Tip:
Highlight text to annotate it
X
- La mulţi ani, domnule!
- Mulţumesc!
La mulţi ani, Richard!
Ai auzit-o pe ea, altfel nu ştiai.
Sunt vinovat.
Treci pe la mine la sfârşitul turei?
Trebuie să discutăm
orarul operaţiilor tale.
- Chiar aşa?
- Da.
Catherine a lăsat să se înţeleagă
că vine azi aici.
Presupun că se face ceva.
Stai liniş***, îmi plac surprizele.
Serios, e vorba de programarea
operaţiilor tale.
Bailey, tu nu poţi să mă minţi.
Nu ştiu nimic de nicio petrecere.
La mulţi ani!
Dar să ştii că am ceva pentru tine.
Nu trebuia să te deranjezi, Owen!
Nu m-am deranjat,
e din partea spitalului.
Să vii la mine la sfârşitul zilei.
E TIMPUL SĂ TE PENSIONEZI?
Există o etapă prin care se trece
în timpul naşterii.
E partea cea mai grea.
Se numeşte etapă intermediară.
La mulţi ani!
Era...
Ai împins din răsputeri
atât de mult timp,
încât eşti istovită, epuizată.
Dar nu se vede rezultatul
strădaniei tale.
- Doamne, ia uite-o, draga de ea!
- Nu e „ea”,
e o maşină şi e fragilă.
Să n-o atingi.
Scuze. Sunt surescitat.
- N-o să printezi nimic deocamdată.
- Nu asta trebuia să fac?
M-aţi angajat să ajut
la reconstruirea venelor porte.
M-aţi ales dintr-o sută
de bioingineri.
Am alcătuit câteva modele.
- E grozav!
- Nu, e îndrăzneţ.
Nu atingi nimic până nu citeşti
toate informaţiile despre testele noastre.
Materialele sunt acolo,
dă-i drumul şi apucă-te de treabă.
Minunat. Pot să ating scaunul?
Stai cu ochii pe el.
Să nu atingă nimic.
- Vreţi să-l supraveghez când citeşte?
- Da.
În timpul acestei etape intermediare
simţi că nu poţi merge mai departe.
Dar asta e din cauza faptului
că eşti aproape de final.
Fiul dv are patru ani?
Da, patru.
- Şi a avut două operaţii nereuşite?
- Dar canalul dv e funcţional, nu-i aşa?
Bebeluşul Nathan o duce bine.
Da, a avut succes în cazul lui Nathan.
Acest studiu clinic trebuie să stabilească
anumite aspecte ale procedurii.
- Dar va primi canalul?
- Dacă va fi ales pentru studiu.
Dr Yang are ultimul cuvânt.
Eu îi voi înmâna materialele dv.
Numărul 14 arată bine.
O conexiune cavo-pulmonară totală
care reduce semnele timpurii de obstrucţie.
Există indicii de...
Astăzi alegi subiecţii
pentru cercetare?
- *** merge?
- Bine. Shane discută cu candidaţii.
Eu văd doar inimile.
Nu vreau să fiu influenţată.
E greu de găsit candidaţi
care îndeplinesc toate criteriile.
Tu ai nevoie de asta.
De un ventricul stâng subdezvoltat?
Nu! De un algoritm.
Un mod ştiinţific de alegere
a perechii perfecte.
Introduci criteriile pe care le vrei
şi ţi se prezintă doar candidatele
care corespund.
- Adică matrimoniale pe internet.
- Aşa e. Există deja.
N-am nevoie de o parteneră. Pricepi?
Să mă ţii la curent cu inimile.
- Cât durează să-l speli? Zece secunde?
- Nici mie nu-mi place bucătăria murdară.
Dar bolurile murdare din chiuvetă
n-o fac şi mai murdară.
Dumnezeule!
Dacă l-ai băgat şi pe El în discuţie,
o să le spăl diseară.
Uite-o pe mama ta.
Nu pare veselă.
- Vino. N-o să se întâmple nimic.
- Bine...
- Dar i-ai spus, nu-i aşa?
- Ei? I-am spus.
*** a primit vestea?
Aşadar...
Înţeleg că trebuie să vă felicit.
- De când ai durerea asta, Greg?
- Apare şi dispare...
- De zece ani.
- De zece ani?!
De când ne-am căsătorit.
Nu vrea să meargă la doctor.
Abia am dat de legea protecţiei
pacientului. Sunt colecţionar de vechituri.
Vând lucruri în pieţele de vechituri.
Nu acoperă asigurarea de sănătate.
E o tumoare aici.
- Cancer. E cancer?
- Jodi...
Ce e?
Nimic.
Nimic. Poate să fie ceva minor.
Vom afla mai multe
după ce facem o tomografie.
Ştiam eu că trebuia
să venim mai devreme.
Ce-aţi văzut?
De ce sunteţi aşa de veselă?
Fă-i tomografie şi să nu vorbeşti
cu nimeni despre asta.
M-ai chemat? Bună, Callie.
Ce s-a întâmplat cu operaţia mea?
Trebuia să scot senzorii lui Will Mitchell.
- Am aflat că operaţia a fost anulată.
- Da, de aceea te-am chemat.
Dr Torres mi-a vorbit despre un conflict
privind proprietatea intelectuală.
- E vorba despre senzori?
- Da, e vorba de senzorii noştri.
Haideţi să discutăm.
Sunt sigur că vom găsi o soluţie.
- Ea cine e?
- E Paula.
E avocata mea.
Este?
Este?
Este!
Ce să fie?
Priveşte-l, Murphy! E magnific!
E o tumoare. E o tumoare mare, dar...
Dumnezeule!
Vom avea nevoie
de reconstrucţie 3D şi de...
