Tip:
Highlight text to annotate it
X
Discursurile OSHO: tăcerea împărtășită în cuvinte
O săritură curajoasă în Oceanul Vieții
Poți spune cine ești?
Eu sunt o invitație
pentru toți cei care caută,
cercetează,
și au un dor profund în inimile lor
de a-și găsi căminul.
Eu sunt un răspuns
la întrebarea
pe care toți o trăiesc,
dar nu o pot formula,
o întrebare ce este
mai mult o aventură
decât o întrebare,
mai mult o sete
decât o cercetare
verbală,
mentală;
o sete
pe care o simți
în fiecare celulă și fibră a ființei tale,
dar nu o poți
transpune
în cuvinte,
și întreba.
Eu sunt un răspuns pentru acea întrebare pe care nu o poți pune
și care nu te aștepți
că ar putea primi răspuns.
Când spun că eu sunt
răspunsul,
nu vreau să spun că îți pot da răspunsul...
da, dacă ești pregă***, îl poți lua.
Eu sunt exact ca un izvor,
pregă*** pentru ca tu
să îți arunci găleata
și să scoți apa pentru tine.
Eu o am, dar
nu pot ajunge la tine
fără eforturile tale.
Numai tu poți ajunge la mine.
Este o invitație ciudată.
Te va duce într-un pelerinaj lung
și se va încheia doar
acolo unde ești deja.
Va trebui să faci mulți pași,
pe multe cărări,
doar pentru a ajunge la tine însuți,
pentru că ai mers foarte departe de tine.
Ai uitat complet drumul înapoi.
Eu sunt o reamintire,
o aducere aminte,
a căminului pierdut.
Ca persoană eu nu exist.
Ca persoană eu doar par să fiu.
Eu exist ca prezență.
Din ziua în care am ajuns să mă cunosc pe mine însumi,
persoana a dispărut. Este doar o prezență,
o prezență foarte vie
care îți poate potoli setea,
care îți poate stinge
dorul.
De aceea, într-un cuvânt, pot spune că
eu sunt o invitație,
bineînțeles doar pentru cei
care au un dor profund în inimile lor,
cărora le este dor de ei înșiși,
o chemare profundă
că dacă nu se găsesc pe ei înșiși, orice altceva este fără sens.
Dacă nu este grija ta
primordială,
grija ta supremă,
încât dacă e nevoie ești pregă*** chiar să pierzi totul pentru asta,
dar nu poți renunța la ea...
Sunt mii de dorințe,
dar în ceea ce privește dorul, există unul singur:
să te întorci acasă,
să îți găsești
realitatea.
Și chiar în acest fapt
ai găsit
tot ceea ce are valoare,
beatitudinea,
adevărul,
extazul.
Iisus obișnuia să spună:
”Dacă aveți ochi de văzut,
vedeți,
dacă aveți urechi de auzit,
auziți.”
Desigur, el nu vorbea orbilor și surzilor.
El vorbea oamenilor exact ca voi.
Poate
că îți vorbea chiar ție,
pentru că tu nu ești nou.
Ești la fel de vechi ca întreaga existență.
Ai fost mereu aici.
Poate că ai întâlnit
mulți maeștri;
poate că ai venit
aproape de mulți budhași,
dar erai prea implicat în lucrurile mărunte.
Nu erai conștient de dorul tău.
Eu sunt
un efort de a provoca
ceea ce doarme în tine,
de a-l trezi pe cel adormit.
Focul este acolo,
dar arde foarte puțin,
pentru că nu ai avut niciodată grijă de el.
Invitația mea este să te fac o flăcără,
și până nu cunoști
o viață
care este
luminoasă
și înflăcărată,
toată cunoașterea ta
e doar o înșelăciune.
O aduni
pentru a te ajuta să uiți
că adevărata cunoaștere lipsește.
Dar oricât
de mare este acumularea
celeilalte,
cea obiectivă,
lumea,
ea nu va deveni un înlocuitor pentru cunoașterea ta de sine.
Odată cu cunoașterea de sine
brusc tot întunericul dispare,
și toată separarea de existență.
Eu sunt o invitație
pentru a face
o săritură curajoasă
în oceanul vieții.
Pierde-te,
pentru că aceasta este singura cale de a te găsi pe tine.
Copyright© Fundația Internațională OSHO, Elveția
www.osho.com/copyright
OSHO este o marcă înregistrată a Fundației Internaționale OSHO