Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Mirel-Gabriel Alexa Corector: Cristina Firoiu
Sunt profesor de inginerie
şi de 14 ani predau despre rahat.
(Râsete)
Nu fiindcă sunt un profesor slab, ci fiindcă studiez şi predau
despre reziduurile umane, despre modul în care sunt transportate
prin stațiile de epurare a apelor reziduale
şi despre modul în care construim şi proiectăm stațiile,
pentru a proteja apele de suprafaţă ca râurile.
Mi-am întemeiat cariera ştiinţifică
pe folosirea tehnicilor moleculare de ultimă generaţie,
a metodelor pe bază de ADN şi ARN de analizare a populaţiilor microbiene
din reactoarele biologice şi de optimizare a acestor sisteme.
De-a lungul anilor, am dezvoltat o obsesie bolnăvicioasă pentru toalete
şi se știe că mă furișez în acestea cu mobilul dotat cu aparat foto.
Pe parcurs, am învățat că nu e vorba doar de partea tehnică,
ci există şi un lucru numit „cultura rahatului”.
De exemplu, câţi dintre voi vă spălaţi şi câţi vă ştergeţi ?
(Râsete)
Bănuiesc că ştiţi ce vreau să spun.
Dacă vă spălaţi, folosiţi apă pentru spălarea regiunii anale.
Acesta e termenul tehnic.
Dacă vă ştergeţi, folosiţi hârtie igienică
sau, în unele regiuni ale lumii unde nu e disponibilă,
ziar, cârpe sau pănuşi.
Acestea nu sunt fleacuri, ci e important să înţelegem
şi să rezolvăm problema salubrității. E o problemă gravă.
Sunt 2,5 miliarde de oameni în lume fără acces la condiții sanitare adecvate.
N-au toalete moderne.
Sunt 1,1 miliarde de oameni ce folosesc ca toaletă străzile,
malurile râurilor sau cerul liber.
Termenul tehnic e „defecare în aer liber”,
dar înseamnă, pur şi simplu, să-ți faci nevoile afară.
Dacă trăiești înconjurat de materii fecale, te vei îmbolnăvi.
Vor ajunge în apa potabilă, în mâncare, în mediul imediat.
Naţiunile Unite estimează că, anual, 1,5 milioane de copii mor
din cauza condițiilor sanitare inadacvate.
Un deces ce poate fi prevenit la fiecare 20 de secunde,
171 la fiecare oră, 4100 în fiecare zi.
Pentru a preveni defecarea în aer liber,
municipiile și orașele construiesc infrastructură,
precum latrinele, în zonele suburbane şi rurale.
De exemplu, în KwaZulu-Natal, o provincie din Africa de Sud,
au construit zeci de mii de latrine.
Dar apare o problemă când numărul se ridică la zeci de mii:
ce se întâmplă când latrinele se umplu ? Iată ce se întâmplă.
Oamenii își fac nevoile în jurul toaletei.
În şcoli, copiii își fac nevoile pe podea, apoi lasă urme în exteriorul clădirii
și încep să-și fac nevoile în jurul acesteia,
iar latrinele trebuie curăţate şi golite manual.
Cine le golește ? Niște muncitori trebuie să coboare uneori în latrine
şi să îndepărteze manual conţinutul. E o muncă murdară şi periculoasă.
După *** vedeţi, n-au echipament sau îmbrăcăminte de protecţie.
E un muncitor acolo jos. Sper că-l vedeți. Are o mască pe faţă, dar nu și tricou.
În ţări ca India, castele inferioare sunt condamnate să golească latrinele,
şi condamnarea de către societate nu se oprește aici.
Vă întrebați *** putem rezolva problema şi de ce nu construim
toalete moderne cu jet de apă pentru acești oameni ?
Răspunsul e: nu se poate. În unele zone nu e destulă apă și energie.
Va costa zeci de miliarde de dolari să proiectăm sistemele de canalizare,
să construim instalaţiile, să operăm şi să întreținem sistemele.
