Tip:
Highlight text to annotate it
X
PRIMELE 50 DE ÎNTÂLNIRI
*** a fost în Hawaii?
- Incredibil.
- Da?
- Ce s-a întâmplat?
- Am cunoscut un tip.
A fost cea mai frumoasă
săptămână din viaţa mea.
A fost o mică aventură de vacanţă.
A fost foarte dulce.
M-a dus în toate locurile
frumoase din zonă.
Am făcut scufundări...
- Am înotat.
- Am urcat pe munte.
Am sărit de pe stânci.
Ne-am îmbătat un pic.
- Mi-a făcut...
- Masaj.
Am dansat lent...
În ploaie.
Dar n-a fost numai sex.
M-a ciocănit ca pe o raţă.
Dar s-a terminat cam ciudat.
Când i-am cerut numărul, a spus că...
- E căsătorit.
- E ***.
- Se călugăreşte.
- Nu crede în telefoane.
A luat-o la fugă.
A fost doar un flirt, dar...
N-o să uit săptămâna cu...
Cu Henry Roth.
- Henry Roth.
- Harry.
Harry Paratesticles.
- Henry Roth.
- Henry Roth.
- Henry Roth.
- Henry Roth.
Henry Roth, de ce nu mi-ai
spus că eşti agent secret?
Prefer termenul de spion.
Trebuia să te cunosc înainte.
Să te sun când aterizez?
Poţi să suni, dar voi fi în Peru.
Am spus-o prea tare.
Avem un 187, cod albastru.
Lupul doarme la noapte.
Bagă laba în dulap şi scoate
biscuiţii. Totul e în regulă.
E clar?
Poate când te întorci din Peru.
- Nu cred că se poate, Lisa.
- Linda.
Ştiu, ţi-am schimbat
numele ca să te protejez.
Trebuie să ne despărţim.
Cu bine!
Gata!
Dă-i drumul!
- Ce naiba e cu tine?
- Dă-i drumul şi ai 20 $.
- Bine. Ce-ţi fac boaşele?
- Mă omoară. Calc-o!
Mai uşor, Honah Lee.
Sunt om, nu focă.
Eu sunt veterinar, nu medic.
Stai liniş*** sau te las aşa.
Ştiu, e în regulă.
Vedeţi, copii?
Vedeţi ce se întâmplă
când te joci cu rechinii?
De ce răspândeşti minciuni?
Rechinii sunt precum câinii.
Te muşcă doar dacă-i
atingi în părţile intime.
E un titlu bun
pentru documentarul meu.
Rechinii: Te muşcă doar
când le atingi părţile intime.
Poţi să-i spui:
Rechinii: Mi-au vrut rinichii.
Terminaţi. Şi tu, Willie.
Toţi.
Tocmai ne-a vrăjit.
Dă-te cu asta de patru ori pe zi,
două săptămâni.
- Te descurci.
- Ce are ţestoasa?
Are probleme cu plămânii,
a fumat prea multă iarbă,
iar asta nu e bine. Nu, Ula?
Ce?
Eu nu fumez iarbă.
Honah Lee, ce mai face
nimfomana wahine din Ohio?
Excelent.
Am lăsat-o la aeroport de dimineaţă.
Haide, vreau amănunte.
Ai văzut sâni, fund,
te-a tras de poi-poi?
Tati, ce e o nimfomană?
Nimfomana e pasărea oficială din Ohio.
Tu eşti idiotul oficial din Hawaii.
Hai, muşcă peştele, mestecă-l, iubeşte-l.
Poftă bună!
- Mă faci să râd, kamaaina.
- Da?
- Într-o bună zi...
- Da?
O să distrezi o turistă atât de bine
că o să vrea să rămână pe insulă.
De ce spui lucruri atât de răutăcioase
şi de ce stai cu piciorul pe perna mea?
Nici cu fundul nu e bine.
Ridică-te!
E posibil.
Atunci, n-o să mai poţi
pleca în Alaska, cu vaporul.
O să rămâi aici, te vei trezi
lângă o bătrână urâtă, ca Ula.
- Glumeam.
- Că e bătrână sau urâtă?
Henry, vino repede!
E Jocko!
Jocko! Ce-i cu tine, amice?
Nu te teme.
O să fie bine.
Păstrează-ţi calmul.
Willie, nu vreau să vezi asta.
Pleacă de aici!
Verifică temperatura bazinului.
Repede!
Ce faci?
Voiam s-o faci cu termometrul!
Ajută-mă!
Dă-mi doi peşti din butoi.
- Bine.
- Rezistă.
- Poftim.
- O să fie bine.
E prea cald. Ia de la fundul butoiului.
Ăsta e bun.
Mulţumesc.
Hai, prietene, mănâncă!
- Nu răspunde!
- Ştiu, Alexa!
Scuze pentru lovitură.
Altfel, nu te linişteai.
- Ai înţeles?
- Da. Lovitura m-a calmat.
O să încerc să-l fac să respire
şi vreau să stai lângă faţa lui,
să vezi dacă merge.
- Eşti gata?
- Da.
- Unu, doi, trei!
- Nimic!
Încă o dată.
Dacă nu merge, îi facem traheotomie.
Nu vrem asta, aşa că să ne
rugăm să reuşim. Încă o dată.
Unu, doi...
Multă vomă.
De asta m-am apucat de meseria asta.
Ca să salvez animale marine.
Ar trebui să te duci să te speli.
Încearcă cu terebentină.
O să mai scapi de miros.
Da, bate palma.
Ştiam că o să râgâi,
dar partea cu voma a fost super!
Aşa-i trebuie,
dacă mi-a mâncat sandvişul.
Willie, ai văzut?
Jurnalul căpitanului:
5 noiembrie, 6,45.
Am scos Şarpele de mare
în jurul insulei Oahu.
E cea mai lungă călătorie din viaţa sa
şi încheierea ei îmi
va arăta că e pregă***
pentru marea călătorie
spre golful Bristol
unde morsele trăiesc netulburate
şi într-o abundenţă de...
Fir-ar să fie!
Glumeşti?
Aloha, scumpule.
Cu ce să te servesc?
Cred că o să iau o cafea.
- Crezi?
- Da, am luat micul dejun.
Trebuie să aştept Paza de Coastă,
să-mi remorcheze vaporul.
Ce-ai mâncat?
O ciocolată cu unt de
arahide şi un Gatorade.
Ăsta nu e mic dejun.
Îţi aduc o omletă cu şuncă.
Nick, vreau o omletă cu şuncă.
Tu!
- Îţi place ciocolata cu unt de arahide?
- Da.
Vrei să-ţi pun şi în ouă?
Nu, mulţumesc.
Ciocolată cu unt de arahide.
- Frumoasă coafură, Sue.
- Mahalo, Lucy.
Te uiţi la mine sau la ea?
Începi să mă sperii.
Potoleşte-te şi mănâncă-ţi clătita.
Cred că e localnică.
Voiam să mă duc la ea,
însă nu mă simţeam prea bine.
Dar era tare drăguţă.
Parcă-ţi plăceau paraşutele
din afara statului.
În general, asta e regula.
Nu vreau să fiu legat.
Opreşte aici.
Uite-l pe micuţ.
Felicitări, mămico!
Se pare că cineva se teme să se implice.
Lasă-mă să ghicesc.
Iubita ta din liceu s-a
îmbătat la o petrecere
şi te-a înşelat cu toată echipa de lupte.
Eşti pe aproape. De fapt,
era Tracy, iubita din facultate.
Şi nu era echipa de lupte,
ci îndrumătorul.
- Îi plăceau bărbaţii maturi.
- Femeile. Cu 50 de ani mai mature.
Sper că ai împuşcat-o pe stricată.
Ce tot îi dai cu "stricate"
şi "paraşute"?
