Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Madalina Dinita Corector: Vanessa Nistor
Numele meu este Joshua Walters.
Și sunt artist.
(Beatbox)
(Râsete)
(Aplauze)
Dincolo de faptul că sunt artist,
am fost, de asemenea, diagnosticat
cu tulburare bipolară.
Percep asta ca fiind un lucru pozitiv,
deoarece cu cât sunt mai nebun pe scenă,
cu atât devin mai distractiv.
Când aveam 16 ani, eram în San Francisco,
și am trăit un episod maniacal major
în care am crezut că sunt Iisus Cristos.
Poate credeți că asta a fost înfricoşător,
dar, de fapt, nicio cantitate de droguri pe care o poţi lua
nu te poate face atât de euforic
încât să crezi că ești Iisus Cristos.
(Râsete)
Am fost trimis într-un loc,
o secţie de psihiatrie,
și în secţia de psihiatrie,
fiecare își face propriul show.
(Râsete)
Nu există niciun public precum acesta
care să le justifice repetițiile.
Ei exersează, pur și simplu.
Într-o zi vor ajunge aici.
Când am ieșit,
am fost diagnosticat
și mi s-au dat medicamente
de către un psihiatru.
”Ok, Josh, de ce nu-ţi dăm nişte --
de ce nu-ţi dăm nişte Olanzapină?
Ok? Hmm?
Cel puțin asta scrie pe pixul meu.”
(Râsete)
Unii dintre voi lucrați în domeniu, văd asta.
Vă aud şuşotelile.
În prima jumătate a liceului
a fost lupta cu episoadele maniacale,
iar în a doua jumătate
a fost supramedicația
când adormeam în timpul liceului.
În general, a doua jumătate a liceului a fost doar un mare pui de somn, în clasă.
Când am ieşit
aveam de ales:
puteam fie să neg
boala mea mintală,
fie să-mi îmbrăţişez
abilităţile mintale.
(Sunet de trompetă)
Există o mișcare în momentul de față
pentru a percepe bolile mintale ca pe ceva pozitiv -
cel puțin latura hipomanică a lor.
Dacă nu știți ce este hipomania,
e ca un motor pe care nu îl poți controla,
poate un motor de Ferrari, fără frâne.
Mulți dintre vorbitorii de aici, mulți dintre voi, din public,
aveți acea latură de creativitate,
dacă știți la ce mă refer.
Vă împinge să faceți ceva
ce toți v-au spus că este imposibil.
Există o carte -- John Gartner.
John Gartner a scris această carte numită "The Hypomanic Edge” (”Latura hipomaniacală')
în care Cristofor Columb, Ted Turner și Steve Jobs,
și toate aceste genii în afaceri
au această latură care îi împinge spre competiție.
O altă carte scrisă cu puțin timp în urmă,
la mijlocul anilor '90,
numită ”Touched With Fire” (”Atins de foc”), de Kay Redfield Jamison,
analizează aspectul creativ al depresiei maniacale
de care Mozart, Beethoven și Van Gogh
sufereau cu toții.
Unii dintre ei s-au sinucis.
Deci, nu era vorba mereu
doar de partea pozitivă a bolii.
Recent,
s-au făcut progrese în acest domeniu.
Şi a fost un articol scris în New York Times,
în septembrie 2010,
intitulat
”Doar îndeajuns de maniac”
în care se vorbea
despre investitorii ce caută antreprenori
care au acest tip de spectru --
știți despre ce vorbesc -
poate nu persoane suferinde complet de tulburare bipolară,
ci oameni care se încadrează în spectrul bipolarității -
unde, pe de o parte,
poate se cred Iisus,
și pe de altă parte,
poate, pur şi simplu, îți fac o grămadă de bani.
(Râsete)
Alegerea voastră. Alegerea voastră.
Şi toată lumea e undeva la mijloc.
Toată lumea e undeva la mijloc.
Deci, poate, ştiţi,
că nu există
nebuni,
şi dacă ești diagnosticat cu o boala mintală
nu înseamnă că ești nebun.
Poate înseamnă doar
că ești mai sensibil
la ceea ce majoritatea oamenilor nu poate vedea
sau simți.
Poate că nimeni nu este nebun cu adevărat.
Toată lumea este puțin nebună.
Cât de mult,
depinde de unde vă situați în acel spectru.
Cât de mult,
depinde de cât de norocoși sunteți.
Vă mulțumesc.
(Aplauze)