Dr Bailey, ai analizele...
- Am zis să nu vorbeşti cu nimeni!
- N-am vorbit!
- Acolo e...
- Da! Vorbeşte mai încet!
- Vreau să lucrez şi eu la caz.
- Nu! E al meu.
E al nostru.
- Cheamă-l pe dr Webber.
- De ce pe el?
Fiindcă e ziua lui.
Voi preda materialele dv dr Yang.
- Mulţumim.
- Vă anunţăm noi.
Scuzaţi-mă.
Bună. Am venit pentru studiul clinic.
- *** te numeşti?
- Sheryll Jeffries.
Dar nu sunt pe listă.
Idioata aia de asistentă
a zis că nu mă încadrez.
Eu sunt ceea ce căutaţi.
Sindromul hipoplaziei ventriculului stâng,
cu minim o operaţie nereuşită. Eu sunt.
Îmi pare rău, Sheryll.
- Studiul e pentru pacienţi peste un an.
- Am 17. Sunt pacientă la pediatrie.
Căutăm pacienţi care n-au ajuns
la pubertate. Copii care sunt în creştere.
Perfect! Tocmai am avut
o creştere spontană.
De când am rămas gravidă, e prima dată
când cineva spune că sunt prea mare.
Trebuie să nasc peste trei săptămâni.
Vreau o inimă care să reziste.
- Şi de ce trebuie s-o văd eu?
- E cadou de ziua dv.
Ajunge cu discuţia despre ziua mea.
Există chirurgi buni
care au trecut de 70 de ani.
- Iar eu mai am destul până acolo.
- Uită-te odată la monitor.
La monitor...
Să vedem.
Măi, măi, măi!
Ăla e un picioruş?
- Şi o coloană vertebrală.
- Aşa e.
E un făt în făt.
Aşa e.
- Omul şi-a absorbit geamănul?
- Aşa e.
- N-am văzut asta niciodată.
- Nici eu!
Super tare!
La mulţi ani!
Ia te uită!
ANATOMIA LUI GREY
Sezonul 10 Episodul 16
Traducerea: BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro
Un contract de dragoste?
De unde l-a luat Grey?
Din casa de vis a lui Barbie?
Nu, e pe bune, jur.
„Confirmăm că orice relaţie ***ă
şi sau amoroasă”
„este voluntară.”
Mi se face pielea ca de găină.
Trebuie să depunem jurământ în faţa
zeilor spitalului?
Alex, avem o operaţie de fundoplicatură.
Ţi-am trimis ultimele analize.
- Ce-i asta?
- Ceva foarte tare.
Întâi intrăm pe cale orală,
apoi prin buric
să refacem refluxul gastro-esofagian
fără să lăsăm cicatrici.
- Asta face toată distracţia.
- Chiar că pare distractiv.
Vezi? Ai putea să te ocupi de asta.
Semnează şi te întorci la pediatrie.
Bine. Nu semnez.
- Am un frate geamăn?
- Ai avut. În uter.
- Scârbos. Şi-a mâncat fratele?
- L-a absorbit.
Mai degrabă l-a încorporat.
Greg, te-ai dezvoltat în jurul lui.
- Lăsaţi-mă o clipă.
- E periculos? Îl poate omorî?
Nu. E inofensiv în multe cazuri,
dar la Greg e sursa durerii.
Asta arată că va provoca probleme,
dacă nu le-a provocat deja.
Vestea bună e că am reuşit să programăm
operaţia de eliminare pentru azi.
Nu mai vorbiţi aşa despre el!
Lăsaţi-o mai moale.
Abia am aflat că am un frate.
Regret, Sheryll, aş vrea să te ajut,
dar regulile sunt reguli.
- Ocoleşte-le.
- Nu pot.
- Te rog, Sheryll, dacă aş fi putut...
- Cred că mi s-a rupt apa.
- Am nevoie de un scaun cu rotile!
- Aduc imediat!
Şi sună la sala de naşteri!
Să-l chem pe tatăl copilului,
pe părinţii tăi?
Părinţii mei nu vorbesc cu mine.
Nu ştiu cine-i tatăl,
probabil de asta
nu vorbesc părinţii cu mine.
Dar poţi s-o chemi pe dr Yang.
Spune-i să facă o excepţie.
E prea mare. Să-ţi amintesc
când începe pubertatea, Ross?
Ştiu, dar m-am gândit
să uităm de reguli.
Şi să denaturăm rezultatele studiului?
Ţi-am spus...
Nu vreau să ştiu nimic despre pacient
ca să nu fiu influenţată.
Vreau să văd doar inima.
O inimă care a suferit
o operaţie anterioară
de corectare a defectului,
iar acum e în stare gravă
şi e în corpul unui copil
cu vârsta între unu şi 12 ani.
O inimă în dezvoltare.
E cazul aici?
Mă gândeam la chestia asta
cu matrimonialele pe internet.
- Durează cinci minute...
- De asta m-ai căutat?
- Ai spus că e urgent.
- Păi e. O să fiu ocupată cu studiul.
Iar tu ai nevoie de cineva
pentru nopţile ploioase din Seattle.
- Să scrii aşa în profil.
- Trebuie să închid.
Callie, nu e vorba de tine.
Am semnat un contract cu ei.
Pe care n-aveai dreptul să-l semnezi.
Ai cedat ceva care era al nostru.
- Ieri am fost împreună şi n-ai zis nimic.
- Eram la o întâlnire cu copiii.
Rochia păpuşii Sophiei e la noi.
Zola a crezut că e a ei.
- Ce înseamnă asta?
- Aşa tată, aşa fiică.
- Deviem de la subiect.
- Ai dreptate.
A fost lipsit de profesionalism.
