Tip:
Highlight text to annotate it
X
Cine spune: "Nu pot ajunge la...!" ? :)
Toate ființele simțitoare care se referă la ele ca și "Eu" (Mine).
Mă întreabă: "Ce pot să fac Mooji?..., Ce pot să fac?... Am încercat, dar nu ajung nicăieri!"
Cine spune asta?... E întrebarea mea pentru tine!... "Eu (Eu-l)" este ce?
Tu spui multe lucruri, eu te întreb: Cine ești tu?... Nici măcar nu știi!
Așadar dacă nici măcar nu știi cine ești, *** poate ceea ce spui să fie luat ca adevărat?
Stabilește-ți mai întâi identitatea: Cine ești tu?... Cine spune aceste cuvinte?...
"Nu contează ce fac, încerc totul, încerc orice!"... Cine este această voce?... Nimeni nu se întreabă.
O ia ca pe un fapt... sunt "Eu". Cel care caută la modul prezent se trezește și totuși îi scapă din vedere Acela.
"Nu mă pot opri. Nu pot să ajung! Ce să fac?.. Poate că nu sunt predestinat să îl aflu pe Acela!"
Acestea sunt cuvintele spuse și aș putea să accept aceste cuvinte, dar cine este cel care vorbește?
Aceasta (Satsangul) este o cameră a Adevărului și aici este boxa martorului.
O declarație vine: "Nu pot să obțin, nu pot să ating!" Cine spune asta? Te rog vino în boxa martorilor!
Prezintă-te: Cine ești tu? Cine spune aceste lucruri? Această voce este validă/de încredere?
Ceva identificat cu această voce, eu spun ființa însăși, care este pură, se identifică cu această voce.
Această voce a venit după ea, această voce este o voce învățată! Și mesajul ei este un mesaj
învățat. Acest mesaj condiționează habitatul, educația. Educația greșită spune aceste lucruri:
"Nu mă pot găsi pe mine! Poate nu în această viață, nu e pentru mine...
Poate nu în viața asta, poate în următoarea viață. Și credința în această voce și ea se amplifică,
De aceea nimeni nu se interoghează: "A da, acesta nu o să reușească în această viață, poate în alta!"
Poate altcineva va vedea... Dar eu vreau să aflu: cine spune toate aceste cuvinte?
Este Absolutul cel care vorbește aceste cuvinte! "Nu îl voi atinge în viața asta!"
Aceste cuvinte provin din Absolut?... De unde vin ele, cine le fabrică?...
Cine inventează, cine creează aceste cuvinte?... Prezintă-te! Sunt cuvinte mărețe, grandioase
dar aceste cuvinte vor bloca recunoașterea adevărului care deja ești! Așadar nu cumpăra
aceste cuvinte atât de ușor. Tu crezi în ele și le dai existență. Cine ești tu, cel care le dai crezare în ființă?
Ființa este capabilă să creadă, nu mintea. Aceste cuvinte vin din minte!
Și tu ai uitat că mintea este doar o funcție din tine, în aspectul pe care tu îl poți exprima.
Și pentru că tu ai uitat, te iei pe tine ca fiind mintea însăși! Mintea spune toate aceste lucruri...
Foarte multe non-sensuri spune și le iei a fi tu însuți, dar nu sunt tu! Identifică-te!
Mintea este atât de încrezătoare încât îți poate spune: "Ascultă, tu ești o alună."
și tu o vei crede! Atât de mulți oameni aud diferite lucruri, iar ei cred în ele!
Oamenii spun că ești prost și tu crezi, îți spun că ești republican și tu crezi.
Crezi că ești soț, crezi că ești fiu! Crezi toate aceste lucruri, cu toate că aceste lucruri nu sunt
adevărate. Nu ești nici unul din aceste lucruri, sunt doar expresii care se formează în acest corp,
pe acest ecran al filmului existenței. Pe acest ecran tu joci rolul de mamă, fiică, soț, soție.
Dar ai uitat cine este actorul, ceva acum spune: "Eu nu pot să ajung, nu îl pot găsi...
îmi pare rău, am încercat. Mooji am încercat!" Dar cine afirmă toate aceste lucruri? Cine este afirmatorul?
Te rog prezintă-te! Din gura cui ies toate aceste cuvinte? Și deodată... liniște.
Spune-mi!... Pentru că cuvintele tale sunt pline de otravă și tu le crezi. Măcar arată-te!
