Tip:
Highlight text to annotate it
X
23.976
Nu trebuie să iasă o operă
de artă, Ariadne.
Nu, nu, trebuie să am răbdare.
Ultimul părea că ar fi suferit
de un atac de panică.
*** ne descurcăm, fetelor?
Minunat, minunat.
Mai iute acum.
Copii sosesc.
Veţi rămâne la petrecere,
doamnă Oliver?
- Păi, nu mă simt prea bine.
- Nu va dura mult.
Copii devin atât de zvăpăiaţi.
Vi se potriveşte?
- Păi...
- Excelent! Viteza întâi.
Cu toţii de-abia aşteaptă să vă vadă.
Trebuie să plec. Timpul zboară.
Mai degrabă este o forţă
a naturii doamna Drake.
Mă bucur că ai putut veni,
Ariadne. Vom vorbi mâine.
Păi, chiar mă gândeam să
vorbim despre acest lucru.
- Nu mă simt prea bine.
- Sper că nu ai luat răceala Mirandei.
Păcat a nu a putut veni la petrecere.
O aştepta de mult timp.
- Sănătate!
- Mulţumesc.
... urmând speech-ul preşedintelui
Roosvelt mai devreme.
Sfârşitul ştirilor.
- Stai comodă?
- Nu.
Nu? Bine. Doar nu ne-am
dori aşa ceva, nu-i aşa?
Nu o noapte atât de întunecată
şi furtunoasă ca aceasta.
PETRECEREA DE HALLOWEEN
Ajutor! Vine să ne prindă!
Trebuie să fim cu ochii pe dvs, altfel
nu va mai rămâne niciun măr de "pescuit".
Mă tem că ăsta e păcatul meu.
Nu le pot rezista.
Toate astea trebuie să o fi făcut
pe dna Drake să pescuiască unul, două.
Trebuie să mai murim de
frig încă odată?
Vai! Mă tem că încălzirea de la
Sf. Wilfrid s-a dus de mulţi ani.
Ar fi mai bine să încerci să
mai porţi ceva în plus.
Dvs vă este bine cu
sutana.
Pun pariu că sunteţi precum Scot al
Antarcticii sub ea.
Sănătate!
- Îmi cer iertare.
- Nu, nu, nu, este din vina mea.
Mereu stau în cale.
Dra Reynold. O martiră locală.
Francis, i-ai cerut lui Cook să
scufunde stafidele?
- Desigur, mamă.
- Abţine-te, scumpo.
Soarele încă este la asfinţit,
mămico.
Haide, Edmund! Dă-ne o mână
de ajutor, pentru numele lui Dumnezeu!
Sunt atras, ce de-obicei.
Roderick Usher doar ce şi-a găsit
sora zidită.
"I-am pus trupul viu într-un mormânt."
E scandalos de extraordinară.
Pe moment sunt preocupată de Căderea
Casei Drake
aşa că ridicate în picioare!
- Joyce Reynolds, nătăfleaţă, ce faci?
- Îmi cer scuze, dră.
Uită-te la bietul dovleac.
Joyce a spart dovleacul,
Joyce a spart dovleacul.
Du-te şi fierbeţi capul, Leopold.
Linişteşte-te, Joyce.
- Cine urmează?
- Răbdare, Kathy. Veţi face cu rândul.
Lăsaţi-o, dră Reynolds.
Petrecerea încă nu s-a terminat.
- Distraţi-vă.
- Nu mă deranjează. Vreau să ajut.
Bine, cine urmează?
Dna Drake a spus că sunteţi scriitoare.
O scriitoare de poveşti cu crime.
- Da
- Cred că faceţi mulţi bani din asta.
- Puţini
- Nu eşti prea politicoasă, Joyce.
Şi aveţi un detectiv finlandez, nu?
- Sven Hjerson.
- De ce tocmai un finlandez?
- Adesea mă întreb şi eu.
- Şi eu am văzut o crimă.
- Nu fi prostuţă, Joyce.
- Chiar am văzut!
- Serios!
- Desigur că nu ai văzut. Nu spune prostii.
A trecut toată lumea pe la
mere, dle vicar?
- Victoria...
- Chiar am văzut o crimă!
- Serios! Serios!
- Ce fel de crimă,
creatură ridicolă?
- Inventează.
Din nou.
- Ba nu. Chiar am văzut una.
Acum ne vom juca snapdragon.
Va fi distractiv.
Nu părea o crimă, decât
mult timp după aceea
când am început să înţeleg că într-adevăr
am văzut o crimă.
- Pare mai mult de Crăciun, nu-i aşa?
- Mereu îl jucăm de Halloween.
Atunci de ce nu te-ai dus la poliţie?
Pentru că la acea dată nu ştiam
că într-adevăr am văzut o crimă.
Este *** atunci când ai scos un fruct
afară dintr-un lighean, sau aşa ceva?
- Stafide scufundate în lichior.
- *** a făcut Francis.
Apoi a dat foc. În plină noapte.
Desigur, acum sunt mai mare. Acum ştiu
că ceea ce am văzut a fost o crimă.
De-a dreptul nebunesc.
Când s-au întâmplat toate acestea?
Cu mulţi ani în urmă. Pe vremea
aceea eram chiar foarte tânără.
Eşti tânără şi acum, lindină!
- Cine pe cine a omorât?
- Nu voi spune la nimeni.
- Sunteţi cu toţii atat de sălbatici.
- Biata Miranda. Pierde o petrecere tare.
Cine-i acolo?
Ce s-a întâmplat, dră Whittaker?
Credeam că am văzut...
Cred că a fost doar vântul.
... simţeam *** groaza pune
stăpânire pe mine,
văzând acea înfăţişare
îngrozitoare
şi acea imitaţie dezgustătoare
de faţă umană.
De *** m-am uitat,
pupila lui injectată a început să se
rostogolească pe pielea lui lividă.
"- Prostule, a şuierat.
- Insectă!"
Vă displace, domnule?
Este datorită temei, George.
Este dezgustătoare.
Poirot a văzut atât de mult rău. N-ar
trebui să fie subiect de bătaie de joc.
Este doar un pic de distracţie, dle.
Îmi place puţină vărsare de sânge.
Şi este potrivit pentru
acest moment din an.
George, în acest timp al anului,
în Belgia
este obiceiul să se aprindă lumânări
în memoria celor dispăruţi.
Şi nu să se spună poveşti macabre.
Deplâng covorul dvs, dnă Drake.
Este apă peste tot.
Vă va lua ceva timp
să-l dichisiţi.
Este vechi, dle vicar.
Nu vă îngrijoraţi.
Acum ce mai este?
Martorii lui Iehova?
Este Halloween!
Pentru tineri şi bătrâni!
Cine vrea să-şi afle viitorul?
Toate clopotele şi fluierele,
să-nţeleg.
- Vrăjitoarea din Woodleigh Common.
- Mamei nu-i va plăcea.
Cu siguranţă dna Goodbody nu
a fost invitată.
Da, dragă. Foarte bine. Ar trebui să joci
în filme. Acum, vino!
Nu vrem neplăceri în faţa copiilor.
- Vino!
- Nu, vreau să rămân!
- Vino!
- Pentru copilaşi!
Pentru copilaşi!
Toată lumea e gata.
Veniţi în salon.
Este timpul pentru snapdragon.
Repede!
Bagă de seamă, nu strânge tare,
Nu fii lacom, în propriile-ţi ghiare,
Snip-snap dragon
Cu limba asta laponă şi albastră,
Cu toţii veţi primii o înţepătură,
Snip-snap dragon
Fiindcă muşcă tot ce prinde,
Înşfăcă la festinul sau cu stafide,
Snip-snap dragon...
Închide uşa!
Oh, dragă, te-ai udat!
Cât de neîndemânatică trebuie
să mă crezi.
Ni se poate întâmpla tuturor.
Nu trebuie să-i lăsăm pe copii să
fugă în picioarele goale.
Voi aduce o mătură.
Dnă Baker!
Snip-snap dragon!
Snip-snap dragon!
- Snip-snap dragon!!!
- Este ultimul vostru rand.
Veniţi acum.
Este ora zece. Este timpul somnului.
Este timpul să mergeţi acasă. Haideţi!
Acasă, acasă!
Sunteţi drăguţi cu toţii să îi adunaţi
pe copiii?
Câţiva mai mari umblă prin vestiare.
Pentru ce?
- A văzut-o cineva pe Joyce a mea?
- Voi număra din nou.
- Aici Hercule Poirot.
- Slavă Domnului că eşti acasă.
- Prietena mea Ariadne.
- Da, eu sunt.
Dar eşti fără suflare.
Ce s-a întâmplat?
- Te-a supărat ceva?
- Să mă supere?!
Doamne. Nu voi mai putea să mai
privesc vreodată un măr.
Snip-snap, snip-snap,
snip-snap, snip-snap
- Măreţ, nu-i aşa?
- Da.
Frunzele par de aur.
Nu, mă refeream la vechea
fereastră murdară...
şi scaunele prăfuite.
Şi la omniprezentul miros al Marinei
Capastain şi al şosetelor elevilor.
Înţeleg că aţi fost departe de Anglia
ceva timp, domnule.
Recent debarcat. Din Atena.
Magnifică.
Dar chiar îmi lipsea
bătrâna ţară.