- Eşti beată?
- Iartă-mă pentru limbaj.
Sunt morocănoasă din cauza
lipsei de intimitate fizică.
Taci din gură, urmează o ofertă unică.
O să mă duc în biroul
tău şi o să mă dezbrac.
Următoarea mişcare îţi aparţine.
Poate nu mai sunt la fel
de mobilă ca pe vremuri,
dar compensez prin entuziasm
şi dorinţa de a experimenta.
Nu ştiu dacă-ţi dai seama,
dar nu-mi plac băieţii.
Domnul "Ciocolată cu unt de arahide".
Domnul "M-ar putea ucide cu un pumn".
Ce mai faci?
- Te-ai întors.
- Nu mă mai satur de şuncă.
Pune să se prăjească
şi cu nişte ouă peste.
- S-a făcut.
- Bine, mahalo.
- Bună, Lucy!
- Bună, Nick!
De ce nu încerci asta?
E un fel de balama.
- De ce nu m-am gândit la asta?
- Eşti prea aproape de proiect.
Nu fi aspră cu tine.
Da, uneori ai nevoie
de părerea unui străin.
O perspectivă nouă nu strică.
Eu sunt Lucy.
Da. Eu sunt Henry Roth.
- Îmi pare bine.
- Şi mie.
E frumoasă.
Ţine-o tot aşa!
Stai! Văd că stai singur.
Vrei să vii aici?
- Sigur, dacă nu te deranjează.
- Bine.
- Eşti arhitect?
- Nu, lucrez cu peşti.
De aia simţeam mirosul ăsta.
Da, am hrănit o morsă de dimineaţă
şi am crezut că am scăpat de miros,
dar se pare că nu-i aşa.
- Îmi place mirosul ăsta.
- Ba nu.
- Nici peştilor nu le place.
- Mie, da. Tata e pescar.
El şi fratele meu, Doug,
pleacă pe mare cu lunile.
Mi-e dor de ei când sunt plecaţi
şi, când se întorc,
îi ţin în braţe câte 5 minute.
Miros ca mâinile tale.
E cel mai frumos miros din lume.
Degetele mele îţi stau la dispoziţie
pentru plăceri aromatice oricând doreşti.
- Vrei?
- Bine.
Leii de mare sunt cunoscuţi
pentru forţa
şi delfinii pentru inteligenţa.
- Morsele sunt cunoscute pentru...
- Colţi?
Da. Dar şi pentru organele genitale
gigantice ale masculilor.
Sunt pe locul doi
în lumea mamiferelor.
- Cine-i pe primul loc?
- Cred că Faţă Tatuată.
Îmi place *** râzi.
Îmi place că mă faci să râd.
Îmi pare rău că vă deranjez,
dar ne pregătim de prânz.
Bine. Scuze, Sue.
Îmi place că morsele
sunt foarte misterioase.
- Misterioase?
- Da.
Nu ştim ce fac în sălbăticie.
Nu dorm pe aisberguri
şi cască toată ziua?
Noi vedem doar ce fac în afara apei,
dar cine ştie ce fac sub gheaţă,
unde-şi petrec două treimi din viaţă.
Poate intimidează alte
creaturi cu sculele lor mari.
E şi asta o teorie.
- Trebuie să plec.
- Unde?
E ziua tatălui meu şi în fiecare
an cumpărăm un ananas.
- E o tradiţie.
- Sună frumos. Bine...
M-am simţit foarte bine.
- Şi eu.
- Bine.
Vrei să luăm micul dejun mâine,
la aceeaşi oră?
- La 10 predau un curs de artă.
- Serios?
- Da.
- Aş vrea să pot veni...
Dar da, voi fi acolo.
- Ai grijă!
- Bine.
- Încă o dată. Duhneşte.
- Te-am aranjat.
- Aloha.
- Aloha!
Pe mâine!
Dumnezeule!
Doamne!
Rahat!
Aveam o albină pe mine.
- Bine.
- Era una mare.
Asta înseamnă "uite ce idioţi".
N-am văzut în viaţa mea
o lovitură mai proastă.
O să încerc o Molokai de data asta.
Nu arunca!
Nu mai râdeţi, hienelor!
Să vă văd!
M-aţi auzit. Haideţi!
Să vadă tata ce puteţi.
- Ce proşti! Sunteţi buni la toate.
- Tatăl Anului loveşte din nou.
Apropo, am cunoscut o
specialistă în taxe, la Starbucks.
I-am spus că tu eşti kahuna
cu care se poate distra pe insulă.
Vrei numărul ei?
Iar faci pe peştele?
Da. Ai uitat că trăiesc
prin intermediul tău?
Viaţa mea e de rahat.
Hai, arată-i un Waikikiki printre buci.
Ula are nevoie. Îmi închipui că
o fac eu şi o mai duc un weekend.
Stau acasă, îmi pare rău.
Oricum, mersi.
- Ce?
- Tată!
Nu acum, Keanu Mokokokakau.
Ţi se desprind copcile.
De la avântul prea mare.
Poţi să le mai prinzi o dată
după ce mă întorc de la surf?
- Da, abia aştept.
- Eu n-aş face surf cu rana asta.
Poţi atrage rechinii.
Şi ce dacă?
Rechinii sunt paşnici.
Chiar aşa?
*** te-ai ales cu tăietura asta?
M-a muşcat un rechin.
Frumos.
Mai fumează una.
Teoria cu rechinul începe să aibă succes.
Faceţi puţină linişte,
până trimit chestia asta la mama naibii.
Stai! Rahat! Nu!
Unde naiba e?
Cauţi ceva?
Doamne! Ce cauţi aici?
Ce cauţi şi tu. Mingea.
Ce ciudat!
M-am gândit la tine toată ziua.
Abia aştept să luăm iar
micul dejun împreună.
Ştiu.
Eu vreau să te mănânc...
- Serios?
- Da. Mâine, poimâine
- ...şi aşa mai departe.
- Bine.
Doamne!
Ce bine e, Lucy!
Nu, am sfârcurile sensibile.
Termină!
- Ce s-a întâmplat?
- Mingea a ricoşat din maşinuţă
şi te-a lovit în cap. A fost demenţial.
- Ce?
- Cine e Lucy?
Şi ce e cu sfârcurile tale?
Nu mă pot îndrăgosti de o localnică.
Nu mă mai duc la restaurant.
- Aici te-ai lovit?
- Da!
- Ai noroc că eşti săritor de pe stânci.
- Câştig şi eu o pâine.
Eu sunt specialistă în taxe.
Noi nu ne distrăm deloc.
- Chiar aşa?
- Aş vrea să fac ceva
foarte distractiv în seara asta.
Tragi tare la măsea!
Încă un acvariu pentru doamna!
- Să-i desfac un butoi mai bine?
- Bine.
Cred că mă îmbăt.
- Tu te îmbeţi?
- Aproape.
La ce te gândeşti?
La ce mă gândesc?
De fapt, nu sunt beat deloc, Noreen,
şi nici tu nu eşti,
pentru că în băutura
asta nu e deloc alcool.
Am folosit tehnica asta de multe ori.
Ajută turistele frumoase, ca tine,
să se relaxeze, fără a-şi pierde
capacitatea de a sta treze
şi de a face sex viguros,
fără să se simtă vinovate.
Îmi pare rău.
Şi nu sunt săritor de pe stânci.
Mi-e frică de înălţimi.
*** e ultima mea seară aici,
putem să ne prefacem că n-ai
spus nimic şi să facem sex?
Nu pot, îmi pare rău.
Poţi măcar să-mi arăţi
pe cineva care poate?
Tipul ăla poate să te ajute.
- Nu e femeie?
- Nu ştiu sigur.
Dar eşti prea beată ca
să-ţi pese, ai uitat? Pa!
- Aloha.
