Tip:
Highlight text to annotate it
X
Lumos Maxima!
Lumos Maxima!
Lumos Maxima!
INCANTAŢII RADICALE
Lumos Maxima!
Lumos Maxima!
HARRY POTTER
ŞI PRIZONIERUL DIN AZKABAN
Harry!
Harry! Deschide uşa!
Marge! Ce mă bucur!
Unchiule Vernon, vreau
să-mi semnezi permisul ăsta.
Ce e?
Nimic. E pentru şcoală.
Poate mai târziu, dacă te porţi frumos.
O să mă port, dacă se poartă şi ea.
- Tot aici eşti?
- Da.
N-o spune pe tonul ăla nerecunoscător!
Fratele meu e foarte drăguţ că te ţine.
Ajungea direct la orfelinat,
dacă îl lăsau pe treptele casei mele.
Ăsta e Dudlicut al meu?
Ăsta e micuţul meu nepoţel?
Dă-mi un pupic.
Du valiza lui Marge sus!
Bine.
Termină asta pentru mămica.
Bravo, Rippy scumpi.
- Vrei unul, Marge?
- Doar unul mic.
Excelentă gustare, Petunia.
Încă puţin.
De obicei, eu îmi frig ceva.
Cu 12 câini...
Încă puţin. Aşa te vreau!
Vrei un coniac?
O guriţă micuţă de coniac
pentru Rippy-pipi-pu?
Tu ce te hlizeşti?
- Unde l-ai trimis pe băiat?
- La Sf. Brutus.
E o şcoală foarte bună
pentru cazuri disperate.
Şi folosesc bastoane la Sf. Brutus?
Da.
Da. Am fost bătut de multe ori.
Excelent! Nu sunt de acord
cu aiurelile astea,
*** că bătaia ar trebui interzisă.
Nu trebuie să te învinuieşti
pentru ce s-a ales de el.
Totul ţine de sânge.
Soiul rău iese la iveală.
Ce făcea tatăl băiatului, Petunia?
Nimic. Nu lucra. Era şomer.
- Şi un beţiv, fireşte.
- E o minciună.
- Ce-ai spus?
- Tata nu era beţiv!
Nu te îngrijora. Stai liniş***ă, Petunia.
Am putere în mâini.
E timpul să te duci la culcare.
Taci, Vernon. Tu, strânge asta.
De fapt, n-are a face cu tatăl.
E numai vina mamei. E ca la câini.
Când căţeaua are ceva, şi puiul are ceva.
Taci! Taci!
Da...
Ascultă aici la mine...
Vernon!
Vernon! Vernon, fă ceva!
Opreşte-te!
Te-am prins, Marge!
- Să nu îndrăzneşti!
- Îmi pare rău.
Vernon!
Dumnezeule!
Marge!
Te rog!
Marge!
Vino înapoi!
Adu-o înapoi imediat!
- Adu-o înapoi şi fă-o *** era!
- Nu! O merita din plin!
- Nu te apropia de mine.
- N-ai voie să faci vrăji în afara şcolii.
- Zău? Pune-mă la încercare.
- N-o să te mai primească acum.
N-ai unde să te duci.
Nu-mi pasă!
Oricum e mai bine decât aici.
"Bun venit în Autobuzul Salvator
pentru vrăjitoare sau vrăjitori la ananghie.
Mă numesc Stan Shunpike
şi o să fiu şoferul tău în această seară".
Ce faci pe jos?
- Am căzut.
- Pentru ce?
- N-am făcut-o înadins.
- Vino atunci.
N-o să aşteptăm să crească iarba.
- La ce te uiţi?
- La nimic.
Hai atunci! Urcă!
Iau eu ăsta. Tu urcă.
Hai, repejor!
- Dă-i bice, Ern.
- Da, dă-i bice, Ernie!
O să fie o călătorie cu hopuri!
- *** ziceai că te cheamă?
- N-am zis.
- Încotro te îndrepţi?
- La Ceaunul Crăpat! E în Londra.
Ai auzit, Ern?
"Ceaunul Crăpat. E în Londra".
Dacă-ţi iei supă de fasole, ai grijă
s-o mănânci înainte să te mănânce ea.
- Dar Încuiaţii nu ne pot vedea?
- Încuiaţii?
Ăia nu văd nimic, nu?
Nu, dar dacă-i împungi
cu o furculiţă, simt!
Bătrânică la 12!
La 10, la 9, la 8,
la 7, la 6, la 5,
la 4, la 3, la 3 şi jumătate,
la 2, la 1 şi trei sferturi...
Cine e ăsta?
Cine e omul ăla?
Cine e ăsta?
Cine e...
E Sirius Black.
Nu-mi spune că n-ai auzit niciodată
de Sirius Black.
E un criminal.
A fost închis la Azkaban pentru asta.
- *** a scăpat?
- Tocmai asta e întrebarea, nu?
E primul care a reuşit!
I-a fost foarte credincios
Ştii-Tu-Cui.
Bănuiesc că de el ai auzit.
Da...
De el am auzit.
Ernie, două autobuze cu etaj în faţă.
Se apropie, Ernie.
Sunt chiar înaintea noastră!
Ai grijă la cap!
Băieţi! Băieţi!
Ce e cu mutrele alea pleoştite?
Da, aproape am ajuns.
- Ceaunul Crăpat.
- Următoarea oprire: Aleea Nocturnă.
Domnul Potter, în sfârşit.
- Dă-i bice, Ern.
- Da, dă-i bice, Ernie!
Camera 11.
Hedwig!
Deşteaptă pasăre ai, domnule Potter.
A ajuns aici cu numai 5 minute
înaintea ta.
Ca ministru al magiei,
e datoria mea să te informez
că puţin mai devreme sora
unchiului tău a fost localizată
La sud de Sheffield,
învârtindu-se în jurul unui coş.
Cei de la "Descântece şi Dezlegări
de Vrăji" au fost trimişi imediat.
A fost înţepată cu precizie
şi memoria i-a fost modificată.
N-o să-şi amintească nimic
din tot incidentul.
Cam asta e tot.
Nici o pagubă.
Supă de fasole?
Nu, mulţumesc.
- Domnule ministru...
- Da?
Nu înţeleg.
Am încălcat legea. Vrăjitorii minori
n-au voie să folosească magia acasă.
Ministerul nu trimite oamenii la Azkaban
doar pentru că şi-au umflat mătuşile.
Pe de altă parte, faptul că ai fugit,
date fiind împrejurările,
a fost foarte, foarte iresponsabil.
- Împrejurările, domnule?
- E un criminal în libertate.
La Sirius Black vă referiţi?
Dar ce legătură are cu mine?
Nici una, fireşte. Eşti în siguranţă!
Şi asta contează.
Iar mâine o să te întorci la Hogwarts.
Astea sunt noile tale manuale.
Mi-am permis să ţi le aduc aici.
Acum Tom o să te conducă în camera ta.
Hedwig!
Apropo, Harry... Cât timp eşti aici,
ar fi bine să nu umbli brambura.
Muţi autobuzul ăla sau nu?!
Cartea monstruoasă despre MONŞTRI
Menajera!
Vin mai târziu.
Te avertizez, Hermione!
Ţine-ţi fiara departe de Scabbers
sau o fac învelitoare de ceainic!
E un motan, Ronald! Ce vrei?
- O are în sânge.
- Asta ţi-au spus?
Arată mai degrabă a porc cu păr!
Tu vorbeşti, cu peria aia veche
şi puturoasă de pantofi?!
E în regulă, Şmecherilă.
Nu-l lua în seamă.
Harry!
Harry!
- Egipt?! *** e?
- Genial! Multe lucruri vechi:
mumii, morminte.
Până şi Scabbers s-a simţit bine.
- Egiptenii venerau pisicile.
- Da, şi gândacul de bălegar.
- Iar vânturi tăietura aia din ziar?
- N-am arătat-o nimănui.
- Numai lui Tom.
- Menajerei de zi.
- Bucătarului.
- Celui care a reparat toaleta.
- Vrăjitorului din Belgia.
- Doamnă Weasley.
Mă bucur să te văd, dragule.
Ai tot ce-ţi trebuie?
- Toate manualele?
- Sunt toate sus.
Toate hainele?
Bravo!
- Harry Potter.
- Domnule Weasley.
- Harry, pot vorbi cu tine?
- Da, sigur.
- Hermione.
- Bună dimineaţa, domnule Weasley.
- Aştepţi cu nerăbdare noul trimestru?
- Da, trebuie să fie grozav.
