Tip:
Highlight text to annotate it
X
CULOARUL MORŢII
Traducerea şi adaptarea: Eugen Roşu
resincronizare CODYBOSS1969
- Bună ziua, soră Prejean.
- Ce mai faci, Billie Jean?
Ai întârziat, soră Helen.
Am primit bilet de la mama, ldella.
Îţi trebuie un carnet nou?
- Mulţumesc.
- Dar tu, Melvin?
Consultantul vrea să venim
mâine la şedinţă.
- La 7:00, e bine?
- Da.
- Noi cărţi de poezie.
- Poezia ta e murdară toată.
Murdară?
Soră Helen, am mai primit
o scrisoare de la tipul acela.
- Care tip, Luis?
- Condamnatul la moarte.
- Da.
- N-ai putea să-i scrii?
Cred că aşteaptă câteva cuvinte
de îmbărbătare.
Urc după ore.
- S-a murdărit.
- Dar se citeşte.
O femeie s-a oprit în noapte,
Cu braţele-i vânjoase
să te îmbrăţişeze,
Dar nu-i vei simţi tăria braţelor.
Până nu-i vei zări chipul.
Nădăjduieşte să întrezăreşti lumina
de la capătul drumului!
Este foarte frumoasă, Idella.
Mulţumesc.
Se pare că avocatul meu a dispărut.
Am nevoie de ajutor juridic.
Dacă nu mi-l puteţi acorda,
cel puţin vizitaţi-mă.
Uneori, aici, e prea multă linişte.
Nici unul de aici nu are bani
pentru avocat, să facă recurs.
Închipuiţi-vă câte telefoane dăm
din partea condamnaţilor la moarte
- să le găsim un avocat.
- Cine ar lucra gratis.
Exact. Aceste cereri necesită ore
pentru a fi întocmite.
Avocaţii nu se prea înghesuie
la aşa corvoadă.
PENITENCIARUL STATULUI LUISIANA
Stimată soră Helen,
vă mulţumesc că mi-aţi scris.
Vă scriu de acasă:
celula mea de 2 m pe 3 m.
Stau aici 23 de ore pe zi.
Noi, cei de pe culoarul morţii,
nu suntem scoşi la muncă.
Avem regim special.
Ne ţin departe de restul deţinuţilor.
Facem parte din elită...
pentru că o să ne luăm zborul.
Aici e greu să slăbeşti.
Mai ridic lada din celulă
să mă menţin în formă.
E greu să nu te îngraşi.
Orez, cartofi, clătite, fasole...
Uneori mă simt ca o scroafă
pusă la îngrăţat, pentru Ignat.
Am visat odată
că eram pe cale să fiu executat,
iar Dumnezeu a venit la mine
cu bonetă de bucătar pe cap.
A început să mă dea prin pesmet
şi să se lingă pe buze.
Pare ciudat să ai asemenea vise,
dar mintea ţi-o ia razna,
când te vezi înconjurat
de oameni care înceracă
să te omoare.
În orice caz,
vă mulţumesc că mi-aţi scris.
Nu prea primesc scrisori
şi nici vizitatori.
Nici unul dintre ai mei nu s-a
înghesuit să vină. Dar îi înţeleg.
Până la Slidell e cale lungă.
- Bună dimineaţa.
- Bună dimineaţa, părinte.
- Soră...
- Helen Prejean. Încântată.
- Luaţi loc.
- Vă mulţumesc.
Aţi mai intrat vreodată
într-o închisoare?
Nu. Am cântat cândva cu sora Clement
într-o şcoală de corecţie din New Orleans.
Am intonat Kumbaya.
Copiilor le-a plăcut tare mult.
Băieţii au schimbat versurile:
"Doamne, unul a evadat..."
Paznici ne-au pus
să cântăm altceva.
Unde vă este rasa de călugăriţă?
Surorile noastre n-o mai poartă
de 20 de ani.
Cunoaşteţi edictul papal
în legătură cu veşmântul de călugăriţă.
Cred că Papa a formulat:
"ţinută distinctă", nu "rasă monahală".
Sunt convins că o interpretaţi
în mod propriu. E mai convenabil.
Matthew Poncelet.
Mi-l amintesc
de la Buletinul de ştiri.
El şi cu încă unul
au împuşcat în ceafă doi tineri
pe Lover's Lane.
Au violat fata şi au
înjunghiat-o de mai multe ori.
Aveţi idee în ce vă băgaţi?
Pentru care motiv, soră?
E vorba de fascinaţia morţii?
Simpatie în faţa durerii?
Mi-a scris să vin la el.
Nu-i nimic romantic
în toate acestea.
Nu la Jimmy Cagney"
"Am fost acuzat pe nedrept..."
"De m-ar crede cineva..."
Toţi sunt nişte escroci
şi vor să profite de dumneata.
Trebuie să fii foarte atentă.
- Ai înţeles?
- Da, părinte.
Bărbaţii aceştia
nu văd prea multe femei.
În veşmântul de călugăriţă,
ai impune mai mult respect.
Dacă înfrunţi autorităţile,
le dai ghes să procedeze şi ei la fel.