- Aloha.
Nu aloha "bună", ci "cu bine".
Azi e închis. Pleacă!
- Ce vrei să spui?
- Comanda!
- Stai aici. Trebuie să vorbim.
- Bine.
- Faţă Tatuată!
- Ciocolată cu Unt de Arahide!
Bună!
Bună!
Degetele-mi miros tare a peşte,
dacă vrei să le adulmeci.
Poftim?
Mi-am mângâiat morsa toată ziua,
gândindu-mă la tine.
Perversule, mai bine pleci.
Ce?
Glumeam referindu-mă la ce-am vorbit ieri.
Ieri?
Nu te cunosc.
- Nick, ajută-mă!
- Vin, Lucy.
Lasă ăla jos.
Vorbesc eu cu el.
- Vino cu mine!
- Stai... Ce se petrece?
Glumeam!
Ce se întâmplă?
E nebună?
Lucy e un om deosebit.
E diferită de restul lumii.
Bine.
Acum un an, Lucy a fost implicată
într-un accident oribil.
Ea şi tatăl ei s-au dus
să cumpere un ananas.
Tatăl ei şi-a rupt câteva coaste,
dar Lucy s-a rănit grav la cap.
Şi-a pierdut memoria
pe termen scurt.
Nu-şi mai aminteşte nimic?
Nu, are memoria pe termen lung.
E localizată în altă parte a creierului.
Îşi aminteşte toată viaţa,
până la seara accidentului.
Dar nu poate reţine informaţii noi.
În fiecare seară când se culcă,
i se şterge memoria.
Stai puţin! Aşa ceva aş spune eu
unei fete obsedate,
ca s-o fac să nu mă mai sune.
Eu sunt obsedată?
Aş vrea eu să fie invenţia mea.
Nu-şi aminteşte să te fi cunoscut.
Şi chestia cu alesul ananasului?
Spune asta în fiecare zi,
pentru că în fiecare dimineaţă
se trezeşte crezând că e
13 octombrie anul trecut.
Vine să ia micul dejun aici
pentru că asta făcea duminică
şi 13 octombrie a picat duminică.
Habar n-are că a trecut peste un an.
Citeşte ziarul.
E un ziar special,
pe care-l pune tatăl ei pe verandă.
E din ziua accidentului.
A scos sute de exemplare.
Lucy face acelaşi lucru zilnic.
- Bună!
- În spate.
- Bună tată!
- Bună scumpo!
Ai ales unul fără mine.
Doamna de la piaţă
mi l-a dat drept cadou.
N-am vrut s-o supăr.
Cred că te place.
- Da, ce să nu-i placă?
- Şi tradiţia noastră?
Am altă idee.
Am zugrăvit atelierul ieri.
În alb.
Acum, e prea alb.
Îmi dă dureri de cap.
Da, chiar că ai nevoie
de nişte culori aici.
La asta m-am gândit şi eu.
- Serios?
- Da, fă-ţi de cap.
- Pictează-mi ceva de ziua mea.
- Bine.
Promite-mi că o să alegem un
ananas de Ziua Recunoştinţei!
- Sună bine.
- În regulă.
Uită-te la meciul cu Vikings,
cât pictez eu.
Bună idee!
- Aşa, izolează muşchiul!
- Ce mâncăm diseară, Doug?
- Spaghete, tată.
- Nu transpira peste sos!
Scuze!
Hai, Vikings!
705, 706.
- 707.
- Bună!
Bună, scumpo!
*** merge cu pictatul?
- O să vezi.
- Super!
- Cât e scorul?
- Vikings sunt la linia de 2 yarzi.
- Dacă înscriu, e 14-10.
- Poate câştigă de ziua ta.
Pun pariu că marchează Culpepper.
Eu zic că se preface că-i dă
lui Williams şi-i aruncă lui Kleinsasser.
- Cine pierde spală vasele?
- S-a făcut.
Echipa ofensivă rămâne pe teren.
Culpepper se preface că-i dă
lui Williams. O să arunce.
Ajunge la Kleinsasser!
Touchdown, Minnesota.
Doug, eşti bun.
Ar trebui să te faci antrenor.
- Tată!
- Idiotule!
M-a durut.
Nu pari să ai mai mult de 25 de ani.
Da. Şi muşchii lui Doug nu
sunt măriţi cu chimicale.
Ce?
Iau un supliment din ierburi
ce se găseşte la orice magazin
de alimente sănătoase. Uite!
Uite ce fund am. E tare ca piatra.
Frumos, nu?
Termină!
O să mă faci să vomit pe tort.
Deschide cadoul!
Să vedem ce avem aici.
Al şaselea simţ.
După ce spăl vasele, vreţi să-l vedem?
- Da, sigur.
- Sigur.
Ben Friedkin?
Unii îmi spun ciudatul.
- Ronald Sumner?
- Asta şi sunt. Uită-te la mine!
Dă-mi o şansă să...
Nu-mi vine să cred.
Bruce Willis era fantomă.
Sunt şocată.
Vă aşteptaţi la aşa ceva?
- Nu.
- Habar n-aveam.
- M-a şocat la culme.
- Oricum, a fost super.
- La mulţi ani!
- Te iubesc, surioară.
Ai muşchii aşa de mari,
că abia te mai cuprind cu braţele.
Îţi place?
Fii atentă!
Gata, lasă dansul sânilor.
Las-o pe sora ta să se culce.
- Îmi place.
- Vise frumoase, Lucy!
- Noapte bună!
- Noapte bună!
Duminică
Tracy, ce mai faci?
Da?
Lucrurile s-au mai schimbat
din liceu.
Asta se întâmplă zilnic.
Cât o să dureze până-i revine memoria?
Doctorii spun că s-ar
putea să nu-i mai revină.
Deci vrei să spui
- ...că e perfectă pentru tine.
- *** adică?
Poţi sta cu ea fără nici o implicaţie,
pentru că...
Pleacă cu avionul în fiecare seară?
Ar fi o problemă.
- Care?
- E diabolic.
Ba nu.
Vă cunoaşteţi, flirtaţi,
fără angajamente, nimeni nu suferă.
- E bolnavă, dementule!
- Bine, aici ai dreptate.
Dar ar fi foarte sănătos pentru tine.
Nu ţi-ai permis să te
apropii de nici o fată.
Mulţumesc pentru interes,
dar lasă-mă în pace.
Ai face exact ce face şi tatăl ei:
I-ai oferi o zi minunată.
Când vine vremea să pleci
în călătorie, puf, ai dispărut.
- N-o să ştie niciodată că ai plecat.
- Nu ştiu *** e cu "puf",
nu sunt prea tare la pufăit.
Arată-mi şi mie *** se face!
Nu te mai lua de mine
măcar cinci secunde.
Bine. Nu mai pufăi din
ţigară şi treci la treabă!
Bine.
Hai să pregătim ticăloşenia.
Apoi, facem o tură cu ea.
Jurnalul căpitanului: 7 noiembrie.
E aproape miezul nopţii.
Şarpele de mare şi-a revenit
după accident
şi e din nou gata să înfrunte oceanul.
Cred că mi s-au redeschis
copcile, frăţioare.
Ai o pisică?
Mă linge ceva.
TOM ROBBINS
NATURĂ MOARTĂ CU CIOCĂNITOARE
*** e?
Ciocolată cu Unt de Arahide.
Ce cauţi aici?
Voiam s-o salut pe Lucy.
Ai cuvântul meu că n-o să fac nimic rău.
Sue ce-a spus?
Că, dacă vorbesc cu Lucy,
mă omori cu toporul de carne.
Ea e şefa, frăţioare.
Dar stai liniş***.
Probabil că Lucy nici n-ar vorbi cu tine.
- Ce vrei să spui?
- Nu suntem la discotecă.
