Tip:
Highlight text to annotate it
X
Orice găină a fost cândva un ou,
orice stejar o ghindă,
orice broască un mormoloc.
Mucegaiul de pe felia aia de paine veche
din fundul frigiderului tău,
nu demult a fost o singură celulă.
Chiar şi tu ai fost cândva doar o sclipire
în ochii părinţilor tăi.
Toate aceste organisme împărtăşesc
acelaşi scop de bază:
să-şi perpetueze propria existenţă.
Toate formele de viaţă pe care le-am descoperit până acum
se menţin în viaţă folosind
practic aceleaşi reguli, materiale şi mecanisme.
Imaginaţi-vă o fabrică plină de roboţi.
Aceşti roboţi au două misiuni:
una, să menţină fabrica în stare de funcţionare
şi a doua, la timpul potrivit,
să înfiinţeze o fabrică cu totul nouă.
Pentru a face aceste lucruri,
au nevoie de instrucţiuni de asamblare,
materii prime,
multă energie,
câteva reguli despre când să lucreze normal,
când să lucreze în regim accelerat,
sau când să se oprească,
şi nişte bani
pentru că până şi roboţii trebuie plătiţi.
Fiecare fabrică are un birou securizat cu planuri
pentru toate configuraţiile posibile ale fabricii
şi seturi complete de instrucţiuni
pentru realizarea tuturor tipurilor de roboţi
de care ar avea nevoie vreodată o fabrică.
Roboţi speciali fotocopiază aceste instrucţiuni
şi le trimit
pentru a ajuta la fabricarea pieselor altor roboţi.
Colegii lor asamblează acele piese
formând alţi noi roboţi,
care sunt transportaţi
la locaţia corectă din fabrică
unde li se dau sculele de care au nevoie pentru a munci.
Fiecare robot extrage energie
de la unitatea energetică centrală,
un cuptor uriaş care poate arde combustibil normal
dar şi reziduuri
dacă nu are combustibil normal sufficient.
Unele zone din fabrică
au condiţii de muncă mai grele,
aşa că aceste zone sunt isolate cu ziduri.
Dar roboţii dinăuntru pot măcar să comunice
cu restul fabricii
prin portaluri specializate
încastrate direct în ziduri.
Şi după *** probabil v-aţi dat seama,
ce descriem aici
este o celulă.
Biroul securizat este nucleul.
Acesta păstrează planurile şi instrucţiunile
ca acid dezoxiribonucleic sau ADN.
Instrucţiunile fotocopiate sunt ARN.
Roboţii înşişi sunt în principal proteine
construite din aminoacizi,
dar deseori folosesc scule speciale
care sunt, sau sunt derivate din,
vitamine şi minerale.
Pereţii dintre secţiile fabricii
şi din jurul fabricii
sunt în majoritate alcatuiţi din lipide,
adică grăsimi.
În majoritatea organismelor,
sursa primară de combustibil sunt zaharurile,
dar în caz de urgenţă,
grăsimile şi proteinele pot fi descompuse
şi *** în cuptor de asemenea.
Portalurile sunt proteine membrană
care permit unor materiale şi informaţii foarte specifice
să treacă prin pereţi la momentul potrivit.
Multe interacţiuni dintre proteinele robot
necesită oarecare stimulent
*** ar fi salariul minim de robot.
Câteva forme simple dar cruciale de bani
sunt transferate între proteine
ca să asigure acest stimulent.
Grupurile de electroni, protoni, oxigen şi fosfaţi
sunt principalele valute chimice,
şi sunt ţinute în mici portofele moleculare
sau sacoşe mai mari pentru siguranţă.
Aceasta este biochimia,
studiul modului în care fiecare element din fabrică
interacţionează pentru a vă menţine viaţa în funcţionare lină
în faţa unor provocări extreme.
Poate e prea mult combustibil;
corpul va depozita cantitatea excedentară ca glycogen sau grăsimi.
Poate nu e sufficient:
corpul va utiliza acele reserve de energie.
Poate un virus sau o bacterie încearcă să invadeze;
corpul va mobiliza sistemul imunitar.
Poate aţi atins ceva fierbinte sau ascuţit;
nervii te vor atenționa ca să te oprești.
Poate e momentul să creezi o nouă celulă,
sau o nouă persoană.
Uluitor, stejari, găini, broaşte
şi, da, chiar tu
aveţi atâtea în comun din aceleaşi
proiecte de bază de roboţi şi de fabrică
încât biocimiştii pot afla multe
despre toate
chiar în acelaşi timp.