Ce e bun despre religie ?

Dacă crezi, ca mine, că scopul religiei este de-a suge toata plăcerea din viată şi să ţi-o scuipe în ochi, ţi-ar fi greu să găseşti ceva pozitiv de zis despre ea; cred ca e important să încerci însă, măcar pentru un echilibru, şi de aceea m-am gândit la unul sau două lucruri plăcute despre fiecare religie în general, şi în special despre cele trei dogme monoteiste care ne-au bântuit, sau îmbogăţit civilizaţia timp de secole. Cele trei dogme deşarte, le consider eu, pentru că au deşertificat atât de mult sufletul uman. Sa incepem cu Islamul. În climatul curent de intimidare şi dezinformare ai crede că este greu să găseşti ceva placut de spus despre Islam, dar eu mă pot gandii la câteva chestii. În primul rand, î-mi place simbolul lor, semiluna. O găsesc mult mai atrăgătoare decât crucea, poate şi pentru că nu are pe nimeni bătut în cuie pe ea. Într-o moschee mare plina de credinciosi rugandu-se impreuna, î-mi place plecăciunea sincronizată. Cred ca este tot timpul foarte bine facuta. Deasemenea trebuie să mulţumim Islamisului radical pentru că ne arată atât de expresiv ce problema enorma poate deveni religia. Dacă n-ar fi fost violenţa moralistă la care am fost supuşi în ultimul timp mulţi încă am trăi cu iluzia că religia e relativ nepericuloasă. Încă odată mulţumiri Islamului radical pentru "îmbărbătarea" primită. La Creştinism apreciez cel mai mult faptul că nu e Islam, mare lucru după mine. Din păcate, este Creştinism, ceea ce-i ia tot hazul. Î-mi place că s-a terminat Inchiziţia şi istoria creştină nu se mai scrie cu sânge. Asta e o evoluţie pozitivă. Recent Vaticanul a găzduit chiar şi o conferinţă despre astromie, lucru remarcabil faţă de poziţia anterioară. Abia acum câţiva ani Biserca Catolică a admis în final că Galileo avea de fapt dreptate şi pământul se roteşte în jurul soarelui. Acesta e şi el un lucru bun, pentru că nu erau obligaţi să o facă. Puteau să-şi ţină gura, şi milioanele de catolici nici nu s-ar fi sinchisit. Desigur putem înţelege de ce le-a trebuit 500 de ani să o facă. Cu o întrebare de o asemenea importanţă, n-au vrut să se repeadă cu judecăţi pripite şi să se facă de râs..... Ce-mi place despre Iudaism? Sincer să fiu, nu prea multe, în afară de faptul că nu ţi se bagă în suflet la tot pasul; asta e o calitate deosebită, care ar trebui copiată şi de alţii. Desigur evreii au cea mai veche din cele trei dogme, şi totuşi ei încă-şi mai aşteptă Mântuitorul. Noi ştim că dacă va apare vreo-dată au să-l condamne din nou pentru blasfemie, ceea ce pare a fi destul de amuzant. Trebuie să ne amintim că religia poate fi şi o sursă de umor, nu doar de mari tragedii, vină, autoincriminare, frică, greutăţi, cruzime şi durere. În afara nebuniei Abrahamice, ce-mi place la Hinduism e că sunt vegetarieni, ceea ce e foarte civilizat. Cam exagerează cu vacile, totuşi. Dar în primul rând Hinduismul nu încearcă să cucerească lumea ca Islamul, o calitate foarte atractivă pentru o religie cu nouă sute de milioane de adepţi. Despre Budism, ce să spun ? O religie fără un Dumnezeu. Magnific. Ca o puşcărie fără ziduri. Deci iată că se pot spune şi lucruri bune despre religie dacă cauţi deajuns. Sigur, puteţi spune: "Toate bune, ai făcut un efort să fii pozitiv, dar de fapt religia e de fapt doar o asigurare pentru după moarte. E o poliţă de asigurare scumpă care dispare subit în momentul în care încerci să o încasezi." Şi poate ai dreptate. De fapt ai putea argumenta că cine-şi bazează necondiţionat morala pe un text antic ar putea foarte bine să-şi preia personalitatea dintr-un microcip. Religia, vei zice, nu are răspunsuri pentru că nu pune nici o întrebare. O respingi mereu, dar se ţine scai de tine, şi nu o mai poţi suporta. Eşti sătul să auzi despre convingerile unora şi zeii şi scripturile lor şi preţioasa lor credinţă, şi ai vrea să-şi ia superstiţiile ridicole cu micile şi cruzile reguli prosteşti şi să şi le bage unde nu pătrunde lumina soarelui. ( vă gândiţi, desigur, la o gaură neagră). Pot înţelege asta. Nu-mi place nici mie modul arogant în care încearcă să-şi impună prejudecăţile dar acesta vrea să fie un film pozitiv, aşa că nu vreau să-l ruinez amintind părţile negative: judecata selectivă, gândirea deziderativă, abandonarea neruşinată a responsabilităţii personale pe care credinţa o îmbrâţişează într-un mod atât inconştient şi laş Mai bine mă concentrez pe părţile bune, şi cel mai bun lucru pe care-l pot spune - şi mulţi credincioşi o spun şi ei - e că religia dă oamenilor speranţă. Le dă optimism pentru viitor, ceea ce e foarte bine. Pentru că, fie şi după secole de represiune, bigotism şi prostii sângeroase, sunt destul de optimist să cred că religia e prea absurdă încât să reziste la nesfârşit, şi mai devreme sau mai târziu inteligenţa umanităţii se va ridica destul încât să vedem ce e de fapt: o păcăleală crudă şi manipulativă care se autosusţine nu prin ridicarea spiritului uman ci prin frângerea lui. Şi sper să vină ziua în care vom fi destul de maturi încât să râdem de noi înşine, pentru că râsul e cel mai bun medicament. Chiar şi în Biblie: "O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh făra curaj usucă oasele." Pildele lui Solomon 17:22 Pace, mai ales celor cu oasele uscate.....