Nu-i place să se dea tipii
la ea când ia micul dejun.
- Îi place dacă vine Henry Roth.
- Cine-i ăla?
Cine? Eu.
Pe 20 de dolari că o conving
să ia micul dejun cu mine.
- S-a făcut.
- Ce-mi place!
- Ce faci, scumpo?
- Bună, Sue! Frumoasă coafură.
Mahalo. Ne vedem mai târziu.
Eu şi Nick am aranjat ceva.
Poţi avea încredere în mine.
Nu-ţi face griji.
Ar trebui să încerci aşa.
Pune asta acolo.
Uşă pivotantă.
Acum, napolitanii
pot să intre şi să iasă.
Eşti dintr-o ţară în care e
în regulă să-ţi bagi degetele
în mâncarea altcuiva?
Nu, sunt din ţara asta.
De ce?
Voiai să mănânci asta?
Bine.
Poftă bună!
- Da.
- A fost jalnic.
Da?
Ce-ar fi să te îneci cu nişte carne?
Dublu sau nimic mâine.
Îmi cer scuze că te deranjez,
dar pari genul de om
care apreciază arta
şi aş vrea să-ţi cer opinia.
Am desenat aici un tată şi fiul
său pescuind dintr-o barcă.
E o morsă acolo...
Nu vorbeşti engleză.
În regulă.
Nu arată a chinezoaică.
40.
Mi-l dai mie?
Am nevoie de ceva cu
care să mă şterg la fund.
Gura!
Oare ce-i cu el?
Eu zic că e doar un imbecil.
Scuză-mă!
N-am vrut să te sperii.
- E în regulă.
- Te simţi bine?
Da.
Am o problemă cu ceva...
Îţi pot fi de folos?
Nu, doar că
nu ştiu să citesc.
Glumeşti!
- Îţi citesc eu.
- Nu, mulţumesc.
Mă descurc şi singur.
Îţi apreciez intenţia.
O să comand nişte...
Clă...
Clă...
Clătu...
Ţi...
Clătinde.
- Clătite.
- Bine, iau clătite.
- Clătite.
- Clăti... Clătite!
- Ce prost sunt!
- Nu mai plânge.
- Prost, prost!
- Nu plânge.
- Nu ştiu nimic!
- Ce ratat!
Am o idee.
Nu vrei să stai cu mine?
Poţi să iei micul dejun şi eu
o să te ajut cu nişte cuvinte.
- Bine.
- În regulă.
- Sună bine.
- Vino încoace.
- Mulţumesc.
- În regulă.
Deci I e înainte de E?
- Dacă nu îl urmează pe C?
- Da.
Şi C e jumătatea aia de cerc?
- Da.
- Cred că încep să pricep.
- *** de ştii să predai aşa bine?
- Sunt profesoară. Cu asta mă ocup.
Sunt profesoară de desen
la liceul Haluki-liki.
Pari genul de profesoară de
care se îndrăgostesc toţi elevii.
Eu m-aş fi îndrăgostit,
dacă-ţi eram elev.
Bine.
Doamne, îmi...
Îmi miros degetele a peşte.
Nu te scârbeşte, nu?
Absolut deloc.
Serios?
Dacă Lucy o să aibă de suferit,
te ciopârţesc cu toporul.
Bine.
M-am simţit foarte bine.
- Da, şi eu.
- Mulţumesc mult.
- Dă-mi voie!
- Mulţumesc.
Cu plăcere.
Bine.
Îmi vine să te mănânc mâine,
şi poimâine, şi aşa mai departe.
La revedere!
Bine.
Serios? Asta e tot?
- Ce anume?
- Atâta flirt...
Te prefaci că nu ştii să citeşti
şi nici nu mă inviţi să ieşim,
nu-mi ceri numărul?
- Nu ştiu să citesc.
- Mai taci!
N-am văzut în viaţa mea o prostie
mai mare, dar m-am gândit:
"Dacă e atât de disperat să mă cunoască,
poate merită să vorbesc cu el".
Dar mă laşi baltă.
Nu, n-a fost aşa.
Mahalo pentru încurajare.
- Ai dreptate, mă simt...
- Stai liniş***.
Trebuie să...
Ştiu să citesc un pic!
Nu ştiam că I e înainte de E!
Jur că asta nu ştiam.
Idiotule!
Sper că eşti mulţumit, Shamu.
Marlin, sunt Sue.
- Aloha, domnule. Sunt Henry...
- Ştiu cine eşti.
- Vreau să-i cer scuze fiicei dumneavoastră.
- Nu se poate.
E în casă.
O să lămurim lucrurile.
Tată, mangusta aia
iar a umblat prin gunoi!
- El e tipul?
- Da.
Domnule Roth, am o singură dorinţă:
Nu te apropia de fiica mea.
Sigur că da. Dar am jignit-o
şi nu vreau să las lucrurile aşa.
Aşa o să se termine.
Linişteşte-te, micuţule!
Te omor! Eşti mort. Gata, m-am calmat.
Sunt calm.
- Stai să te ajut.
- Pot!
Ne chinuim mult s-o protejăm pe Lucy,
nu lăsăm un idiot să strice tot.
Ştiu ce faceţi şi vă respect.
Dacă ştii de ce suferă, ştii şi că
nu poate avea o relaţie normală.
A doua zi n-o să ştie cine e tipul.
Iar dacă vreunui tip îi convine asta,
mie nu-mi convine.
- Nu vreau o aventură de o noapte.
- Pentru Lucy, asta ar fi.
Termină!
Nu te apropia de Hukilau Café.
Fiica mea a suferit destul.
Bine, îmi cer scuze.
Puteam să-l bat,
dar am alunecat pe pietriş...
Da, poate trebuie să-ţi
mai încordezi fundul.
Ce poantă ieftină!
Ce curat şi proaspăt!
Alexa, te-ai cuplat
cu tipa aceea de la bar?
- Am renunţat.
- Serios?
Da, se pare că îmi place
mai mult cârnatul decât pizza.
- Ce?
- Da, sunt de acord.
Fugi de aici.
Salvează-ţi viaţa!
Vreau să te întreb ceva, Alexa.
Dacă i-ai promite tatălui unei
fete că n-o s-o mai vezi,
ai considera promisiunea de neîncălcat?
- Sigur că da.
- Da?
Dar există întotdeauna
portiţe de scăpare.
- *** ar fi?
- De exemplu...
Dacă aş promite tatălui unei
fete că n-o s-o mai văd,
aş închide ochii atunci când
ea mi-ar satisface masculinitatea.
E o idee deşteaptă.
Şi foarte scârboasă.
Mi-a spus să nu mai merg la Hukilau.
Nu mă duc acolo.
Nu greşesc cu nimic.
Iartă-mă că te deranjez.
Am rămas aici.
- Probleme cu maşina?
- Da. Mă ajuţi s-o pornesc?
Bine.
Mulţumesc pentru timpul acordat.
Nu toată lumea ar fi oprit.
- Eşti foarte drăguţă.
- Mulţumesc.
Nu-mi vine să cred că te-am păcălit.
Bunicul meu a murit
încercând să pornească aşa maşina.
Îmi cer scuze. Glumeam şi eu.
Nu pot să cred că te-am păcălit!
Dumnezeule!
A fost foarte bună.
- Eu sunt Henry.
- Lucy.
Îmi pare bine.
Scuze pentru întârziere.
O să mai dureze câteva minute.
- Nici o problemă.
- De unde vii?
De la micul dejun?
- Da.
- *** a fost?
Am mâncat napolitane. Delicioase!
Mie-mi place să fac căsuţe
din napolitane.
- Da?
- E pasiunea mea.
- *** te cheamă?
- Lucy.
Bună, eu sunt Henry.
Când se opreşte, las-o să te mângâie.
