut să-mi faci un lucru atât de îngrozitor?
Speram să-ţi fiu alături pentru eternitate.
Pentru eternitate...
Alteţa Sa a părăsit viaţa fără a fi gustat dulceaţa dragostei.
Când am văzut chipul său trist-
-am vrut să o las, măcar o dată, să simtă fericirea feminină.
Am adus-o cu mine pe Alteţa Sa-
-şi am rătăcit până aici.
Dorinţa mi s-a împlinit şi am întâlnit un om bun ca tine -
-şi v-aţi jurat amândoi iubire veşnică.
Iar acum, când ea a găsit fericirea, tu îi spui că te întorci acasă...
În acest caz, nu vă veţi revedea niciodată.
Dacă îi laşi fericirea să dispară-
-nu te vei simţi vinovat?
Genjuro, renunţă la ideile absurde-
-şi rămâi cu ea pentru totdeauna!
-Este omul acesta. -Scoală-te!
-Ce s-a întâmplat? -Laşule!
-Ai furat comoara din templu! -Nu am furat nimic!
-Sabia a dispărut acum o lună. -Aparţinea familie Kutsuki.
-Familiei Kutsuki? -Da.
Te-ai trezit? Acestea sunt ruinele palatului familiei Kutsuki.
-Nu ocoli întrebarea! -Unde ai găsit sabia?
Percheziţionaţi-l!
-Banii mei! -Gura!
Te-aş fi aruncat în închisoare dacă nu ar fi ars în timpul războiului.
Ai noroc!
Miyagi. Miyagi.
-Miyagi, am întârziat. -Bine ai venit acasă.
Presupun că erai îngrijorată.
Ce uşurare că te-ai întors sănătos.
-Genichi? -Doarme.
vreau să-l ţin.
-Genichi,e tata. -Am venit acasă.
Lasă-mă să te ţin.
Am vrut să vă aduc cadouri frumoase, dar asta e tot.
Am făcut o greşeală teribilă.
Te-ai întors sănătos.
Ai avut dreptate, am fost încăpăţânat.
Să nu mai vorbim despre asta.
Eşti obosit. Vinul de orez este gata.
Şi mâncarea e gata.
Minunat!
Ce vin dulce!
E atâta linişte.
Genichi, te voi aşeza în pat.
Nu am avut o zi liniş***ă.
Acasă, în sfârşit acasă.
E cineva acolo? Deschideţi!
E cineva acolo? Deschideţi!
-Maestrul satului! -Te-ai întors acasă?
Îmi cer scuze pentru toate necazurile din timpul absenţei mele.
Uite băiatul! Eram atât de îngrijorat unde a putut dispărea.
-Şi-a dat seama că te-ai întors. -Miyagi. Miyagi!
Genjuro, visezi?
Miyagi a fost ucisă de un soldat.
Ucisă?
Cât de fericită ar fi fost dacă mai trăia!
Sărmana!
Odihnească-se în pace.
Am avut eu grijă de băiat de când s-a prăpădit Miyagi.
Am fost foarte agitat ieri, când băiatul a dispărut din senin.
Sângele apă nu se face, dar *** a aflat că te-ai întors?
Eşti un prost, şi ai realizat asta doar când ţi s-a terminat norocul.
Războiul ne-a luat minţile.
Nu vreau să fi suferit degeaba. Revino-ţi.
De ce ai murit?
Miyagi, de ce ai murit?
Nu am murit. Sunt lângă tine.
Iluziile ţi s-au ruinat.
Eşti din nou acasă şi eşti din nou tu însuţi.
Munca aşteaptă.
Ce formă reuşită!
Să te ajut să învârţi roata e ceea ce ştiu eu mai bine.
Vreau să văd *** arată vasul după ardere.
Pădurea e tăiată, iar soldaţii au dispărut.
Fă cele mai frumoase vase!
Gândeşte. S-au întâmplat atâtea lucruri.
Acum, când eşti soţul pe care l-am visat întotdeauna...
...eu nu mai aparţin vieţii.
Presupun că aşa este viaţa.
Ai obosit? Ia o pauză.
Miroase bine. Mănânc-o caldă. - Repede, că se răceşte.