Tip:
Highlight text to annotate it
X
Tradus în exclusivitate pentru www.subs.ro
** COPIII DIN HIROSHIMA **
Producător: Kimisaburo Yoshimura
Muzica: Akira Ifukube
Regia: Kaneto Shindo
Traducerea şi adaptarea: gligac2002@yahoo.com --- A member of Asia Team ---
Pe loc repaus !
Să aveţi o vacanţă frumoasă, însă nu uitaţi să studiaţi.
Ne revedem în septembrie.
- La revedere ! - La revedere, d-nă învăţătoare !
Te duci undeva în excursie ?
Mă duc în Hiroshima.
E oraşul tău natal ?
Trebuie să fie frumos să ai un oraş natal...
Eu m-am născut pe insulă.
Deci n-am un oraş natal în care să mă întorc.
Eşti norocos că te-ai născut aici.
- O după-amiază plăcută ! - Bună !
M-am întors !
Bună !
Ai venit mai devreme.
Lasă-mă să te ajut.
Mai bine te-ai pregăti pentru mâine.
Nu-mi va lua mult.
Mă gândesc să merg pur şi simplu aşa *** sunt.
Vei lua bacul de dimineaţă sau cel de după-masă ?
Cel mai de devreme.
E o idee bună.
Vei fi la Hiroshima înainte de apusul soarelui.
Am să-ţi iau bilet.
- Mulţumesc. - Pentru puţin.
Koji ! Ai mâncat ?
Nu te tot juca în barcă !
Nu mă joc !
Băiat obraznic ! Bun, am plecat.
De câtă vreme n-ai mai fost acasă ?
Nu m-am mai întors o singură zi de atunci...
De 4 ani...
Ce zboară timpul...
Nu-mi place să-mi amintesc trecutul,
însă uneori e inevitabil.
Eu l-am uitat.
Ei, dar tu ai rămas neschimbată...
Eşti mereu atât de plină de viaţă...
Mulţumită vouă...
M-aţi făcut să mă simt parte din famile...
Unde vei locui, acolo ?
La Morikawa, cu care am predat acolo.
Takako...
Nu uita că mormântul familiei tale se află aici, pe insulă.
Acum, acesta e căminul tău.
Grăbeşte-te înapoi, te vom aştepta.
Mulţumesc, mă voi întoarce degrabă.
Domnişoară Ishikawa !
Unde plecaţi ?
În Hiroshima.
Vă întoarceţi acasă ?
Domnişoară Ishikawa !
Unde a fost casa dvs ?
Aproape de birourile vechii prefecturi.
Cel mai bine e să dăm uitării acest gen de amintiri...
Aceasta este Hiroshima.
Locul în care au pierit
cele dintâi victime
ale bombei atomice, în august 1945.
Râul îşi continuă, netulburat, drumul,
precum în acea zi, acea fatidică zi.
Cerul se întinde, în toată splendoarea sa,
aşa *** o făcea şi în acea zi, acea fatidică zi.
Copiii care au cunoscut acele zile au crescut, acum.
Şi pe ruinele sale,
oraşul s-a reconstruit, pas cu pas.
Tată...
Mamă...
Haru...
Eu sunt, Takako.
Grăbeşte-te puţin, Haru.
Dragule !
E deja ora 8.
- Te întorci târziu ? - Nu, azi vin mai devreme.
Am plecat.
Ai grijă !
Şi fii atentă la alarmele sirenelor !
E valabil şi pentru tine.
Am plecat.
6 AUGUST
Cartierul General al Armatei din Hiroshima raportează că
alerta aeriană de la ora 8 este ridicată.
- La revedere ! - O zi bună !
- Ce e ? - Am uitat...
Asta, nu ?
Mulţumesc.
Mereu eşti atât de grăbită ?
Un bărbat, aşezat pe trepte, rătăcind în gândurile sale,
a fost instantaneu pulverizat de suflul exploziei.
A rămas doar urma gândurilor sale.
Milă, domnişoară.
Aveţi milă de un sărman orb.
Dvs sunteţi, Iwa-san ?
Dvs sunteţi, nu-i aşa ?
Sunt eu, Takako !
Mă ţineţi minte ? Sunt sigur că dvs sunteţi.