Sunt câteva persoane în Minister
care m-ar descuraja
să-ţi divulg ce sunt pe cale să-ţi spun.
Dar cred că trebuie să cunoşti adevărul.
Eşti în primejdie.
În mare primejdie.
Are vreo legătură cu Sirius Black, domnule?
Ce ştii despre Sirius Black?
- Numai că a evadat din Azkaban.
- Ştii de ce?
Acum 13 ani, când l-ai oprit pe...
- Cap-de-Mort.
- Nu-i rosti numele.
Iertaţi-mă.
Când l-ai oprit pe Ştii-Tu-Cine,
Black a pierdut tot.
Dar până în ziua de azi,
i-a rămas un slujitor fidel.
Şi, în mintea lui,
tu eşti singurul care stă în calea
lui Ştii-Tu-Cine să revină la putere.
De aceea
a evadat din Azkaban.
Ca să te găsească.
Şi să mă omoare.
Vreau să-mi promiţi că orice ai auzi,
n-o să te duci în căutarea lui Black.
Domnule Weasley,
de ce aş căuta pe cineva
care vrea să mă omoare?
Repede! Repede!
Ron!
Pentru numele lui Dumnezeu!
Nu-l scăpa!
N-am vrut s-o umflu.
Am pierdut controlul.
Genial!
Zău, Ron, nu e nostim. Harry a avut
noroc că n-a fost exmatriculat.
Că n-am fost arestat, de fapt.
Mie tot mi se pare genial.
Haideţi aici. E plin peste tot.
Cine crezi că e?
- Profesorul R.J. Lupin.
- Tu ştii tot?
*** se face că ştie tot?
Scrie pe valiza lui, Ronald.
- Chiar credeţi că doarme?
- Aşa pare. De ce?
Trebuie să vă spun ceva.
Lămureşte-mă.
Sirius Black a evadat din Azkaban
ca să vină după tine?
Dar o să-l prindă pe Black, nu?
- Toată lumea îl caută.
- Sigur.
Doar că nimeni n-a evadat din Azkaban,
iar el e un criminal nebun.
Mulţumesc, Ron.
De ce oprim?
Nu se poate să fi ajuns.
Ce se întâmplă?!
Nu ştiu. Poate s-a stricat trenul.
Au! Ăla era piciorul meu.
Se mişcă ceva acolo.
Cred că urcă cineva!
Drăcia naibii! Ce se întâmplă?!
Harry!
Harry, eşti teafăr?
Mulţumesc.
Mănâncă asta. O să te ajute.
E în regulă. E ciocolată.
Ce-a fost chestia aia care a venit?
Un Dementor, un paznic de la Azkaban.
A plecat acum.
Îl căuta pe Sirius Black.
Scuzaţi-mă, trebuie să schimb o vorbă
cu conductorul.
Mănâncă. O să te simţi mai bine.
- Ce s-a întâmplat cu mine?
- Ai înţepenit.
Am crezut că ai făcut o criză.
Dar voi doi aţi... Ştiţi voi...
- Aţi leşinat?
- Nu.
Dar m-am simţit ciudat.
Ca şi când n-o să mai fiu vesel niciodată.
Dar cineva ţipa.
O femeie.
N-a ţipat nimeni, Harry.
Bun venit!
Bun venit într-un nou an la Hogwarts!
Aş vrea să spun câteva cuvinte
înainte să ne cherchelim toţi
la ospăţul nostru excelent.
Mai întâi, am plăcerea să-l prezint
pe profesorul R.J. Lupin,
care a avut amabilitatea de a primi postul
de Apărare împotriva magiei negre.
Mult noroc, profesore.
Desigur, de-aia ţi-a dat ciocolată!
E adevărat că ai leşinat?
- Adică, chiar ai leşinat?
- Mai taci, Reacredinţă!
- *** a aflat?
- Las-o baltă!
Profesorul nostru de creaturi magice
s-a pensionat
ca să petreacă mai mult timp
cu membrele rămase.
Din fericire, am plăcerea să vă anunţ
că locul lui va fi luat de nimeni altul
decât al nostru Rubeus Hagrid!
În cele din urmă, pe un ton mai serios,
la cererea Ministrului Magiei,
Hogwarts va fi, până la alte anunţuri,
gazda Dementorilor de la Azkaban,
până Sirius Black e prins.
Dementorii o să fie puşi
la fiecare intrare a proprietăţii.
Deşi am fost încredinţat
că prezenţa lor n-o să ne întrerupă
activităţile zilnice,
o avertizare:
Dementorii sunt creaturi rele.
N-o să facă deosebirea dintre cei vânaţi
şi cei ce le stau în cale.
De aceea, trebuie să vă avertizez pe toţi
să nu le daţi motive să vă facă ceva.
Nu stă în firea unui Dementor
să fie iertător.
Dar, fericirea poate fi găsită
chiar şi în cele mai negre perioade,
dacă ne amintim să aprindem lumina.
Fortuna Major!
Ascultaţi. Nu mă lasă să intru.
- Fortuna Major!
- Nu! Aşteptaţi!
Uitaţi-vă la asta.
Uimitor! Doar cu vocea mea.
Fortuna Major!
- Bine, intraţi.
- Mulţumim.
Nu pot să cred că mai face asta.
- Nici nu ştie să cânte.
- De necrezut!
Hei, omule!
Verde. O maimuţă.
- Ce e asta?
- Aia e o maimuţă?
Nu-i mai daţi.
Neville, încearcă un elefant.
Ron, prinde!
Avem un câştigător.
Nu încerca din alea!
Uitaţi-vă la el! La faţa lui!
Bun venit, copiii mei.
În această încăpere, o să exploraţi
arta divină şi nobilă a prezicerii viitorului.
În această încăpere, o să descoperiţi
dacă aveţi darul clarviziunii.
Bună ziua.
Eu sunt profesoara Trelawney.
Împreună o să ne aventurăm în viitor.
Trimestrul acesta o să studiem
arta de a citi în frunzele de ceai.
Vă rog, luaţi cana persoanei
din faţa voastră.
Ce vedeţi?
Adevărul e îngropat ca o propoziţie
într-o carte ce aşteaptă să fie citită.
Mai întâi trebuie să vă deschideţi minţile,
- ...să vedeţi ce e dincolo!
- Ce prostie!
De unde ai apărut?!
- Am fost aici tot timpul.
- Tu, băiete...
Bunica ta e bine?
Cred.
N-aş fi aşa sigură. Dă-mi cana.
Păcat.
Deschideţi-vă minţile!
Aura ta arată moartea. Eşti dincolo?
- Eu cred că eşti.
- Sigur.
Uită-te, spune-mi ce vezi.
Da...
Harry are un fel de cruce strâmbă.
Asta înseamnă încercări şi suferinţă.
Şi ăsta ar putea fi soarele,
iar asta e fericire.
Deci
o să suferi, dar asta
o să te facă fericit.
Dă-mi cana.
Dragul meu băiat...
Dragul meu...
Tu ai Spectrul.
Sceptrul? Ce e ăla?
Nu Sceptrul, idiotule. Spectrul.
"Ia forma unui câine uriaş.
E unul dintre cele mai rele semne
din lumea noastră.
E un semn
al morţii".
Crezi că Spectrul ăsta
are legătură cu Sirius Black?
Zău, Ron, prezicerea viitorului
e o disciplină foarte dezlânată.
Runele antice, ăsta e
un subiect fascinant.
Câte cursuri faci trimestrul ăsta?
Câteva.
Dar e imposibil.
Runele antice sunt în acelaşi timp
cu prezicerea viitorului.
Trebuie să fii la două ore în acelaşi timp.
Nu vorbi prostii. Cine poate face asta?
"Deschideţi-vă minţile! Folosiţi-vă
Ochiul Interior ca să vedeţi viitorul".
Aşa. Haideţi. Mai aproape.
Vorbiţi mai puţin, dacă se poate.
Am o surpriză pentru voi azi.
O lecţie grozavă. Veniţi după mine.
Bun, mai puţină vorbă.
Formaţi un grup acolo.
Şi deschideţi cărţile la pagina 49.
*** anume se face asta?
Mângâiaţi cotorul, fireşte. Doamne!
- Nu mai fi aşa bleg, Poponeaţă.
- N-am nimic.
- Mie mi se par nostime.
- Da. Foarte nostime!
Chiar amuzante!
Locul ăsta s-a dus de râpă.
Până o auzi tata că Dumbledore
l-a pus pe nerodul ăsta să predea!