Trebuia să spun aşa:
„Senzorii sunt bunuri
pe care le-am dezvoltat împreună”
„pentru a servi la cercetarea
pe care eu am început-o”
„şi la care te-am invitat
să iei parte.”
„Dacă ai intenţia să-mi împiedici
accesul la ele,”
„voi cere să fii urmărit penal
şi voi cere pedeapsa maximă.”
- Bine spus!
- E o prostie.
Nu aveţi dovezi.
Înainte să recurgeţi la litigiu,
daţi-mi voie să discut
cu consiliul de conducere.
Poate găsim o soluţie
care să convină ambelor părţi.
Între timp, vreau să nu mai discutaţi
despre această chestiune.
Ne-am înţeles?
Sunt sigură că a fost un şoc.
Şi eu am fost şocată.
Nu-mi imaginez ce simţiţi.
Adică îmi pot imagina, fiindcă...
Ştii ce, iubito? Las-o baltă. Nu-i pasă.
Dar eu ştiu de ce-ai venit, mamă.
Puteam să te scutesc de un drum.
Am vorbit deja cu Mike Farris.
Momentul potrivit ca să vorbeşti cu Mike
era până să fii prins în cursă în şopron.
- Cine-i Mike Harris?
- Farris. Avocatul Fundaţiei Avery.
Ne apără interesele economice.
Sugeraţi că vreau banii voştri?
- Habar n-am ce vrei, dragă.
- De ajuns.
Nu poţi să dai buzna aici şi să pui
în discuţie caracterul soţiei mele.
Vrei să discutăm despre caracterul ei?
A părăsit un bărbat în faţa altarului.
I-a frânt inima şi l-a umilit
în faţa tuturor celor pe care-i iubeşte.
N-am idee de ce e în stare,
ca să nu mai vorbesc despre tine.
Nu mă interesează banii voştri.
Minunat! Asta am spus şi eu
când m-am măritat.
Ştii ce-am făcut?
Am semnat un contract prenupţial.
Am spus că mă ocup eu.
E total nepotrivit.
Nepotrivită a fost logodna
care a durat vreo 15 minute
la o oprire pe autostradă.
Din fericire, contractul postnupţial
a fost creat pentru asemenea situaţii.
Întâlnirea a luat sfârşit.
- Jackson...
- S-a terminat!
Uită-te la el...
Semnez nenorocita aia de hârtie.
Nu mă deranjează deloc.
- Nu semnezi nimic.
- De ce? Nu vreau banii tăi.
Pe tine te vreau.
Contractul ăla e doar în caz
de divorţ, ori noi nu divorţăm.
- Aşa că nu contează.
- N-are importanţă.
Asta trebuie s-o discutăm noi
când vom fi pregătiţi.
- Nu când vine ea să dicteze termenii.
- Dar o s-o liniştească.
Acum fac parte din familie.
Nu cred că o ofertă de pace
e un lucru de lepădat.
Tu eşti un om mai bun decât mine.
- Aşa e.
- Şi decât ea.
Sunt mai bună decât toată lumea.
Nu chiar acum.
Putem s-o lăsăm să mai fiarbă puţin.
Stai aşa.
Fii serioasă!
Te urăsc.
Nu-i aşa?
Vrei şi tu să vezi?
Nu.
Eu vreau să lucrez la imprimanta aia.
Iar eu trebuie să mă asigur
că nu face asta.
- Pe bune?
- Da. Nu...
Şi în loc de asta uite ce faci.
Fii serioasă!
- Fie. Ce aveţi acolo?
- Fii atent.
Ai mai văzut vreodată aşa ceva?
Doamne sfinte!
Nici nu voiam să văd vreodată!
Ce e asta?
E un fetus într-un fetus.
Pe care eu nu pot să-l văd
pentru că trebuie să stau aici.
Să ştii că pot să citesc
fără să fiu supravegheat...
- Fac asta de ani de zile.
- Ăsta nu e citit.
Asta e lălăială.
Citeşte.
Mi-a făcut plăcere,
dar trebuie să scot un om dintr-un om.
- Vrei să-ţi mai arăt o dată?
- Nu, mulţumesc.
Asta... *** ar funcţiona?
Teoretic.
Puteţi pleca.
Să vină şi alţii.
Toată lumea trebuie să vadă asta
pentru că e un fel de cometa Halley
din cariera voastră,
aşa de rară, minunată şi trecătoare...
Dr Hunt,
pot să vă ajut cu ceva?
Da, am venit să arunc şi eu o privire.
Ştii că e coadă.
Tu...
Vorbeşti serios?
Sunt cât se poate de serios.
Copiii ăştia vor să înveţe.
Coada e acolo.
Mulţumesc.
Vedeţi că geamănul absorbit
e alimentat cu sânge
din artera renală.
La prima vedere, nimic deosebit.
Dacă te uiţi mai atent...
Mona Lisa.
O să începem
prin îndepărtarea adeziunilor.
- Apoi putem trece la...
- Nu o să-l scoatem.
Ce vrei să spui?
Doar ai auzit ce-a spus.
Micul meu geamăn este o raritate.
Da.
Aşa e, Greg,
dar tot trebuie să-l scoatem.
Vreţi să o distrugeţi pe Mona Lisa?
Nu.
Nu îmi dau consimţământul.
Tu refaci inimi de copii,
Derek mapează creierul, iar eu...
O să faci cea mai tare operaţie din lume.
Te rog, spune-mi că apasă pe...
Nici măcar nu e aproape de inimă.
Bună! Ai văzut asta?
Geamănul absorbit?
Tehnic, e un caz pediatric.
Nici să nu te gândeşti.
Eu numai pentru asta trăiesc.