Sunt Takako.
D-şoară Ishikawa...
Vă rog, plecaţi de-aici !
Mi-e atât de ruşine... Am ajuns un cerşetor.
Plecaţi, vă rog.
Cu orbirea mea nu pot lucra.
Vedeţi ce-am ajuns...
Sunteţi complet orb ?
Pot vedea foarte puţin.
Aveţi un cămin ?
Nu i se poate spune chiar casă...
Dar e mai bine decât nimic.
Pot rămâne peste noapte la dvs ?
Niciodată !
Nu e un loc pentru o tânără ca dvs, domnişoară.
Nu contează.
A trecut atâta timp... vreau să vorbesc cu dvs.
Haideţi !
Nu, domnişoară, vă implor !
Să mergem.
Aici e.
Ai întârziat, Iwakichi.
Am adus un oaspete.
Ţi-am pregă*** deja cina.
Îmi cer scuze.
Aşteaptă, să fac lumină.
Intră, te rog.
Nu e cine ştie ce, însă simte-te ca acasă.
Pot să mă aşez aici ?
Îmi cer scuze pentru dezordine.
Stai, te rog, pe asta.
Aici locuiesc.
Nu e chiar atât de rău.
Mi-e ruşine să-ţi ofer o astfel de mâncare.
N-ar trebui.
Pot fi de folos ?
Nici vorbă.
Mă descurc destul de bine. Ia loc, te rog.
Aici e un fel în plus.
Bine aţi venit.
Cine e oaspetele tău ?
Fiica ultimului meu şef.
Tânăra profesoară ? Mă scuzaţi.
E foarte amabilă.
E o peticară. Are grijă de mine.
Drăguţ din partea ei.
Am auzit că ai fi plecat să locuieşti cu unchiul tău.
Toată lumea e bine ?
Da.
Toţi sunt bine.
Ce a ajuns fiul dvs, Koji ?
Mi-au trimis rămăşiţele sale.
Şi soţia sa ?
O victimă a bombei atomice.
Nu aveau un copil ?
Ba da.
Ce e cu el ?
A supravieţuit ?
Da.
E în viaţă...
Asta e bine !
Trebuie să aibă 8 ani, acum. Unde e ?
Într-un orfelinat.
Dar de ce ?
Abia îmi pot purta mie de grijă...
Cu atât mai puţin pentru Taro...
Aşa că le-am cerut să se ocupe ei de el.
Cu toţii suntem jucăriile destinului.
Dacă mi-aş fi recăpătat vederea,
bineînţeles că aş fi avut grijă de el.
Dacă n-ar fi fost bomba,
nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat !
Bomba atomică a omorât-o pe mama.
Tata a murit în luptă.
Nu a mai rămas decât bunicu' cu mine.
Bunicul a orbit de la bomba atomică, aşa că acum nu mai poate lucra.
În fiecare an, de 6 august,
vizitez mormântul părinţilor mei.
Cea mai mare parte dintre ei sunt orfani de război.
Într-o singură clipă au murit aproape 200.000 de oameni.
Şi o mulţime de copii au rămas orfani.
Conform statisticilor din 1948,
avem mai mulţi orfani decât Tokyo sau Osaka,
oraşe mult mai populate decât Hiroshima.
Acela e Taro.
Cel mai mic, care transportă pietre.
Suntem finanţaţi la nivel local şi de guvern.
Din sumele de care dispunem pentru fiecare copil, pe zi,
două treimi se duc pe hrană.
Am încercat să cultivăm câmpul acela...
Dar 20 de ari sunt puţini.
Copiii, însă, sunt bine.
Plănuiesc să încep să lucrez ceva cu ei.
Câţi orfani sunt, în prezent, în Hiroshima ?
Mulţi au murit din cauza radiaţiilor.
Unii au fost transferaţi.
Dar avem în jur de 500-600,
repartizaţi în 6 centre din Hiroshima.
Însă mulţi nu sunt instituţionalizaţi.
Printr-un efort conştiincios, ar putea fi număraţi.
Cei mai mari au ştiut să-şi accepte pierderea...
cei mai mici, însă, nu au reuşit.
Taro pare sănătos.
Sunt fericit să aud asta.