Dacă nu sunt construite corect, murdăria din toaletele moderne
va ajunge direct în râuri, ca în multe oraşe în curs de dezvoltare.
Aceasta să fie soluția ? Fiindcă, în esență, foloseşti apă curată
pentru a curăţa toaleta, aceasta ajunge într-o stație de epurare,
ce se golește apoi într-un râu, care e o sursă de apă potabilă.
Trebuie să regândim sistemul de salubritate
şi să reinventăm infrastructura de salubritate.
Pentru a face asta, trebuie să folosim gândirea sistemică.
Trebuie să analizăm întreaga reţea de salubritate.
Începem cu interfaţa cu omul şi apoi trebuie să ne gândim
la felul în care fecalele sunt colectate şi depozitate,
transportate, tratate şi refolosite... Nu doar eliminate, ci și refolosite.
Să începem cu interfaţa cu omul.
Nu contează dacă te speli sau te ştergi, dacă stai aşezat sau ghemuit,
interfaţa cu omul ar trebui să fie curată şi uşor de folosit,
fiindcă să-ți faci nevoile ar trebui să fie agreabil.
(Râsete)
Iar când lărgim posibilităţile de înţelegere a reţelei de salubritate,
tehnologia de colectare şi refolosire n-ar trebui să conteze.
Apoi putem aplica soluţii acceptabile local și adaptate la context.
Astfel putem accepta dispozitive ca toaleta cu sistem de separare a urinei,
prevăzută cu două orificii, unul în faţă, altul în spate.
Cel din faţă colectează urina, cel din spate, materiile fecale.
Astfel se separă urina, ce conține 80% din cantitatea de azot
şi 50% din cantitatea de fosfor, ea putând fi apoi tratată
şi precipitată sub formă de struvită, un îngrășământ valoros.
Materiile fecale pot fi dezinfectate şi convertite în produse finale valoroase.
Sau, conform cercetărilor noastre, poți refolosi apa prin tratarea
în sisteme de epurare in situ: jardiniere sau zone umede construite.
Putem beneficia de aceste posibilităţi, dacă renunțăm la vechea paradigmă
a toaletelor cu jet de apă şi a stațiilor de tratare.
Poate vă întrebați cine va plăti.
Guvernele ar trebui să finanţeze infrastructura de salubritate.
ONG-urile şi organizaţiile de caritate fac tot posibilul, dar nu va fi destul.
Guvernele ar trebui să finanţeze sistemul de salubritate,
așa *** finanţează șoselele, şcolile, spitalele
și alte elemente de infrastructură, ca podurile,
fiindcă ştim, conform studiului realizat de OMS,
că, pentru fiecare dolar investit în infrastructura de salubritate,
primim înapoi între 3 și 34 de dolari.
Să revenim la problema golirii latrinelor.
La Universitatea de Stat din Carolina de Nord
le-am cerut studenţilor să vină cu o soluţie simplă, și iată ideea lor:
un simplu burghiu spiralat modificat,
ce scoate reziduurile din latrină și le depune într-o cuvă de colectare.
Acum muncitorii nu mai trebuie să coboare în latrină.
L-am testat în Africa de Sud şi funcţionează.
Trebuie să fie mai solid şi-l vom testa la anul în Malawi şi Africa de Sud.
Vrem să devină un serviciu profesional de golire a latrinelor,
pentru a crea o mică afacere, profituri şi locuri de muncă.
Sperăm că, pe măsură ce regândim sistemul de salubritate,
vom mări durata de viață a latrinelor,
nemaitrebuind să apelăm la soluţii rapide și absurde.
Accesul la condiții sanitare adecvate e un drept de bază al omului.
Trebuie să oprim exploatarea castelor inferioare şi a oamenilor săraci,
condamnaţi să golească latrinele.
E obligația noastră morală, socială şi ecologică.
Mulţumesc.
(Aplauze)