Taci, Reacredinţă.
Dementor!
- Întoarce-te.
- Trebuie s-o mângâi.
Da.
Nu e frumos?
Salutaţi-l pe Buckbeak.
Hagrid, ce anume e ăla?
Ăla, Ron, este un hipogrif.
Primul lucru care trebuie ştiut
e că sunt creaturi foarte mândre.
Se supără foarte uşor.
N-aţi vrea să jigniţi un hipogrif.
Ar putea fi ultimul lucru pe care-l faceţi.
Cine ar vrea să vină să-l salute?
Bravo, Harry.
Hai acum.
Lasă-l pe el să facă primul pas.
Aşa e politicos.
Apropie-te. Fă o plecăciune.
Apoi aşteaptă să vezi dacă face şi el.
Dacă da, poţi să-l atingi.
Dacă nu... Ajungem şi la asta mai târziu.
Fă plecăciunea.
Frumos şi adânc.
Înapoi, Harry!
Nu te mişca.
Nu te mişca.
Bravo, Harry! Bravo!
Poftim, brută mare ce eşti!
Bun, acum cred că poţi merge
să-l mângâi.
Du-te. Nu te sfii.
Uşor. Frumos şi încetişor.
Nu aşa repede.
Mai încet.
Frumos şi încet.
Lasă-l să vină el la tine.
Aşa!
Da!
Bravo! Bravo, Harry!
- Poate o să te lase să-l călăreşti.
- Ce?!
Te pun aici. Chiar în spatele aripilor.
Nu-i smulge penele,
că n-o să-ţi fie recunoscător.
Bravo, Harry. Şi bravo, Buckbeak!
Zău aşa...
Bravo!
- *** mă descurc în prima zi?
- Perfect, profesore.
Nu eşti periculos deloc, nu-i aşa,
brută mare şi hidoasă?!
Reacredinţă!
Buckbeak!
Buckbeak!
Creatură prostuţă!
- M-a omorât!
- Linişteşte-te. E doar o zgârietură.
- Trebuie dus la spital.
- Eu sunt profesorul. Îl duc eu.
- O să regreţi asta.
- Aveţi liber!
Tu şi găina ta blestemată.
Te doare tare, Draco?
Când da, când nu.
Oricum, mă consider norocos.
După doamna Pomfrey, încă un minut,
două şi-mi puteam pierde braţul.
- N-aş mai fi putut face teme zile-n şir.
- Auzi la idiot!
- Face din ţânţar armăsar.
- Măcar Hagrid n-a fost concediat.
Am auzit că tatăl lui Draco e turbat.
N-o să se termine aşa.
- A fost văzut!
- Cine?
Sirius Black!
În Dufftown?! Nu e departe de aici.
Doar nu credeţi că o să vină la Hogwarts?
- Cu Dementorii la fiecare intrare?
- S-a strecurat pe lângă ei o dată.
Cine zice că n-o s-o mai facă?
Întocmai. Black ar putea fi oriunde.
E ca şi când ai încerca să prinzi fum...
E ca şi când ai încerca
să prinzi fum cu mâinile goale.
Bizar, nu?
Se aventurează cineva să ghicească
ce e înăuntru?
- E un ***.
- Foarte bine, domnule Thomas.
Îmi poate spune cineva *** arată un ***?
- Nu ştie nimeni.
- Când a ajuns aici?
Bongii îşi schimbă forma.
Se preschimbă în orice
înspăimântă mai tare pe cineva.
- Asta îi face atât de...
- Atât de înspăimântători, da.
Din fericire, există o vrajă foarte
simplă de a respinge un ***.
Hai s-o exersăm acum.
Fără baghete, vă rog.
După mine. Ridiculus!
- Ridiculus!
- Foarte bine.
Puţin mai tare şi mai clar. Ascultaţi.
- Ridiculus!
- Ridiculus!
- Ora asta e ridicolă.
- Foarte bine!
Asta a fost partea uşoară.
Vedeţi voi, doar incantaţia nu e de ajuns.
Ceea ce-l termină pe *** este râsul.
Trebuie să-l siliţi să ia o formă
pe care o găsiţi foarte amuzantă.
Să vă explic.
Neville, vii lângă mine, te rog?
Hai, nu fi timid.
Hai.
Bună. Neville, de ce ţi-e cel mai frică?
- Poftim?
- De profesorul Plesneală.
Da, îi sperie pe toţi.
Şi parcă locuieşti cu bunica ta.
Da, dar nu vreau să se
preschimbe nici în ea.
Nu.
Vreau să-ţi închipui hainele ei.
Doar hainele, foarte clar, în minte.
- Are o geantă roşie.
- Nu e nevoie să auzim.
Dacă vezi tu, vedem şi noi.
Când o să deschid dulapul,
uite ce vreau să faci. Scuzaţi-mă.
Imaginează-ţi-l pe Plesneală
în hainele bunicii tale.
Poţi face asta?
Da. Bagheta la îndemână.
Unu, doi, trei...
Gândeşte-te, Neville.
Ridiculus!
Minunat, Neville! De necrezut!
Treci în spate. Formaţi o linie!
Formaţi o linie!
Imaginaţi-vă toţi lucrul de
care vă temeţi cel mai tare
şi preschimbaţi-l în ceva amuzant.
Următorul! Ron!
Concentrează-te.
Înfruntă-ţi frica. Fii curajos!
Bagheta la îndemână.
Ridiculus!
Vedeţi? Foarte bine!
Splendid! Foarte, foarte distractiv.
Parvati! Tu urmezi!
Arată-ne ce vezi.
Fii pregă***ă.
Ridiculus!
Şi următorul! În faţă!
Aici!
Ridiculus!
Îmi pare rău. E de ajuns pentru astăzi.
Luaţi-vă manualele din spatele clasei.
Ora se încheie aici. Mulţumesc.
Îmi pare rău.
Îmi pare rău, duceţi-vă.
Vă distraţi prea copios.
Nu uitaţi. Aceste vizite în satul
Hogsmeade sunt un privilegiu.
Dacă purtarea voastră defavorizează
în vreun fel şcoala,
nu ne vom mai bucura de el.
Dacă n-ai permisul semnat, nu vizitezi
satul. Asta e regula, Potter.
Toţi cei cu permise, veniţi după mine.
Cei fără, rămâneţi pe loc.
Pot merge dacă mi-l semnaţi dv?
Doar un părinte sau un tutore pot semna.
*** nu sunt nici una, nici
alta, n-ar fi corect.
Îmi pare rău, Potter.
Ăsta e ultimul meu cuvânt.
Lăsaţi-o baltă. Ne vedem mai târziu.
Domnule profesor, vă pot întreba ceva?
De ce te-am oprit să înfrunţi Bongul?
Credeam că e limpede.
M-am gândit că o să ia forma
lui Cap-de-Mort.
La el m-am gândit prima dată.
Dar apoi m-am gândit
la noaptea din tren.
- Şi la Dementor.
- Sunt foarte impresionat.
Asta arată că cel mai tare
te temi de însăşi frica.
E un lucru foarte înţelept.
Înainte să leşin,
am auzit ceva.
O femeie ţipând.
Dementorii ne silesc să retrăim
cele mai cumplite amintiri.
Durerea noastră devine puterea lor.
Cred că era mama mea,
în noaptea când a fost ucisă.
Ştii, te-am recunoscut din prima
clipă în care te-am văzut.
Nu după cicatrice, ci după ochi.
Sunt ai mamei tale, Lily.
Da.
Da, am cunoscut-o.
Mama ta a fost alături de mine
când toţi ceilalţi m-au abandonat.
Era nu numai o vrăjitoare înzestrată,
ci şi o femeie deosebit de bună.
Avea darul de a vedea
frumuseţea în alţii.
Chiar, ba poate mai ales când
acea persoană n-o găsea în ea însăşi.
Iar tatăl tău, James, pe de altă parte,
avea o anume predilecţie pentru
necazuri, să-i zicem.
O înclinaţie, se zvoneşte,
pe care ţi-a transmis-o ţie.
Le semeni mai mult decât crezi.
Cu timpul, o să ajungi
să vezi cât de mult.
Prăvălia de dulciuri Lorzii mierii e genială,
dar n-o întrece pe cea de curiozităţi, Zonko.
N-am apucat să mergem la Urlet
în noapte. E cea mai...
Cea mai bântuită clădire
din Marea Britanie, ştiu.
Ce se întâmplă?
Probabil Neville a uitat iar parola.
- Aici erai.
