Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/
MAI PRESUS DE MIT ŞI TRADIŢIE
Libertate & Autoritate
Libertatea...
şi autoritatea nu au *** să existe împreună.
Libertatea şi inteligenţa merg împreună.
Şi inteligenţa are propria sa disciplină înnăscută, naturală, liberă,
disciplină în sensul...
nu al suprimării, controlului, limitării, toate acelea,
ci disciplină ca un act al învăţării permanente.
În timpul vieţii sale,
una dintre marile teme abordate de Krishnamurti a fost cea a libertăţii,
revenind asupra ei la nesfârşit,
legând-o de noţiunea de autoritate.
A vorbit atât despre libertate, cât şi despre autoritate,
mai degrabă într-un sens psihologic, mai puţin evident,
decât din punct de vedere social sau politic.
Încă din anul 1929,
el a afirmat că ţelul său este de a elibera, necondiţionat, omenirea.
O expresie pe care a folosit-o, în această privinţă,
a fost de "a fi o lumină pentru tine însuţi",
nu să te bazezi pe intuiţiile şi adevărurile altora,
oricât de profunde le-ar fi fost învăţăturile,
oricât de grozav ar fi fost învăţătorul.
Miturile şi tradiţiile noastre sunt adevărurile zilei de ieri.
El a cerut să avem o viziune mereu actuală, moment de moment.
De ce, a întrebat el, acceptăm atât de iute autoritatea religioasă sau psihologică,
dar ne opunem constrângerilor politice sau sociale ?
Krishnamurti despre libertate şi autoritate.
Deci, vă rog...
pe măsură ce vorbitorul se exprimă,
examinaţi, voi înşivă, ceea ce afirmă...
fiindcă îndoiala...
scepticismul...
este un purificator grozav.
Majoritatea dintre noi acceptăm lucruri, cu atâta uşurinţă...
mai ales în probleme religioase...
în aşa-zisele probleme spirituale.
Vă rog...
nu acceptaţi nimic din ceea ce afirmă vorbitorul...
dar încercaţi să analizaţi, voi înşivă,
ascultând cu atenţie.
Dacă sunteţi interesaţi,
dacă nu consideraţi asta ca pe o simplă distracţie...
atunci, vă rog să ascultaţi şi să vă îndoiţi şi să contestaţi şi să întrebaţi.
Vă îndoiţi de ceea ce aţi creat voi înşivă,
vă îndoiţi de propriile voastre idei...
propriile voastre concluzii...
propriile voastre experienţe...
credinţele, convingerile voastre.
Vă îndoiţi astfel încât să aflaţi, voi înşivă, care este adevărul.
Adevărul necesită o minte liberă...
o minte care este complet liberă.
Pentru a te îndoi, trebuie să manifeşti discernământ.
Dacă te îndoieşti de toate, atunci...
atunci...
devine mai degrabă stupid,
dar să te îndoieşti cu inima uşoară...
cu o minte ageră...
cu rafinament...
atunci îndoiala...
produce claritate...
energie.
Şi avem nevoie de energie pentru a aborda toate aceste probleme
şi a le rezolva.
Sub nici o formă nu trebuie acceptat, niciodată, ceea ce afirmă vorbitorul.
Nu există nici un fel de autoritate, nici tu şi nici vorbitorul nu o deţineţi.
Ambii nu faceţi decât să cercetaţi, să observaţi, să analizaţi, să învăţaţi.
Oamenii de ştiinţă,
politicienii,
educatorii...
oamenii religiei, ei sunt responsabili,
dar eu nu ştiu nimic despre asta, ci, pur şi simplu, îi urmez.
Aceasta este atitudinea generală, pe plan mondial.
Oh, da.
Mă declar, eu însumi, iresponsabil.
Delegându-ţi ţie responsabilitatea,
eu devin iresponsabil.
În timp ce afirmăm, acum:
"Nimeni nu este responsabil, cu excepţia ta...
fiindcă tu eşti lumea şi lumea eşti tu."
Tu ai creat această încurcătură,
numai tu o poţi clarifica.
Ca atare, eşti total, complet, în întregime responsabil
şi nimeni altcineva !
Deci...
asta înseamnă că trebuie să fii propriul tău far călăuzitor...
- nu să accepţi lumina oferită de un profesor sau un analist sau un psiholog
sau lumina oferită de Iisus sau lumina oferită de Buda -
trebuie să fii propria ta lumină...
într-o lume care devine complet întunecată.
Asta înseamnă că, tu însuţi, trebuie să fii responsabil.
Deci, ce anume înseamnă acel cuvânt ?
Înseamnă, cu adevărat:
să răspunzi total, adecvat, la fiecare provocare.
Nu ai *** să răspunzi adecvat,
dacă eşti înrădăcinat în trecut.
Fiindcă provocarea este ceva nou...
altminteri nu mai este o provocare;
o criză este ceva nou...
altminteri nu mai este o criză.
De aceea, domnule...
responsabilitate înseamnă un angajament total...
un angajament total,
faţă de provocare...
răspunzând...
adecvat, complet, unei crize.
Cuvântul responsabilitate chiar asta înseamnă...
"să răspunzi" !
Nu pot răspunde... complet,
dacă sunt înspăimântat...
sau, nu pot răspunde complet, dacă sunt în căutarea plăcerii.
Nu pot răspunde total, dacă...
dacă acţionez din rutină,
repetitiv...
din tradiţie, condiţionat.
Deci a răspunde, adecvat, unei provocări,
înseamnă că ego-ul meu, care reprezintă trecutul, trebuie să ia sfârşit.
Să te eliberezi de autoritate înseamnă să renunţi, total, la ziua de ieri,
astfel încât mintea ta să fie mereu alertă, mereu tânără, inocentă,
plină de vigoare şi pasiune.
Numai în acea stare cineva poate observa şi poate învăţa.
Violenţa nu este numai fizică,
ci, în mult mai mare măsură, psihologică.
Atunci când mă conformez unui tipar...
atunci când permit să fiu programat...
- Înţelegeţi ? -
când tu îmi spui mie ce ar trebui să fac,
când ai grijă de "binele" sufletului sau al psihicului meu sau orice ar fi...
atunci tu devii o autoritate.
Deci, atunci când accept autoritatea,
atunci există violenţă.
Corect ?
O autoritate psihologică, desigur.
Există autoritatea unui computer...
autoritatea legii...
autoritatea unui poliţist, care spune să conduc pe stânga sau pe dreapta.
Dacă eşti în Europa, conduci pe dreapta.
Dacă eşti în Anglia sau aici, *** e ?
Stânga ?
Da, stânga.
Stânga.
Ba nu, dreapta !
N-am mai condus în ultima vreme !
Dar am mers pe jos, pe stânga sau pe dreapta,
asta-i adevărat !
Deci...
violenţa trebuie să existe...
- parte din ea -
acolo unde...
prin confuzia, dereglarea mea, am creat o autoritate.
Înţelegeţi ? Sunt confuz...
sunt tulburat...
îmi doresc siguranţă...
şi apari tu, guru, preotul, psihologul şi ceilalţi...
şi toţi devin autorităţi.
Eu i-am creat,
datorită confuziei mele, a dereglării mele.
Deci, realizez...
atât timp cât există...
o autoritate, subiectiv vorbind,
fie experienţa pe care am avut-o,
amintirea acelei experienţe, care devine autoritatea
- Urmăriţi asta ! -
sau autoritatea...
cuiva care spune: "Ştiu eu şi am să vă spun totul, despre asta !"
atunci guru, ticăloşi şi josnici, fac toate acestea...
pentru bani.
Sunt unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume.
Evangheliştii voştri...
bisericile...
organizaţiile îngrozitoare...
ele ar spune: "Aveţi credinţă !"
"Crede !"
"Acceptă !"
şi eu sunt atât de înspăimântat încât spun "da" şi, cu naivitate, accept asta.
Aşa că, din dereglarea mea, creez o autoritate.
Dacă există ordine...
nu există nici o autoritate...
fiindcă mă comport corespunzător.
Nu potrivit unui tipar.
Deci...
una dintre cauzele conflictului...
a dezordinii...
este...
acceptarea psihologică a autorităţii.
Ceea ce înseamnă că, oare, cineva poate trăi...
fără nici măcar un singur ideal...
fără nici un fel de autoritate...
astfel încât cineva să trăiască...
într-o ordine grozavă, acum...
şi nu mâine ?
Nu este o problemă de acceptare sau negare,
ci, mai degrabă, de auto analiză,
care nu necesită nici o formă de autoritate.
Din contră, este necesar ca tu să nu urmezi pe nimeni,
ca tu să fii o lumină pentru tine însuţi.
Sunteţi oameni de mâna a doua.
Să nu pretindeţi că nu sunteţi !
Sunteţi oameni de mâna a doua, neglijenţi şi de calitate inferioară.
Şi încercaţi să descoperiţi ceva, care este original şi Dumnezeu nu e.
Realitatea este ceva original...
nu este zugrăvită de toţi preoţii lumii...
ci este originală.
Ca atare, trebuie să posezi o minte originală,
ceea ce înseamnă o minte liberă.
Nu originală aşa *** este o nouă pictură sau altceva
- astea-s baliverne -
ci ca o minte liberă.
O minte liberă care poate funcţiona în domeniul cunoaşterii
şi o minte liberă care poate privi, observa, învăţa.
*** poţi tu ajuta pe altcineva - sau nu este posibil - să fie liber ?
Înţelegeţi ?
Uitaţi !
N-am aparţinut niciodată cuiva,
nu am nici o biserică, nici o credinţă, nimic de acest gen.
Un om care chiar vrea să afle dacă există eternul,
necunoscutul, ceva mai presus de orice gând...
trebuie, naturalmente, să dea la o parte orice este clădit pe un gând...
- mântuitorul, maeştrii, guru, cunoaşterea, toate acestea.
Există oameni care să facă asta ?
Înţelegeţi ?
Oare va întreprinde cineva acea călătorie ?
Sau spui:
"Ei bine, povesteşte-mi tot, bătrâne, eu voi sta confortabil şi tu îmi vei spune !"
Da, da, exact asta se întâmplă.
Eu spun că nu am de gând să descriu asta,
n-am să vă spun nimic despre asta !
Să-l pui în cuvinte, înseamnă să-l distrugi !
Deci...
haideţi să vedem dacă nu vă puteţi elibera.
Ce anume vă sperie ?
Vă temeţi de autoritate, vă temeţi că va merge prost ?
Dar greşiţi complet, în modul în care trăiţi, acum...
complet stupizi în modul în care vă comportaţi.
N-are nici un sens !
Mă înţelegeţi, domnule ?
Negaţi autoritatea spirituală...
de orice natură.
Ce vă sperie ?
Că veţi avea probleme spirituale ?
Ei greşesc şi nu tu,
fiindcă tu abia înveţi.
Ei sunt cei stabili...
în incorectitudine.
Minunat, da.
Atunci, de ce-i urmezi, de ce-i accepţi ?
Sunt degeneraţi.
Şi te poţi elibera de toate acestea...
pentru ca mintea ta...
prin meditaţie - pe care o vom discuta, poate, cu altă ocazie -
să înţeleagă ce înseamnă să fii liber,
ce anume înseamnă să elimini toate lucrurile
care ţi-au fost insuflate de oameni...
- Înţelegeţi ? - astfel încât să devii inocent...
inima ta să nu fie rănită, niciodată,
fiind incapabilă de a fi rănită.
Asta înseamnă inocenţa !
Şi, plecând de la asta, cercetează !
Haideţi să începem călătoria, de acolo...
- Mă urmăriţi, domnule ? -
de la acest sentiment al negării, a tot ceea ce gândul a adunat laolaltă.
Fiindcă gândul înseamnă timp...
gândul înseamnă materie...
şi, dacă trăieşti în domeniul gândirii...
nu va exista libertate, niciodată !
Dacă acest lucru nu le este spus, repetat, demonstrat, atunci...
poţi vorbi la nesfârşit despre cărţi.
Asta este prima prioritate,
apoi poţi citi şi cărţile.
În tine însuţi se află întreaga lume
şi, dacă ştii *** să observi şi să înveţi,
uşa este deschisă şi cheia se află în mâna ta.
Nimeni de pe Pământ nu-ţi poate oferi nici cheia, nici uşa pe care s-o deschizi,
nimeni în afară de tine.
Deci, cineva trebuie să cerceteze: Ce anume este libertatea ?
Această mişcare, dintr-un colţ într-altul al terenului ?
Înţelegeţi ?
Terenul este conştiinţa mea, această întreagă lume este terenul meu...
şi dau dintr-un colţ al acestui teren psihologic,
în alt colţ
şi numesc asta libertate.
Sau aleg să mă deplasez...
spre sud şi nu spre nord...
şi numesc asta libertate.
Aşa că o numesc liber arbitru.
Sunt democrat şi aleg să devin republican...
dar este aceeaşi mişcare.
Suntem destul de nătângi, ca să nu observăm asta.
Deci, asta este libertate ?
Înţelegeţi toate acestea ?
Oare opţiunea aduce cu ea libertate ?
Sau...
acolo unde există alegere, nu există nici un fel de libertate.
Deci, ce anume este libertatea ?
Cercetează, domnule...
problema implică aşa ceva.
Ce este libertatea ?
Să sari dintr-o capcană într-alta şi apoi în alta ?
Să treci de la un anume gen de suferinţă, la un alt gen de suferinţă ?
Libertatea înseamnă, evident,
să te eliberezi total, necondiţionat...
să te eliberezi, total, de...
întreg conţinutul conştiinţei.
Înţelegeţi ?
Problema este că...
un colţ este diferit de un alt colţ...
dar se află în acelaşi teren.
Şi...
noi separăm problemele...
dar, de fapt, e una singură.
Înţelegeţi ?
Mă întreb dacă înţelegeţi.
Toate problemele sunt intercorelate - asta-i clar -
problema mea ***ă, problema câştigării mijloacelor de trai,
problema mea cu Dumnezeu,
toate înseamnă o unică acţiune,
a acestei căutări, eterne, pentru una sau alta...
a devenirii.
Deci...
libertatea înseamnă finalul, total, al încercării de a deveni ceva.
Care este importanţa autorităţii ?
Cuvântul "autoritate" înseamnă "cel aflat la origine".
- Autorul ? - Autorul !
Da.
Şi...
aceşti preoţi...
guru,
lideri
predicatori spirituali...
ce anume au creat ei ?
Ei repetă o tradiţie, nu-i aşa ?
Oh, da, întocmai.
Şi tradiţia, fie că vorbim despre tradiţia Zen, cea chineză sau hindusă,
este un lucru mort !
Şi aceşti oameni perpetuează acel lucru mort.
Ce anume se află în spatele acceptării autorităţii ?
Oare este teama ?
Teama...
de a merge pe o cale spirituală greşită...
de a nu face ceea ce trebuie,
pentru a putea căpăta iluminare, cunoaştere
şi super-conştiinţa
sau orice altceva ?
Oare este teama ?
Sau...
este...
un sentiment de deznădejde...
un sentiment al singurătăţii depline,
al ignoranţei totale ?
Folosesc sensul profund al cuvântului "ignoranţă".
- Da, înţeleg. - Ceea ce mă face să zic...
"Există un om care spune că ştie, aşa că-l voi accepta."
Nu raţionez - Înţelegeţi domnule ? -
nu spun: "Ce anume ştii tu ?"
Acceptăm...
acolo unde există ignoranţă...
acolo unde raţiunea nu funcţionează...
acolo unde inteligenţa se află în suspensie.
Şi...
ai nevoie de toate acelea
- libertate, inteligenţă, raţiune -
în tot ceea ce priveşte problemele spirituale reale.
Altminteri, ce faci ?
Vreun guru vine şi-ţi spune ce să faci...
şi tu repeţi ceea ce face el ?
Înţelegeţi, domnule, cât de distrugător este aşa ceva...
cât de degenerat este ?
Şi exact asta se întâmplă !
Deci, oare putem - domnule, asta ridică o întrebare foarte importantă -
putem educa, poate exista vreun gen de educaţie,
în care să nu existe nici urmă de autoritate ?
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/