D-le Iwakichi...
îl pot lua pe Taro înapoi pe insulă ?
Familia unchiului meu va avea grijă de el.
Voi fi tutorele lui.
Îl pot lua ?
Nu, nu pot accepta asta.
N-aş mai avea nici un motiv pentru a trăi, atunci.
Cu toate acestea,
ar fi cel mai bine pentru Taro.
Sunt profund impresionat de interesul pe care-l manifeşti faţă de noi.
Dar acum, nu-l am decât pe el.
Nu pot trăi fără el.
El e singurul care mă mai ţine în viaţă.
Atunci ar trebui să veniţi şi dvs.
E bine că vă gândiţi la asta, dar nu se va putea.
Ba da, acceptaţi.
Nu pot... Pur şi simplu nu pot.
D-le Iwakichi !
D-le Iwakichi !
Aşteptaţi, d-le Iwakichi.
Mănâncă până e proaspăt.
Sunt atât de bucuroasă să te văd !
N-am altundeva unde să merg, înafară de tine.
Mănâncă, te rog.
Îmi pare atât de rău de d-l Iwakichi...
Sărmanul...
Ne-a fost atât de devotat ani la rând...
Aş vrea să-l pot ajuta.
Te-ai întors ?
Bună.
E cald, nu ?
Avem un oaspete.
Încântat să vă cunosc.
Domnişoara Ishikawa. Am predat împreună.
Vă rog, simţiţi-vă ca acasă.
Să dau drumul la apă la baie, dragul meu ?
Mă scuzaţi.
Ai mâncat ?
Nu, mor de foame.
Noi am terminat de mâncat.
E drăguţ.
Puţin prea indiferent şi câştigă un salariu de mizerie.
Nu e chiar prea deştept...
De asta lucrez ca moaşă.
Şi el, cu ce se ocupă ?
Lucrează în sistemul sanitar.
Şi e şi mândru de asta.
*** e cu duşul tău, dragule ?
Aproape am terminat.
Scuză-mă o clipă, te rog...
Stai liniş***ă...
Îmi cer scuze pentru zgomot.
Mereu e aşa.
Sunt anunţurile festivalului de vară O-Bon.
Fiorii Hiroshimei, după bombă.
O bericică ?
Nu, o voi bea când voi pleca.
Te duci să joci şah ?
Nu în acelaşi loc.
Kuraishi a spus că putem avea grijă de ultimul lui copil.
E al cincilea, şi nu le e uşor.
Chiar vor să ni-l dea nouă ?
Vom adopta un copil.
Nu poate avea copii.
E prea devreme pentru a spune asta.
Nu, doctorul a spus că e imposibil, pentru ea.
Efectele bombei mi-au produs sterilitatea.
Mai bine am merge să vedem copilul.
Da, cu cât mai repede cu atât mai bine.
Voi bea doar o ceaşcă de ceai, în grabă.
Îmi e de ajuns.
Am plecat.
Simţiţi-vă ca acasă.
Ai grijă !
E plin de energie...
... exact ca un copil.
Când ai aflat că nu poţi avea copii ?
Acum 2 ani.
Am fost disperată, însă am trecut peste asta.
Sunt norocoasă, măcar am supravieţuit.
Asta e singura consolare.
Doctorul a spus că sunt o excepţie.
Au existat trei copii de la grădiniţă care au supravieţuit, nu ?
Trebuie să-i văd. Ştii unde sunt ?
Da, şi toţi trei sunt bine.
Am poze cu ei.
Acest album a fost tot ce am putut salva.
Îţi aminteşti de aceştia trei ?
Da, Sanpei !
Toshiko.
Şi Heita.
E fantastic că-ţi aminteşti...
Nu uita că am fost alături de ei zi de zi...
Au fost nişte vremuri minunate...
Nu le voi uita niciodată.
Atunci mă voi duce să-i văd pe supravieţuitori.
Şi eu aş vrea să merg. Transmite-le toată afecţiunea mea.
Bine ?
Mai întâi mă duc să-l găsesc pe Sanpei.
Sanpei !
Tata e pe moarte ! Repede !
Hei ! Ce se întâmplă ?
I-ai spus la mama ?
- Nu încă. - Du-te şi spune-i !