Să pari drăguţ.
Du-te în mijlocul drumului.
Mulţumesc. Acolo e perfect.
- Rahat!
- Vine. Zâmbeşte!
Unde e?
Doamne! Nu!
N-a ţinut.
Ţi-ai umplut pantalonii? Şi eu.
Ea e. Începe să mă baţi!
Să pară natural.
Dă-mi portofelul!
Bine, haole, ce credeai?
Că poţi să vii pe insulă...
- Să ne mănânci ananasul...
- Ajutor! Mai încet!
- Calmează-te!
- Să ţi-o pui cu femeile noastre.
- O pui pe sor-mea să-ţi cureţe camera.
- Ce legătură are asta? Linişteşte-te!
- Ajutor!
- Haole prost!
Da, ia de aici! Şi de aici!
Şi de aici!
Gata, îi ajunge.
- Te simţi bine?
- Da...
Vin imediat. Treci încoace!
Nu! Cred că i-a ajuns.
Îmi pare rău.
Ochiul meu!
- Gata!
- Nu e de-ajuns!
Kamehameha!
Şi-a învăţat lecţia!
- *** te cheamă?
- Henry. Ai făcut treabă bună.
Îmi pare rău.
Fac parte din programul de pază...
Muiere dementă!
Da, fugi mai departe!
Gata, a plecat.
Nu e ea. Alarmă falsă.
Stai liniş***, am chemat poliţia.
E în regulă.
Da? Eşti pregă*** pentru asta, Isteţilă?
- Rahat!
- Da.
După ce termini de făcut pe victima
răpirii pentru fiica mea,
treci pe la noi.
Bine.
Doamne!
Vreau să-ţi arăt ceva.
Am descoperit ceva. Cântă doar
în zilele în care te întâlneşte.
Glumeşti. Melodia asta?
E melodia părinţilor mei.
Când mama ei mai trăia,
Lucy mă punea să iau caseta
- ...când plecăm la pescuit.
- Da?
Da, ştia că o să-mi fie dor de mama ei
şi o să vreau să mă întorc repede.
Cunosc o altă latură a dumneavoastră.
Şi mă cam scârbeşte.
Vreau să te întreb ceva.
Tu cu ce te alegi?
Ce-ţi iese ţie la faza asta?
Nu ştiu.
Dar n-aţi vrea să petreceţi
o oră ascultând-o?
Nu. Cântă oribil.
- Ce?
- Pot să vă întreb ceva?
Ce-o să se întâmple mai târziu?
O să se trezească într-o zi
şi o să vadă că a îmbătrânit
cu 10 ani peste noapte.
Ştii ceva, Henry?
Mă gândesc la asta
în fiecare zi din viaţă.
Scuză-mă.
N-am vrut să te întrerup,
dar amândoi mâncăm singuri
şi m-am gândit că aş putea să stau aici,
să fac un jacuzzi din sirop
- ...pentru casa de napolitane.
- Ar fi frumos, dar am un prieten.
Îmi pare rău.
Inventezi un iubit ca să scapi de mine?
Nu.
Atunci, *** îl cheamă?
Ringo.
- Şi numele de familie e Starr?
- Nu. McCartney.
McCartney, bine.
- Nu!
- Bine, îmi cer scuze.
Poliţistul ăla îmi dă amendă!
Eu nu m-aş duce acolo.
- Stai!
- Du-te!
Vin.
Numărul îmi expiră peste 7 luni.
- A expirat în mai.
- Nu!
Expiră în mai anul viitor.
Cred că e o neînţelegere.
- Eu nu cred.
- E ridicol.
Nu plătesc pentru asta!
E octombrie!
Pot să împrumut ăsta?
Uite, octombrie!
Lucy, hai înăuntru.
Ce?
Ce?
E o zi proastă, Doug!
Scumpo,
astea sunt de la accident.
Nu!
O simt.
Ai stat în spital trei luni, scumpo.
Trebuie să vorbesc cu doctorul.
Vreau s-o aud din gura lui.
Ai auzit-o de multe ori.
Da?
O duc eu.
Şi eu vreau s-o aud.
Doug, ia ăsta! Nu pot...
Nu pot să mă mai uit prin el.
- O să fie bine, Luce.
- Nu-mi spune aşa. Nici nu te cunosc.
Iubito, de fapt, ieşi cu el.
Îmi pare rău că nu arăt mai bine.
Ce s-a mai întâmplat
din octombrie anul trecut?
- Ce fac elevii mei?
- Domnişoara Campbell ţi-a preluat clasă.
- Alicia s-a măritat cu tipul ăla?
- Da.
Doug, ai câştigat concursul
Mr. Hawaii?
Nu ştiam că îţi fac testul urinei.
Vai!
Noi facem sex?
Nu. Să ştie toată lumea asta.
Dar vrem.
Glumeam.
Deci trebuie să mă minţiţi în fiecare zi.
INSTITUTUL CALLAHAN
Clinică de boli craniene
Bună, Lucy! Mă bucur să te revăd.
Ce naiba are?
Nu-şi aminteşte cine eşti.
Da.
Nu sunt deloc bun la slujba asta.
Lucy, astea sunt radiografiile tale.
Mi-e teamă că nu arată nici un progres.
Lobul temporal a fost grav avariat.
Credem că ţesutul acesta
îţi afectează capacitatea
de a transforma memoria pe termen
scurt pe perioada somnului.
Boala asta se numeşte
sindromul Goldfield.
- Cine e Goldfield?
- Un mare psihiatru lituanian.
Şi el suferea de afecţiuni
ale lobului temporal.
A avut nevoie de 4 ani
pentru a-şi publica descoperirile,
pentru că trebuia
s-o ia zilnic de la capăt.
Evident simţul umorului e intact,
pentru că e localizat aici.
Şi amigdala e magnifică.
- Doctore, am o întrebare.
- Îţi răspund cu plăcere,
dar, aşa *** ţi-am mai spus,
suntem într-un spital, pune-ţi tricoul.
- Bine.
- Frumoasă mişcare!
Doctore,
am un prieten
care a luat un pic steroizi.
A avut multe vise erotice.
Există vreo legătură între cele două?
Douglas, lasă medicamentele.
În legătură cu poluţia nocturnă,
du-te şi înoată,
ia-ţi un tricou fără găuri,
găseşte o wahine şi ieşi cu ea.
O să-i comunic prietenului meu.
În orice caz, Lucy, starea ta e stabilă,
dar, foarte probabil, permanentă.
Îmi pare foarte rău.
Dar se putea şi mai rău.
Da? ***?
Ar trebui să-l cunoşti
pe Tom Zece Secunde.
Institutul Callahan e cea mai mare
clinică de specialitate din regiune.
A fost fondată în Sandusky, Ohio,
de T.B. Callahan,
magnat al pieselor auto şi filantrop.
Acum, vreau să vi-l prezint
pe cel mai distins pacient,
Tom.
- Bună! Sunt Tom.
- Henry.
- Marlin.
- Doug.
- Lucy.
- Bună!
Frumoşi papuci! De unde-i ai?
Îţi plac? E interesant.
Eram pe Malul de Nord...
Salut, eu sunt Tom.
- Henry.
- Salut!
A pierdut o parte din creier
într-un accident.
Memoria lui durează 10 secunde.
Am avut un accident? Groaznic!
Stai liniş***.
Îţi trece în trei secunde.
Să-mi treacă? Ce s-a întâmplat?
Am fost împuşcat în cap?
- Bună, eu sunt Tom.
- Bună, eu sunt Lucy.
- Salut!
- Doug.
- Bună!
- Marlin.
Tom, pot să-ţi spun un secret?
Nu cred că eşti prea mare
pentru vise "umede"?
- Le-a plăcut.
- Salut, eu sunt Tom.
- Ai grijă ce faci, Tom.
