Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dragi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă, Paşte Fericit!
Ce mare bucurie pentru mine să vă dau această veste: Cristos a înviat!
Aş vrea să ajungă în toate casele, în toate familiile, mai ales acolo unde este mai multă suferinţă, în spitale, la închisori…
Mai presus de toate aş dori să ajungă la toate inimile, pentru că Dumnezeu aici vrea să semene această Veste Bună:
Isus a înviat, există speranţă pentru tine, nu mai eşti sub jugul păcatului, al răului!
A învins iubirea, a învins îndurarea! Îndurarea lui Dumnezeu învinge întotdeauna!
Şi noi, asemenea femeilor discipole ale lui Isus, care au mers la mormânt şi l-au găsit gol, ne putem întreba ce înseamnă acest eveniment (cfr. Lc 24,4).
Ce înseamnă că Isus a înviat?
Înseamnă că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât răul şi chiar decât moartea,
înseamnă că iubirea lui Dumnezeu poate transforma viaţa noastră, să facă să înflorească acele regiuni de deşert care există în inima noastră.
Iubirea lui Dumnezeu poate să facă aceasta.
Aceeaşi iubire prin care Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om
şi a mers până la capăt pe calea umilinţei şi a dăruirii de sine,
până în iad, în abisul separării de Dumnezeu,
aceeaşi iubire îndurătoare a inundat de lumină trupul mort al lui Isus şi l-a transfigurat, l-a făcut să treacă în viaţa veşnică.
Isus nu a revenit la viaţa de dinainte, la viaţa pământească, dar a intrat în viaţa glorioasă a lui Dumnezeu şi a intrat aici cu omenitatea noastră, ne-a deschis la un viitor de speranţă.
Iată ce înseamnă Paştele:
este ieşirea, trecerea omului de la robia păcatului şi a răului la libertatea iubirii şi a binelui.
Pentru că Dumnezeu e viaţă, numai viaţă, şi slava lui suntem noi: omul cel viu (cfr Ireneu, Adversus haereses, 4,20,5-7).
Dragi fraţi şi surori, Cristos a murit şi a înviat o dată pentru totdeauna şi pentru toţi,
dar forţa Învierii, această trecere de la robia păcatului la libertatea binelui, trebuie să se împlinească în orice timp, în spaţiile concrete ale existenţei noastre, în viaţa noastră de fiecare zi.
Prin câte pustiuri trebuie să treacă, şi astăzi, fiinţa umană!
Mai ales pustiul dinlăuntrul lui, când lipseşte iubirea de Dumnezeu şi de aproapele,
când lipseşte conştiinţa de a fi păzitor a tot ceea ce Creatorul i-a dăruit şi îi dăruieşte.
Dar îndurarea lui Dumnezeu poate să facă să înflorească chiar şi pământul cel mai uscat, poate să redea viaţă oaselor uscate (cfr Ez 37, 1-14).
Iată, aşadar, îndemnul pe care-l adresez tuturor: să primim harul Învierii lui Cristos!
Să ne lăsăm reînnoiţi de îndurarea lui Dumnezeu,
să ne lăsăm iubiţi de Isus,
să lăsăm ca puterea iubirii sale să transforme şi viaţa noastră;
şi să devenim instrumente ale acestei milostiviri, canale prin care Dumnezeu să poată iriga pământul, să aibă grijă de întreaga creaţie şi să facă să înflorească dreptatea şi pacea.
Şi, în acest fel, să-i cerem lui Isus înviat, care transformă moartea în viaţă, să schimbe ura în iubire, răzbunarea în iertare, războiul în pace.
Da, Cristos este pacea noastră şi prin El implorăm pacea pentru lumea întreagă!
Pace pentru Orientul Mijlociu, în special între israelieni şi palestinieni,
care au greutăţi în a găsi calea înţelegerii, pentru a se relua cu curaj şi disponibilitate negocierile şi a pune capăt unui conflict care durează de prea multă vreme.
Pace în Irak, pentru ca să înceteze definitiv orice violenţă
şi, mai ales, pentru scumpa Sirie, pentru populaţia rănită de conflict şi pentru numeroşii refugiaţi, care aşteaptă ajutor şi mângâiere.
Cât sânge a fost vărsat!
Şi câte suferinţe vor mai trebui să fie provocate mai înainte de a se găsi o soluţie politică acestei crize?
Pace pentru Africa, spaţiu, în continuare, de conflicte sângeroase.
În Mali, pentru ca să se regăsească unitatea şi stabilitatea;
şi în Nigeria, unde din nefericire nu încetează atentatele, care ameninţă grav viaţa atâtor persoane nevinovate, şi unde nu puţini, chiar şi copii, sunt luaţi ostatici de grupări teroriste.
Pace în estul R. D. Congo şi în R. Centrafricană, unde mulţi sunt constrânşi să-şi abandoneze casele şi încă trăiesc cu frică.
Pace în Asia, mai ales în Peninsula coreeană, pentru ca să se depăşească divergenţele şi să se maturizeze un reînnoit spirit de reconciliere.
Pace lumii întregi, dezbinată în continuare de lăcomia celor care caută câştiguri uşoare,
rănită de egoismul care pune în pericol viaţa umană şi familia,
egoismul care continuă traficul de persoane, sclavia cea mai răspândită în acest secol XXI;
traficul de persoane rămâne sclavia cea mai răspândite în acest secol!
Pace lumii întregi, sfâşiată de violenţa legată de traficul de droguri şi de exploatarea injustă a resurselor naturale!
Pace pentru Terra noastră! Isus înviat să aducă mângâiere celor care suferă din cauza calamităţilor naturale şi să ne facă păzitori responsabili ai creaţiei.
Dragi fraţi şi surori, tuturor celor care mă ascultaţi, de la Roma şi din orice parte a lumii, vă adresez îndemnul Psalmului:
Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui. Să spună acum Israel că este bun, veşnică este îndurarea lui” (Ps 117, 1-2).
„Dragi fraţi şi surori, veniţi din orice parte a lumii în această piaţă, inimă a creştinătăţii,
şi vouă tuturor, care sunteţi în legătură directă prin mijloacele de comunicare, vă reînnoiesc urările mele: Paşte Fericit!
Duceţi în familiile voastre şi în ţările voastre mesajul de bucurie, speranţă şi pace care an de an, în această zi, se reînnoieşte cu forţă.
Domnul înviat, biruitorul păcatului şi al morţii, să fie de sprijin tuturor, mai ales celor mai slabi şi nevoiaşi.
Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi mărturia credinţei voastre.
Un gând de recunoştinţă specială pentru darul florilor foarte frumoase, care vin din Ţările de Jos.
Tuturor le repet cu afecţiune: Cristos Înviat să vă călăuzească pe voi toţi şi întreaga omenire pe calea dreptăţii, a iubirii şi a păcii!”.