- Unde mergeţi?
- Woodleigh Common.
La fel şi eu. Foarte interesant.
De fapt, trăiesc acolo.
Într-adevăr? De cât timp?
De trei ani. Mă ocup cu grădinăritul.
Nu am plecat niciodată.
Cu asta mă ocup.
Grădini. Crearea acestora.
O parte foarte frumoasă a lumii.
- Michael Garfield.
- Hercule Poirot.
Ei bine... Iată ce apariţie.
Da.
- Mă bucur să vă cunosc, domnule.
-Încântat.
- Cred că la o petrecere?
- Nu prea.
- Nu.
- Nu.
Priviţi.
- Doamne! Biata copilă.
- Da. De acord.
Uciderea unui copil este o crimă
teribilă, nu-i aşa?
- L-au prins pe făptaş?
- Nu.
Fetiţa aceasta, Joyce,
vă era cunoscută?
Nu pot spune că o cunosc, dar...
Am văzut-o prin preajmă.
Aşadar, aţi venit pentru ai lua
pe fiecare la întrebări, nu?
Poate...
Între-timp, dacă puteţi
să-mi daţi un sfat, vă rog?
- Întrebaţi.
- Dacă ar fi să caut o...
*** îi spuneţi? Palavragioaică locală?
Bârfitoarea locală.
Unde ar trebui să merg?
Domnule?
Spuneţi-mi. Credeţi în vrăjitoare?
- Doamne, este groaznic.
- Ce anume?
Vreau să spun, curăţenia după o
petrecere mereu este puţin casnică
dar când cineva asistă la o crimă
devine mai mult... provincială.
- Încetează să faci pe deşteapta.
- Nu trebuie să o fac, Edmund.
- Încetaţi, amândoi!
- Scuze, mămica!
Este de-ajuns că treaba asta
oribilă s-a întâmplat la noi în casă
pe lângă faptul că voi doi vă
ciondăniţi ca doi terieri.
Ştii cine din poliţie va
investiga, desigur.
Ce naiba vrei să spui?
Păi, te-au suspectat pe tine când a fost
omorât escrocul ăla josnic.
Şi nici atunci nu au găsit cu ce
să mă acuze.
- Ce faci, mami?
- Oh, puţină ordine.
De multe lucruri ar fi trebui să scap
cu mult timp în urmă.
Mai degrabă rămâi înăuntru, Miranda
Încă nu te-ai refăcut.
- Şi pe urmă...
- Ştiu ce urmează să spui.
Afară este un maniac în libertate.
Rămâi înăuntru? Pentru mine?
Desigur că voi rămâne. Trebuie
să o sun pe Cathy.
- Domnişoară.
- Cine sunteţi dvs?
- Hercule Poirot...
- Bună ziua.
- Da, Ariadne a spus că veţi veni,
- Doamnă.
Îmi pare rău că ne întâlnim în nişte
circumstanţe atât de cumplite.
Da, într-adevăr. Dar sunteţi atât de
bună să mă acomodaţi.
Este plăcerea mea. Unde-mi sunt
manierele ?! Vă rog, intraţi.
Mulţumesc.
- Sunteţi detectivul?
- Da.
Hercule Poirot. Cel mai mare
detectiv din lume.
- Iar dvs *** vă numiţi?
- Eu sunt Miranda.
- Domnişoară Miranda.
- Cred că doriţi să o vedeţi pe Ariadne.
- Mă tem că este în pat, sărmana.
- Într-adevăr.
Aşadar, rămâi? O să dai de
capul chestiunii acesteia groaznice?
Da, doamnă.
"Am văzut o crimă odată."
Acestui lucru a spus fata?
Vorbea multă lume, dar am auzit-o
chiar foarte clar.
Era o zarvă generală.
- Aţi crezut-o?
- Sigur că nu. Cred că se dădea în spectacol.
Este o vârstă mai degrabă
obositoare.
- Pare nemilos să o spun.
- Nu, nu, nu. Nu, doamnă.
În cazul unei crime, nu este nefiresc
să spuneţi *** era o victimă.
Într-adevăr, este foarte necesar.
Iar această copilă, nu a dat niciun
detaliu, niciun nume.
Nu. S-a supărat chiar, fiindcă
lumea râdea pe seama ei.
A spus când s-a petrecut
această crimă?
Cu ani în urmă, a spus ea. Dar a spus-o
în sensul că "acum m-am maturizat".
- Şi nu a anunţat poliţia?
- Nu.
A spus, "la acea vreme nu ştiam
că este o crimă."
Ei bine, este o remarcă
foarte interesantă.
*** aţi ajuns să o cunoaşteţi
pe doamna Oliver?
Anul acesta am fost pe o
croazieră.
Am ajutat-o pe Ariadne să
nu cadă în port.
După acea am devenit repede
prietene.
Trăiţi de mulţi ani aici,
în Woodleigh Common?
O, da, de mulţi ani.
- Iar domnul Butler?
- Mă tem că este o poveste tristă.
Max a fost pilot.
A suferit un accident.
S-a întâmplat înainte că Miranda să se
nască. Nu a apucat să-şi vadă fetiţa.
Îmi pare rău, doamnă.
Dar sunt sigur că ar fi fost
foarte mândru de ea.
- Iar acum, domnule?
- Este timpul să merg la poliţie.
Este o treabă groaznică.
Moartea unui copil mereu este
puţin o tristeţe dar această...
Probabil trăgea cu ochiul pe
fereastra franceză.
Încuietoarea acea era
puţin stricată.
A văzut că se ţine o petrecere pentru
copii, a atras-o în bibliotecă,
şi apoi a ucis-o.
- El?
Vreun nebun. În zilele astea
doarm pe stradă tot felul de oameni.
Şi i-aţi interogat pe toţi cei
prezenţi la petrecere
şi aţi notat unde locuiesc?
Desigur.
Ce-aţi aflat?
Nimeni nu-şi aduce aminte
când au văzut-o ultima dată pe Joyce.
Aproape cu siguranţă crima a avut loc
în timpul jocului de snapdragon.
Toate luminile din salon erau stinse.
Dacă cineva ar fi intrat sau ieşit,
nu putea fi văzut.
Dar ceea ce a spus fetiţa?
Faptul că odată a văzut o crimă.
Numai aberaţii. Ştii *** sunt copii,
mereu exagerează.
Îţi pot spune că negrul este alb,
la vârsta lor.
- Presupuneţi că e ceva la mijloc?
- Nu ştiu.
O fetiţă se mândreşte că
văzut o crimă
iar, după câteva ore, mai târziu
este omorâtă.
Poate fi cauză şi efect.
Dacă-i pe-aşa, acel cineva
nu a pierdut timpul.
Au mai fost crime nerezolvate
în zona aceasta?
Nu vreau să fiu nepoliticos, dle. Am auzit
despre dvs, desigur. Cine nu a auzit?
Dar, în zilele noastre, avem metode
moderne de investigaţie.
Ştiu că vă place să teoreticizaţi,
de obsesia pentru psihologie,
dar cred că mai bine este ca acum să
lăsaţi totul pe seama noastră, nu credeţi?
Profesioniştilor.
- O vom da de capăt. Nu vă temeţi.
- De asta nu mă îndoiesc.
Atunci, ce veţi urma să faceţi?
Cu permisiunea dvs, voi merge
să vizitez locul crimei.
Să aveţi o zi bună, inspectore.
Aceasta este faimoasa
grădină a dnei Drake.
Dar este splendidă.
Trebuie să-i spun doamnei Drake,
că Ariadne nu poate să ţină
discursul de după-masă.
- Totuşi, în asemenea circumstanţe...
- Da, desigur.
Îşi asumă rolul de autoritară
magnific.
La asta chiar se pricepe.
Doamnă, vă rog.
Mulţumesc.
- E bine?
- Da, mulţumesc.
Este formidabilă.
Şi totuşi, oamenii o vizitează rar.
- De ce oare?
- Domnule.
- Domnule Garfield.
- Doamnă Butler.
Ce părere aveţi de micul
meu regat?
Deci aceasta este grădina pentru
care aţi venit?
Este de-a dreptul superbă.
Desigur, în mod oficial,
am terminat-o cu mulţi ani în urmă
dar frumuseţea mereu mă
îndeamnă să revin.
Mă asemăn puţin cu acel pictor ratat
obişnuit să fie dat afară de la galerii
fiindcă mereu îşi retuşa
picturile
după mulţi ani când fuseseră
vândute.
"Încă cinci minute şi o voi
face o operă de artă."
Nu trebuie să o lăsăm pe
dna Drake să aştepte.
- Domnule.
- Domnule.
Sărmana Joyce.
Cred că a fost voia Domnului.
Umblă pe căi misterioase.
Se spune că îi adună pe
cei apropiaţi ai Săi
pe care nu suportă să nu-i
aibă aproape.
Acum tot ce mi-a mai rămas
este Leopold.
Mulţumesc.
Doamnă Butler.
Iar dvs trebuie să fiţi...
Hercule Poirot. Încântat, dnă.
Dumnealor sunt dna
Reynold şi Leopold.
Domnule Leopold.
Îmi pare nespus de rău
pentru pierderea suferită.
Mulţumesc.
Sunteţi detectiv, aşa este?
- Da, doamnă.