- La o parte, vă rog.
Scuzaţi-mă! Eu sunt Perfectul!
Înapoi!
Nu intră nimeni în dormitor
până nu e cercetat complet.
Femeia Grasă! A dispărut!
Aşa-i trebuie! Cânta înfiorător.
Nu e nostim, Ron.
Staţi calmi.
Faceţi linişte.
- A venit directorul.
- Hai, mişcaţi-vă!
L-aţi auzit! Mişcaţi-vă!
Domnule Filch... Adună fantomele.
Spune-le să caute în toate tablourile
din castel după Femeia Grasă.
Nu e nevoie de fantome, domnule profesor.
Femeia Grasă e acolo.
Uitaţi-vă pe unde mergeţi! Mai încet!
Ascultaţi-mă! Eu sunt Perfect!
- Veniţi înapoi!
- Nu vă opriţi!
Dragă doamnă, cine v-a făcut asta?
Ochi de diavol are!
Şi un suflet negru, ca numele lui.
El e, domnule director.
Cel de care vorbesc toţi.
E undeva aici, în castel!
Sirius Black!
Întăreşte paza în castel, domnule Filch.
Restul, în Marea Sală.
Am căutat în Turnul Astronomic
şi în hambarul bufniţelor. Nu e nimic.
- Mulţumesc.
- Nici la etajul 3 nu e nimeni.
Am cercetat temniţele.
Nu e urmă de Black în tot castelul.
Nici nu mă aşteptam să rămână pe-aici.
Remarcabilă ispravă, nu crezi?
Să intri în castelul Hogwarts
de unul singur, fără să fii văzut.
- Într-adevăr remarcabil.
- Ai vreo teorie *** ar fi putut reuşi?
Multe. Una mai improbabilă decât alta.
Poate-ţi aminteşti
că înainte de începerea trimestrului
mi-am exprimat îngrijorarea
în privinţa profesorului Lupin.
Nici un profesor din castelul ăsta
nu l-ar ajuta pe Sirius Black să intre.
Castelul e în siguranţă, sunt convins.
Şi sunt mai mult decât dispus
să trimit elevii la casele lor.
Dar Potter? Trebuie avertizat?
Poate. Dar deocamdată, lasă-l să doarmă.
Căci în vis, pătrundem într-o lume
ce ne aparţine întru totul.
Lasă-l să înoate în cel mai adânc ocean.
Sau să plutească pe cel mai înalt nor.
Daţi la pagina 394.
Scuzaţi-mă, domnule.
Unde e profesorul Lupin?
Nu te priveşte asta pe tine, nu, Potter?
E de ajuns să spunem că nu se simte
în stare să predea în momentul de faţă.
Daţi la pagina 394.
Vârcolaci?
Domnule, începusem cu pălăriile roşii
şi Hinchipunii.
Fiarele nocturne sunt abia
peste câteva săptămâni.
Când a intrat? Ai văzut-o intrând?
Cine-mi poate spune diferenţa
dintre un Animag şi un vârcolac?
Nimeni?
- Ce dezamăgire.
- Vă rog, domnule.
Animagul alege să se
preschimbe într-un animal.
Vârcolacul n-are încotro.
La fiecare lună plină, când
se transformă, uită cine e.
Şi-ar ucide şi cel mai bun prieten.
Răspunde doar chemării semenilor lui.
Mulţumesc, domnule Reacredinţă.
E a doua oară când vorbeşti neîntrebată,
domnişoară Granger. Nu te poţi abţine?
Sau îţi face plăcere să fii
o atotştiutoare nesuferită?
- Aici are dreptate, să ştii.
- 5 puncte de la Cercetaşi.
Ca antidot pentru ignoranţa voastră,
vreau pe catedră până luni dimineaţă
două pergamente despre vârcolaci
cu accentul pus pe recunoaşterea lui.
Domnule, mâine avem Vâjthaţ.
Atunci îţi sugerez să ai
mare grijă, domnule Potter.
N-o să fii scutit, dacă-ţi
pierzi vreun membru.
Pagina 394.
Termenul "vârcolac"
e un derivat din cuvântul
anglo-saxon "wer",
care înseamnă "om" şi "lup". Omul-lup.
Există mai multe feluri
de a deveni vârcolac.
Dată fiind puterea de a-şi schimba forma,
când eşti muşcat de un vârcolac...
Hai, Harry!
Aresto momentum!
- Pare cam palid, nu?
- Palid? La ce te aşteptai?
A căzut de la peste 30 m.
Tu *** ai arăta în Turnul Astronomic?
Probabil mai bine decât de obicei.
- *** te simţi?
- Minunat!
Ne-ai speriat rău, amice.
- Ce s-a întâmplat?
- Ai căzut de pe mătură.
Chiar? Şi meciul? Cine a câştigat?
Nimeni nu dă vina pe tine, Harry.
Dementorii n-au voie pe terenul şcolii.
Dumbledore era furios.
*** te-a salvat, i-a izgonit imediat.
Şi ar mai trebui să ştii ceva, Harry.
Când ai căzut, mătura ta a zburat
în Salcia Bătăuşă şi...
Ei bine, uite-o.
Îmi pare rău de mătura ta.
Nu se poate repara?
Nu.
Domnule profesor, de ce mă
afectează Dementorii aşa tare?
Adică mai mult decât pe ceilalţi.
Sunt cele mai mârşave creaturi
ce au cutreierat Pământul.
Se hrănesc cu toate sentimentele bune,
cu toate amintirile fericite,
până-ţi rămân doar cele
mai neplăcute experienţe.
Nu eşti slab, Harry.
Te afectează pe tine mai mult
fiindcă ai trăit adevărate orori.
Orori pe care colegii tăi
nici nu şi le pot închipui.
- N-are de ce să-ţi fie ruşine.
- Mi-e frică, domnule profesor.
Te-aş considera un nechibzuit,
dacă nu ţi-ar fi.
Trebuie să ştiu *** să mă lupt cu ei.
M-aţi putea învăţa.
Dvs. l-aţi izgonit pe cel din tren.
A fost doar unul în seara aia.
- Dar l-aţi izgonit.
- N-am pretenţia că sunt expert, Harry.
Dar *** se pare că Dementorii
au devenit foarte interesaţi de tine,
poate ar trebui să te învăţ,
dar după vacanţă.
Acum trebuie să mă odihnesc.
- Lăsaţi-mă!
- Eşti isteţ, Harry.
- Dar nu îndeajuns.
- Şi avem o metodă mai bună.
Zău, încerc să ajung la Hogsmeade!
Te ducem noi.
- Îţi arătăm un drum mai scurt.
- Dacă-ţi ţii gura.
- Noroc!
- Daţi-mi drumul! Zău, băieţi.
- Acum, Harry.
- Hai cu băieţii mari.
Ce faceţi?
- Ce e prostia asta?!
- Auzi la el!
- Ăsta e secretul succesului nostru.
- E dureros să ţi-l împărtăşim...
Dar nevoile tale sunt mai mari.
George, eşti drăguţ?
Jur solemn că-s pus pe rele.
"Domnii Lunaticul, Şobo, Amprentă şi Corn
au onoarea să vă prezinte
Harta Ştrengarilor".
Le datorăm atât de mult!
Ia staţi, ăsta e Hogwarts! Şi ăla...
Nu. Chiar e...
- Dumbledore.
- În biroul lui.
- Măsoară camera.
- Deseori.
- Deci harta îi arată...
- Pe toţi.
- Unde sunt.
- Ce fac.
- În orice clipă.
- În orice zi.
- Genial! De unde o aveţi?
- Am şterpelit-o de la Filch.
- În primul an.
- Sunt 7 coridoare secrete în castel.
- Îl recomandăm pe ăsta.
- Coridorul Vrăjitoarei Chioare.
- Duce în pivniţa de la Lorzii mierii.
- Grăbeşte-te, vine Filch.
Şi nu uita. După ce termini,
loveşte-o uşor şi spune:
"Năzbâtie îndeplinită".
Altfel toată lumea o poate citi.
E cea mai bântuită clădire din
Marea Britanie. Ţi-am spus asta?
De două ori.
Vrei să ne apropiem mai mult?
De Urlet în noapte?
Mă simt bine aici.
Ia te uită cine e aici.
Sunteţi în căutarea casei de vis?
Cam mare pentru tine, nu, Trântore?
Nu dorm ai tăi într-o singură cameră?
- Mai taci, Reacredinţă!
- Nu eşti prea prietenos.
