Tip:
Highlight text to annotate it
X
Este un om care are obiceiul să mă lovească în cap cu o umbrelă
Azi se împlinesc exact cinci ani
de când mă loveşte în cap
cu umbrela lui.
La început am urât asta.
Acum, m-am obişnuit.
Stăteam pe o bancă, într-un parc,
citind ziarul.
Dintr-o dată,
Am simţit că ceva mă atinge pe cap.
Era un bărbat,
care arăta obişnuit,
cu un costum gri, albind la tâmple
şi cu o figură comună.
Mă lovea,
mecanic şi impasibil
cu o umbrelă.
Atunci,
m-am întors plin de indignare.
Scuzaţi-mă!
Am impresia că acela este capul meu
pe care-l loviţi cu umbrela.
Scuzaţi-mă, ai luat-o razna?
Opriţi-vă!
Era incredibil!
Faţa lui era complet neutră.
N-am ştiut ce altceva să fac.
M-am gandit să mă duc la secţia de poliţie
şi să spun ,,Domnule poliţist, acest om mă loveşte în cap cu umbrela!"
Ar fi fost cu siguranţă un caz fără precedent.
Cu toate acestea, m-am gândit că cel mai bine mă întorc acasă.
Începând cu acel moment
a continuat să mă lovească în cap cu umbrela.
Din câte mi-am dat seama,
niciodată nu a dormit
şi nici nu a mâncat nimic.
Singura lui activitate este să mă lovească.
Este lângă mine tot timpul.
Chiar şi în cele mai...
intime activităţi.
De multe ori am ripostat
cu pumni, picioare şi chiar, Doamne iartă-mă, lovituri de umbrelă.
A acceptat pur şi simplu loviturile.
Le-a acceptat ca făcând parte din slujba lui.
În ciuda lipsei de nevoi fiziologice,
ştiu că atunci când îl lovesc
simte durere.
Ştiu că este slab.
Ştiu că este muritor.
Ştiu că aş putea scăpa de el cu un singur glonţ.
Ceea ce nu ştiu
este dacă ar fi mai bine dacă acel glonţ l-ar omorâ pe el
sau pe mine.
Nici nu ştiu
dacă atunci când suntem amândoi morţi
nu ar continua să mă lovească în cap cu umbrela.
În orice caz, acest raţionament nu are sens.
Recunosc că nu aş îndrăzni nici să-l omor pe el
nici pe mine.
Pe de altă parte
an ajuns recent la concluzia
că nu aş putea trăi fără aceste lovituri.
Acum, din ce în ce mai des,
o stare de nelinişte mă acaparează.
O nouă frică îmi atacă sufletul.
Frica care porneşte de la gâdnul
că acest om,
probabil când o să am mai mare nevoie de el
va pleca
şi nu voi mai simţii acele lovituri de umbrelă
care m-au ajutat să dorm atât de bine.