- Cred că va fost greu, sunt sigură
să veniţi aici pentru a ne ajuta.
Pentru nimic. Nu vreau să vă îndurerez.
Doresc doar să vă pun câteva
întrebări.
Desigur. Vă rog, luaţi loc.
Vă mulţumesc, doamnă.
- Fără dna Oliver?
- Mă tem că a luat răceala de la Miranda.
Doamnă, nu aţi văzut pe nimeni care să
iasă din cameră în tipul jocului snapdragon.
Nu. Nu. Vedeţi, am fost neagră
ca tăciunele.
Şi au fost extrem de multe
zumzete şi zbenguieli.
Da, nu e de mirare că nimeni
nu l-a observat.
- Pe cine, doamnă?
- Pe criminal.
Vreau să spun că poliţia crede că a fost
un vagabond, nu-i aşa?
Da. Ştiţi, remarca pe care
a făcut-o fiica dvs,
faptul că a fost martora unei crime?
Să mă ierte Dumnezeu că spun
asta, dar
cu toţii ştim *** era Joyce.
Îi plăcea să spună poveşti.
Se dădea în stambă pentru a o
impresiona pe acea persoană din Londra.
Poate, dar dacă într-adevăr
a fost martoră...
Sunteţi sigur că sunteţi pe
calea cea bună, domnule?
Nu ar trebui să-l căutaţi acum şi
aici pe ucigaşul lui Joyce?
Păcatele vechi au umbre răsfirate, doamnă.
Dnă Goodbody, mi s-a spus despre dvs
că aveţi cunoştinţe de neegalat
în acest sat.
- Cu alte cuvinte, îmi bag nasul peste tot!
- Nu, nu, deloc!
Nu mă interesează ce crede lumea.
Mereu veţi auzi numai adevărul
din gura Mamei Goodbody, dle.
Mai mult decât de la alţii
de prin apropiere.
Mereu am fost cea din afară,
care vede totul.
Aşa ajungi să vezi lucrurile
într-un alt mod.
Mereu văd anumite lucruri.
Câteodată prin ochii mei,
alteori prin frunze.
Poftim? Prin frunze?
- Frunze de ceai, cetăţene.
Poţi vedea multe prin ele.
Trecut, viitor.
Câteodată numai ceai.
Poate că micuţa noastră Joyce
a văzut şi ea ceva.
Într-adevăr.
Să vedem...
- Crime în sat?
- Da.
Cu cât de mult în urmă?
Păi, dra Joyce a spus că era chiar
tânără când a avut loc crima,
aşadar probabil, în ultimii cinci ani.
Desigur, există mulţi cei care
au dispărut
şi au avut o moarte naturală.
Dar, din câte observ eu
există doar trei posibilităţi
pentru crima pe care Joyce
a susţinut că a văzut-o.
Iar acestea sunt?
Beatrice White.
O domnişoară?
Domnul Lesley Ferrier.
Lesley...
- Ferrier.
- Bun.
Şi doamna Llewelyn-Smythe.
Acum, să îi luăm pe rând în
ordinea morţii lor.
Dna Llewelyn-Smythe a fost prima,
în urmă cu doi ani şi jumătate.
Era mătuşa în vârstă a dnei Drake.
Lucram pentru ea, dar s-a descotorosit
de mine şi a angajat
o fată de la operă.
O fată de la operă?
- Ah, o fată în casă.
- Aşa am şi spus.
Olga Seminoff
Era străină
Vicarul a recomandat-o.
Mereu am crezut că această Olga
umblă după avere.
Dna Llewelyn-Smythe era bogată.
Bogată precum Croesus.
Aşadar au fost unele suspiciuni
privind moartea ei?
Păi, avea un suflet rău.
Nimeni nu spunea că era ceva amuzant
la ea.
Dar s-a petrecut dintr-o dată.
Deci, era posibil să fi fost
otrăvită de către Olga?
Atunci *** ar fi putut micuţa Joyce
să ştie aşa ceva?
Ar fi fost posibil, nu-i aşa?
Da. Iar acum, următorul
nume, Lesley Ferrier.
A fost copist. Copistul avocatului
de aici din sat.
Nu au aflat niciodată
cine l-a ucis.
Dar adevărul este că el şi Joyce
stăteau sub acelaşi acoperiş.
Era chiriaşul dnei Reynolds.
Atunci aceasta ar putea
fi legătura.
Iar acest Lesley Ferrier,
mai avea şi alţi asociaţi?
Ei bine... Îi făcea curte unei
fete din sat.
Fiica Rowenei Drake.
Şi totuşi, micuţa Joyce spunea că...
"La acel moment nu ştiam că
într-adevăr a fost o crimă."
Aşadar, nu se potriveşte cu o crimă
de o asemenea violenţă.
Şi ultimul nume... această
dră Beatrice White.
A fost învăţătoarea lui Joyce.
S-a înecat.
Au recunoscut că a fost
un accident.
Aparent... Obişnuia să bea.
Păi, asta îi place lui Poirot mai mult.
Pare mai verosimil.
Chestia este, că s-a boscorodit
despre ea
prin părinţi, despre purtările ei.
Era foarte apropiată de organista aceea
de la biserică, Elizabeth Whittaker.
Foarte apropiată.
Înţeleg. Mi-aţi fost de foarte mare ajutor,
doamnă. Vă mulţumesc.
- Bună seara, dle vicar.
- Dră Whittaker.
Doar ce închideam prăvălia.
Dna Reynolds a ales
Before Jehovah's Awful Throne
pentru funeralii şi sunt puţin cam
"ruginită".
- Mă gândeam să mai exersez.
- Vă rog.
- Aţi mai primit una?
- Da.
- Bună seara.
- Bună seara.
Spuneţi-mi vă rog,
dle Fullerton.
Dl Lesley Ferrier v-a satisfăcut
ca şi angajat?
Avea părerile lui,
cu clienţii se descurca bine.
- Dar...
- Dar?
A avut necazuri cu poliţia
când era mai tânăr.
Am avut încredere în el
şi l-am angajat.
Din nefericire nu a dus-o chiar bine.
- Nu?
- Bănuiam mai degrabă
că se uita prin documente private.
Eram pe punctul să-i
avertizez când...
- A fost înjunghiat.
- Mă tem că da.
Da.
Acum, încep să înţeleg că
domnul Lesley Ferrier
era apropiat de dra Frances.
fiica doamnei Drake.
Da, cred că ieşeau împreună.
Şi mă întreb, dle Fullerton,
dacă aţi fost angajat de doamna
Llewelyn-smythe?
Da, într-adevăr!
Aş spune că nu a fost nimic
suspect cu privirea la moartea ei.
Era foarte în vârstă.
Nu, treaba ciudată a fost ceea ce
s-a întâmplat după aceea, cu testamentul.
- Testamentul?
- După *** bine ştiţi,
ultima dorinţe precum şi testamentul
Louisei Llewellyn-Smythe
au rămas neatinse
cel puţin pentru câţiva ani.
Drept moştenitori sunt
Frances şi Edmund.
iar cea mai mare parte a moştenirii
va revenit dvs, dnă Drake,
şi răposatului dvs soţ.
- Haide, Fullerton.
- Nu trage de timp!
- Totuşi, în urmă cu câteva săptămâni
am primit această scrisoare de la
dna Llewellyn-Smythe,
care conţinea următorul
document.
Este un codicil la testamentul original,
scris chiar de dumneaei.
Mătuşa dvs susţine clar
dorinţa dânsei de ai lăsa întreaga
avere şi proprietate
domnişoarei Olga Seminoff.
- ***?
- Trebuie să fie o greşeală!
Olga ?!
Faptul de a-şi dezmoşteni
propriile rude
şi de a-i lăsa totul unei
străine. Ei bine...
Iar familia Drake a
contestat codicilul?
- Nu a mai fost nevoie, până la urmă. Un fals.
- Un fals. De acord.
- Iar cu Olga Seminoff ce s-a întâmplat?
- A plecat imediat.
Pur şi simplu.
Păi, dacă asta-i totul...
Da, desigur.
Vă mulţumesc, dle Fullerton.
Dragă doamnă, în loc să munciţi
ar trebui să vă odihniţi.
Am termene limită, Poirot...
La bine şi la greu.
Editorul meu mă presează
cu o altă redactare
despre un Huff şi un Puff.
- Pardon?
Sven Hjerson rezolvă o crimă într-un
balon cu aer cald, deasupra Abyssiniei.
În fine, *** te mai descurci
cu aflarea adevăratului criminal?
Am verificat tot ceea ce mi-a
spus doamna Goodbody
şi se pare că din trei morţi, una
ar putea fi aceea
la care a făcut referire Joyce Reynolds.
M-am gândit la acest lucru.
Mie îmi pare faptul că Joyce
nu a vrut să spună
că îl cunoaşte pe cel care
a comis crima pe care ea a văzut-o.
Şi Poirot a luat acest
lucru în considerare.
Fie ea nu a recunoscut că
criminalul era prezent la
petrecerea de Halloween.
Este uluitor, nu?
- Sunt gata când sunteţi dvs, dle!
- Doamnă, acum trebuie să plec.
Voi asista la o slujbă de dimineaţă
la biserica din sat.
Ce s-a întâmplat?
Picioarele mele.