Băieţi, cred că e timpul să-l învăţăm
pe Trântor să-şi respecte superiorii.
- Sper că nu te referi la tine.
- *** îndrăzneşti să-mi vorbeşti?
Sânge-mâl ce eşti!
Cine e acolo?
Nu sta degeaba! Fă ceva!
Ce e, Reacredinţă?
Ţi-ai pierdut schiurile?
La o parte!
Mişcă-te!
Reacredinţă! Stai!
Harry!
Drăcia naibii, Harry! N-a fost nostim.
Ticăloşii ăia!
Mie nu mi-au spus de hartă!
Harry n-o s-o păstreze.
O să i-o dea profesoarei McGonagall.
- Nu?
- Sigur. Împreună cu pelerina fermecată.
Uitaţi cine e. Madam Rosmerta.
- Ron o place.
- Nu e adevărat!
- Cornelius!
- Daţi-mi voie, domnule ministru.
- Îmi cer scuze.
- Rosmerta, sper că afacerile merg bine.
Ar merge mult mai bine, dacă
ministerul n-ar trimite Dementori
în barul meu din două în două seri!
- E un criminal în libertate.
- Sirius Black în Hogsmeade?!
Ce l-ar aduce aici?
- Harry Potter.
- Harry Potter?!
Vino.
Harry!
- Nici un vrăjitor minor n-are voie aici azi.
- Închideţi uşa aia afurisită!
- Ce nepoliticos!
- Capsomani.
- Capsomani?
- *** îndrăznesc?
- Pe cine fac ei capsomani?
- Netrebnici înfumuraţi!
Nimeni nu vine într-un bar
să fie speriat de moarte!
Dumbledore nu vrea Dementorii
aici, te încredinţez.
Despre ce e vorba?
Când părinţii lui Harry Potter au
aflat că le era menit să moară,
s-au ascuns. Puţini ştiau unde sunt.
Unul dintre ei era Sirius Black.
Şi i-a spus lui Ştii-Tu-Cine.
Nu numai că Black l-a condus
pe Ştii-Tu-Cine la soţii Potter,
dar le-a ucis şi un prieten,
pe Peter Pettigrew!
Un băieţandru.
- Mereu pe urmele lui Black.
- Mi-l amintesc.
Nu-i scăpa pe James şi Sirius din ochi. Şi?
Peter a încercat să-i avertizeze
pe soţii Potter şi ar fi reuşit,
dacă n-ar fi dat peste un
vechi prieten, Sirius Black.
Black a fost odios.
Nu l-a omorât pe Pettigrew.
L-a distrus!
Un deget. Atâta a rămas.
Un deget. Nimic altceva.
Poate Black nu s-a atins de ei,
dar e vina lui că sunt morţi!
Vrea să sfârşească ce a început.
- Nu pot să cred.
- Şi asta nu e partea cea mai rea.
- Ce-ar putea fi mai rău?
- Sirius Black a fost,
şi e până în ziua de azi,
naşul lui Harry Potter!
Ron, uite!
- Scuzaţi-mă!
- Crăciun fericit!
Harry, ce s-a întâmplat?
Era prietenul lor şi i-a trădat.
Era prietenul lor!
Sper să mă găsească.
Pentru că atunci când o va face,
o să fiu pregă***!
Când o s-o facă, o să-l omor!
Harry?
Aici erai. Ai venit.
Eşti sigur de asta, Harry?
E magie foarte avansată.
Depăşeşte Nivelurile
Obişnuite de Vrăjitorie.
Sunt sigur.
Totul e pregă***.
Vraja pe care o s-o înveţi
se numeşte Vraja Patronus.
Ai auzit de ea?
Nu?
Patronus e un fel de forţă pozitivă.
Îi serveşte vrăjitorului
care îl invocă drept scut.
Dementorul se hrăneşte cu el,
nu cu vrăjitorul.
Dar ca să meargă, trebuie
să te gândeşti la o amintire.
Nu orice amintire, o amintire
foarte fericită, foarte intensă.
Poţi s-o faci? Da? Foarte bine.
Închide ochii.
Concentrează-te.
Explorează-ţi trecutul.
Te-ai gândit la o amintire?
Las-o să te pătrundă.
Contopeşte-te cu ea.
Apoi rosteşte incantaţia:
Expecto Patronum.
- Expecto Patronum.
- Foarte bine.
Începem? Bagheta la îndemână.
Expecto Patronum!
Expecto... Expecto...
Aşa. Haide. Ridică-te. Respiră adânc.
E în regulă. Nici nu mă aşteptam
să reuşeşti din prima.
Ar fi fost remarcabil.
Mănâncă asta. O să te simţi mai bine.
- Înspăimântător Dementor!
- Nu...
Ăla era un ***, Harry. Un ***.
Dementorul adevărat o să fie mai rău.
Mult, mult mai rău.
Din curiozitate, la ce te-ai gândit?
- Ce amintire ai ales?
- Prima dată când am zburat pe mătură.
Nu e de ajuns. Nici pe departe.
Uitaţi alta... Nu e una prea fericită.
Adică e.
Nu m-am simţit niciodată mai fericit.
- Dar e complicat.
- E intensă?
Atunci să încercăm. Eşti pregă***?
Hai s-o facem.
Expecto Patronum!
Expecto Patronum!
Bravo, Harry! Bravo!
- Cred că mi-a ajuns pentru azi.
- Da. Stai jos.
Mănâncă asta. Chiar ajută.
Şi să ştii, Harry, cred că te-ai
fi putut măsura şi cu tatăl tău.
Şi asta nu e puţin!
Mă gândeam la el şi la mama.
Le-am văzut chipurile.
Îmi vorbeau.
Doar îmi vorbeau.
Asta e amintirea aleasă.
Nici nu ştiu dacă e reală.
Dar e cea mai bună pe care o am.
- Frumoasă zi.
- Superbă.
Dacă n-ai fost sfâşiat!
Sfâşiat? Despre ce vorbeşti?
- Ronald şi-a pierdut şobolanul.
- N-am pierdut nimic!
- Motanul tău l-a omorât!
- Aiurea!
Ai văzut *** fiara ei însetată
de sânge stă mereu la pândă!
Şi Scabbers a dispărut!
Poate ar trebui să ai mai mare grijă de el.
- Motanul tău l-a omorât!
- Ba nu!
*** a fost audierea, Hagrid?
Mai întâi, membrii au luat pe rând cuvântul
despre motivul pentru care eram acolo.
Apoi m-am ridicat eu şi le-am spus
că Buckbeak e un hipogrif bun,
că îşi curăţă mereu penele.
Apoi s-a ridicat Lucius Reacredinţă.
Vă puteţi imagina.
A zis că Buckbeak e o creatură letală
şi primejdioasă care ar ucide subit.
Şi apoi?
Apoi a cerut ce se putea mai rău.
- Doar nu te dau afară!
- Nu.
Buckbeak a fost osândit la moarte!
Păianjeni! Uite... Păianjeni!
Păianjeni... Vor să dansez step.
- Nu vreau!
- Pune-i la punct!
Da, o să-i pun la punct. O să-i pun...
- Peter Pettigrew?
- Un băieţandru, pe urmele lui Black.
Black a fost foarte rău.
Nu l-a omorât pe Pettigrew, l-a distrus!
- Stinge lumina aia!
- Îmi pare rău.
- Ai grijă, băiete.
- Încercăm să dormim!
Severus Plesneală
Năzbâtie îndeplinită. Nox.
Potter.
De ce umbli pe coridoare noaptea?
Sunt somnambul.
Cât de mult semeni cu tatăl tău, Potter!
Şi el era extrem de arogant
şi umbla ţanţoş prin castel.
Tata nu umbla ţanţoş!
Şi nici eu nu umblu ţanţoş.
Dacă nu vă supăraţi, v-aş fi
recunoscător dacă aţi lăsa bagheta jos.
Goleşte-ţi buzunarele.
Goleşte-ţi buzunarele!
Ce e ăla?
- Un pergament.
- Chiar? Deschide-l.
Dezvăluie-ţi secretele.
Citeşte.
"Domnii Lunaticul, Şobo, Amprentă şi Corn
îl felicită pe profesorul Plesneală şi..."
Continuă.
" ...şi îl roagă să nu-şi mai bage nasul
anormal de mare în treburile altora".
- Obrăznicătură ce...
- Domnule profesor!
Ia te uită... Lupin.
Am ieşit la o mică plimbare sub clar de lună?
Harry, ai păţit ceva?
Rămâne de văzut.
