Tip:
Highlight text to annotate it
X
Aţi visat vreodată
să călătoriţi în timp,
în viitor, peste câteva sute de ani
şi de acolo să vedeţi viitorul?
Ei bine, călătoria în timp este posibilă
şi mai mult,
a avut deja loc.
Priviţi-l pe Sergei Krikalev,
cel mai mare călător prin timp din istorie.
Cosmonautul rus deţine recordul
pentru cea mai mare durată de timp
petrecută pe orbita planetei noastre,
adică 803 zile, 9 ore şi 39 de minute.
În timp ce era acolo,
el a călătorit în propriul său viitor
cu 0,02 secunde.
Călătorind cu 17.500 de mile pe oră,
el a experimentat un efect
cunoscut ca dilatarea timpului
şi într-o zi, datorită aceluiaşi efect,
călătoria în timp
va fi la îndemâna tuturor.
Pentru a vedea de ce această rapidă călătorie
afectează părţi ale timpului,
trebuie să ne întoarcem în anii 1800,
când doi cercetători americani,
Albert Michelson şi Edward Morley,
au încercat să măsoare efectul
mişcării Pământului în jurul Soarelui
asupra vitezei luminii.
Când un fascicul de lumină se mişca
în aceeaşi direcţie ca Pământul,
ei se aşteptau ca lumina să călătorească mai repede.
Iar când Pământul se mişca în direcţie opusă,
se aşteptau să încetinească.
Dar au constatat ceva curios.
Viteza luminii rămânea aceeaşi
indiferent ce făcea Pământul.
Două decenii mai târziu, A.Einstein se gândea
la motivele
pentru care viteza luminii nu se schimba.
Iar concluziile sale,
au fost formulate în teoria specială a relativităţii,
care a deschis uşa
călătoriei în timp.
Imaginaţi-vă un om pe nume Jack,
care stă în mijlocul unui tren de marfă,
călătorind cu viteză constantă.
Jack este plictisit
şi începe să se joace cu o minge în sus şi în jos.
Dacă Jill ar sta pe platformă,
ce ar vedea ea prin fereastră
pe măsură ce trenul circulă.
Ei bine, pe lângă faptul că Jack
aruncă şi prinde mingea,
Jill ar vedea că se mişcă
uşor în jos spre şine,
ar vedea mingea
urmând o traiectorie triunghiulară.
Asta înseamnă că Jill vede mingea
călătorănd mai repede ca Jack
în aceeaşi perioadă de timp.
Şi pentru că viteza este distanţa împărţită la timp,
Jill vede de fapt mingea mişcându-se mai repede.
Dar dacă mişcarea mingii lui Jack
e înlocuită de două oglinzi
între care ar circula un fascicul de lumină?
Jack vede încă fanta de lumină
iar Jill vede lumina din fantă
*** călatoreşte o distanţă mare,
doar că Jack şi Jill
sunt de acord
pentru că viteza luminii
rămâne aceeaşi.
Iar dacă viteza este aceeaşi
în timp ce se modifică distanţa,
asta înseamnă că timpul parcurs va fi diferit.
Astfel, timpul trebuie să ticăie la diferite rate
pentru oamenii care se mişcă unii faţă de alţii.
Imaginaţi-vă ca Jack şi Jill au ceasuri precise
sincronizate înainte ca Jack să se îmbarce în tren.
În timpul experimentului, ei ar vedea fiecare
*** ceasul lui ticăie normal.
Dar, dacă ei se întâlnesc mai târziu
să-şi compare ceasurile,
ceasul lui Jack va arăta mai puţin timp,
echilibrând faptul că
Jill a văzut lumina mişcându-se mai departe.
Această idee poate părea ciudată,
însă ca orice teorie ştiinţifică,
poate fi testată.
În 1970, oamenii de ştiinţă au încărcat un avion
cu nişte ceasuri super precise
sincronizate
cu unele de pe pământ.
După de avionul a zburat în jurul lumii,
ceasurile de la bord au arătat un timp diferit
faţă de cele rămase pe sol.
Desigur, la viteza trenurilor și avioanelor,
efectul este minuscul.
Dar cu cât mergeţi mai repede,
cu atât timpul se dilată.
Pentru astronauţii care orbitează Pământul 800 de zile,
asta se adună.
Dar ceea ce afectează oamenii afectează şi maşinile.
Sateliţii GPS
orbitează de asemenea în jurul Pământului
cu mii de mile pe oră.
Deci, dilatarea ticăie şi acolo.
De fapt, viteza lor face ca
ceasurile atomice de la bord
să difere de cele de pe pământ
cu 7 milionimi de secundă pe zi.
Lăsate necorectate,
ar afecta acurateţea GPS-ului
cu câţiva kilometri în fiecare zi.
Deci, ce legătură are cu călătoria în timp
înainte, spre viitor?
Ei bine, cu cât mergi mai repede,
cu atât e mai mare efectul dilataţiei.
Dacă ai putea călători cu adevărat aproape
de viteza luminii, de exemplu 99.9999%,
pe o orbită rotundă în spaţiu
pentru o perioađă ce îţi va părea 10 ani,
te vei întoarce pe Pământ
cam în anii 9000.
Cine ştie ce ai vedea când te-ai întoarce?
Umanitatea s-a unit cu maşinile,
sau a dispărut datorită schimbărilor climatice
sau impactului cu asteroizii
sau locuieşte într-o colonie permanentă pe Marte.
Problema este însă că,
având greutăţi ca cele ale oamenilor,
fără a menţiona navele spaţiale,
pentru a ajunge la asemenea viteze
este nevoie de cantităţi inimaginabile de energie.
Este nevoie de acceleratoare enorme de particule
precum Collider Large Hadron
pentru a accelera aceste mici particule subatomice
să ajungă aproape de viteza luminii.
Într-o zi însă, dacă putem dezvolta instrumentele
pentru a ne accelera la asemenea viteză,
atunci am putea să trimitem calători în timp
în viitor,
care să ne povestească despre un trecut de mult uitat.