- Termină!
- Mă duc să mă culc.
- Bine. Noapte bună!
Noapte bună! Ne vedem mâine.
- O să te văd şi pe tine?
- Da.
Ai avut o zi grea. Îmi pare rău.
Sper să te odihneşti în seara asta.
Bine.
Noapte bună!
*** o să ajungi acasă?
O iei pe Likelike sau...
Îţi mulţumesc că ai fost
atât de drăguţ cu mine.
- Cu plăcere.
- Nu vreau să o dai în bară mâine.
Am putea discuta despre
crini.
Crini?
Mă dau în vânt după crini.
Mulţumesc pentru pont.
Noapte bună!
Noapte bună!
Doamne...
- Iubăreţule!
- Da, domnule.
Nu e nici o grabă. Mai stai.
Meriţi vreo două beri.
Ce-o să faci
când o să termini vaporul?
O să plec în curând să studiez
comportamentul subacvatic
- ...al morselor din Pacific.
- Pare ceva ***.
- Mulţumesc.
- Cât o să dureze?
- Cam un an.
- N-o să-ţi lipsească astfel de zile.
Nu trebuie neapărat
să fie zile atât de urâte.
Ce vrei să spui?
Când îi spuneţi adevărul,
nu află doar de accident.
Află că toată viaţa ei e o înscenare.
Cred că asta o sperie cel mai rău.
- Te crezi expert?
- Nu.
Dar poate că există şi altă soluţie,
nu doar:
"Îmi pare rău, azi nu te-am păcălit.
Uite poze cu capul tău spart".
- Vrei să ai capul spart?
- I-l spargi tu?
Nu, mă gândeam că o faci tu.
Nimeni nu-mi sparge capul.
Trebuie să plec oricum.
Nu pleca doar pentru că am
un fiu psihopat.
Noapte bună, vise plăcute!
Vezi să fie uscate, Doug.
Foarte amuzant!
- Scuză-mă. Lucy Whitmore?
- Da?
Am un pachet pentru tine.
- Pentru mine?
- Da.
Ce frumoşi sunt!
- De la cine sunt?
- Nu pot să-ţi spun.
E un admirator secret.
Ţi-a trimis şi asta.
- Cine-i prietenul tău, Lucy?
- Nu ştiu.
Abia ne-am cunoscut. Dar uite!
Am un admirator secret.
Serios? Ce-i asta?
O casetă video.
Cu ce?
Nu ştiu.
Trebuie să aflu.
La mulţi ani, tăticule!
- Mulţumesc, scumpo.
- Da, la mulţi ani, domnule!
- Câţi ani faceţi? 200?
- Foarte haios.
- Ce faci?
- Încerc ceva diferit.
Dacă nu merge, am pierdut doar o zi.
BUNĂ DIMINEAŢA, LUCY
Totul o să fie bine,
dar iată nişte lucruri pe care
le-ai ratat anul ăsta
loveşte Malul de Nord
Martha Stewart e acuzată...
Aprilie:
Snoop se lăsă de marijuana
Doamne!
Mai:
Snoop se apucă iar de marijuana
Red Sox câştiga campionatul
glumesc
Schwarzenegger e ales guvernator
nu glumesc
Whitmore e descalificat pentru dopaj
Nu-ţi aminteşti astea pentru că
O vacă provoacă un accident
Marlin Whitmore a intrat în pom
când o vacă a apărut
Cred că merge. Vorbeşte!
Aloha! Sunt Henry Roth.
Ne-am cunoscut aici, la Hukilau Café
la un an după accidentul tău.
Te plac. Şi tu mă placi, de obicei.
Fiecare zi e diferită,
dar iată cam ce se întâmplă, Lucy.
Kikikoloko, ia tu camera.
- Gata.
- Să nu-ţi scape! În regulă. Asta e.
Rolul tău în reconstituire
va fi jucat de bunul meu prieten, Ula.
Aloha. Îmi pare rău pentru creierul tău.
Şi eu am avut un accident.
Poate nu mă crezi,
dar ăsta e ochiul meu bun.
- Suntem gata?
- Da.
Bună! Îmi place cortul
din napolitane pe care l-ai făcut.
Ce drăguţ eşti că ai remarcat!
Te rog, ia loc!
Cu plăcere.
Eu sunt Henry.
Eu sunt Lucy.
Vrei să-mi miroşi degetele?
Peşte. La fix!
Lucy, eu lucrez la un acvariu.
Acvariile mă excită rău.
Nu e amuzant. Nu te mai freca!
Domnule Whitmore, îmi cer scuze.
E târziu şi amicul meu e instabil psihic.
Nu te mai linge! Îmi faci greaţă.
Lucy, îmi cer scuze.
Ştiu că ţi-ai dori
să inventez lucrurile astea.
Şi eu mi-aş dori.
Dar vestea cea bună e
că multă lume tine la tine:
Tatăl tău, Doug, câţiva prieteni
de la Hukilau,
care au un mesaj pentru tine.
Lucy, după *** ştii,
eu şi mama ta eram bune prietene.
De asta i-am promis
să am mereu grijă de tine.
Uneori, viaţa nu e corectă,
dar noi te avem pe tine.
Dacă te întrebi ce-i cu tipul
care face caseta asta,
să ştii că e de treabă.
Bună, Lucy! Ca să ştii,
de când ţi-ai pierdut memoria,
am ajuns guvernator în Hawaii.
Glumeam. Sunt prea deştept.
Kualaliku! Ia-l pe fratele tău
din maşina de spălat vase!
Când eşti pregă***ă,
ne-ar plăcea să stăm de vorbă cu tine
şi să-ţi răspundem la întrebări.
Eşti cea mai tare, Lucy. Aloha!
De câte ori am văzut asta?
Asta e prima oară.
A plâns cam o oră. Nu-i prea rău.
Pun pariu că peste o oră o să vrea
să-şi vadă prietenii, să mănânce,
să-şi continue viaţa.
Am putea face asta zilnic.
Ea decide.
Bine.
*** se simte vacă?
E ca tine. În fiecare zi
trebuie s-o convingă că e vacă.
Uite! Scoarţă se vindecă.
O să-ţi revii şi tu.
N-am stat niciodată împreună
într-o după-amiază ca asta.
În lumina asta arăţi
dezgustător.
Da.
Nu ştiu *** reuşeşti să mă faci
să iubesc capul ăsta ca un ou zilnic.
Ajunge să-mi pun pe mine
pantalonii de designer
şi să mă bătăi în faţa ta.
Îţi ieşi din minţi.
De ce nu te-am cunoscut
cu o zi înainte de accident?
Stai liniş***ă, dacă ai sta cu mine
mai mult de o zi,
ţi-ai da seama că sunt plictisitor.
- Am noutăţi pentru tine.
- Da?
Nu e nevoie de o zi întreagă.
Ştii ceva? Sunt jignit.
Lobul tău temporal îmi provoacă dureri
şi o să mă răzbun pentru asta.
Eşti moartă!
- Nu-mi vine să cred că eşti gravidă.
- Ştiu.
- Am reuşit din prima încercare.
- Potoleşte-te!
Tammy, ce slabă eşti!
Mulţumesc, Luce.
Mă bucur că ai reuşit
operaţia de schimbare de sex, Jennifer.
Vreau să spun Jonathan.
Mahalo.
- Poftim, Lucy.
- Mulţumesc.
Tu trebuie să fii prietenul ei.
- Cel care a făcut caseta.
- Mi-e mai mult decât prieten.
- Eşti iubitul meu, nu?
- Da.
În fiecare zi o ajuţi să înţeleagă
ce s-a întâmplat
şi aştepţi răbdător
să se împace cu ideea,
apoi o faci să se îndrăgostească
iar de tine?
Da.
Cretinule!
