Tip:
Highlight text to annotate it
X
Clar, tranziția va fi complicată,
nu vă ascund asta.
Vom încerca să ne regăsim echilibrul, să fim puțin mai calmi
și vă voi citi un scurt pasaj -
n-o să dureze mai mult de 30 de minute
(Râsete)
dintr-o carte pentru copiii de 6-7 ani
menită să-i ajute să reflecteze asupra întrebărilor fundamentale
pe care și le pot pune.
„Un eșec e ca un prieten adevărat care îndrăznește să ne vorbească
chiar dacă ce urmează să spună e neplăcut.
Eșecurile întâlnite ne oferă multe informații
despre ce nu merge, ce trebuie schimbat,
ameliorat sau poate abandonat.
Dacă nu încercăm să înțelegem eșecurile proprii
și facem tot să le uităm,
ne învârtim în cerc
poate toată viața.”
Evident, sunteți de acord,
când explicăm lucruri abstracte copiilor
folosim fraze scurte, cuvinte simple
și e surprinzător să vezi diferența
cu care un adult răspunde întrebărilor unui copil
și *** răspunde
unui adult, grup de adulți sau chiar populații.
Voi încerca să pun problema
printr-o întrebare simplă -
nu răspundeți toți în același timp, vă rog -
ce forță ne împinge fără încetare să pierdem
simplitatea și -
pardon -
simplitatea și clarviziunea
când lucrurile se complică?
Avem cu toții în cap o multitudine de mecanisme complexe
care intervin când ne confruntăm cu o problemă.
Avem chiar tendința să neglijăm esențialul,
să ne pierdem în explicații complexe,
fără să vedem partea importantă.
Mai rău, uităm
de eșecurile proprii.
Într-un fel, când vorbim de crize,
am vorbit deja de câteva ori,
mă întreb,
oare adevărata cauză a crizelor pe care le traversăm
nu e o lipsă a bunului simț?
Nu voi proceda diferit de colegii mei
pentru a ilustra aceste titluri negative pe care le vedem de decenii.
Avem o succesiune de filme care au toate același scenariu,
actori, sfârșit cu
bucurii, speranțe, tristețe
și dintr-o dată scenariul se repetă iar și iar.
Și atunci, de ce nu răspundem
acestor crize cu cuvintele unui copil?
Oare ar fi mai ușor să explicăm asta
așa *** explicăm copiilor,
prin fraze scurte și cuvinte simple?
Ați putea spune:
„Ia uite-l și pe francezul ăsta, ne spune povești!”
Lucrurile nu sunt atât de simple!
Asta e clar!
Avem cu toții scări de valoare
diferite,
principii pe care e mai bine să nu le exprimăm
sau să le auzim.
Există conflicte de interese,
o transparență care nu există
în civilizația noastră.
*** nu sunt decât eu pe scenă
și nu-mi răspunde nimeni,
îmi voi răspunde singur,
reciproca nu e neapărat valabilă.
Oare ajunge să avem bun simț și să fim simpli în raporturile noastre cu ceilalți
ca să putem evita eșecurile
și, în final, diferitele crize.
Nu cred.
Când
ești penultimul vorbitor,
alții au utilizat deja argumentele următoare,
dar voi continua și voi vorbi despre antreprenori.
Despre două tipuri: cei care sunt mai întâi
agenți economici, să vorbim despre ei.
Frecventez cercurile lor de ceva ani,
înainte să devin eu însumi antreprenor,
când eram „un sclav corporatist fericit”,
am lucrat vreo 20 de ani într-o mare companie.
De când sunt antreprenor, am realizat că
persoanele pe care le frecventez au adesea valori
interesante dacă mă gândesc la ce caut eu
în simplitate: au bun simț,
prudență, simplitate
și poate că totul e fructul
confruntării propriei realități.
Sunt direct responsabili de succesul
și eșecurile lor.
Există antreprenori care constituie exemple,
inovează, și se ocupă de aspectele sociale
și economice ale firmei lor
și alți antreprenori, cei care traversează oceanele,
care urcă munții, de exemplu.
Vreau să mă concentrez pe două personaje
pe care eu și asociatul meu le admirăm:
Sir Edmund Hillary și omulețul care e acolo jos,
Tensing Norgay.
Acești doi oameni au urcat pe Everest, în mai 1953,
iar uneori uităm că Hillary, în 1952,
a încercat prima dată să escaladeze Everestul.
A fost un eșec groaznic.
Asta l-a făcut să spună un lucru care îmi place mult,
vreau să citim împreună, dacă sunteți de acord.
„Everestule, m-ai învins prima dată,
dar data viitoare te voi învinge eu,
fiindcă tu ai terminat de crescut, dar eu încă mai cresc.”
(Râsete)
Nu e foarte amuzant. Pe scurt,
experiența și puterea de convingere
care îi transformă pe acești antreprenori în eroi
pot fi aduse în planul vieții cotidiene.
Nu sunt artist sau filozof,
vreau doar să mă asociez unei școli de gândire,
poate școlii de gândire a antreprenorilor.
Oameni care poate s-au întors la simplitate
în raporturile cu ceilalți,
au confruntat realitatea care e plină de sens
și poate că întoarcerea la valorile fundamentale
ar putea să ne ajute nu să evităm eșecurile,
ci să le anticipăm și poate să le prevenim.
Iată mesajul: să regăsim luciditatea și sinceritatea
pierdute în lumea de azi.
Mulțumesc!
(Aplauze)