Mă dor.
Iar din cauza acelor pantofi
din piele ai dvs.
De-a dreptul absurzi pentru
drumuri de ţară!
De ce nu vă cumpăraţi unii din
aceia din piele de căprioară
cu talpa de cauciuc?
Dragă, scumpă doamnă, nu cred
că pot fi de acord cu dvs.
Şi au adus şi copii
pe care să-i atingă.
Iar după ce Apostolii au văzut asta,
i-au mustrat.
Dar Iisus i-a chemat la el şi le-a spus:
"Lăsaţi copii mici să vină la mine
şi nu le interziceţi, pentru că a
lor este împărăţia lui Dumnezeu.
Că adevărat vă spun vouă:
"Cine nu v-a primi..."
Trebuie să veniţi la dejun, dle.
Voi fi încântat, doamnă, dar...
Excelent. Să spunem, pentru
ora unu?
Mulţumesc.
Nu vă temeţi, dle Poirot.
Vă putem ajuta...
Ei spun " Nu, păstrează distanţa",
iar Iisus spune "Nu, asta este şi ideea"
Trebuie să te îmbraci, Miranda.
Este răcoare afară.
Este răcoare şi aici.
"Puteţi dormi doar".
Crezi că este adevărat, mami?
Ei bine, ca grădinar, trebuie să
spun că nu.
Prefer "transformarea în
îngrăşământ natural."
Nu sunt obişnuită să te
văd aici, domnule Garfield.
Aţi văzut lumina ?
- Bălegar?
- Ei bine, nu-i o idee prea rea, aşa-i?
Să te întorci în natură?
Mă întrebam, dacă am putea...
...să bem nişte ceai cândva, toţi trei.
- Da.
- Nu, mă tem că nu.
- De ce nu?
- Ai fost răcită, draga mea.
- De aceea.
- Nu este din sticlă, să ştii.
- Domnule.
- Splendidă dimineaţă.
Salutare, dle Fullerton.
Inspectore, progresaţi în
urmărirea nebunului?
Da.
Domnul Leopold, nu-i aşa?
Este foarte drăguţ!
Este un cadou, probabil ?
Am pus bani la ciorap.
Foarte perspicace.
În locul dvs, nu aş acorda prea
multă atenţie celor spuse de Joyce.
- Serios?
- Au fost numai scorneli.
Pe cine din lumea asta ar fi
văzut EA că a fost ucis?
Presupun că vă aşteptaţii ca eu să fiu
trist şi sa miorlăi în legătură cu situaţia,
dar nu sunt.
Ştiu că a fost sora mea şi toate
cele, însă nu prea am plăcut-o.
O femeie extraordinară, dna Reynolds.
Chiar minunată.
Nu-i carnea şi sângele fetei,
bineînţeles, dar totuşi, foarte stoică.
Sunteţi domnul Poirot, nu-i aşa?
Da, într-adevăr , dle pastor Cotterill.
Pardon, dar aţi spus
"nu-i carnea şi sângele fetei"?
Mamă vitregă.
Spuneţi-mi, dacă se poate,
despre fată, Joyce Reynolds.
*** era?
Ei bine, nimeni nu doreşte să
vorbească de rău morţii, dar...
mă tem că ea, mai curând tindea
să inventeze anumite lucruri.
Mereu spunea poveşti grandioase.
Îmi amintesc că unchiul ei a
fost în vacanţă, în India.
şi ne-a făcut pe toţi să
credem că ea a fost acolo.
Vorbea despre un Maharaja
şi că împuşca tigrii, elefanţi şi tot aşa.
Înflorea poveştile de fiecare dată.
Erau mai mulţi tigrii... cu mult mai
mulţi tigrii decât era posibil.
Şi ea nici măcar nu a fost acolo.
Dar asta nu înseamnă că fiecare povestire
pe care a spus-o, a fost o minciună.
Scuzaţi-mă, dacă sunteţi amabil.
Domnişoară Whittaker!
Trebuie să fiţi domnul Poirot.
Am aflat că sunteţi aici.
Domnişoară.
Dacă aveţi plăcerea, spuneţi-mi
despre sărmana dvs prietenă,
domnişoara Beatrice White.
La ce vă referiţi?
Beatrice... de ce?
Ei bine, poate fii relevant
în moartea copilei, Joyce Reynolds.
Dar *** ar putea fi? Nu a fost nimic
suspicios în legătură cu moartea Beatricei.
A fost un accident.
Ancheta a stabilit că a fost un accident.
Dar până la ora actuală,
nimeni nu sugerează contrariul.
Ea a însemnat pentru dvs foarte mult.
Beatrice a fost cea mai bună persoană
pe care am cunoscut-o vreodată.
Am ţinut la ea foarte mult,
domnule,
iar eu am descoperit cât de mult a
ţinut ea, abia când a fost prea târziu.
O zi bună, domnule.
Domnişoară Whittaker?
Sunteţi în regulă?
Da. Chiar foarte bine, mulţumesc.
Aici este locul unde s-a întâmplat,
nu-i aşa?
Biata dvs prietenă.
Ştiu *** este să pierzi pe cineva.
Dar durerea trece în timp,
credeţi-mă.
Eu...
Nu pot să nu mă gândesc la ceea
ce ar fii putut să fie.
- Înţelegeţi?
- Bineînţeles.
Foarte mulţi dintre noi şi-au
pierdut apropiaţii, nu-i aşa?
Iar acum sărmana dnă Reynolds.
Acea femeie.
Mă sperie, mai degrabă.
Punând totul în mâinile Atotputernicului
şi planurilor Sale de nepătruns.
Ei bine, consider că toţi judecăm
în felul nostru.
Vrea ca toţi să credem că
ea este modelul creştin.
dar prea multă caritate în acea
inimă nu este, ăsta vă pot spune.
Reynolds o dorea pe Beatrice
afară din şcoală.
Ei bine, până la urmă a fost
*** a vrut ea.
- Nu puteţi sta la distanţă.
- Domnule.
Doamna Butler mi-a spus
că această grădină este deschisă publicului
şi totuşi acest loc minunat,
este pustiu.
Da. Se presupune că aduce
ghinion.
Sunt superstiţii vechi, rămase
din timpul Războiului Civil.
- Serios?
- Da, da.
Generalul Witchfinder foarte
activ a fost prin părţile acestea.
Foarte multe vrăjitoare bătrâne
erau scufundate la moarte.
*** "scufundate" ?
Scufundate, da. Păi... Înecate.
Cândva a fost un lac,
pe undeva pe aici
şi obişnuiau să pună vrăjitoarele
acuzate, pe un scaun plutitor
scufundându-le în apă.
Dacă plutea, ea era vinovată
şi dacă se scufunda, era nevinovată.
O situaţie cam fără scăpare,
sincer.
Da.
Curios este că tind să cred,
nu-i aşa,
că această grădină aşa frumoasă
a doamnei Llewellyn-Smythe
a fost aproape moştenită
de altcineva.
Ce vreţi să spuneţi?
Ei bine, cererea acelei străine,
Olga Seminoff.
Ah, aceia. Da, da. A fost amuzantă.
Tipic ei să ţintească sus.
- Deci o cunoşteaţi?
- Da.
Mereu populară în preajma tinerilor
din Woodleigh Common.
Vreţi să spuneţi că ea
poseda moravuri uşoare?
Păi, am putea spune şi aşa.
Tânăra Olga, a fost o frumuseţe cu părul
de culoarea corbului.
I-aţi fost admirator,
domnule?
Nu, nu, nu. Deloc genul meu.
- Vă îndreptaţi spre casă?
- Da.
Am un prânz programat cu dna Drake.
Aveţi grijă de dvs, vechi tovarăşe.
Veţi rezista doar dacă vă uitat
la reflecţia ei într-un scut lustruit.
Domnule.
Sven Hjerson şi-a îngustat ochii
şi a început să studieze camera.
Realizezi, cu siguranţă,
că ucigaşul era în balon în
tot acest timp?
Nu, nu, nu. Nu aşa funcţionează,
aşa-i?
Nu putea să fie acolo decât dacă
semna în registrul otrăvurilor.
Miranda, dragă, eşti atentă?
Oh, da. Scuze. Scuze, doamnă Oliver.
Unde am rămas?
Tocmai am realizat că trebuie să
elimin una din ideile mele preferate.
Păcat.
- Vi se întâmplă des?
- Mai des decât ai crede.
Câteodată trebuie
ca cineva să sacrifice copiii altcuiva.
- Sa sacrifice...
- Scuze, scuze.
Nu mi-am dorit ca asta să sune...
Doamne!
Uite-mă mergând mai departe
cu cartea mea absurdă.
Este perfect în ordine, sincer.
Este drăguţ să vă am prin preajmă.
Serios? Nu pot spune că am fost chiar
o companie efervescentă.
Chiar şi aşa.
Mereu am fost doar noi două.
Cred că mami se simte teribil de singură.
Te rog lasă cartea aceea
deoparte, Edmund.
Da, mami. Scuze.
*** ne găsiţi în Woodleigh Common,
domnule Poirot?
Common (obisnuiti)?
Într-adevăr, foarte deosebiţi,
domnişoara Frances.
Frankie, te rog.
Adică, să iţi numeşti fiica
Frances Drake...