Tocmai am confiscat un artefact
bizar de la domnul Potter.
Uită-te, Lupin. Ar trebui să fie
domeniul tău de specialitate.
- E limpede că e plin de magie neagră.
- Mă îndoiesc, Severus.
E doar un pergament făcut să jignească
pe oricine încearcă să-l citească.
Bănuiesc că e un produs Zonko.
Cu toate astea, o să cercetez dacă
mai are şi alte calităţi ascunse.
Este, după *** ai spus, domeniul meu.
Harry, vrei să vii cu mine, te rog?
Noapte bună, domnule profesor.
Eşti surd? Stinge lumina aia!
Intră.
N-am nici cea mai mică idee *** a
ajuns harta asta în mâinile tale,
dar, sincer să fiu, sunt
uluit că nu ai predat-o!
Te-ai gândit pentru o clipă că în mâinile
lui Sirius Black asta e o hartă către tine?
- Nu.
- Nu, domnule.
Nici tatăl tău n-a prea respectat regulile.
Dar el şi mama ta şi-au dat
viaţa ca s-o salveze pe a ta.
Jucându-te cu sacrificiul lor
umblând prin castel neprotejat,
cu un criminal în libertate,
nu pare o răsplată prea mare!
N-o să-ţi mai salvez pielea a doua oară!
M-ai înţeles?
Da, domnule.
Vreau să te întorci în dormitor
şi să rămâi acolo.
Şi nu ocoli. Dacă ocoleşti, o să ştiu.
Domnule profesor, ca să ştiţi,
nu cred că harta merge întotdeauna.
Mai devreme, a arătat pe cineva în castel.
Cineva de care ştiam că e mort.
Chiar? Pe cine anume?
Pe Peter Pettigrew.
E imposibil.
Asta am văzut.
Noapte bună, profesore.
Deschideţi-vă minţile!
Trebuie să vedeţi dincolo!
Arta de a citi în globul de cristal
se află în limpezimea Ochiului Interior.
Numai atunci puteţi vedea.
Mai încercaţi o dată.
Ce avem aici?
Pot să încerc eu?
E Spectrul... poate.
Draga mea, din clipa în
care ai intrat la ora mea,
am simţit că nu ai spiritul potrivit
pentru nobila artă a
prevederii viitorului, vezi?
Poate eşti tânără, dar inima ta e la
fel de zbârcită ca a unei fete bătrâne.
Sufletul tău, la fel de
ofilit ca paginile cărţilor
de care te agăţi cu atâta disperare.
Am spus eu ceva?
Hermione a înnebunit de tot.
Nu că n-ar fi fost nebună şi înainte.
Dar acum o vede toată lumea.
Stai aşa.
- Mai bine îl ducem înapoi.
- Nu mă întorc acolo!
- Bine. Pe mai târziu.
- Pa!
Harry Potter...
- Doamnă profesoară Trelawney...
- O să se întoarcă iar la noapte.
Poftim?
În seara asta, cel ce şi-a trădat prietenii,
cel a cărui inimă e mâncată de crimă,
o să fie liber.
Se va vărsa sânge nevinovat,
iar slujitorul şi stăpânul
vor fi reuniţi încă o dată.
Îmi pare aşa rău, dragă băiete.
Ai spus ceva?
Nu...
Nimic.
Nu pot să cred că o să-l
omoare pe Buckbeak. E odios.
Şi e tot mai rău!
Tata a zis că pot păstra capul hipogrifului.
Cred că am să-l donez
dormitorului Cercetaşilor.
Demenţial!
- Ia uitaţi-vă cine e aici!
- Aţi venit la spectacol?
Vierme netrebnic şi diabolic!
Hermione, nu!
Nu merită.
Reacredinţă, eşti teafăr?
- Haideţi!
- Nu suflaţi o vorbă, ne-am înţeles?
- Ce bine a fost!
- Bine?! A fost genial!
Uitaţi-vă la el. Adoră mirosul
copacilor când vântul adie printre ei.
De ce nu-l eliberăm?
Ar şti că am făcut-o eu.
Şi Dumbledore ar avea necazuri.
Vine încoace.
Vrea să fie alături de mine când...
Când se întâmplă.
Mare om, Dumbledore!
Mare om...
- O să stăm şi noi cu tine.
- Nici pomeneală!
Credeţi că vreau să vedeţi aşa ceva?!
Nu!
Beţi-vă ceaiul şi duceţi-vă.
Înainte de asta, Ron...
- Scabbers! Trăieşti!
- Fii mai atent cu animalele tale.
- Asta înseamnă că datorezi cuiva scuze.
- Da.
Data viitoare când îl văd
pe Şmecherilă, o să-i spun.
- M-am referit la mine!
- Măiculiţă! Ce-a fost asta?
Hagrid...
Fir-ar!
Nu, domnule ministru. Pe aici.
E târziu. E aproape întuneric.
N-ar trebui să fiţi aici.
Dacă vă vede cineva, o să daţi de necaz.
De mare necaz!
Mai ales tu, Harry!
Vin imediat!
Repede!
Hagrid...
- O să fie bine. O să fie bine.
- Du-te!
- Alea sunt buruieni acolo...
- Pe povârniş.
- Pe povârniş. Hagrid...
- Domnule Dumbledore...
- Bună seara.
- Domnule ministru...
Intraţi şi o să bem un ceai.
Domnilor, să ne apucăm de treabă, bine?
Hotărârea Consiliului pentru Eliminarea
Creaturilor Periculoase este
ca hipogriful Buckbeak, aici zisul osândit,
să fie executat astăzi, la apusul soarelui.
Gata, gata, Hagrid.
Ce e?
Mi s-a părut că tocmai am văzut...
- Nimic.
- Haideţi!
M-a muşcat! Scabbers!
Ron! Ron!
- Ron!
- Scabbers, vino înapoi!
Stai!
- Scabbers, m-ai muşcat!
- Harry, ştii ce copac e ăla, nu?
Asta nu e bine. Ron, fugi!
Harry, Hermione, fugiţi!
E Spectrul!
- Harry!
- Ron! Ron, aşteaptă!
Harry!
Ajutor!
Haide!
Dă-te!
Fereşte-te!
- Îmi pare rău.
- Nu-i nimic.
- Unde crezi că duce ăsta?
- Am o bănuială.
Dar sper să mă înşel.
Suntem în Urlet în noapte, nu-i aşa?
Haide.
Ron!
- Ron! N-ai păţit nimic!
- Dulăul! Unde e?!
E o cursă! El e dulăul! E un Animag!
Dacă vrei să-l omori pe Harry,
trebuie să ne omori şi pe noi.
- Numai unul o să moară în seara asta.
- Tu vei fi acela!
O să mă omori, Harry?
Expelliarmus!
Ia te uită... Sirius.
Suntem cam jerpeliţi, nu-i aşa?
În cele din urmă, trupul
reflectă nebunia interioară.
Tu trebuie să ştii tot despre
nebunia interioară, nu, Remus?
- L-am găsit!
- Ştiu.
- El este.
- Înţeleg.
- Hai să-l omorâm!
- Nu! Am avut încredere în tine!
Şi în tot acest timp ai fost prietenul lui!
E vârcolac! De-aia a lipsit de la ore.
De când ştii?
De când Plesneală a dat eseul.
Chiar eşti cea mai deşteaptă vrăjitoare
de vârsta ta pe care am cunoscut-o.
Gata cu vorba, Remus! Să-l omorâm!
- Aşteaptă!
- Am aşteptat destul!
12 ani!
În Azkaban!
Prea bine. Omoară-l.
Dar mai aşteaptă un minut.
Harry are dreptul să ştie de ce.
Ştiu de ce!
Mi-ai trădat părinţii!
- Din cauza ta sunt morţi!
- Nu din cauza lui.
Cineva i-a trădat,
dar cineva pe care, până de
curând, l-am crezut mort!
- Cine atunci?
- Peter Pettigrew!
Şi e în încăperea asta! Chiar acum!
Arată-te, Peter!
- Hai afară să te joci!
- Expelliarmus!
Răzbunarea e dulce. Cât am sperat
să fiu eu acela care te prinde!
I-am spus lui Dumbledore că ajutai
un vechi prieten să intre în castel.
- Şi iată dovada!
- Genial, Plesneală.
Încă o dată, îţi pui la bătaie mintea
ascuţită şi ajungi la concluzia greşită.
Scuză-ne, eu şi Remus avem
nişte treburi de rezolvat.
Dă-mi un motiv. Te implor!