E supărată din cauză că a lăsat un şoarece
de laborator să umble prin laboratorul ei.
Mănânci baconul ăla?
Nu, e ca şi *** ţi-ai lăsa copiii
cu o bonă.
Tu îi spui să îi culce la 7,
dar o să facă asta?
Sau o să-ţi bea toată tequila,
o să leşine,
o să lase gazele deschise,
o să explodeze casa
Şi toată lumea o să moară?
Ce zici de ea?
- Arată bine, nu?
- Ai renunţat la bărbaţi?
Nu, pentru Owen.
E un site de matrimoniale pe internet.
Sunt pagini întregi cu femei ca asta.
- Owen ar trebui să facă asta, nu?
- Da.
Dar nu e mai bine te culci tu cu el
în continuare?
Cel puţin pentru voi e legal.
Jo nu o să semneze prostia aia de contract
de iubire pe care mi l-ai dat.
De ce nu?
Nu ştiu.
Poate pentru că e o prostie?
Ştiam eu că nu trebuia să i-l dau.
Spune-i
că e doar o foaie de hârtie nenorocită.
Dacă fuge, să ştii că dau vina pe tine.
- Arată de parcă ar avea 20 de ani.
- E drăguţă.
Îl urăsc pe soţul tău.
Owen a spus să nu vorbeşti despre asta.
Dar nu vorbesc despre asta,
vorbesc despre mine.
Îl urăsc pe Derek Shepherd.
Da? De ce?
Pentru că un hoţ nenorocit şi arogant.
Sunt complet de acord.
Ce ziceţi, fetelor, arată bine?
Da, foarte.
Iar acum te urăsc pe tine.
Drăguţ!
O, nu. Nu, nu, nu.
Trebuie să plec.
Ce ai făcut?
L-a convins să nu se opereze.
Acum îşi iubeşte frăţiorul...
Nu poate să se despartă de el.
Poftim?
Explicam cât de ieşită din comun
este situaţia în care se află.
Se pare că vorbele mele
i-au mers la suflet.
Şi acum ce să-i spunem?
*** îl facem să se răzgândească?
Spune-i că ar putea să-i afecteze
tensiunea arterială.
- Spune-i că s-ar putea să explodeze.
- Spuneţi-i că-i un demon.
- Asta e bună.
- Gata, încetaţi!
Eu am stricat-o, eu o repar.
O să vorbesc eu cu el.
- Şi ce o să-i spui?
- Nu ştiu!
Vin cu tine.
E cea mai urâtă zi de naştere
din viaţa mea.
Bună!
Ai vorbit cu dr Yang?
Au! Mamă, Doamne!
Ce a spus?
N-a spus nimic.
Era ocupată.
La naiba!
A spus nu.
A spus nu.
Au spus că o să mor înainte de 15 ani.
M-am lăsat de şcoală.
Am fugit de acasă.
Am făcut sex.
Am copilul ăsta
deoarece credeam că urmează să mor.
Acum, că se naşte,
chiar îmi doresc să trăiesc.
Vreau să am şansa să fiu mama ei.
Vă rog, puteţi s-o aduceţi aici pe dr Yang
ca să vorbesc cu ea?
Pentru copilaşul meu.
Respiră.
Respir!
Bună! Ce fa...
Ce faci?
Pacienţii post-operatorii ai lui Webber.
El se ocupă de fetusul din fetus,
iar eu m-am ales cu asta.
Eu mă duc să fac fundoplicatura,
Şi dacă ai fi la pediatrie
ai putea să vii şi tu.
Nu.
Mi s-a părut o nebunie
atunci când mi l-a dat Mer
şi ştiam că nici ţie n-o să-ţi placă.
Dar e doar o foaie de hârtie
pe care scrie că...
E un document cu valoare juridică,
Alex, nu e doar...
Care e problema ta?
Din experienţa mea,
atunci când semnezi un act
sfârşitul e inevitabil.
Semnezi un certificat de căsătorie
şi iubirea trece.
Ea a semnat un ordin de neresuscitare
acum două zile.
Iar acum ce crezi?
Îl foloseşte.
Alex.
Pacientul nostru e pregă***.
- Pentru ce?
- Pentru fundoplicatură.
Asta e chestia aia revoluţionară
care se face numai în câteva spitale
de pediatrie de vârf?
Da.
Bine. Hai să-i dăm drumul.
Nu vorbesc cu tine.
Bine, atunci ascultă-mă.
Dacă ai înţelege ce poate să facă
proiectul de mapare a creierului,
ai fi de acord să împarţi tehnologia…
S-o împart?
Acum o împart?
Tu o furi.
O furi.
Callie, sunt mai multe
celule nervoase în creier
decât oameni de pe pământ.
Vrem să înţelegem *** interacţionează
toţi aceşti neuroni,
aşa că o să începem cu un grup mai mic,
*** ar fi mulţimea oamenilor
din acest spital.
Şi o să aflăm
*** interacţionează unul cu altul
şi *** comunică.
- Te rog încetează.
- Şi apoi trecem mai departe.
Nu mă mai trata de sus, bine?
Vrei să spui că treaba ta
e mai importantă decât a mea.
Vreau să spun că treaba mea
o ajută pe a ta.
Va revoluţiona viziunea noastră
despre ce înseamnă să fii om.
Da, dar n-ai fi avut senzorii,
dacă n-ar fi fost treaba mea, egoistule.
Egoist?
Stai să-ţi desenez.
Acesta eşti tu.
- Sunt o steluţă?
- Nu.
Te crezi buricul pământului.
Dar seamănă şi cu un ***.
Oricum ar fi, ţi se potriveşte.
Sheryll, dumneaei este dr Yang.
Bună!