Mamă !
SALA MEMORIALULUI PĂCII
Mamă !
Ce e ? Sunt ocupată, nu vezi ?
Tata e pe moarte !
- *** e ? - Rău, mai bine chem un doctor.
*** se simte ?
E pe cale să-şi dea duhul.
Tată !
Tată !
Hayakichi ! Luptă, nu renunţa !
Tată, ţine, apă.
Sanpei, unde eşti ?
Sunt aici, tată.
A venit medicul.
Gingiile au început să-i sângereze în urmă cu 10 zile.
Şi-a pierdut complet pofta de mâncare.
Doctorul nu ştie ce poate fi.
Cu siguranţă e boala radiaţiilor.
Niciodată nu se ştie când se manifestă.
S-a sfârşit ?
Ce nenorocire !
E groaznic.
Du-te caută-l pe unchiu'.
Sanpei.
Mă mai ţii minte ?
Da.
Cine sunteţi ?
Eram educatoarea lui Sanpei la gradiniţă.
Sincerele mele condoleanţe.
Compasiunea e atât de frumoasă...
... însă celor morţi nu le e de nici un folos !
De ce ai plecat ?
De ce ai plecat ?
Caut o fostă elevă pe nume Toshiko.
I-am fost educatoare la grădiniţă.
Bine aţi venit.
Aţi sosit exact la timp.
Vă rog, duceţi-vă s-o vedeţi.
Ar putea muri dintr-o clipă în alta.
S-a întâmplat atât de brusc încât bănuim că e din cauza radiaţiilor.
Chiar aţi făcut bine că aţi venit acum.
E în această încăpere.
Doamna educatoare...
Încă mă mai ţii minte...
Nu din prima,
însă apoi mi-am amintit.
Ai rămas aici în toţi aceşti ani ?
Da, timp de 6 ani.
În ziua exploziei, preotul m-a salvat.
Şi de atunci, sunt aici.
Mama şi tatăl tău ?
Toţi au murit.
Doamna educatoare...
după moartea părinţilor mei, am hotărât să rămân aici.
Aici pot spune rugăciuni pentru ei.
Îi cer lui Dumnezeu
să ne dăruiască pace veşnică.
E un lucru foarte bun.
Acum...
... ştiu că războiul este cel mai mare rău.
Războiul e iadul.
Nu doriţi să-mi cântaţi ?
Ce cântecel ?
Acela pe care mereu îl cântaţi la masă.
Cel ce vorbeşte despre vaporul roşu.
Îţi aminteşti foarte bine...
Aş vrea să-l aud măcar încă o dată.
Bine atunci, ţi-l cânt.
Draga mea mamă...
Du-te la culcare
Şi nu mai plânge...
Tata se va întoarce
acasă,
mâine,
într-un vapor roşu.
E frumos pe insulă ?
Da, foarte frumos. Mi-ar plăcea să poţi să vii să mă vezi.
Când soarele răsare la est, zici că iese din mare.
Iar seara, intră din nou în mare, la vest.
Mi-ar plăcea să vin, însă nu cred că voi putea.
Voi muri în curând.
Dar nu-mi pasă, pentru că mă voi întâlni cu mama şi cu tata.
Am fost încântată să îi revăd, însă, în acelaşi timp, am fost atât de tristă...
Bomba a provocat atâtea tragedii care se propagă precum nişte unde...
E groaznic.
Mi-e teamă să nu fie folosită din nou.
Încă mai am sticla sub piele.
Mă doare când ating locul.
Dar...
... o las acolo, în amintirea zilei de 6 august 1945.
Soseşte copilul ! Vino, te rog !
E în travaliu ?
Grăbeşte-te, te rog. Îţi pregătesc bicicleta.
Nu lipsesc mult.
Din moment ce nu voi avea niciodată unul, îi ajut pe alţii să-i aducă pe lume.
- Te rog, grăbeşte-te ! - Vin !
Nu mă aştepta.
Succes !
E pe-aici Heita ?
Nu ştiu.
Ştii unde îl găsesc pe Heita Masuda ?
Da.
Heita !
Heita !
Ce e ?
Te caută cineva !
- Mă mai ţii minte ? - Da ! Sunteţi educatoarea mea.