Ţi-am spus de o mie de ori ...
doar oamenii ignoranţi fac glume.
Da, dar eu sunt cea care trebuie să
suport.
Le-am auzit pe toate...
Armada, jocul de mingi...
Mi s-a cerut chiar să arunc impermeabilul
peste o băltoacă
pentru o regină sau alta.
I-am uitat numele.
A fost Raleigh, nu Drake.
Taci, Edmund.
- Locuiţi aici de multă vreme?
- În jur de 10 ani.
Soţul meu şi cu mine am venit aici să
stăm cu mătuşa mea.
Noi am fost singura familie pe care
ea a avut-o.
- Da. Doamna Llewellyn-Smythe.
- Exact.
Şi pe urmă săracul tati, a murit.
Călcat de o maşină.
Nişte tineri care mergeau
cu viteză mare.
Şi când mătuşa Louise a murit,
casa ne-a revenit nouă.
Cu toate acestea, a fost un moment
în care ne-am îndoit.
Toată agitaţia aia
cu mizerabilă acea.
*** se numea? Molotov?
Nu te preface
că nu-ţi aminteşti numele Olgăi.
Biata fată.
Mi-a părut rău pentru ea.
- Mie nu... Ce căţea.
- Ai grijă la limbaj, Frances!
Măcar Olga a fost cu adevărat ataşată
de mătuşa Louise, spre deosebire de tine.
Tu mereu te răţoiai la ea.
Credea că eşti
băiatul mamei cel plângăcios.
Copii!
- Voi aduce vinul.
- Doamnă.
Nu sunt pe deplin sigură unde este,
acum că nu mai avem un bărbat în casă.
Doamnă Baker?
*** vă merge investigaţia,
domnule Poirot?
Chiar credeţi că
Joyce spunea adevărul?
Ei bine, momentan încă este o crimă
nerezolvată aici în Woodleigh Common.
Aceea a domnului Lesley Ferrier,
copistul avocatului
Şi cred că el a fost o cunoştinţă
apropiată a dumneavoastră, dră.
Cu siguranţă Lesley era atractiv,
dar era...
...profund inadecvat.
Ţi-ai petrecut aproape tot timpul atrasă
de ochii verzi ai acelui monstru,
nu-i aşa, surioară?
Oricum, totul între noi s-a
terminat când... s-a întâmplat.
S-a terminat totul, da. Parcă şi acum
*** se sparge faianţa.
Succes! Un vin de epocă.
Îmbuteliat pentru jubileul
Reginei Victoria.
Ce spuneţi, domnule?
O degustare rapidă şi pe urmă o plimbare
reconfortantă prin grădină?
Pare diavolesc sa continuîm, dar mătuşei
Louise îi plăcea, aşa că...
- O, serios. Este de netolerat.
- Mamă.
Îşi bagă nasul. Este enervant.
Nu voi mai suporta un astfel comportament!
Mama, nu!
Pleacă de lângă această casă!
Nu eşti bine primit!
Pardon!
Am fost destul de clară cu tine, domnule
Garfield, în numeroase ocazii,
că nu sunt de acord ca tu să stai în
preajma acestor locuri!
Îmi pare rău, dar nu mă pot abţine!
Este prea frumos aici!
Deci, dacă nu vă supăraţi,
eu trebuie să-mi îngrijesc astra blanca folias.
Pe curând!
Este ceva ce nu-mi place la acest om!
Ceva ciudat!
- N-aş fi surprinsă deloc dacă...
- Nu, nu, nu doamnă.
Michael Garfield nu este responsabil
de moartea lui Joyce Reynolds.
Era în Atena la momentul crimei.
Poirot, deja a verificat
şi sursele lui Poirot
sunt impecabile.
- Tu erai?
- Nu sunt surprinsă deloc că te-ai speriat.
Deloc surprinsă.
- Te pot ajuta?
- Jeyes Fluid.
Nu se poate să fi trecut de această
pierdere aşa repede.
Păi, aş putea spune,
aş fii putut să mai aştept.
Străinul acela a trecut pe la mine.
- Mi-a pus întrebări.
- Serios?
Era interesat în principal de
Olga a ta.
- Nu a mea.
- Păi, t-u ai fost acela
care a făcut ca toate acele fete
să vină aici.
- Şi n-a mai venit nici una de atunci.
- Am întrerupt programul.
Olga m-a dezamăgit.
Ne-a dezamăgit pe toţi.
Tot timpul mă întreb ce ai
obţinut tu din asta.
- La ce te referi?
- Găsindu-le de lucru tuturor acelor orfani.
- Pentru ce ai făcut-o?
- Datoria mea de creştin, nimic mai mult.
Bineînţeles, au fost câteva
cheltuieli minore.
Îţi spun noapte bună atunci.
Vise plăcute!
Şi dacă poţi, aminteşteţi de
dezinfectant, părinte.
Locul acesta are nevoie de o
curăţenie generală.
Febra m-a făcut să-mi reamintesc de
petrecerea de Halloween.
Calmaţi-vă şi spune-ţi-i lui Poirot
ce s-a întâmplat.
A fost în timpul acelui joc stupid.
A fost distractiv, sunt sigură.
Dar am fost foarte obosită apoi.
S-a făcut foarte cald apoi.
Nu lua prea mult...
Am mers pe coridor.
Şi acolo am văzut-o pe doamna Drake.
- Cât de neîndemânatica trebuie că par.
- Se putea întâmpla oricui.
Nu trebuie sa-i lasam pe copii sa
fuga în picioarele goale.
Ce credeţi că a speriat-o?
Trebuie să fi văzut ceva.
Dar uite ce e...
Se uita spre bibliotecă.
- Te-ai prins?
- Da.
Unde a fost găsită Joyce
la scurt timp.
Poate a văzut pe cineva pe care
nu se aştepta să vadă.
- Aţi văzut şi dvs pe cineva acolo?
- Nu.
E ciudat, pentru că doamna Drake
nu pare o femeie
care sî se sperie uşor.
Sunteţi de acord?
Bineînţeles că da.
Nu sunt eu ceea de care trebuie să
vă speriaţi, doamnă.
Uitaţi-vă la dvs.
Aveţii un blestem asupra dvs.
- Hai, Leopold!
- Întâi, soţul tău.
Apoi, fata ta cea mică.
Chiar şi chiriaşul tău!
Toţi morţi,
putrezind în mormânt.
Cine urmează?
Doamnă Drake,
înţeleg că în timpul petrecerii,
aţi avut de a face cu un accident?
- Un accident?
Cu vaza aceea care s-a spart.
A fost foarte iritant.
Observasem mai devreme că florile
aveau nevoie de apă.
Petrecerea era în toi,
aşa că am luat vaza,
am coborât în vestibul
şi am umplut-o.
Ce s-a întâmplat apoi e că
mi-a scăpat din mâini.
O mizerie îngrozitoare în tot holul.
Foarte prostesc din partea mea.
M-am simţit ca o idioată
în faţa oaspetelui nostru de onoare.
Doamna Oliver?
Ea a fost ceea
care s-a gândit
că... ceva va speriat,
sau a fost ceva... neaşteptat
pe care l-aţi observat.
Nu, nu am văzut nimic neaşteptat.
Ce să fi fost de văzut?
Toată lumea juca snapdragon.
Nu aţi văzut, poate, pe cineva
care a deschis uşa bibliotecii?
- Uşa bibliotecii? Nu, cu siguranţă nu.
- Sunteţi sigură, doamnă?
Nu este bine să ascundeţi
anumite detalii faţă de Poirot.
Nu sunt obişnuită să fiu acuzată
că mint, domnule!
Nu, doamnă, deloc!
Poate să fie o explicaţie
foarte simplă pentru toate astea.
Dar trebuie să realizaţi, doamnă.
că dacă aţi văzut pe cineva
în bibliotecă, în acel moment,
poate aţi văzut însuşi criminalul!
Şi rămânând tăcută
puteţi fii într-un pericol
foarte grav.
- Apreciez îngrijorarea ta.
Dar vă asigur, nu sunt în pericol.
Deloc în pericol.
Cred că vremea se răceşte.
Nu pot să înţeleg ***
poţi sta aici.
Sunt un morbid incurabil.
Sau încă nu ştiai?
Ce citeşti?
Lucruri fascinante.
- Vechea religie.
- Despre ce e?
Unele practici nu au murit,
precum în oraşe,
Practici?
- Te referi la modul în care Joyce a fost...?
- Pe vrăjitoare
să nu o laşi să trăiască.
Bună ziua, domnule Poirot.
Domnişoară Butler.
Nu trebuie să fiţi singură aici!
- Mama dvs vrea...
- Sunt în siguranţă.
- Ştiu sigur asta.
- Da, este magnific.
Nimeni nu ştie unde sunt
când vin aici.
Stau în copaci şi privesc.
Îmi place să văd ***
se petrec lucrurile.
Şi ce anume priviţi,
domnişoară?
Păsări şi veveriţe,
lucruri de genul ăsta.
- Şi oameni?
- Uneori.
Dar nu mulţi oameni vin pe aici.
Ce s-a întâmplat, dră?
Mă gândeam la Joyce.
Îmi lipseşte.
Obişnuiam să ne împărtăşim secretele.
Dar nu va spus niciodată de crima
pe care a văzut-o?