Dr Yang, v-aş lua în braţe, dar…
Respiră acolo.
Pot să aştept.
Nu, sunt bine.
Doctorul meu voia să mă pună
pe lista de transplant,
dar am auzit de succesul
pe care l-aţi avut cu bebeluşul Nathan.
Dr Ross, aceasta este pacienta
despre care mi-ai vorbit deja.
Ştiu că vă interesează
doar copiii mai mici,
dar, vă rog, aţi putea...
Vă rog!
Ia să te ascult.
- O, Doamne! Vă mulţumesc din suflet.
- Bine.
Ai un uşor murmur,
dar, în afară de asta, eşti bine.
Obstetricianul îţi va monitoriza
funcţia cardiacă
şi mă va anunţa
dacă apare vreo complicaţie.
Mult noroc!
Dr Ross, ai un minut?
Îmi pare rău.
Nu voia decât o şansă
să-şi susţină cauza.
Ai depăşit limita.
Deja spusesem nu.
Ştiu că am greşit. Îmi pare rău.
Pur şi simplu
nu îndeplineşte condiţiile stabilite.
Ştiu că e greu pentru că e vorba de copii
care sunt pe moarte.
Şi fiecare are povestea lui,
viaţa lui şi familia lui...
Ea n-are!
- Părinţii ei nu mai vorbesc cu ea.
- Ross, încetează!
Eşti prea implicat emoţional
şi i-ai dat speranţe deşarte.
O să-i fie şi mai rău acum
când o s-o refuzi.
Fă-ţi meseria.
Mi-aţi adus hârtiile de externare?
Nu.
Cred că trebuie să te răzgândeşti.
Trebuie să-ţi scoatem asta, Greg.
Dr Weber, aţi spus
că e ceva nemaipomenit de rar.
Şi e al meu.
Oamenii aruncă tot felul de lucruri
fără să ştie ce valoare au gunoaiele
de care se descotorosesc.
Cu asta mă ocup eu,
cu găsitul comorilor în gunoi.
N-a trebuit să cotrobăi
prin vechiturile cuiva ca să găsesc asta.
Era în mine de la bun început.
E doar un ghem de oase şi dinţi.
Nu e o cutie nenorocită de casete video.
Am mai vorbit despre asta.
Analogicul revine în forţă.
Dacă ceva e rar
nu înseamnă că e şi valoros.
Inima e valoroasă,
ficatul e valoros.
Să ştii că eu sunt de partea lui Greg.
Ba nu eşti.
Oamenii renunţă prea uşor
la unele lucruri.
Se descotorosesc de oameni uite aşa.
Au terminat cu tine
şi te aruncă la gunoi.
- Domnule.
- Nu o să fac asta, Greg.
- Încetaţi!
- Da, încetează.
Greg, îţi fac o propunere.
Dacă mă laşi să scot
acest fetus în fetus,
promit că nu-l arunc la gunoi.
O să-l pun într-un borcan
şi o să poţi să-l iei acasă.
Doar nu vorbiţi serios.
O să arate mult mai bine pe un raft
decât la tine în burtă.
Şi o să-ţi treacă şi durerea.
Puteţi să faceţi asta?
Fac asta mereu.
Totul se rezumă aşa:
proiectul meu de cercetare
e la fel de important ca al tău.
Tu vorbeşti despre neuroni microscopici,
eu despre a face un om
să meargă din nou.
E la fel de important!
şi dacă nu era proiectul meu
tu n-ai fi ajuns să faci senzorii ăştia.
Senzorii au fost răspunsul
la o întrebare pe care ţi-am pus-o eu.
A fost răspunsul meu!
Nu porni lupta asta, Callie.
Nu vrei să faci asta.
De ce,
pentru că ai avocaţi guvernamentali acum?
- Nu o să mă las intimidată.
- Nu ai niciun caz!
Pe materiale e numele meu,
pe patent e numele meu!
Sunt ai mei.
Poţi să auzi asta de la mine acum
sau poţi să auzi acelaşi lucru
de la judecător la tribunal.
Eu îţi sugerez
să nu-ţi iroseşti timpul şi banii.
Ascultă-mă... sunt prietenul tău.
Îmi pare rău.
Mă simt îngrozitor de prost.
Există un motiv
pentru care te simţi prost.
Ceea ce faci e greşit,
şi tu ştii foarte bine asta.
Nu eşti obişnuit
să răspunzi în faţa altora,
dar acum te-a sunat preşedintele
în persoană.
Şi te temi să refuzi...
Chiar dacă ştii că e complet greşit.
Eşti un om bun.
De-asta te simţi prost...
pentru că aşa şi trebuie.
Ai deja cu şapte.
Te-ai mişcat repede.
Ştiu ce vreau.
Ţi-ai făcut profilul?
Ce anume?
Chestia cu matrimonialele? Nu.
Cristina, am stat toată dimineaţa
să caut o soluţie
pentru problema asta
dintre Torres şi Shepherd.
- N-am avut timp.
- Stai jos. Ţi-l fac eu.
Descrie-te.
- Nu.
- Încăpăţânat.
Nu sunt încăpăţânat.
- Sunt doar...
- Inteligent, atletic.
Sunt prea ocupat ca să...
„Un profesionist ocupat caută...”
Ce anume?
Nimic. Nu caut nimic.
„Caută pe cineva la fel,
pe cineva la fel pasionată de munca ei..."
„pe cineva...” Haide.
***?
Bine.
Pe cineva care nu vrea să gătească
sau să dea jos din pat într-o zi liberă.
Pe cineva care doarme aşa de liniş***
că e nevoie să-i verific pulsul
din când în când.
Pe cineva care a suferit...
şi înţelege suferinţa.
Eu aş scrie ceva mai vesel.