Tu nici nu-mi mai deschizi
portiera la maşină.
Ai dat de belea.
Mă duc la pişulică.
Mai povesteşte-mi despre tine.
Bine. Păi am câştigat
şapte concursuri
de mâncat aripi de pui.
- Serios?
- Da.
Sunt balerin, dar numai în baie.
Ce vrei să ştii?
Mă iubeşti?
N-am vrut să te fac să te simţi prost.
Voiam doar să adun informaţii.
Încerc să am casetă la zi.
Sigur.
Iubirea e un cuvânt prea greu.
Să vedem...
Mă duc zilnic la restaurant
şi te găsesc citind.
Şi...
Te iubesc foarte mult.
Probabil mai mult decât ar putea
cineva să iubească pe altcineva.
Şi eu ce simt pentru tine?
Te-a distrat chestia cu aripile.
Şi...
Mori de nerăbdare să ne sărutăm.
Te simţi mai bine?
Nimic nu-i mai frumos
ca primul sărut.
Nimic nu-i mai frumos
ca primul sărut.
Nimic nu-i mai frumos
ca primul sărut.
Asta am auzit şi eu.
Nimic nu-i mai frumos...
Ce faci?
Nimic, luam nişte scame de pe tine.
Voiai să mă pipăi!
Îmi cer scuze,
dar e a 23-a oară când ne sărutăm
şi mi s-au învineţit.
Ştiu.
De fapt, nu ştiu.
Pentru mine, e tot prima oară.
Să facem o medie, atunci.
E a 23-a oară pentru mine
şi prima pentru tine.
- Ar fi cam a 12-a oară.
- Da?
Legile din Hawaii spun clar
că, după 12 întâlniri,
am acces nelimitat la sâni.
De ce nu te-am cunoscut
cu o zi înainte de accident?
Asta spui mereu.
Vrei să-ţi prezint un prieten?
Bine.
Jocko, ea e Lucy.
Lucy, el e Jocko.
Mulţumesc. Îmi pare bine!
E super! Ce deştept e!
Fii atentă! Jocko, *** face
ceainicul când fierbe apa?
- Foarte bine.
- Pot să-l întreb ceva?
Spune!
Jocko,
crezi că eu şi Henry suntem
pregătiţi să mai facem un pas
în relaţia noastră?
Eşti sigur?
Ar trebui să-l duc dincolo
şi să profit de el?
Am văzut gestul.
- Mă bucur că l-ai făcut.
- Serios?
- Foloseşte asta.
- Uite!
- Da.
- Dau...
Dau din cap. Sper că ne aprobă.
Te plac. Stai să-i alung.
Mary-Kate, Ashley, vedeţi-vă
de viaţa voastră. Mulţumesc.
- Ce drăguţe sunt!
- Şi tu la fel.
Stai să te întind uşor.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Abia l-am scris,
aşa că fii blândă cu mine.
Hukilau a fost locul
unde te-am văzut prima oară
Ne-am plăcut imediat
Dar a doua zi
Nu-ţi mai aminteai de mine
Uitucă de Lucy
Are un fund frumos
Te păcăleam să opreşti maşina
Ca să stăm de vorbă
Dar cel mai mult mi-a plăcut
Când l-ai bătut pe Ula cu bâta
Şi am fost la dr Keats
Am aflat de ce Doug trebuie
Să-şi schimbe mereu lenjeria
Uitucă de Lucy
Şi-a spart capul ca Gary Busey
Dar eu tot o iubesc
Şi n-o s-o las să-mi scape
Chiar dacă, acum, când cânt,
Ea-şi doreşte să am
Scula lui Jock o Morsă
Uitucă de Lucy
Are buzele atrăgătoare
Ce zici de încă un prim sărut?
Să nu adormi.
Nu dorm.
Doar stau cu ochii închişi.
Eu mă duc jos.
Nu, mă odihnesc.
Lucy.
Da.
Te măriţi cu mine?
- Sigur că da.
- Bine.
Să nu mă uiţi!
Niciodată.
Bună dimineaţa!
Rahat!
- Ajutor!
- Lucy!
Lucy!
Ştiu că ţi-e greu să înţelegi asta,
dar noi doi suntem împreună.
Suntem prieteni de ceva vreme.
Lucy!
Dacă mint, *** de ştiu asta?
Eşti profesoară de desen şi te duci
la Hukilau în fiecare duminică,
faci căsuţe din napolitane,
îţi plac crinii Casablanca.
- Mă urmăreşti!
- Nu-ţi aminteşti deloc de mine?
Poate că eu nu pot să te bat,
dar sora mea poate.
Mulţumesc, amice.
Micuţa Sammy Sosa e un pic şocată,
dar o să-şi revină.
Chiar acum se uită la casetă.
*** arată lobul meu temporal?
Stai liniş***,
n-o să ai pierdere de memorie.
Dar aveai capul în formă de ou
înainte să te lovească?
Nu râde de Henry!
Nu e vina lui că are forma asta.
Remarcă reacţia exagerată.
E vina steroizilor.
- Doug, lasă "sucul"!
- Nu e suc.
E un shake de proteine.
Henry, băieţii mi-au spus că pleci
în Alaska, să studiezi morse.
- Când începe aventura?
- A început acum 10 ani.
Atunci am început cu planurile
şi construirea vasului.
Eu ştiu doar că, dintre mamifere,
au al doilea *** ca mărime.
Al meu e cel mai mare.
- Asta e gluma mea.
- I-ai spus lui Lucy de călătorie?
Păi...
N-am ce să-i spun, pentru că
m-am hotărât să nu mai plec.
Lucy are nevoie de mine aici.
Nu pot să plec un an întreg
şi să distrug toate progresele
pe care le-a făcut.
Ştiu că mă credeţi nebun,
dar cred că în adâncul sufletului
- ...începe să mă ţină minte.
- Nu, Henry.
Asta vrei tu să crezi.
Toţi vrem să credem asta.
Dar n-o să fie aşa niciodată.
Trebuie să mă duc la muncă.
Îi spuneţi că vin mai târziu s-o iau?
Salut! Să nu spui nimănui
că sora ta m-a bătut.
Ar putea să se ducă şi pe Lună,
iar Lucy nici n-ar şti că a plecat.
Uneori, aş vrea ca soţia mea
să aibă sindromul Goldfield.
Aşa, ar fi uitat
că am făcut-o pe mama ei
o beţivă cu gura mare şi cu faţa
ca fundul lui J. Edgar Hoover.
Bine. Uite medicamentele, micuţule.
Ula! Curăţă piscina!
Dacă e o prăjitură specială,
nu le da şi delfinilor.
*** crezi că i-am convins să facă
salturi şi să se joace cu copiii?
Am terminat. De data asta, încearcă
să rămâi curat mai mult de o zi.
Ţi-am făcut o îngheţată cu anşoa.
Poftă bună!
Henry?
- Bună!
- Ce-ţi mai face capul?
- E bine.
- În regulă.
Ce vă aduce frumuseţea regală aici?
Voiam să te văd.
Bine. Ce ai acolo?
Jurnalul meu. Scriu în el seara.
- Nu-ţi place caseta?
- Ba da, la culme.
Dar când mă uit la ea,
parcă îmi povesteşte altcineva
*** e viaţa mea.
Când citesc jurnalul,
îmi povestesc singură.
Când l-ai început?
După ce mi-ai dat caseta.
- Serios?
- Aveam emoţii să vin aici
şi să-l cunosc pe tipul care mă face
să mă îndrăgostesc zilnic.
Te-ai fi gândit că nu mă ridic
la înălţimea aşteptărilor.
Nu, aveam emoţii pentru că...
Pentru că am venit să ne despărţim.
Aveai planuri, aveai o viaţă
înainte să mă cunoşti,
dar acum nu ai timp
decât ca să mă faci
să mă îndrăgostesc de tine.