Arăţi bine.
Am fost la tine acasă. Nu era nimeni.
Sora mea e la coafor.
Se mărită.
Taci din gură !
- Veniţi cu mine acasă. - Desigur.
Mă duc să mai înot puţin.
- Ai grijă ! - Bine !
Aţi crescut, domnişoară.
Şi tu.
Da, acum am 12 ani.
Aceea e casa mea.
M-am întors.
Ai fost până acum la scăldat ?
Am adus-o cu mine pe fosta mea educatoare.
Fosta ta educatoare ?
Cea de la grădiniţă, ştii ?
Bună ziua !
Educatoarea lui !
Ce drăguţ să veniţi să ne vedeţi... A trecut atâta vreme...
Aşa e.
Am venit să-l văd pe Heita.
Se mărită în seara asta.
Nu spune prostii.
Felicitările mele.
Prostule !
Vă rog, intraţi !
Da, intraţi.
Vă rog, intraţi.
Luaţi loc.
Sunt foarte fericită să vă revăd.
Fratele meu mai mare se întoarce curând.
Lucrează la fabrică.
Celălalt e la liceu.
Mama şi tata au fost omorâţi de bombă.
Sora mea s-a rănit la picior când casa s-a prăbuşit peste ea.
Vă rog.
Mulţumesc, dar trebuie să plec dintr-o clipă în alta.
Puteţi rămâne aici peste noapte.
Da ! Vă rog, rămâneţi !
Nu voi putea.
Fratele meu ar fi atât de încântat !
Se întoarce imediat.
Heita, du-te cumpără peşte.
Să cumpăr sashimi ?
Am şters-o !
Nu trebuie să plecaţi.
Pare atât de fericit să vă revadă...
Sunt atât de liniş***ă să-l văd sănătos...
A crescut.
Am sosit !
S-a întors fratele meu.
Salut !
Ce se întâmplă ? Ar trebui să te pregăteşti.
E educatoarea lui Heita de la grădiniţă.
Vroia să afle ce mai face.
Eu sunt fratele lui.
Vă mulţumesc că aţi venit.
Astăzi, sora mea se mărită.
E cea mai frumoasă zi de când s-a sfârşit războiul.
Vizita dvs trebuie să fie un semn divin.
Vă rugăm, sărbătoriţi cu noi acest moment !
Mă duc să mă spăl.
Vreţi să mă însoţiţi ?
Nu avem baie, aşa că ne spălăm la baia publică.
Să mergem, o baie ne va destinde.
Să mergem.
Vine şi dânsa.
Adu-i un prosop.
E de cealaltă parte a râului.
Sunt nebun de bucurie pentru că se mărită cu Tanaka...
I-a promis că o va lua de soţie odată războiul încheiat.
Însă când nefericitul accident i-a nenorocit piciorul,
nu o mai credea.
A abandonat orice speranţă de căsătorie.
Credea că nu va mai avea nevoie de ea.
Mă bucur pentru ea.
Tanaka a fost repatriat în 1946...
... şi a venit să ne vadă curând după.
A spus că a promis că se va căsători cu ea, în orice condiţii.
M-a mişcat atât de mult...
M-am simţit atât de fericit numai pentru că trăiam...
Lumea nu e, deci, în totalitate rea.
Există încă oameni demni de încredere.
Dar a vrut să aştepte 5 ani.
De tot ce avea s-a ales praful.
Vroia să se pună de unul singur din nou pe picioare.
Astăzi, cei 5 ani se sfârşesc.
E cu adevărat formidabil...
Da, aşa e.
E cu adevărat formidabil.
Tata şi mama ar fi atât de fericiţi...
Să închinăm un ultim toast.
Mulţumesc.
Ar trebui să plecăm ?
Da.
Am fost o povară atât de grea pentru tine...
Ai grijă de tine.
Yoshio, ai grijă.
Da, şi tu să ai.
Ascultă de fraţii tăi, Heita.
Tată...
... mamă...
... părăsesc această casă.
Să mergem, acum.
Multă fericire.
Mulţumesc.
Ai grijă, Heita.
Veghează asupra lui.
Haide, să mergem.
Să-i însoţim, o parte din drum !
Surioară !
Voi rămâne, în seara asta.