...până în punctul
în care nu trebuie să spun nimic.
Doar să se uite la mine şi să vadă
cine sunt şi ce simt şi să accepte asta.
Să nu încerce să mă schimbe,
să nu vrea să mă schimbe.
Pe ea o caut.
Sunt miliarde de oameni.
Dar cred că există o singură EA.
Sunt încântată
să semnez documentul acela.
Minunat!
Nu am pix.
Nu, iubito, nu îl semnezi aici şi acum.
Îl citeşti împreună cu avocatul tău
şi el va discuta apoi
cu avocatul familiei noastre.
Voi consulta un avocat.
Bine.
Acum să vorbim despre copii.
Dumnezeule!
O să aveţi copii?
- Da.
- Da.
Da. Am spus da.
Ce religie vor avea?
Nu ştim.
Încă nu am vorbit despre religia
pe care o vor avea sau nu
copiii noştri ipotetici.
Poate că ar trebui
să purtaţi această discuţie.
Copiii Avery vor fi membrii consiliului
de administraţie al fundaţiei Avery.
Fundaţia controlează fonduri caritabile
de 480 de milioane de dolari
pentru progresul medicinii.
- Da.
- Poftim?
Copiii voştri,
de la vârsta de 15 ani,
vor începe să asiste
la şedinţele consiliului,
ca să înceapă să înveţe mersul treburilor,
aşa *** a făcut şi Jackson.
La împlinirea vârstei de 18 ani
primesc un loc în consiliu.
Devin membri cu drept de vot.
Tu eşti creştină,
credinţă care pune pe primul loc viaţa.
Aşa este.
Copiii tăi vor fi învăţaţi
că cei care susţin
că oamenii au dreptul de a-şi hotărî
singuri soarta ajung în iad,
că de-aia tatăl şi bunica lor
o să ajungă in iad?
N-am spus că se duce cineva în iad.
E mult mai complicat de atât.
Vor înceta să mai ajute
instituţiile medicale
care fac avorturi
sau oferă informaţii despre avorturi,
*** ar fi acest spital?
Vor vota să oprească susţinerea
cercetărilor cu celule stem?
E simplu să spui că problema
e soacra băgăcioasă
care nu a apucat să vadă
nunta fiului său,
dar eu am construit o instituţie uriaşă
cu sângele şi sudoarea mea,
iar tu o vei moşteni.
Şi, într-o bună zi,
copiii tăi o vor controla.
Şi nici unul dintre voi nu-mi dă impresia
că s-a gândit vreun moment
ce înseamnă asta!
Bună, frăţiorule!
Văd un deget.
Nu, două... trei degete.
Ce scârbos!
Unde?
Vrea doar să probeze imprimanta.
Dar de ce?
Pentru că de-asta e aici.
Şi atât timp cât nu-i daţi voie,
eu nu pot să stau aici.
Spune-i că am zis nu.
- Aceea e o ureche?
- O ureche?
- Nu. E un plămân.
- E un plămân.
- Însă ăla e un dinte.
- Un dinte.
Da, şi uite şira spinării.
Uite! Fiecare vertebră.
Aş vreau să ştiu ce i-aţi spus
de şi-a dat acordul.
I-a promis că i-l dă la pachet.
Nu se poate.
Ba da.
Are dreptate. E o parte din el.
Ar trebui să fie al lui
şi să îl împartă cu alţii.
E un lucru foarte interesant
pentru medicină.
E valoros.
Nu poţi îl... ascunzi
într-un subsol...
sau să îl laşi să putrezească.
Îl împarţi cu alţii.
Le permiţi celorlalţi să tragă
foloase de pe urmă sa,
pentru că
aşa poţi schimba faţa medicinii.
O să spun asta pentru ultima oară:
Relaţia asta nu e nouă.
Nu a fost o decizie pripită.
Simţi asta doar pentru că nu ai apucat
să-ţi impui părerea înainte.
Pentru că nu mi-ai dat ocazia,
aşa *** faci
cu toate celelalte din viaţa ta.
Nu e nevoie să te includ şi pe tine!
Te bagi singură în toate, mereu!
Opriţi-vă! Opriţi-vă, amândoi!
April, draga mea, nu...
Nu, opriţi-vă!
Aveţi dreptate.
Sunt o grămadă de lucruri
la care nu ne-am gândit încă,
dar ne vom gândi...
Jackson şi cu mine.
Dar dacă credeţi că vă judec
pe dv
sau pe oricine altcineva
în baza credinţei mele,
îmi pare foarte rău,
dar vă înşelaţi.
Eu nu sunt aşa. Şi...
Mi-ar face mare plăcere să vorbim
despre asta la un moment dat,
dar dacă vă faceţi griji
în privinţa copiilor noştri,
că vă vor contrazice
legat de unele lucruri,
dacă asta nu vă place,
nu ştiu.
Se poate reorganiza consiliul director?
Dau un exemplu inventat de mine.
Nu ştiu *** funcţionează.
Asta e clar.
Ideea e că se va găsi o modalitate
prin care să se rezolve.
Am făcut ceva iresponsabil,
dar am făcut-o pentru că ne iubim
şi vrem să ne petrecem împreună
restul zilelor, până la moarte.
Îmi pare rău.
- Nu, nu trebuie să-i ceri ei scuze.
- Ba da.
Ne-am căsătorit,
am avut o nuntă,
iar ea nu a primit decât un telefon
după ce s-a încheiat.
Dacă şi copiii noştri o să facă aşa,
o să îi omor cu mâna mea.
Am lăsat un dezastru în urma noastră.
I-am rănit pe Matthew şi pe Stephanie.
Şi v-am rănit şi pe dv.
Şi îmi pare foarte rău.