Tu ești ființa, ființarea în expresia sa ca ființă umană. Chiar și într-un țânțar, ființarea
se exprimă pe sine mai perfect! Când ființarea se exprimă sub forma ființelor umane este într-o călătorie, este cu
adevărat într-o călătorie cosmică. Credem atât de multe lucruri! Nu cred să mai existe
vreo altă creatură pe această planetă care să vorbească atât de multe prostii
ca și ființa umană. Este adevărat! Mai întâi de toate nu știm cine și ce suntem!
Crezi că ești carne, sânge și gânduri și nu realizezi că, carnea, sângele și gândurile
sunt doar manifestări care se întâmplă în tine, tu ești cel ce le percpe.
Așadar dacă poți să vezi sau să observi ceva, nu poți fi acel lucru!
În mod exclusiv, NU poți să fii acel lucru. Este un fenomen care apare în tine.
Cine ești tu, cel care este martorul? Aceasta este întrebarea pe care o pun!
Uită destinul sau lipsa destinului. Este o întrebare mai de jos. O întrebare mai
înaltă este cine observă toate aceste lucruri? Cine este capabil să observe chiar destinul sau nedestinul?
Cine e cel ce observă chiar și cel care cunoaște conceptul de destin? Este acesta destinat?
Aceasta este o întrebare mai vie, cealaltă cu destinul este o întrebare mai speculativă.
Dar aceasta este directă și imediată, această întrebare... Tu ești acolo, tu vezi totul.
Toate limbile, toate ideile, proiecțiile, timpul trecut, prezent, viitor, relațiile,
imaginația, filosofia, religia, credința... toate aceste lucruri apar în fața ta și tu le cunoști, le vezi.
Pentru că tu ești înaintea lor, tu ai existat înainte ca ele să apară. Tu ești cunoscătorul cunoașterii
și de asemeni cunoscătorul ignoranței. Cine ai putea să fii tu? Reflectă la aceasta!
Acela care le vede pe toate, am spus chiar anumite gânduri, anumite senzații
care sunt atât de subtile încât nu pot fi etichetate, nu au concepte pe care să le poarte
cu toate acestea sunt în fața ta. Tu le observi, tu le vezi, cine ai putea fi tu?...
Poți să te prezinți? La acest nivel al privirii, cine este acolo?
Totul îți este cunoscut ție, totul este posibil să fie cunoscut, desenat de tine însuți.
Acest tu însuți poate fi văzut, este o persoană, are o zi de naștere?
Un semn zodiacal, are un pașaport? În care pașaportul, ziua de naștere
și toate acestea sunt văzute ca mișcări într-un vis? Cine este martor la acest vis?
Această întrebare este vie, este electrică. Chiar dacă există destin sau nedestin,
lasă această întrebare. Aceasta este o întrebare mult mai înaltă. Simțul sau sensul de "eu" este
în spatele aproape oricărui gând, în spatele oricărei activități, simțul eu-lui "Eu" este acolo!
De fiecare dată când: "Eu gândesc, eu fac, eu vreau, eu aleg, eu am fost, eu voi fi, eu,eu, mine,
mine, eu, eu al meu..." Cine este acest eu? Focalizează-ți atenția, cine este acest "Eu"?
Dacă nu ar trebui nimic altceva, pentru că orice altceva vine după acest "Eu".
Așadar este secundar, dar "Eu" este primar, este înaintea a orice stă să apară.
Fixează-ți atenția pe "Eu" sau "Eu sunt", doar lasă-l pe "Eu sunt" să fie neasociat cu nici
un alt concept. Toată atenția, toată intuiția, doar pe sentimentul de "Eu Sunt"
și rămâi doar ca „Eu Sunt"! Vezi ce se întâmplă. Uită orice altceva: ceea ce ai citit,
asta trebuie să faci, să meditezi mai mult, uită despre toate astea. Acest sentiment, simțul lui
"Eu sunt„, crede-l pe cuvânt, nu lăsa nimic să se aproie de el. Vezi tot ceea ce este revelat
în afara lui "Eu sunt„ "eu urmează sa fac asta, eu am fost așa", uită toate lucrurile acestea,
rămâi doar în sentimentul "Eu sunt", nu-l asocia cu nici un gând, cu nici o imagine
și nu accepta nici un fel de judecată din partea minții... "O dar asta este prostesc
sau nu este nimic aici sau..." Nu, nu, nu crede asta, tu rămâi doar cu sentimentul de "Eu sunt"
ca pură intuiție, nu ca și gând. Intuiția, sentimentul natural al existenței, al ființării "EU SUNT"! Stai în el!
Traducere Elena & Ionică