Vreau să vorbesc cu tine.
D-le Iwakichi.
Înainte să mă întorc pe insulă,
vroiam să ştiu dacă v-aţi schimbat părerea.
Lăsaţi-mă să am grijă de Taro.
Unchiul şi matuşa mea n-au decât un copil.
Îl vor creşte ca pe copilul lor.
E cea mai bună alegere pentru Taro.
Dacă doriţi, puteţi veni de asemenea şi dvs.
Rămâne la aprecierea dvs.
Când te-am auzit prima oară spunând lucruri atât de frumoase,
am plâns.
Ne-aţi fost foarte devotat,
e absolut normal să îmi doresc să vă ajut.
Te implor să nu mi-l iei.
Nu pot trăi fără el.
Te rog, nu mă obliga.
Nu vă voi obliga.
Înţeleg ce simţiţi.
N-am să mai spun nimic.
Iartă-mă, te rog.
Nu, dvs să-mi iertaţi insolenţa.
Dvs decideţi. Puteţi oricând să-mi scrieţi
dacă vreodată vă schimbaţi părerea.
Şi aveţi grijă de dvs.
Şi tu, domnişoară.
La revedere.
Te duci direct acasă ?
Voi lua feribotul mâine dimineaţă.
Te rog, nu-i spune unchiului tău ce am ajuns.
N-o voi face. La revedere.
Iwakichi.
Am auzit tot.
Mă face să plâng.
E o doamnă adevărată.
Înţeleg cât de dureros poate fi pentru tine.
Dar gândeşte-te la tot binele pe care acest lucru l-ar aduce lui Taro.
De ce te încăpăţânezi să trăieşti astfel ?
Micuţul nici măcar nu este alături de tine.
Eu sunt un cerşetor, dar tu ? Eşti o peticară.
Voi trăi alături de Taro, orice ar spune lumea !
Nu poţi înţelege ce simt.
Cu siguranţă pot.
Am avut o fiică şi un nepot.
Taci, nu mai spune !
Te rog, gândeşte-te.
Cât timp crezi că ţi-a mai rămas de trăit ?
Bomba ţi-a ruinat sănătatea.
Poţi să mori de la o zi la alta.
Şi atunci ? Ce se va face Toro ?
Gândeşte-te la toate astea.
Nimeni nu este veşnic.
N-o să mor atât de devreme !
Vreau ca toată lumea să vadă această faţă !
Ştiu ce vrei să spui,
însă viaţa noastră nu are nici un viitor.
Tată, mamă, trebuie să plec.
Iwakichi s-a razgândit.
Vă rog, luaţi-l pe Taro cu dvs.
E adevărat ?
Îl voi scoate de la orfelinat.
Duceţi-vă să-l vedeţi în baracă.
Mă bucur că v-aţi schimbat părerea.
N-am să mă mai plâng.
Ţi-l încredinţez, ai, te rog, grijă de el.
M-am întors. Taro, vino înăuntru.
Bunicule ?
Vreau să vorbesc cu tine, micuţul meu.
Stai jos.
Această doamnă e fiica fostului meu şef.
Salut-o.
Bună ziua.
Are o casă foarte frumoasă
şi locuieşte pe o insulă.
Ţi-ar plăcea să locuieşti şi tu acolo ?
Vrei să vii cu mine ?
Vine şi bunicul ?
Am să vin şi eu mai târziu. Du-te tu mai întâi.
Taro, e mai bine aşa.
Vei putea călători cu vaporul, alături de mine.
Du-te.
- Nu vreau să plec fără bunicu'. - O să vin şi eu în curând.
Nu voi pleca până nu va veni şi bunicul cu mine !
Taro !
Taro,
tu te duci mai întâi, iar bunicul te va urma.
Nu-i adevărat !
Băieţii cuminţi trebuie să asculte de ceea ce li se spune.
Du-te cu doamna.
Nu, nu vreau !
*** aşa, nu vrei ?!
Spune-mi, vreau să ştiu !
Ce vei face ?
Bunicule !
Nu mă alunga !
Voi fi cuminte !
Nu plânge.
Nu te alung nicăieri.
D-le Iwakichi, mă voi întoarce.
Unde vei dormi în noaptea asta ?