Şi nu ştiu câţi ani de acum înainte
voi încerca să mă revanşez
faţă de dv pentru asta.
Cere-i iertare mamei tale.
Hai.
Poţi să te ridici?
Unde ţi-a fost capul?
O iubesc.
Mamă.
Îmi pare foarte rău.
Dar o iubesc.
Ea e aleasa.
Ai fi putut folosi
figurina de tort de la bunica.
E din porţelan Limoges.
Ştiu, ştiu.
Sunt convins că e minunată.
Au.
Bine.
Nu pot! Mă doare.
S-a dus efectul anesteziei epidurale,
Sheryll.
Chiar trebuie să începi să împingi.
Nu pot. Încerc.
Vă jur că nu pot.
Vreau să vină mama!
Vă rog, s-o cheme cineva pe mama!
Sheryll, copilul tău trebuie să se nască.
- Mai rezistă un pic.
- Nu pot!
Nu pot. O chemaţi, vă rog?
Spuneţi-i că îmi pare rău
şi că am nevoie de ea neapărat.
Nu pot.
O vreau pe mami.
Tensiunea arterială creşte rapid.
Pregătiţi o sală de operaţie
pentru cezariană.
O s-o chemăm pe mama ta, bine?
Dar va trebui să faci asta singură.
Ştiu că poţi. Împinge.
Hai, Sheryll. Împinge.
Încă o dată. Împinge!
- Sheryll, ai reuşit.
- Am reuşit?
Da, Sheryll.
Bună, Lloyd!
Ce se mai întâmplă pe la Institut?
Salut, Derek!
Tot nu te putem vedea.
Da, o s-o rezolvăm până la urmă.
Lloyd, cu mine aici este dr Callie Torres.
Ea şi cu mine am dezvoltat
senzorii împreună.
- Bună, Lloyd!
- Nu te vede.
Lloyd, mi-e teamă că treaba asta
cu drepturile exclusive
nu o să funcţioneze.
Proiectul meu şi al lui Torres trebuie
să folosească în continuare senzorii.
Derek, înainte să continuăm,
aş vrea să-ţi spun că mai sunt aici
câteva persoane de la Institut,
şi de la Casa Albă.
Iată-i.
Gary Neal,
director la N.I.B.S.,
Sid Garret, reprezentantul prezidenţial
în Comitetul de Bioetică.
Dânsa este Robin Marks,
din partea iniţiativei BRAIN europene,
şi, desigur, o cunoşti
deja pe Linda McCrary.
Şi... îmi pare rău.
v-am uitat numele.
Mă bucur că sunteţi cu toţii prezenţi.
Pentru că acest lucru
vă va afecta pe toţi.
Eforturile noastre de a mapa creierul
sunt similare creierului însuşi.
Depinde de conexiuni,
de inspiraţia şi imaginaţia
cercetătorilor precum dr Torres
şi a altor milioane ca ea.
Dacă există o regulă
care descurajează inovaţia,
atunci am pornit cu stângul.
Este o abordare fundamental greşită,
şi eu nu o susţin.
Bine.
Suntem dispuşi
să vă punem la dispoziţie senzorii noştri
dar numai dacă ne putem continua munca...
Şi munca tuturor poate continua.
Dr Shepherd,
contractul dv este foarte clar.
Avem drept exclusiv asupra senzorilor dv,
sau colaborarea noastră se încheie.
Atunci continuaţi fără mine.
Preşedintele însuşi...
Îi puteţi explica asta preşedintelui.
Sau mai bine, daţi-mi-l la telefon.
O să îi spun personal.
Ori se renunţă la politica asta,
ori se renunţă la mine.
Va trebui să... găsim...
o modalitate de a-i folosi în comun.
Între timp,
ne puteţi trimite schiţele senzorilor,
iar dr Torres, desigur,
ar trebui să îşi continue proiectul.
Îţi mulţumesc, Lloyd, pentru înţelegere.
Pe curând.
Da!
Greg. Jodi.
Totul a decurs bine.
- O să...
- Mi-aţi promis.
- Daţi-mi-l.
- Murphy.
Vă mulţumesc.
Dumnezeule! E oribil!
Vă mulţumesc că aţi scos asta din mine.
Luaţi-l de aici.
Vă mulţumesc.
Prostuţule.
Vrei să duc aia înapoi la patologie?
Glumeşti, nu?
E cadoul de ziua mea.
Şi că tot veni vorba,
urmează să ne vedem în…
aproximativ jumătate de oră?
Domnule?
Mă faceţi să mă simt prost.
Dacă aş fi ştiut
că vă doriţi o petrecere, aş fi...
Ce-aţi zice să veniţi la cină
cu mine şi Ben?
Vă rog.
Ne-ar face mare plăcere...
Bailey, opreşte-te. Bailey.
Bailey, glumeam.
Du-te şi distrează-te.
La mulţi ani!
Nu, e bine.
Edwards.
Aveai un singur lucru de făcut.
Dr Grey, ne uitam la modelele lui Eric,
care sunt chiar grozave.
- Sunt concediat. Clar sunt concediat.
- Ascultă, Gary.
- Eric.
- Da... *** zici tu.
Acesta a fost proiectul mamei mele.
L-am preluat eu. E proiectul meu.
Aşa că e un soi de moştenire de familie.
Am înţeles. Am o ceaşcă...
E odrasla mea şi am neglijat-o.
- Nu e adevărat.
- Taci.
Am neglijat-o şi nu e bine
pentru ca odraslele altora cresc.
Cresc văzând cu ochii,
salvează vieţi,
primesc încurajări de la preşedinte.
Iar a mea stă la subsol.
Noi va trebui să schimbăm asta.
- A spus „noi”.
