Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Cristina Nicolae Corector: Ariana Bleau Lugo
În fiecare etapă a vieții noastre
luăm decizii ce vor influența profund
viața omului care vom deveni,
și când devenim acel om,
nu suntem întotdeauna încântați de deciziile pe care le-am luat.
Tinerii plătesc mult
să-și scoată tatuajele pe care au plă*** mult în adolescență să și le facă.
Oamenii de vârstă mijlocie se grăbesc să divorțeze
de aceia cu care ca tineri adulți s-au grăbit să se căsătorească.
Adulții mai în vârstă muncesc din greu să piardă
ceea ce adulții de vârstă mijlocie au muncit din greu să câștige.
Și tot așa.
Întrebarea care mă fascinează ca psiholog este
de ce luăm decizii
pe care sinele nostru viitor le regretă adesea?
Cred că unul dintre motive – o să încerc să vă conving –
e că avem o concepție fundamental greșită
despre puterea timpului.
Toți știm că ritmul de schimbare
încetinește de-a lungul vieții omului,
copiii voștri par să se schimbe cu fiecare clipă,
dar părinții voștri par să se schimbe cu trecerea anilor.
Dar care e numele acestei magice etape a vieții
în care schimbarea trece brusc
de la galop la târâre?
E cumva adolescența? E vârsta de mijloc?
Bătrânețea? Pentru majoritatea oamenilor
răspunsul se pare că e acum,
oriunde se întâmplă să fie acum.
Vreau să vă conving astăzi
că noi toți trăim cu o iluzie,
iluzia că istoria, istoria noastră personală,
tocmai a ajuns la final,
că tocmai am devenit
oamenii care am fost meniți să fim
și care vom fi pentru tot restul vieții.
Să vă dau niște date care susțin afirmația.
Iată un studiu al schimbării valorilor personale în timp.
Iată trei valori pe care le avem cu toții,
dar probabil știți că pe măsură ce crești,
pe măsură ce îmbătrânești, proporția acestor valori se modifică.
*** se întâmplă asta?
Ei bine, am întrebat mii de oameni.
La jumătate le-am cerut să prezică
cât de mult li se vor schimba valorile în următorii 10 ani,
iar celorlalți li s-a cerut să spună cât li s-au schimbat în ultimii 10 ani.
Iar asta ne-a permis să facem o analiză extrem de interesantă
deoarece am putut compara predicțiile
unor persoane de, să zicem, 18 ani
cu cele ale unora de 28 de ani,
și să facem acest tip de analiză pe durata vieții.
Iată ce am aflat.
În primul rând, aveți dreptate,
schimbarea încetinește pe măsură ce îmbătrânim,
dar în al doilea rând, greșiți,
deoarece nu încetinește atât de mult precum credem.
La fiecare vârstă, de la 18 la 68 din setul nostru de date,
oamenii au subestimat foarte tare cât de tare
se vor schimba în următorii 10 ani.
Numim asta iluzia „sfârșitului istoriei”.
Ca să aveți o idee despre magnitudinea efectului,
unim aceste două linii
și veți vedea e că cei de 18 ani
anticipează schimbarea doar în măsura
în care ea se produce efectiv la cei de 50 de ani.
Nu e vorba doar de valori. Sunt multe alte lucruri.
De exemplu, personalitatea.
Mulți dintre voi știu că psihologii susțin
că există cinci dimensiuni fundamentale ale personalității:
nevrotismul, deschiderea la experiență,
agreabilitatea, extraversiunea și conștiinciozitatea.
Din nou, i-am întrebat pe oameni cât se așteptau
să se schimbe în următorii 10 ani,
și cât s-au schimbat în ultimii 10 ani,
și am aflat că,
ei bine, o să vă obișnuiți să vedeți această diagramă iar și iar,
deoarece ritmul schimbării
chiar încetinește pe măsură ce îmbătrânim,
dar la fiecare vârstă, oamenii subestimează
cât de mult li se va schimba personalitatea
în următorul deceniu.
Și nu e vorba doar de lucruri efemere
*** ar fi valorile și personalitatea.
Îi puteți întreba ce le place și ce nu,
preferințele lor de bază.
De exemplu, numele prietenului cel mai bun,
tipul de vacanță preferat,
hobby-ul preferat,
muzica preferată.
Oamenii pot numi aceste lucruri.
Îi întrebăm pe jumătate dintre ei
„Credeți că asta se va schimba în următorii zece ani?”
iar pe ceilalți:
„S-a schimbat asta în ultimii zece ani?”
Și ce aflăm, ați văzut asta de două ori până acum,
și acum din nou:
oamenii prezic că prietenul pe care îl au acum
îl vor avea și peste zece ani,
vacanța care le place acum cel mai mult o să le placă și peste zece ani,
și totuși, cei care sunt cu zece ani mai în vârstă spun:
„Ei bine, asta s-a schimbat mult.”
Contează toate astea?
E asta doar o formă de prezicere eronată fără consecințe?
Nu, contează mult, și o să vă dau un exemplu de ce.
Ne afectează luarea de decizii în feluri importante.
Gândiți-vă acum
la muzicianul vostru preferat de astăzi
și la cel de acum zece ani.
L-am pus pe al meu pe ecran ca să vă ajut.
Le-am cerut oamenilor
să ne prezică, să ne spună
cât ar plăti acum
ca să-și vadă muzicianul actual preferat
susținând un concert peste zece ani,
și, în medie, au spus că ar da
129 de dolari pe bilet.
Totuși, când i-am întrebat cât ar plăti
să vadă persoana care era preferata lor
acum zece ani concertând acum,
au spus doar 80 de dolari.
Într-o lume perfect rațională,
ar trebui să fie același număr,
dar plătim prea mult pentru oportunitatea
de a ne satisface preferințele prezente
deoarece le supraestimăm stabilitatea.
De ce se întâmplă asta?
Nu suntem foarte siguri, dar probabil are de-a face
cu ușurința de a ne aminti
față de dificultatea de a ne imagina.
Cei mai mulți ne amintim cine am fost acum zece ani,
dar ne e greu să ne imaginăm cine vom fi,
iar apoi gândim greșit că, deoarece e greu să ne imaginăm,
nu sunt șanse să se întâmple.
Îmi pare rău, când oamenii spun „Nu-mi pot imagina asta”,
vorbesc de obicei despre propria lor lipsă de imaginație,
și nu despre improbabilitatea
evenimentului pe care îl descriu.
Timpul e o adevărată forță.
Ne schimbă preferințele.
Ne remodelează valorile.
Ne modifică personalitatea.
Părem să apreciem acest fapt,
dar numai în retrospectivă.
Doar când privim în urmă realizăm
câtă schimbare are loc într-un deceniu.
E ca și *** pentru majoritatea dintre noi prezentul ar fi un timp magic.
E o cumpănă pe axa timpului.
E clipa în care am devenit cu toții, în cele din urmă,
noi înșine.
Ființele umane sunt „opere” în evoluție
care în mod eronat cred că sunt lucrări încheiate.
Persoana care sunteți în clipa asta
e trecătoare, efemeră și temporară
ca toți oamenii care ați fost.
Singura constantă din viața noastră e schimbarea.
Vă mulțumesc.
(Aplauze)