Tip:
Highlight text to annotate it
X
Matematica e omniprezentă, e universală.
Trăim într-o lume plină de oameni și de numere.
Iar lumea asta îmi place.
Pentru mine, numerele și cuvintele seamănă cu oamenii.
Fiecare are personalitatea lui, cifra 4 e foarte timidă,
11 strălucește intens,
89 mă face să mă gândesc la neaua care cade.
Fiecare număr îmi evocă un sentiment, o imagine.
Nici chiar Gioconda n-ar putea rivaliza cu frumusețea lui π.
2030, ce vă spune asta?
Viitorul declanșează în noi o avalanșă de imagini și emoții.
Toată lumea se gândește la el, mulți vorbesc despre viitor.
Unii mult mai mult ca alții.
Ca și *** viitorul ar fi o ființă umană,
fie cel mai bun prieten, fie cel mai aprig dușman.
Eu nu cunosc viitorul.
Îmi amintesc de povestea scriitorului britanic GK Chesterton,
care spunea că unul dintre jocurile favorite ale umanității
se cheamă „să îngropăm profetul”.
În acest joc, ascultăm cu atenție și respect
previziunile tuturor futurologilor.
Apoi, după ce aceștia mor - e inevitabil -
decidem să îi îngropăm cât mai reverențios posibil.
Apoi ne grăbim să facem exact contrariul ideilor susținute de ei.
Așa „funcționează” oamenii.
Oricum ar fi, așa *** arată și această poveste,
un lucru e sigur legat de viitor: moartea nu iartă pe nimeni.
Câți dintre cei de aici vor prinde anul 2030?
(Râsete)
Câți vor simți, vor atinge anul 2030?
Mai sunt 18 ani până atunci, e mult.
E echivalentul unei întregi perioade din viața cuiva.
Haideți să ne gândim la viitorul nostru din 2030 folosindu-ne de statistici.
Să spunem că vârsta medie a celor 1200 de persoane din sală,
bărbați și femei,
e de 40 de ani.
Potrivit statisticilor,
85 dintre cei prezenți nu vor prinde anul 2030.
(Râsete)
(Aplauze)
Potrivit statisticilor,
una din cele 85 de persoane va muri într-un accident rutier,
iar alta de tabagism pasiv.
Fiți atenți la scările care scârțâie
sau la podeaua udă din baie -
doi dintre noi vor sfârși din aceste cauze.
(Râsete)
Cinci vor fi victimele alcoolului.
Creierul a șase persoane va ceda,
opt vor muri din cauza obezității.
Moartea cu coasa va vizita 12 fumători,
inima a peste 40 de persoane va ceda
sau vor muri de cancer.
(Aplauze)
Viețile noastre sunt făcute din același material ca și statisticile,
dar aceste cifre nu revelează decât jumătate din adevăr,
căci suntem, de asemenea, creaturi ale hazardului, sentimentelor, visurilor.
Vă dau un exemplu.
Acum 30 de ani, în 1982,
un om se gândea *** va arăta viitorul lui.
Visase mereu la anul 2000,
mai erau 18 ani până atunci - *** azi 18 ani ne separă de 2030.
Iată ce s-a întâmplat.
Respectivul, Stephen Jay Gould, avea 40 de ani.
Era un paleontolog american cu o carieră strălucită.
Unul dintre cei mai talentați biologi ai secolului nostru,
era căsătorit, avea doi fii
și îi plăceau baseball-ul și biscuiții.
*** de-a putut medicul să-i dea vestea?
I se descoperiseră o formă rară de cancer - incurabilă.
Potrivit statisticilor, mai avea în medie circa 8 luni de trăit.
Dintr-o dată, chiar și Crăciunul și Anul Nou păreau foarte îndepărtate.
Ce a făcut Gould în această situație teribilă?
A făcut ce fac practic toți cei care
primesc o veste proastă:
caută cu îndârjire
și cele mai infime informații optimiste.
Nu vor să renunțe.
Doar 8 luni...
Gould s-a gândit că dacă jumătate din pacienții
atinși de același cancer mor
la mai puțin de 8 luni după ce au fost dignosticați,
asta înseamnă că cealaltă jumătate
trăiește mai mult.
Unii mai trăiau ani buni.
Ideea asta îi dădu putere.
Spiritul lui se agață de ea. Era încă tânăr,
locuia într-un cartie bun,
nu avea alte probleme de sănătate.
Mai avea și o voință de fier,
un temperament puternic, o dorință vie să trăiască.
Șansele să facă parte
din al doilea grup i se păreau mari.
Nu murea decât o dată, nu de o mie de ori
și statisticile nu prea aveau importanță.
Ideea asta deveni mantra sa.
Prietenii, familia i-au cerut să le explice.
„În statistică, media se referă la populații,
nu la persoane”, spune el.
Dacă ar fi să mor de o mie de ori,
în circa 50% din cazuri aș muri în intervalul de 8 luni.
Decesul celor din al doilea grup survine
la o zi, la câteva zile, la săptămâni,
luni sau ani mai târziu.
Cine poate spune când va muri exact
când există o mie de posibilități?”
Pentru Gould, lunile ce au urmat au fost grele,
agitate, pline de griji, suferință și epuizare.
Corpul îi era iradiat,
inundat de medicamente, supus bisturiului.
Pierdu o treime din greutatea corporală.
Părul lui nu rezistă
și cade.
Orele de tratament, singurătatea,
oboseala se suprapun
și îl slăbesc, îl sufocă.
Și totuși supraviețuiește.
Cancerul intră în remisiune.
Doi ani mai târziu, era destul de sănătos
pentru a putea scrie un articol lung:
„Media din statistici nu contează”.
La 10 ani de la publicarea articolului,
e bine sănătos. Gould spune:
„Aparțin unui grup foarte mic, foarte norocos
și foarte select:
grupul primilor supraviețuitori ai unui cancer
incurabil până în acel moment.”
În 2000, Gould e bine sănătos.
Sărbătorește. Are 60 de ani și publică
cea mai importantă carte a sa:
„Structura teoriei evoluției”,
de 1300 de pagini. E a 17-a carte scrisă
de când a fost diagnosticat cu cancer,
acum 20 de ani. La două luni după apariția cărții,
Gould moare ca urmare
al unui al doilea cancer,
fără legătură cu primul.
Și atunci, *** rămâne cu 2030?
Nimeni nu poate să descifreze destinul nimănui,
esența naturii umane e infinită în varietatea ei.
Gould spunea că varietatea constituie realitatea,
și nu un ansamblu de măsurători imperfecte
care vizează o tendință centrală.
Fiecare are viitorul lui. Mulțumesc!
(Aplauze)