- Nu fi nesăbuit.
- N-are ce face. E o obişnuinţă.
Uitaţi-vă *** vă certaţi
ca un cuplu căsătorit.
De ce nu te duci să te joci
cu trusa ta de chimie?
Aş putea s-o fac, să ştii.
Dar de ce să-i privez pe Dementori?
Abia aşteaptă să te vadă.
Mi se pare mie că ţi-e frică?
Da, sărutul unui Dementor.
Nu poţi decât să ţi-l imaginezi.
Se zice că e aproape imposibil
să fii martor la aşa ceva,
dar o să mă străduiesc.
Severus, te rog!
După tine.
Expelliarmus!
- Harry! Ce-ai făcut?!
- Ai atacat un profesor!
- Spune-mi ce e cu Pettigrew!
- Era la şcoală cu noi. Îl credeam prieten.
Nu. Pettigrew e mort. Tu l-ai omorât!
Şi eu credeam la fel până mi-ai
spus că l-ai văzut pe hartă.
- Harta a minţit.
- Nu minte niciodată!
Pettigrew trăieşte! Şi e chiar acolo!
- Eu?! E nebun!
- Nu tu! Şobolanul tău!
- Scabbers e în familia mea de...
- 12 ani?!
O viaţă curios de lungă pentru un şobolan!
- Îi lipseşte un deget, nu?
- Şi ce?
- Tot ce au găsit din Pettigrew a fost...
- Degetul lui.
Laşul mizerabil şi l-a tăiat
ca toţi să-l creadă mort.
- Apoi s-a transformat în şobolan.
- Arată-mi.
- Dă-i-l, Ron.
- Ce încerci să-i faci?
Scabbers!
Lasă-l în pace! Dă-i drumul! Ce faci?!
Remus?
Ăla e Sirius?
Vechii mei prieteni!
Harry! Uită-te la tine...
Semeni atât de bine cu tatăl tău.
- Cu James. Eram prieteni foarte buni.
- *** îndrăzneşti să vorbeşti cu Harry
şi să pomeneşti de James în faţa lui?!
I-ai vândut pe James şi pe Lily
lui Cap-de-Mort, nu?
N-am vrut!
E Lordul Întunericului...
Habar n-ai ce arme deţine!
Întreabă-te, Sirius! Tu ce-ai fi făcut?
- Tu ce-ai fi făcut?
- Aş fi murit!
Mai degrabă aş fi murit
decât să-mi trădez prietenii!
James n-ar fi vrut să fiu omorât!
Tatăl tău mi-ar fi cruţat viaţa!
S-ar fi îndurat de mine!
Ar fi trebuit să ştii că dacă nu te-a
ucis Cap-de-Mort, o să te ucidem noi.
Nu!
- Harry, omul ăsta...
- Ştiu ce e.
Dar o să-l ducem la castel.
- Fii binecuvântat, băiete!
- Lasă-mă!
Am zis că te ducem la castel.
După aceea, te pot lua Dementorii.
Îmi pare rău de muşcătură.
Bănuiesc că doare un pic.
Un pic?! Un pic?!
Era să-mi smulgi piciorul!
Ochisem şobolanul.
De obicei, sunt foarte
bine dispus ca dulău.
De fapt, nu o dată James a sugerat
să fac schimbarea permanentă.
Cu coada m-aş obişnui.
Dar puricii... Mă omoară.
Bine.
- Mai bine te duci.
- Nu-ţi face griji, bine?
Rămân.
Tu du-te, rămân eu.
- Eşti bine?
- Da. Du-te.
- Pare destul de dureros.
- E foarte dureros.
S-ar putea să-l taie.
Madam Pomfrey o să-l facă bine imediat.
E prea târziu. E distrus.
Va trebui amputat.
E frumos, nu?
N-o să uit niciodată prima oară
când am intrat pe uşile alea.
Ar fi frumos s-o mai fac o dată ca om liber.
Ai făcut un lucru nobil acolo.
N-o merită.
Nu cred că tata ar fi vrut ca cei mai
buni prieteni ai lui să ajungă ucigaşi.
De altfel, odată mort,
adevărul o să moară cu el.
Dacă rămâne în viaţă, tu eşti liber.
Orice, numai Dementori nu!
Ron! N-am fost un prieten bun?
N-o să-i laşi să mă dea
pe mâna Dementorilor, nu?
Fată drăguţă! Fată isteaţă!
Sigur n-o să-i laşi să...
Nu ştiu dacă ştii, Harry,
dar când te-ai născut
- ...James şi Lily m-au făcut naşul tău.
- Ştiu.
Pot înţelege dacă o să alegi
să stai cu mătuşa şi unchiul tău,
dar dacă o să vrei vreodată
un alt cămin...
Pot să vin să stau cu tine?
E doar o idee. Înţeleg dacă nu vrei.
Harry!
Remus, bătrânul meu prieten!
Ţi-ai luat licoarea în seara asta?
Ştii ce fel de om eşti!
În inimă trăieşti cu adevărat!
În inima asta!
Carnea e doar carne!
Expelliarmus!
Harry!
Remus! Remus!
Fugiţi!
- Haideţi!
- Staţi!
Hermione! Proastă idee. Proastă idee...
Domnule profesor?
Domnule profesor Lupin?
Drăguţ cuţu' ...
Aici erai, Potter!
Sirius!
Vino înapoi!
Sirius!
Nu... Sirius!
Expecto Patronum!
Harry?
L-am văzut pe tata.
Ce?
I-a izgonit pe Dementori.
L-am văzut dincolo de lac.
L-au prins pe Sirius.
Dintr-o clipă într-alta,
Dementorii o să-i dea sărutul.
- Adică o să-l omoare?!
- Nu. E mult mai rău.
Mult mai rău.
O să-i soarbă sufletul!
Domnule director, opriţi-i!
N-au prins pe cine trebuia!
- E adevărat. Sirius e nevinovat.
- Scabbers a făcut-o.
- Scabbers?
- E şobolanul meu, domnule.
Nu e cu adevărat un şobolan.
A fost. Era al fratelui meu, Percy.
- Dar apoi lui i-au dat o bufniţă.
- Ideea e că ştim adevărul!
- Credeţi-ne, vă rog!
- Vă cred, domnişoară Granger.
Dar cuvântul a trei vrăjitori de
13 ani n-o să convingă prea mulţi.
O voce de copil, oricât
de cinstită şi adevărată,
e neînsemnată pentru cei
ce au uitat să asculte.
Misterios lucru, timpul ăsta...
Puternic.
Şi când te joci cu el, periculos.
Sirius Black e în cea mai de sus
celulă din Turnul Întunecat.
Cunoşti legile, domnişoară Granger.
Nu trebuie să fii văzută.
Şi ai face bine să te întorci
înainte de ultima bătaie a orologiului.
Dacă nu, consecinţele sunt
prea groaznice ca să le pomenim.
Dacă reuşeşti în noaptea asta,
mai multe vieţi nevinovate
ar putea fi cruţate.
Trei întoarceri ar trebui să fie de ajuns.
Apropo...
La îndoială, mi se pare înţelept
să te întorci pe urma paşilor făcuţi.
Mult noroc!
Ce naiba a fost asta?
Îmi pare rău, Ron,
dar *** nu poţi merge...
Ce s-a întâmplat?
- Unde e Ron?
- 7:30.
Unde eram la 7:30?
Nu ştiu. Ne duceam la Hagrid?
Hai! Şi nu putem fi văzuţi!
Hermione!
Hermione, aşteaptă!
- Spune-mi ce anume facem, te rog!
- Aţi venit la spectacol?
Vierme netrebnic şi diabolic!
Ăia suntem noi.
Hermione, nu! Nu merită.
Nu e firesc.
E Clepsidra Timpului, Harry.
McGonagall mi-a dat-o
în primul trimestru.
Aşa am ajuns la toate orele tot anul.
- Te-ai întors în timp?
- Da.
E limpede că Dumbledore a vrut
să ne întoarcem în momentul ăsta.
Vrea să schimbăm ceva ce s-a întâmplat.
Reuşit pumn.
Mulţumesc.
Vine Reacredinţă!
Nu suflaţi o vorbă, s-a înţeles?
Îi vin eu de hac lui sânge-mâl aia!
- Ce bine a fost!
- Bine?! A fost genial!
Haideţi. Ar trebui să mergem la Hagrid.
Uite! Buckbeak e încă în viaţă!
Fireşte!
Mai ştii ce a spus Dumbledore?