La o prietenă.
Unde stă ?
Chiar în spatele tribunalului.
La Morikawa.
Îmi pare rău pentru toate aceste necazuri.
La revedere, Taro.
La revedere, doamnă.
Îmi pare atât de rău...
Ajutaţi-mă, aveţi milă.
Vă rog,
aţi putea scrie o scrisoare, pentru mine ?
De ce mi-ai cumpărat pantofi nou-nouţi ?
Pentru că ai învăţat bine.
Nu-s drăguţi ?
Mi-am dorit atât de mult nişte pantofi...
Acum să mâncăm ceva.
Ce fel de peşte e ăsta ?
Nu ştiu.
În orice caz, să mâncăm.
A trecut atâta timp de când nu am mai mâncat împreună...
Să sărbătorim asta.
*** e ?
Ai grijă la oase.
Mai vrei orez ?
Da, îmi iau singur.
Mâncă cât vrei, avem destul orez.
Trebuia să-ţi împarţi patul cu cineva, la orfelinat ?
Nu, dormeam singur.
Te simţi singur, câteodată ?
Nu, niciodată.
Eşti un băiat bun, Taro.
Ce te vei face dacă eu voi muri ?
Nu vei muri.
Am terminat.
Ai mâncat destul ?
Da.
Îmi plac pantofii ăştia.
Îţi sunt încă în picioare ?
O să dorm cu ei.
Taro,
vrei să dai o fugă pentru mine ?
Unde ?
La doamna care a fost azi aici.
O s-o fac mâine.
Mâine pleacă, aşa că trebuie să pleci în seara asta.
*** ajung acolo ?
E uşor,
odată ce-ai ajuns la tribunal, e aproape.
Întreabă de casa lui Morikawa.
- Mă voi rătăci. - Nu... fă-o pentru mine.
- Pot să mă duc cu pantofii ăştia ? - Evident că poţi.
Asta e scrisoarea.
Plec acum.
Taro !
Nu uita, Morikawa.
Repetă.
Mo-ri-ka-wa.
E bine.
Ai grijă.
Koji, Yasuko...
Fiul vostru, Taro, m-a părăsit.
Asta a fost.
Totul s-a terminat.
Cel puţin Taro va fi fericit.
Odihniţi-vă în pace, copiii mei.
E mai bine aşa.
Război blestemat !
Război mizerabil !
Bomba !
Sâcâitorii...
Morţii nu sunt decât nişte sâcâitori.
AI GRIJĂ DE TARO AL MEU. IWAKICHI.
N-a spus nimic altceva ?
Iwakichi ! Iwakichi !
Taro !
Taro !
Mănâncă cât vrei, este destul.
Nu, vreau să mă întorc acasă.
Ascultă, Taro...
Să citim o carte...
Da, o carte plină cu poze...
Vă rog, veniţi, repede !
Repede !
Oh ! Taro...
E aici tânăra doamnă.
Taro, de asemenea.
Iwa-san, eu sunt.
Ai grijă de Taro.
Nu vă faceţi griji pentru el.
Unde e ?
Sunt aici, bunicule.
Taro, ai grijă de sănătatea ta.
Şi ascultă de ceea ce ţi se spune.
Bunicule !
Daţi trupul meu Cercetării.
Iarna, rănile mă înţeapă
precum o mulţime de ace.
- D-le Iwakichi ! - Bunicule !
Iwakichi !
Să plecăm.
Iwakichi,
odihneşte-te în pace.
Taro a plecat cu ea.
Vroiam să-l văd plecând, însă inima nu m-a lăsat.
Pare atât de trist...
E normal.
Taro.
Ai grijă, pe feribot.
Bunicul vine şi el.
Chiar ? Ce frumos !
O să-i arăţi oceanul, bine ?
Bun, să urcăm la bord.
La revedere !
La revedere, Taro.
La revedere.
Uite ! Un avion !
Acolo !
Domnişoară Ishikawa,
aţi face bine să vă grăbiţi.
La revedere, Taro.
SFÂRŞIT
Traducerea şi adaptarea: gligac2002@yahoo.com --- A member of Asia Team ---
Tradus în exclusivitate pentru www.subs.ro
noiembrie 2006