Joyce nu mi-a spus niciodată
că a văzut o crimă.
- Iată codicilul.
- Mulţumesc.
Foarte drăguţ din partea dvs,
domnule inspector.
Nu am făcut-o pentru dvs.
Se pare că aveţi prieteni de rang înalt,
prieteni la Scotland Yard.
Este exact *** i-a fost spus lui
Poirot.
Doamna Llewellyn-Smythe
lasă toată averea
Olgăi Seminoff.
- Absurd, de sigur.
Este un fals.
Nu unul foarte bun.
Şi semnătura martorilor,
domnul şi doamna James Jenkins?
Ciudatul bătrân şi nevasta lui.
A emigrat în Australia
imediat după ce bătrâna a murit.
- Şi au fost contactaţi?
- Nici vorbă.
Semnăturile au fost falsificate,
contrafăcute
ca şi restul codicilului.
Este posibil ca Poirot să verifice
posesiunile lui Lesley Ferrier?
De ce nu?
E ca şi blestematul Liberty Hall
pe aici.
Aşa o confuzie.
Da, cu siguranţă acesta este codicilul.
Falsul.
- Nu, domnule. Greşiţi.
- Pot să vă asigur că...
Nu, nu, domnule.
Acesta este codicilul
care mi-a fost dat
de către inspectorul Raglan.
Şi acest document a fost examinat
de către experţi
şi declarat că fiind un fals.
- Atunci acesta ce e?
- Acesta este codicilul
pe care l-am descoperit
căutând prin lucrurile personale
ale fostului dvs angajat,
Lesley Ferrier.
Sunteţi conştient, domnule Fullerton,
că împreună cu alte mici
delicte ale lui Lesley Ferrier,
există şi o pedeapsă de 3 luni
de închisoare
pentru fals?
- Doamne fereşte!
Deci Olga Seminoff l-a făcut să
falsifice testamentul?
Cu siguranţă aşa pare.
- Păi, asta e ciudat.
- De ce?
Nu sunt un expert,
dar mi se pare că Ferrier
a făcut o treabă mult mai bună cu acesta
decât cu acela pe care mi l-a trimis mie.
- Bună seara, doamnă Drake.
- Bună seara.
Idiotule!
- M-ai speriat de moarte!
- Noaptea lui "Guy Fawkes"
este aproape de noi, doamnă Drake.
Nu trebuie să vă speriaţi.
Oh, Dumnezeule!
Ca şi blestemata de soră-sa.
Domnule inspector?
Continuaţi să cautaţi după nebunul
care a scăpat?
Păi, domnule Poirot, renunţ.
Mă veţi ajuta, nu?
Deci acum vreţi să-l implicaţi pe Poirot
în investigaţie?
Voi asculta de oricine acum.
- Un moment.
- Sigur.
Domnişoară.
O descoperire cutremurătoare, nu?
Mi-a reamintit totul.
De Beatrice.
Aici au găsit-o.
Şi moartea domnişoarei Beatrice White,
n-a fost un accident, nu?
- Beatrice nu a fost omorâtă!.
- Nu, nu, nu, nu omorâtă.
Poirot s-a gândit la ce i-aţi spus
în curtea bisericii.
Am ţinut la ea foarte mult, dle.
Şi am descoperit că ţinea şi ea la
mine când a fost prea târziu.
Când a fost prea târziu!
- *** aţi descoperit sentimentele ei?
- Eu...
A fost un bileţel, nu?
S-a sinucis.
Dumnezeu ştie,
Am crezut că e destul de fericită.
Dar Beatrice...Beatrice
nu a putut niciodată să se împace
cu adevărata ei natură.
Nu mă putea iubi în felul...
Nu am spus poliţie despre
bileţel.
Am vrut să o salvez
de ruşinea finală.
Un gest grav în faţa Domnului.
Am crezut că pot face cel puţin
asta pentru ea.
De-am fi putut fi lăsate singure.
Lăsate în pace.
Iov, părinte Cotterill,
Iov a fost pedepsit de către Dumnezeu
exact ca şi mine.
Totul i-a fost luat.
Într-adevăr, dragă doamnă, aceste
lucruri sunt trimise ca să ne încerce.
Aşa a dorit. Întâi mi l-a luat
pe Albert,
apoi Joyce, acum l-a chemat pe dragul
de Leopold.
Părinte Cotterill.
- Doamnă, vă prezint...
- Focul Domnului
a căzut din cer
şi a ars oile tale şi pe robii ta
şi i-a mistuit. Şi am scăpat doar
eu şi am venit să-ţi dau de veste!
- Nu a fost îngrozitor? Foarte îngrozitor.
- Într-adevăr.
Părinte Cotterill, pot
avea o vorbă cu dumneavoastră?
- Bineînţeles.
- Doamna Goodbody mi-a spus
că dumneavoastră sunteţi responsabil
pentru prezenţa Olgăi Seminoff
aici în Woodleigh Common.
- Olga, da.
Am început un mic proiect,
Un fel de schimb de experienţă.
Am vizitat Cehoslovacia
cu ceva timp în urmă
şi am ţinut legătura cu câteva biserici
de acolo.
Multe familii doreau
ca fiicele lor
să se realizeze,
căutând oportunităţi în ţara noastră.
Am fost bucuros să îi ajut.
Şi Olga Seminoff,
era una dintre ele?
Da, am aranjat să stea la
casa doamnei Llewellyn-Smythe.
Este foarte frumos din partea
dumneavoastră, domnule.
Am făcut ce am putut.
Am încercat să o ţin sub observaţie.
Şi acest proiect de caritate
nu mai funcţionează?
Nu. Dispariţia Olgăi l-a dus
la un sfârşit subit.
Părinţii ei încă îmi mai scriu,
învinuindu-mă pe mine.
- Învinuindu-vă?
- Ea nu a ţinut legătura cu ei.
Şi nu s-a întors acasă.
Doi ani au trecut.
Cu siguranţă nu din vina mea.
- Fata era o probleme, domnule.
- De ce spuneţi asta?
Păi, nu pot ştii toate detaliile,
dar doamna Llewellyn-Smythe a venit să mă
vadă într-o noapte.
Era într-o stare deplorabilă.
Totul e din cauza Olgăi.
- Ce a făcut, dragă doamnă?
- Este prea mult răutate
în lumea aceasta. Este foarte supărător.
- Care este problema?
Poate fi adevărat?
Dacă e, nu am ce să fac.
Trebuie să implic poliţia.
Dar o, scandalul.
- Vreţi să vorbesc eu cu ea?
- Nu, uitaţi că am venit la dvs.
O să rezolv problema în felul meu.
Atunci nu ştiam
despre ce este vorba
dar apoi când toată treaba cu
codicilul falsificat a ieşit la suprafaţă...
Olga a fost o greşeală.
Asta e tot ce a fost.
Mă gândesc unde o fi acum.
Eu... nu am ştiut ce să fac,
înţelegi?
Da. În regulă. Am fost eu.
Uneori sunt necesare sacrificiile.
Înţeleg asta acum.
Este cineva la uşă.
Doamna Drake doar ce a auzit
despre săracul Leopold.
Nu mă voi ierta niciodată.
Normal că aţi avut dreptate, domnule.
Trebuia să vă spun ce am văzut
dar am crezut... Am crezut...
Calmaţi-vă, doamnă.
Spuneţi-i totul lui Poirot.
Am crezut că e mai bine să nu vă spun,
trebuie să mă credeţi.
Dar acum... Dacă v-aş fi spus, poate
l-am fi salvat...!
Începeţi cu începutul, doamnă.
Da.
Am văzut ceva, în noaptea
aceea, pe hol.
Uşa bibliotecii se deschidea încet...
Şi l-am văzut.
- Pe cine, doamnă?
- Leopold.
Bineînţeles, m-a speriat.
Credeam că joacă snapdragon
cu ceilalţi.
Şi mai mult, avea o privire
foarte ciudată.
A fost tot timpul un băiat ciudat.
Nu prea în regulă, înţelegeţi?
Felul în care se uita, m-a tulburat,
şi de aceea am scăpat vaza.
Oh, dragă! Eşti toată udă!
Ce neîndemânatică trebuie să
crezi că sunt.
Nu m-am gândit la asta atunci,
doar mai târziu,
mai târziu când am găsit-o pe Joyce
şi am început să mă gândesc că...
Şi aţi ajuns la concluzia că
domnul Leopold...
- Şi-a omorât sora, nu?
- Dumnezeu să mă ierte, aşa am crezut!
Şi apoi, când aţi venit să mă interogaţi,
nu am putut spune nimic.
E aşa tânăr...
Era aşa tânăr.
Nu putea să ştie ce făcea.
Cred că mă gândeam că îi pot
acorda un tratament
şi nu să-l trimit într-o
instituţie îngrozitoare.
Înţeleg, doamnă.
Faptul că a fost ucis
schimbă foarte mult lucrurile...
Trebuie să fi plecat de acolo
şi apoi să-şi găsească sora moartă.
Şi asta trebuie să-i fi dat un
şoc îngrozitor.
Nu pentru că a ucis-o, ci pentru
că a găsit-o moartă.
Oh, Doamne! Cine ar fi putut
face aşa lucruri oribile?
Poirot va descoperi totul, doamnă.
Nu va mai dura mult de acum.