- Da, eu un semn bun.
Ia loc.
Înainte să începeţi imprimarea
aş vrea să vă spun câteva lucruri.
- Eu stau bine aşa.
- Am spus „stai jos”.
Prima dată când am imprimat,
cred că am greşit atunci când...
Este atât de frumoasă!
Şi vreţi să-mi spuneţi
că va trebui să crească fără mamă?
Mai există şi alte opţiuni.
Poţi ajunge pe o listă de transplant.
Şi poate că următoarea sesiune
de *** clinice
va fi mai extinsă.
Dar îl vreau pe acesta.
Îmi pare foarte rău.
Nu îndeplineşti condiţiile.
Sun-o pe mama ta.
Sunt sigur că e îngrijorată.
Sinceră să fiu,
sunt mândră de băiatul meu.
A avut curajul să se ridice
şi să-şi revendice adevărata iubire.
E... înfricoşător.
Bineînţeles, lui nu i-aş spune asta.
Ce e cu tine?
Ai fost tăcut tot drumul.
Eşti trist ca nimeni
nu ţi-a sărbătorit ziua de naştere?
Doar nu sunt copil.
- Hunt încearcă să mă trimită la pensie.
- Poftim?
Pentru început,
mi-a sugerat să ies la iarbă verde.
Şi i-ai spus ce să facă cu ea, da?
Haide.
Nu încetini acum.
Tocmai mă pregăteam să intru
într-o nouă fază a vieţii.
Şi credeam
că o să fac asta împreună cu tine.
Dacă nu te simţi capabil,
mai bine dă-te la o parte.
Dar dacă eşti...
Să mergem.
Bine.
Acum zâmbeşte.
Şi prefă-te surprins.
Poftim?
Surpriză!
La mulţi ani, domnule!
Te-ai uitat drept în ochii mei, Bailey,
şi m-ai minţit.
Da, dar nu s-a pus,
pentru că vă prosteaţi.
La mulţi ani!
Mulţumesc.
Arizona mi-a spus că Jackson
a desemnat un comitet
care să analizeze
chestia asta pentru tine şi Callie.
Poţi să-i spui să se oprească.
- Vrei ceva de băut?
- Da.
- Poţi să bei ceva.
- Staţi aşa, ce s-a întâmplat?
Azi am dat jos guvernul.
Ne e sete.
Nu înţeleg... Ce-a zis?
Ce mai faci?
- Bine.
- Băutura dumneavoastră.
O să fiu şi mai bine după asta.
Poftim.
Femeile te iubesc.
Ai primit 20 de răspunsuri.
Am ales zece.
Ar trebui să te uiţi la acestea.
Alege trei pentru o întâlnire la cafea.
Trebuie să mă duc să vorbesc cu Webber,
iar după asta
cred că ar trebui să plecăm de aici.
- Owen.
- Poţi să aştepţi aici.
Sau putem să ne vedem la tine.
Owen.
Vezi?
Aş putea să am necazuri din cauza asta
şi nu-mi doresc.
Nu este o promisiune adevărată.
Vrei o promisiune?
Pot să-ţi promit asta...
Nu te poţi baza pe mine, pentru
că se mai întâmplă chestii, înţelegi?
Casele iau foc. Maşinile se ciocnesc.
Oamenii se îmbolnăvesc.
Oricare dintre noi
ar putea fi mort mâine.
Îţi promit
că nu te poţi baza pe nimic,
dar chestia asta face totul atât de...
Pot să te sărut când vreau.
Nu mai vreau să ne tot învârtim
şi să ne ascundem.
Vreau să te sărut
atunci când vreau să te sărut.
Cu ce vă pot servi?
Da.
Ştiu.
Ce ştii?
În ce religie vreau să-mi cresc copiii.
Ziceai că nu ştii...
că tu nu ştii, dar eu ştiu.
Pentru mine
este important să fie creştini.
Credeam că ştii asta.
Şi atunci copiii mei
vor crede în altceva decât mine?
E puţin ciudat, April.
O etapă intermediară înseamnă mişcare
dintr-o parte a vieţii
în cu totul alta.
Şi şedinţe de consiliu la 15 ani?
Mai degrabă i-aş vedea
în tabără la fermă.
Crescând porci?
Sau vaci.
E important să nu le fie frică
de animalele domestice.
- Este?
- Jackson.
O să călărească la internat.
O să stea la internat?!
Şi deşi poate părea un tunel lung,
întunecat şi înspăimântător...
Azi dimineaţă am spus
că poate vreţi să vă restrângeţi
norma de operaţii.
Vrei să faci asta acum... de ziua mea?
Hunt, îmi pare rău,
dar nu mă pensionez.
Poţi să mă forţezi, dar nu sunt...
Aş vrea să te numesc
director al programului de rezidenţiat.
Ai lua toate deciziile
cu privire la latura educaţională
a acestui spital.
…dar trebuie să ajungi
la capătul celălalt...
Pot şi eu să predau.
Mă pricep la asta.
Dar tu aduci ceva ce eu nu pot.
Ce anume?
Pe tine.
Gândeşte-te la asta.
Aş vrea să propun un toast
în cinstea lui dr Webber.
- Şi eu.
- Poftim?
Nu înaintea mea.
Cât vă certaţi voi,
vreau doar să spun că...
Nu aş fi aici
dacă nu ar fi fost dr Webber.
Vă mulţumesc, domnule.
La mulţi ani!
La mulţi ani!
Vă mulţumesc.
Pentru că ceea ce te aşteaptă acolo...
- Noroc!
- Noroc!
…ar putea fi minunat.
Director al programului de rezidenţiat?
O să mă gândesc la asta.
Traducerea şi adaptarea:
BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro