Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ai auzit vreodată expresia
„vârful unui aisberg"?
Se ştie că aisbergurile sunt majoritar sub apă,
blocul imens de gheaţă plutind sub apă.
Dar de ce?
Ei bine, densitatea gheţii pure
este mai mica decât cea a apei.
În mod normal, doar 1/9 din volumul unui aisberg
se află la suprafaţa apei.
Forma porţiunii subacvatice
fiind dificil de estimat
doar uitându-ne la porţiunea de suprafaţă.
De aici provine expresia
„vârful unui aisberg".
Acum câteva lucruri pe care poate că nu le ştiai
despre aceste insule de gheaţă.
Viaţa unui aisberg
începe cu mii de ani
înainte să ajungă în ocean.
Spre deosebire de gheaţa de mare sau de banchize,
care se formează când îngheaţă oceanul,
gheţarii sunt compuşi din apă dulce.
Mii de ani,
aceşti gheţari au format straturi de gheaţă,
comprimându-se constant,
mişcându-se,
adăugând zăpadă,
comprimându-se,
şi mişcându-se din nou,
în timp ce se deplasează lent ca un râu îngheţat.
Forţa gravitaţională
îi atrage către mare,
unde gheţarul se va desprinde pentru a deveni un aisberg
sau se răspândeşte pe calota glaciară
sau formează o limbă de gheaţă.
Odată ce un aisberg se desprinde
de gheţar sau de calota glaciară,
acesta va pluti între 3 şi 6 ani,
dus de curenţii
și de mareea oceanului.
În drumul lui,
e bătut de valuri,
se topeşte,
şi se izbeşte de ţărm
sau de alte aisberguri.
Unele aisberguri sunt aşa de instabile,
încât au parte de sfârşituri mai dramatice,
fiind zdruncinate,
prăbuşindu-se,
şi câteodata chiar explodând.
Când se sparg,
aisbergurile scot tot felul de sunete ciudate.
Când o bucată de aisberg se topeşte,
se aude un fâsâit
numit Bergie Seltzer.
Acest sunet apare atunci când interfaţa apei de gheaţă
intră în contact cu bulele de aer prinse în gheaţă.
Fiecare bulă de aer expoldează,
scoţând un sunet ca o pocnitură.
Există 6 clasificări oficiale de mărimi ale aisbergurilor.
Cele mai mici se numesc bucăţi de aisberg.
Acestea pot ajunge la dimensiunea unei maşini
şi sunt foarte periculoase pentru vase si bărci,
pentru că de obicei stau chiar la linia de plutire
şi sunt greu de detectat.
Următoarele sunt fragmentele de aisberg
da, acestea sunt denumirile ştiinţifice,
care pot ajunge la dimensiunea unei case.
Următoarele mărimi sunt aisberguri mici,
medii,
mari,
şi extrem de mari.
Cât de mare este un aisberg extrem de mare?
Oficial, orice airberg care are
mai mult de 82 m deasupra nivelului mării
şi peste 200 m lungime,
e considerat extrem de mare.
Asta înseamna 27 de etaje de gheaţă albastră!
Dar de unde vine culoarea albastră?
Când zăpada de pe gheţar
se comprimă de-a lungul secolelor,
greutatea zăpezii
scoate bulele de aer din gheaţă,
formând gheaţă pură în care mai e foarte puţin aer.
Această comprimare se poate vedea
când gheţarul de desprinde
formând un aisberg albastru.
Un aisberg care
nu s-a comprimat aşa de tare,
şi care are mult aer şi multe canturi
reflectă lumina albă.
Cu toate că se formează la Polul Nord sau Sud,
aisbergurile pot pluti mii de kilometri.
Un aisberg din zona Arcticii
a plutit până in Bermude.
Cele mai multe aisberguri antarctice sunt prinse
în Curentul Circumpolar,
neavând şansa de a pluti spre Nord.
Cu toate acestea, au reuşit să întrerupă
rute marine dintre Australia,
America de Sud,
si Africa de Sud.
În ciuda călătoriilor lor,
mulţi oameni cred
că aceste lespezi de gheaţă sunt lipsite de viaţă,
dar aceste blocuri de gheaţă aparent sterpe
îşi creează propriile ecosisteme complexe
pe care le formează
şi le transmit mai departe.
Ele devin ecosisteme mobile, plutitoare.
Până şi în cele mai reci mări
aisbergurile se topesc constant,
chiar dacă puţin de tot.
Această topire are un impact major
aspra oceanului din jurul aisbergului.
Apa proaspătă din aisberg
formează o piscină de apă dulce
care se poate extinde până la o milă nautică depărtare de aisberg.
Această apă e mai rece decât apa de mare înconjurătoare,
şi variaţiile de temperatură creează curenţi termali
în apropierea aisbergului.
Pe aisberg şi în jurul acestuia, viaţa înfloreşte.
Peşti polari se ascund de prădători în cavităţile de gheaţă,
în timp ce diferite nevertebrate,
*** ar fi meduzele si sifonoforele,
se adună în zonă.
Multe vin ca să se hrănească cu krilli,
creaturi mici asemănătoare cu creveţii.
Păsări polare marine îşi fac cuiburi pe aisberguri
şi se hrănesc cu vietăţile marine din jur.
Balenele, focile şi pengunii par să fie și ei atraşi.
Dar şi acum când ştii atâtea despre aisberguri,
ne aflăm tot la vârful acestora.
Sunt tot felul de lucruri
pe care nu le ştim despre aisberguri.
Poate că tu vei putea vedea mai la adâncime...