Deci, este profesoara cea din poză.
Unde ne duce asta?
Bătrâna otrăvită
sau copistul avocatului?
- Doreşte cacao, cineva?
- Nu, merci, doamnă.
Ce crezi, Judith?
Cât i-a luat Rowenei Drake
să dezaprobe legătura fiicei ei
cu un pungaş ca şi Ferrier?
Destul ca să ucidă?
Ori poate doamna Reynolds
a fost atrasă în secret
de chiriaşul său?
Şi unde a plecat Olga?
M-am gândit că
preotul poate să o protejeze.
Şi apoi... Mai este
doamna Goodbody. Ea este ciudată.
Vă implor, doamnă, Nu este una din
poveştile dvs fictive.
Trebuie să avem de a face
doar cu adevărul.
- Doar încerc să ajut.
- Ştiu asta, Ariadne.
Piesa finală a puzzle-ului îi
va descoperi lui Poirot întreg adevărul.
Victima. Tot timpul trebuie să ne
întoarcem la victimă;
personalitatea ei, natura ei.
Aceasta este cheia!
Ce a spus toată lumea lui Poirot
despre domnişoara Joyce Reynolds?
E o mincinoasă, spune poveşti cusute cu aţă albă,
e doar o mică mincinoasă!
Deci, când ea pretinde că a fost
martoră la o crimă,
nimeni nu o crede.
Şi totuşi este... moartă.
Domnule?
Am fost un imbecil!
Cel mai mare imbecil!
Asta a fost tot timpul!
Maharaja.
- Ce?
- Tigrii, doamnă. Elefanţi.
Îmi amintesc că unchiul ei a fost
în India.
O completa de fiecare dată.
Ea nu a fost niciodată!
Ea nu a fost niciodată!
Ea a conceput o poveste.
O crimă care a fost văzută de altcineva.
Cineva cu care îşi împărtăşeşte
secretele.
Miranda!
Fiica dumneavoastră, doamnă.
Este într-un pericol foarte mare.
Miranda?
Miranda!
Sper doar că încă mai avem timp.
Eşti sigur că mama nu se va îngrijora?
Mulţumesc, domnule Inspector.
Ne vom întâlni acolo cu el.
Haide, Ariadne!
Este aşa frumos. Luminos ca şi ziua.
Arăţi haios!
Nu mă supăr că râzi.
Nimeni nu poate auzi.
Să luăm loc.
Ştii, oamenii obişnuiau să se
închine aici.
Soarele şi luna şi stelele.
Şi obişnuiau să sacrifice lucruri.
Ţi-am explicat despre sacrificii, nu?
Trebuie să mor
pentru ca alţii să trăiască.
- Pentru ca frumuseţea să trăiască.
- Aşa e.
Ce am văzut,
a fost şi acela un sacrificiu?
- Într-un fel.
- Şi Joyce şi Leopold?
- Este timpul?
- Da.
Acum vom bea pentru trecut şi viitor.
Şi...
Pentru frumuseţe.
Va fi frumos.
Ce gust are?
Ce gust vrei tu.
Este magică, înţelegi?
Chiar magică.
Îţi aminteşti ce am spus, Miranda,
despre întoarcerea la natură?
Uită-te la lună...
..şi vei fi acolo în curând.
Acolo, printre stelele reci.
Nemuritoare.
Acum, ţine paharul şi bea.
Bea.
Bea pentru frumuseţe!
Nu! Dle. Garfield! Dle. Garfield!
Prindeţi-l!
Aţi avut dreptate, desigur.
Joyce doar a repetat ce am spus eu.
Cred că a vrut să impresioneze
pe toată lumea.
Şi asta i-a costat viaţa?
Dar acum tu eşti în siguranţă,
micuţa mea.
Spune-i lui Poirot ce ai văzut.
Am crezut că a fost un accident, înţelegeţi?
Şi nimeni nu a spus nimic în
ziua următoare.
Deci am decis să uit ce s-a întâmplat.
Am fost singură, citind în
grădină, când l-am văzut pe Michel.
Am vrut să îl salut când am observat
ca târa ceva.
Era un cadavru.
Şi de ce nu ai spus nimănui,
Miranda? De ce?
Păi, am crezut că a fost
un sacrificiu.
Michael mi-a spus că sacrificiile
sunt necesare.
Doar astăzi s-a gândit că am fost
eu, nu a fost Joyce
cea care l-a văzut.
Treaba este că nu i-am spus niciodată lui
Joyce că l-am văzut pe Michel,
doar că am văzut o crimă.
- Dar al cui cadavru era?
- Nu ştiu, nu am nici o idee.
Dar nu înţeleg, nu ar fi putut să o omoare
pe Joyce, nu?
Credeam că a fost în Grecia.
Eu şi oamenii mei vom pleca, domnule Poirot.
- Îl ducem pe Garfield la secţia de poliţie.
- Bine, domnule Inspector.
Poate este timpul ca toţi să mergem
la culcare, nu?
Da.
Sau poate este timpul ca Poirot să
vă spună o poveste.
O poveste de Halloween.
A fost o noapte întunecată şi ploioasă.
Nu aşa ar trebui să înceapă o poveste
de Halloween, nu?
Dar chiar aşa a fost noaptea
petrecerii de Halloween,
aici în această casă.
O fetiţă spune...
"Am văzut odată o crimă..."
Dar ce crimă era asta?
Înjunghierea lui Lesley Ferrier,
copistul avocatului?
Înecarea profesoarei,
domnişoara Beatrice White?
Sau poate fi bătrâna doamnă
Llewellyn-Smythe
care a fost de fapt otrăvită?
- Otrăvită?
- Dar toţi aceşti oameni,
incluzând-o pe mătuşa Louise,
sunt îngropaţi în curtea bisericii.
Şi cu siguranţă nu în grădinile noastre.
- Cu siguranţă, domnule Drake.
De fapt, este doar o persoană
care a dispărut de la
Woodleigh Common
şi de care nu se ştie unde este acum.
Şi Poirot crede
că sufletul ei zace îngropat
în această grădină minunată.
Este o străină,
fără prieteni,
domnişoara Olga Seminoff.
Prostii! Olga a părăsit satul după
cascadoria cu codicilul.
Da.
Codicilul despre care toată lumea crede
că este un fals, nu?
Şi într-adevăr, ăsta este un fals.
Dar acesta este actul original.
Vrei să spui că Llewellyn-Smythe
a lăsat totul Olgăi?
- Da.
- Nu fiţi naiv!
Nu, dar este adevărat, doamnă.
Pastorul Cotterill
mi-a spus de conversaţia
pe care a avut-o cu mătuşa dvs.
- Care e problema?
- Poate fi adevărat?
Dacă e, nu am ce face.
Trebuie să implic poliţia.
Dar, scandalul.
Şi despre ce scandal era vorba?
Poate Olga Seminoff
a văzut o poveste de dragoste
ilicită.
O poveste de dragoste
dintre domnul Michael Garfield,
grădinarul,
şi cineva care l-a iubit din tot
sufletul.
Cineva care este determinată să îl aibă
pe Michael Garfield
indiferent cât ar costa!
Şi a transformat acest mic sat
într-un abator...
... nu-i aşa, doamnă Rowena Drake?
Pardon?
Vreţi să sugeraţi că
Michael Garfield şi eu...
Mami nu-l poate suferi pe Michael!
Încă o dată, domnul Drake,
"exact"!
Şi acesta este primul lucru
care l-a făcut e Poirot să suspecteze.
Citatul din Shakespeare ... 'Doamna
protestează prea mult.'
L-aţi iubit, doamnă!
Încă îl mai iubiţi.
Şi aţi pregă*** campania
dumneavoastră de măcelărit.
Este absolut aberant!
Aşa credeţi? Tinerii nesăbuiţi care i-au
cauzat moartea
soţului dumneavoastră nu au fost
niciodată prinşi, nu?
Mă gândească ce o să găsească
inspectorul
dacă va căuta alibiurile
dumneavoastră şi ale lui Michael Garfield
în ziua când soţul dumneavoastră
a fost ucis.
v-aţi hotărât să vă opriţi atunci, doamnă?
Acum sunteţi văduvă? Dar continuaţi
să depindeţi financiar
de mătuşa dumneavoastră.
Şi aţi plănui să-i luaţi casa
şi grădina.
Dacă bătrâna va muri, sănătatea
ei fiind foarte şubredă
ce putea fi mai natural decât
inima ei, care era extenuată,
să cedeze?
Dar mai este o problemă!
Necunoscută pentru dvs,
dra Olga Seminoff,
care era devotată cu adevărat
mătuşii dvs
şi-a exprimat suspiciunile faţă de
idila dumneavoastră.
Iar doamna Llewellyn-Smythe
o crede.
Răutatea despre care ea vorbea
cu pastorul Cotterill
se referea la dvs, doamnă!
Numai atunci, acel Lesley Ferrier,
copistul avocatului,
vă contactează spunându-vă
acele veşti teribile
şi anume că mătuşa dvs va dezmoştenit,
atât pe dvs cât şi pe copii dvs,
de care nici nu era ataşată,
lăsându-i totul Olgăi Seminoff?
Aşadar, plănuiţi astfel.
Ferrier, criminalul... va face o
altă versiune a codicilului...
după care va înlocui originalul
cu acesta.