Dacă reuşim, mai multe vieţi
nevinovate ar putea fi cruţate.
Hai!
Uite-i! Mai bine mă grăbesc.
Fudge trebuie să-l vadă pe Buckbeak.
Altfel o să creadă că Hagrid l-a eliberat.
Scabbers! Trăieşti!
- Fii mai atent cu animalele tale.
- E Pettigrew.
- Harry, nu poţi!
- El mi-a trădat părinţii!
- Doar nu vrei să stau degeaba!
- Ba da! Trebuie!
Eşti în coliba lui Hagrid acum.
Dacă dai buzna înăuntru,
o să crezi că ai înnebunit!
Lucruri cumplite li se întâmplă
vrăjitorilor care se joacă cu timpul.
Nu putem fi văzuţi.
Îţi aminteşti de locul ăsta, domnule
ministru, de pe vremea şcolii?
Vine Fudge.
Şi noi nu plecăm!
De ce nu plecăm?
Eşti nebună?!
M-a durut!
Îmi pare rău.
Ieşim pe uşa din spate! Fugi!
Chiar aşa arată părul meu de la spate?
Ce e?
Mi s-a părut că tocmai am văzut...
- Nimic.
- Haideţi!
Du-te!
Plecaţi! Valea!
Domnule ministru, cred, totuşi,
că ar trebui să semnez şi eu.
Poate ar fi bine.
Buckbeak... Hai, repede. Vino cu noi.
Mai încearcă! Haide! Repede.
Buckbeak, repede!
Grăbeşte-te, bine?
- Doar numele.
- E un nume foarte lung.
Grăbeşte-te, Buckbeak, bine?
Hai, Buckbeak!
Hai să iei nevăstuica moartă!
- Hai! E aici! Hai, Beaky!
- Aici, domnule ministru.
- Uitaţi-vă acolo.
- Unde?
- Dincolo de stânci.
- Ce-ar trebui să văd?
Profesorul Dippet a plantat
buruiana când a fost director.
- Da. Într-adevăr.
- Şi toate căpşunile.
- Hai, Buckbeak!
- Nu văd căpşuni.
- Acolo.
- Unde?
- Acolo.
- Pe aici.
- Hai să terminăm odată.
- Bine.
Dar unde e?
Doar ce-am văzut fiara!
- Acum o clipă!
- Extraordinar!
Buckbeak.
Zău, Dumbledore!
Cineva l-a eliberat, e limpede!
- Hagrid?
- Buckbeak!
Nu cred că ministrul sugerează
că ai vreo legătură cu asta.
*** ai fi putut?
Ai fost cu noi tot timpul.
- Trebuie să cercetăm împrejurimile!
- Cercetează şi cerul, dacă vrei.
Între timp, aş vrea o ceaşcă
de ceai sau un coniac mare.
Călău, serviciile tale
nu mai sunt necesare.
Mulţumesc.
În casa asta n-o să găsiţi
pahare mici, domnule profesor!
- Hai!
- Pe aici!
Pe aici acum!
- Şi acum?
- Îl salvăm pe Sirius.
- ***?!
- N-am idee!
- Uite. E Lupin!
- Immobulus!
Şi vine Plesneală.
Şi acum aşteptăm.
Acum aşteptăm.
- Măcar cineva se amuză.
- Da...
- Hermione...
- Da?
Înainte, lângă lac, când eram cu Sirius,
am văzut pe cineva.
Acel cineva a alungat Dementorii.
Cu un Patronus. L-am auzit pe
Plesneală spunându-i lui Dumbledore.
După el,
numai un vrăjitor foarte
puternic l-ar fi putut invoca.
A fost tata.
Tata l-a invocat.
- Dar e...
- Mort. Ştiu.
Îţi spun doar ce am văzut.
Venim.
Îl vezi pe Sirius vorbind cu mine?
- Îmi spune să mă mut cu el.
- Grozav!
După ce-l eliberăm, nu va mai
trebui să mă duc la Dursley.
O să fiu doar eu cu el.
Am putea sta la ţară,
undeva de unde poţi vedea cerul.
Cred că o să-i placă asta
după toţi anii ăia în Azkaban.
Harry!
Fugiţi!
Haide.
- Ce faci?!
- Îţi salvez viata!
Mulţumesc.
- Perfect! Acum vine după noi.
- La asta nu m-am gândit. Fugi!
Ce înfricoşător.
Bietul Lupin are o noapte tare grea.
Sirius... Haide!
- E sinistru.
- Nu-ţi face griji.
O să vină tata.
O să-l invoce pe Patronus.
Dintr-o clipă-n alta!
Chiar acolo! O să vezi!
Harry, ascultă-mă. Nu vine nimeni.
Nu-ţi face griji! O să vină!
Mori...
Muriţi amândoi.
Harry!
Expecto Patronum!
Ai avut dreptate, Hermione.
Nu pe tata l-am văzut mai devreme.
Eram eu!
M-am văzut pe mine
invocându-l pe Patronus.
Am ştiut că o pot face de data asta
pentru că o făcusem deja.
- Are vreo noimă?
- Nu!
Dar nu-mi place să zbor!
Bombarda!
O să vă fiu veşnic recunoscător
pentru asta, amândurora.
- Vreau să vin cu tine.
- Poate într-o zi.
O vreme, viaţa mea o să
fie prea imprevizibilă.
De altfel...
- Locul tău e aici.
- Dar eşti nevinovat.
Şi tu o ştii.
Deocamdată, asta mi-e de ajuns.
Bănuiesc că ai obosit să tot auzi asta,
dar semeni foarte bine cu tatăl tău.
În afară de ochi.
- Ai...
- Ochii mamei.
E dureros că am petrecut aşa mult timp
cu James şi Lily şi aşa puţin cu tine.
Dar să ştii asta:
cei ce ne iubesc nu ne părăsesc niciodată.
Şi îi poţi găsi întotdeauna
aici.
Chiar eşti cea mai deşteaptă
vrăjitoare de vârsta ta.
Trebuie să plecăm!
- Ei bine?
- E liber. Am reuşit.
Ce aţi reuşit?
Noapte bună.
*** aţi ajuns acolo?
Vorbeam cu voi aici.
Şi acum sunteţi acolo.
- Despre ce vorbeşte?
- Nu ştiu.
Zău, Ron. *** poate fi cineva
în două locuri în acelaşi timp?
Bună, Harry.
Te-am văzut venind.
Am arătat şi mai rău de-atât, crede-mă.
- Aţi fost dat afară.
- Nu.
Mi-am dat demisia.
De ce?
Se pare că cineva şi-a dat drumul
la gură despre natura condiţiei mele.
Mâine la ora asta, o să înceapă să vină
bufniţele şi părinţii n-o să vrea
pe cineva ca mine să le predea copiilor lor.
- Dar Dumbledore...
- A riscat deja destul pentru mine.
De altfel, oamenii ca mine sunt...
Să spunem doar că sunt obişnuit deja.
De ce eşti aşa necăjit?
Toate astea n-au schimbat nimic.
- Pettigrew a scăpat.
- N-au schimbat nimic?
Au schimbat tot!
Ai dezvăluit adevărul.
Ai salvat un om nevinovat
de la o soartă cumplită.
Asta a schimbat multe.
Dacă sunt mândru de ceva,
sunt mândru de cât de multe
ai învăţat anul ăsta.
*** nu-ţi mai sunt profesor,
nu mă simt deloc vinovat
să-ţi dau asta înapoi.
Acum o să-mi iau rămas bun, Harry.
Sunt sigur că o să ne mai întâlnim.
Până atunci...
Năzbâtie îndeplinită!
Înapoi, am spus!
Sau o duc sus, dacă nu vă potoliţi.
Harry!
De unde ai luat-o?
Pot s-o încerc şi eu? După tine, fireşte.
- Despre ce vorbeşti?
- Linişte!
Lăsaţi-l să treacă.
N-am vrut s-o deschid, Harry.
Nu era împachetată bine. Ei m-au silit.
Nu e adevărat!
- E un Fulger.
- E cea mai rapidă mătură din lume!
Pentru mine?
- Dar cine a trimis-o?
- Nimeni nu ştie.
Asta a sosit cu ea.
- Arată-ne ce poţi face!
- Cât de rapidă e, Harry?
Lumos!
Jur solemn că-s pus pe rele.
HARRY POTTER
ŞI PRIZONIERUL DIN AZKABAN
HARRY POTTER
ŞI PRIZONIERUL DIN AZKABAN
Năzbâtie îndeplinită.
Nox.