Nu-i adevărat. Azi am spălat pinguinul.
Şi va trebui s-o fac şi mâine.
Văd *** trăiesc tata şi fratele meu
şi nu vreau să-ţi fac şi ţie asta.
Ce vrei? Să fiu un capitol
pe care-l ştergi din jurnal?
Nu.
Vreau să te şterg cu totul,
ca şi *** n-ai fi existat niciodată.
De ce faci asta?
Trebuie să înţelegi
că nu poţi avea un viitor cu mine.
Nu vrei o carieră, o căsnicie, copii?
Te-am cerut în căsătorie. Ai acceptat.
Copii? Da, mi-ar plăcea.
*** o să facem asta?
O să mă trezesc zilnic cu burta
la gură, fără să-mi amintesc
*** s-a întâmplat?
Trebuie să fac un jurnal nou,
fără tine.
Dar, înainte de asta,
vreau să citeşti
ce-am scris despre tine.
O să citesc mâine,
când o să uiţi de povestea asta
cu despărţirea.
N-o să uit.
Mi-am notat, nu vreau să uit.
O s-o fac,
indiferent dacă vrei sau nu.
Mă găseşti acasă.
Bine, scrie şi asta.
Sâmbătă, 25 noiembrie.
Am fost la institutul Callahan
şi am vorbit cu dr Keats.
Asta e despre mine.
Nu uita: Scoate zgomote haioase
când îl sărut pe gât.
O să-mi lipsească asta.
Sigur nu vrei să scriu asta?
- Putem continua.
- Nu, lasă-mă să citesc.
Am făcut dragoste azi.
N-a durat mult, dar a fost incredibil.
Nu contează cât ţine, ci...
Mi s-a părut că a fost o apropiere.
Mai bine rupem pagina asta.
"Citeşte-mă"
Asta e.
Henry, stai!
Îmi mai dai un ultim prim sărut?
- Nu vreau să fac asta, Marlin.
- Trebuie, Henry.
O să-mi fie dor de tine,
dar trebuie să plec de pe insulă.
Îmi pare rău că nu pot să te iau,
dar ai stat prea mult aici
şi nu mai eşti în stare să te aperi.
Nu-mi pare rău pentru tine.
Ştiu că ai o aventură cu Candace.
Candace şi Bernice?
Candace, Bernice şi Rose?
Eu m-am îndrăgostit de o singură fată
şi înnebunesc. Mult noroc!
Bine.
Te iubesc!
Mulţumesc.
Nu uita să foloseşti un prezervativ.
Sau, în cazul tău, o pungă.
ŞARPELE DE MARE
HONOLULU
Deci...
Mulţumesc că aţi venit
să vă luaţi la revedere.
Ai grijă!
Aveţi grijă ca tatăl vostru
să nu fie mâncat de rechini.
Mulţumesc, prietene.
Ce înseamnă asta?
Adu-mi un tricou.
Bine. S-a făcut.
Vino încoace! Vă iubesc!
Port mărimea mediu solid.
Kikikuloa!
Nu sări de pe ponton!
Poţi să te răneşti!
Bine, să vă arate maestrul
*** se face.
Acum, scufundaţi-vă şi găsiţi-mi ouăle.
Sigur nu vrei să-l iei pe Doug?
Ce naiba faceţi aici?
Am vorbit cu administratorul,
mi-a spus că pleci azi
şi am venit să-ţi urăm drum bun.
Astea sunt de la Nick şi Sue.
Îţi transmit urări de bine.
Foarte drăguţ!
Conserve de carne şi ciocolată.
Mor după astea! Mi le dai mie?
Da.
- Doug!
- Nu-i nici o problemă.
- Îmi pare rău.
- Aşa...
Ce mai face Lucy?
S-a mutat la institut.
- Când?
- Acum trei săptămâni.
A spus că nu mai vrea
să ne fie o povară. Nu ştiu...
N-am putut s-o conving să renunţe.
Ştii ceva?
O duce foarte bine acolo.
Are un curs de desen,
pictează în fiecare zi.
A reînceput să cânte.
Am un cadou pentru tine.
E ceva ca între marinari.
Să ai grijă de tine!
- Bine.
- În regulă.
Henry nu mi-a spus de tine.
Ai muşchi de pescar.
Pot să pun mâna?
Sigur.
Da.
Beach Boys?
Ce drăguţ să-mi ofere un CD
care să-mi amintească
de clipele minunate
pe care le-am trăit cu fiica lui!
Ce dobitoc!
De ce?
De ce-mi faci una ca asta?
Ticălos nenorocit!
Dumnezeule!
Încearcă să-mi spună ceva?
Cântă doar în zilele în care vă întâlniţi.
Îşi aduce aminte de mine?
Pe toţi dracii!
Îşi aduce aminte de mine!
Julia, arată minunat.
Scuză-mă, ce fac?
Pictezi. Şi faci o treabă minunată.
Da...
Rahat! Sunt prost!
Stai!
- Putem să vă ajutăm?
- Da, sunt programat.
- *** vă numiţi?
- *** mă cheamă?
Şi-a uitat numele.
Îmi pare rău pentru el.
Duceţi-vă! Şi succes
cu problemele de memorie.
Mulţumesc.
Ce?
Lucy!
Lucy!
- Bună, sunt Tom.
- Ne-am mai cunoscut. Henry.
Poate poţi să mă ajuţi.
O caut pe Lucy Whitmore.
Ştii pe unde e?
Salut, eu sunt Tom.
Mulţumesc, oricum.
Lucy!
Lucy!
Lucy Whitmore,
pot să-ţi pun o întrebare?
Ştii cine sunt?
- Nu.
- Nu?
Ce porcărie!
- *** te cheamă?
- Henry.
Henry.
Vreau să-ţi arăt ceva.
Poţi să vii cu mine?
Da.
Ştii cine e?
Nu ştiu nici măcar cine sunt eu.
Eşti Pablo Picasso.
- Serios?
- Nu.
Ăsta e studioul meu.
Nu ştiu cine eşti, Henry,
dar te visez aproape zilnic.
De ce?
Ce-ai spune dacă ţi-aş zice
că jurnalul pe care-l citeşti zilnic
conţinea multe chestii legate de mine?
Aş spune că ar fi destul de logic.
M-ai şters din amintirile tale
pentru că ai crezut că mă împiedici
să am o viaţă fericită.
Dar te-ai înşelat.
Nu pot avea o viaţă fericită
decât alături de tine.
Eşti fata visurilor mele
şi se pare că eu sunt bărbatul
visurilor tale.
Henry. Îmi pare bine să te cunosc.
Şi mie.
Bună, eu sunt Tom.
Henry, Lucy. Îmi pare bine, Tom.
Întoarce-te peste 10 secunde,
ca să ne cunoaştem din nou.
BUNĂ DIMINEAŢA, LUCY
BUNĂ DIMINEAŢA, LUCY
O vacă provoacă un accident
Honah Lee, o iei pe această
femeie de soţie,
să-i fii alături de azi înainte,
până când moartea vă va despărţi?
- Da.
- Pe bune?
Chiar dacă peste 10 sau 15 ani
o să se îngraşe
şi sexul ţi-ar provoca greaţă?
Eşti nebun? Soţia ta e de faţă.
Glumeam, Muumuu!
Vă declar soţ şi soţie.
Noroc!
E foarte frig. Când eşti gata,
pune-ţi o haină şi hai să luăm
micul dejun. Te iubesc!
Bună dimineaţa, doamnă Roth!
Vrei s-o cunoşti pe fiica ta?
Salut-o pe mămica.
Bună, mămico!
Exact.
Bună dimineaţa!
Dumnezeule!
- Şi bunicul e aici.
- Bună, tată!