Un fals atât de prost făcut, încât
chiar şi după o mică privire
putea fi discreditat iar cererea
Olgăi Seminoff era anulată.
Şi, desigur, dvs şi Michael Garfield
sunteţi de acord cu planul acesta.
Acum sunteţi liberă să vă descotorosiţi
de mătuşa dvs.
În ceea ce priveşte moartea ei,
totul era conform planului.
Despre Olga Seminoff se crede
apoi că doreşte doar averea.
Dar ea însăşi nu înţelege
ce s-a întâmplat.
Codicilul se demonstrează acum
ca fiind un fals,
aşadar, fiind atât de disperată a
hotărât să vină la dvs, dnă Drake?
Ştiam. Ştiam asta în interiorul meu.
A-ţi omorât-o pe stăpâna mea.
La fel şi pe soţul dvs înainte!
Delirezi, dră!
Pentru numele lui Dumnezeu,
opreşte-te!
Nu meriţi să locuieşti în locul
ăsta atât de minunat!
Este al meu. Este al...
Şi această poveste a carnagiului...
şi ororii, încă nu s-a terminat.
Nu, nu încă. Ferrier nu va apuca
să primească răsplata pentru ajutorul dat,
falsificarea codicilului. Nu!
Ferrier?
Dle Garfield.
Cred că sunt toţi acolo.
A fost o plăcere să facem
afaceri împreună.
Plăcerea este de partea mea.
Şi în sfârşit.
Amândoi sunteţi de acum în siguranţă.
Casa mătuşi dvs este a dvs
Banii mătuşii dvs sunt ai dvs.
Şi desigur, mult preţuită grădină.
Este paradisul dvs.
Dar pământul acesteia este
îmbibat de sânge nevinovat
iar fructul...
Este negru şi amar.
Şi, ce? Dar după doi ani, la o simplă
petrecere pentru copii
o auziţi pe o fetiţă spunând că
odată a asistat la o crimă.
Am văzut odată o crimă.
Iar sufletul dvs, care este
plin de atâta vinovăţie
vă tresare.
Spune, Joyce, ce este
cu acea crimă?
E adevărat. Chiar am văzut una.
- Unde?
- În grădina dvs.
Pe atunci nu am înţeles,
dar acum ştiu.
Ei bine, eu te cred, spre
deosebire de ceilalţi.
Pariez cu tine o jumătate de coroană că
nu poţi apuca acel ultim măr şi lighean.
- Pun pariu că pot.
- Arată-mi atunci.
Şi abia după ce a fost comisă
această crimă oribilă,
aţi înţeles că eraţi udă.
Niciun adult nu a jucat atunci...
"pescuitul" merelor.
Atunci aţi înţeles imediat cât
de suspect veţi părea,
punând la cale o decepţie
atât de bine gândită,
prin care să explicaţi de ce
îmbrăcămintea dvs era udă.
Dragă, eşti udă leoarcă.
Cât de prostuţă trebuie să me crezi.
Aţi dat vina pe accidentul
cu faţa din dreptul uşii
bibliotecii, o privire teatrală.
De aceasta urmaţi să vă folosiţi
mai târziu pentru a nu deveni suspectă.
Michael Garfield,
se întoarce din Grecia,
dvs îi povestiţi ceea ce s-a întâmplat
şi încă odată vă consideraţi
în siguranţă. Dar nu-i chiar
aşa, doamnă.
Fiindcă aţi fost văzută în
timp ce intraţi în bibliotecă,
împreună cu fetiţa, Joyce.
Spune-mi, Joyce, ce-i cu
acea crimă?
- E adevărată. Chiar am văzut una.
- Unde?
Şi Poirot însuşi a observat
... că ...
Domnul Leopold avea dintr-o dată
buzunarul plin de bani în
ultimele zile. *** este posibil?
Deoarece tăcerea îi fusese
cumpărată.
Dar, doamnă, nu eraţi sigură
pentru cât timp,
aşa că decideţi să-l omorâţi pe
domnul Leopold.
V-aţi folosit de acea privire
dinspre uşa bibliotecii
pentru a arunca suspiciunile
asupra lui.
Este atât de tânăr.
A fost atât de tânăr.
Încă o minciună pe care aţi adăugat-o
în agenda dvs de decepţii.
Idiotule!
- M-ai speriat de moarte!
- Noaptea începea de-abia,
doamnă drake, asta-i tot.
Nu aveţi de ce vă teme.
- S-a terminat?
- Da.
Încă mai ai chitanţă?
- Dumnezeule mare...
- Mami?
Chiar, aşa, dle.
A fost într-adevăr o poveste
de groază.
Poate nu veţi zâmbi ironic, doamnă,
când vom deshuma trupul
doamnei Llewellyn-Smythe
pentru a-i examina conţinutul
stomacului ei.
Iar când această grădină
va fi cercetată
pentru a afla ultimul loc de odihnă
al Olgăi Seminoff
fiindcă aici se află, prieteni,
să nu faceţi vreo greşeală.
Într-un loc unde nu se poate
vedea
deoarece pământul
mereu este proaspăt.
Această... grădina de care Michael
Garfield niciodată nu este satisfăcut!
Opera lui de artă!
Sau probabil liniştea dvs,
atât de absolută,
va dispărea atunci când veţi auzi
spunând cu propria sa gură
că Michael Garfield
nu va iubit niciodată.
Mă tem că s-a terminat, bătrânico.
Nu ştiu despre ce vorbeşte.
Într-adevăr, mă îndoiesc că Michael Garfield
a iubit pe cineva în afară de
propria sa persoană.
Dar el avea un secret.
A existat altcineva în viaţa lui.
O altă iubită.
Nu-i aşa, doamnă Butler?
Dumnezeu să mă ajute, aşa este.
Chiar l-am iubit odată şi apoi...
... am început să mă tem. Natura lui,
chiar pasiunea lui pentru frumuseţe
şi creaţie,
era un fel de nebunie.
- Nu i-am spus niciodată despre Miranda.
- Crezi că nu am ghicit, Judith?
Frumoasa mea copilă.
Nu, nu, nu...
Nu! Nu! Nu!
Pe tine ar fi trebuit să te înec!
Tu trebuia să fii fost!
Şi niciodată nu l-ai avut!
Niciodată!
Am fost singura pe care a avut-o.
Pe care a iubit-o vreodată!
Spune că aşa este, Michael.
- Te rog!
- Nu face tam-tam, creatură prostuţă.
Este atât de... nedemn.
Este adevărat.
Am făcut totul doar pentru bani.
Desigur că da.
Şi pentru grădină.
De fapt, chiar mă gândeam să cumpăr
o mică insulă în Grecia,
să o iau de la capăt.
Nu! Nu!
Îmi plac lucrurile frumoase,
şi...
Este ceva greşit în asta?
Nu! Cineva trebuie să aibă bani...
pentru a avea lucruri frumoase.
Mi-ai plăcut atât de mult, Judith.
Odată.
Dar până şi tu ţi-ai pierdut
frumuseţea.
Este ruşinos, nu-i aşa, dle,
că fiecare din noi trebuie să...
veştejească şi să... moară?
Luaţi-l de aici!
Îţi mulţumesc, Hercule.
Domnule!
- Este incredibil.
- Nu.
Imediat ce dna Oliver
mi-a povestit de vază spartă
am început să am suspiciuni
fiindcă ştiam că ucigaşul lui Joyce
Reynolds trebuia să fie ud leoarcă.
Mereu am spus că este o
femeie înspăimântătoare.
A încercat să mă păcălească
cu prelegerea aceea.
Dar despre mine şi Michael?
*** aţi aflat?
Istoria dvs, doamnă.
Nu l-a păcălit pe Poirot.
Soţul dvs mort?
Nu.
Soţul dvs ţinea de
domeniul fanteziei?
O figură tragică, care să ascundă
o vechea aventură a dvs?
Acest soţ, acest pilot,
acest prea-iubit Max...
... şi totuşi nu aveai o singură
fotografie cu el
pe poliţa căminului.
Am vrut să-i ofer Mirandei
o viaţă normală.
O figură a unui tată
iubitor şi altruist,
orice Michael nu era capabil să fie.
Nu l-am mai văzut de ani întregi,
iar apoi apare în acea zi
în Woodleigh Common.
Am încercat să nu-i stau în cale,
mă aşteptam să plece cât de curând,
dar a rămas.
Nu aveam nicio idee că el şi Miranda
au devenit atât de apropiaţi.
Influenţa lui asupra ei...
Era o relaţie.
O relaţie naturală.
Dar nici măcar acest lucru
nu era suficient pentru a-l opri
din a-şi ucide propria-i fiică
pentru a se putea salva.
Ai scăpat norocos, Jude.
Ce urmează? Rămâneţi aici?
Nu cred.
E greu de crezut că s-au întâmplat toate
acele crime odioase.
- Este ca un coşmar.
- Sau o poveste de groază.
Poirot, avea dreptate, nu?
Halloween-ul nu este timpul în care
să spui poveşti macabre,
ci pentru a aprinde o lumânare
pentru cei dispăruţi.
Haideţi, prieteni.
Să facem asta.
Traducerea:
Adr1an, Sister_Sinnister, salazar
hadr1an04@yahoo.com