Femeie în penitenciar!
Puteţi aştepta acolo!
Vi-l aducem imediat.
Ei bine, Matthew, iată-mă!
Vă mulţumesc că aţi venit, doamnă.
N-am fost crezut că o să fiu
vizitat de o călugăriţă.
- Deci sunteţi călugăriţă.
- Da.
Am venit să ascult.
Putem discuta orice doreşti.
Eşti foarte sinceră.
Ce vrei să spui?
N-ai mai făcut aşa ceva.
- Ai mai stat lângă un criminal?
- Din câte ştiu, nu.
Locuieşti în St. Thomas;
acolo negrii se omoară între ei.
Se lovesc între ei
ca ţapii de bere.
Când am primit scrisoarea de la dta,
parcă am văzut-o pe Helen.
Am crezut că-i de la fosta nevastă.
Era gata s-o rup.
Ea m-a dat în gât.
Ea a chemat caralii.
- Târfa, ne-a lăsat bebeluşul orfan.
- Aveţi un copil?
- Da, un condamnat cu copil.
- Băiat sau fată?
- Fată.
- *** o cheamă?
- Cam multe întrebări.
- Pentru că nu te cunosc.
N-are a face.
În scrisoare spuneai
că lucrezi cu oameni sărmani.
Tatăl dumitale a fost avocat?
Te tragi dintr-o familie cu stare?
Oarecum.
Şi lucrezi la proiectul St. Thomas?
Cine e mai trăznit, eu sau dumneata?
- Locuiesc acolo unde lucrez.
- Da, în mahala.
- Dar dumneata?
- Eu locuiesc aici.
Te tragi dintr-o familie nevoiaşă?
Nici unul cu bani
nu e condamnat la moarte.
Noi doi avem ceva în comun.
- Ce?
- Trăim amândoi printre săraci.
Nu mă întrebi ce am făcut?
- Mi-a povestit preotul închisorii.
- Farley?
E un om foarte pios.
N-am omorât pe nimeni.
- Carl a căşunat pe mine.
- Carl?
Vitello. El trebuia să fie aici.
I s-a pus pata pe mine.
Mi-a fost frică. Mi-a zis să întorc
băiatul cu spatele. El l-a omorât.
Ai privit *** i-a ucis?
Îţi spun adevărul, doamnă.
Eu şi Carl era drogaţi şi băuţi
când s-a întâmplat.
Nu dormisem de două nopţi.
Eram zăpăcit de cap.
Dar nu i-am omorât eu.
Eu n-am omorât pe nimeni.
Pe Dumnezeul meu că aşa e!
Ali.
- Ali?
- Aşa o cheamă.
E drăgălaşă.
Are 11 sau 12 ani,
nu ştiu exact.
S-a născut când am fost închis prima
dată. Am văzut-o o singură dată.
Când s-a întâmplat asta?
Când avea trei ani.
- I-ai scris vreodată?
- Nu ştiu unde este.
Pe undeva prin Texas.
Are părinţi adoptivi.
Pregătiţi-vă de încheiere, soră!
Ascultă! Ăştia se pregătesc
de mai multe execuţii.
Diseară, îl prăjesc
pe unul, Tobias.
Gardienii fac pariuri
pe cel care urmează.
Eu am şanse 50 la 50.
Nu-mi sună a bine.
Am două şanse: o amnistie
sau recurs la Curtea Federală.
Am scris cererea recursului,
dar trebuie s-o depună cineva.
M-ai putea ajuta?
Ştii să scrii o cerere?
Dacă nu înveţi repede legile,
eşti pierdut.
Numeşte-o motivaţie specială.
Sunt condamnat la moarte de şase ani.
Am studiat toate manualele
de drept care mi-au căzut în mână.
Aici e tot:
stenograme, documente.
Poate te ajută să înţelegi
mai uşor cazul meu.
Angajează un avocat.
Am putea depune recurs.
- Nu te mai întorci, aşa este?
- E singura copie?
Nu, mai am una, dar nu vreau
să le pierd dacă nu mă ajuţi.
Am să mă străduiesc.
Îţi mulţumesc pentru încredere.
Să-ţi spun ceva, n-am încredere
în nimeni de aici.
Dar nu mă pupa în fund
şi să nu mă lua cu predici de doi bani.
Ţi-aş fi recunoscător.
Eşti tare.
Locuieşti într-un cartier
unde fiecare negrotei are armă.
Hai, Helen, loveşte-l!
Faci pe mortul?
Crezi că ne păcăleşti,
animal idiot?
Cu ce viteză am circulat?
Cu 120 km/h, doamnă.
- Sunteţi călugăriţă?
- Da, domnule ofiţer.
N-am mai amendat până acum
o călugăriţă.
L-am mai amendat cândva
pe unul de la Fisc.
Anul următor, ne-am trezit
cu controlul pe cap.
Vă iert de data asta, soră.
- Dar mergeţi mai încet.
- Da, domnule.
Vineri noaptea, Walter Delacroix,
de 17 ani, şi Hope Percy, de 18 ani,
erau doi tineri plini de viaţă.
Au fost împuşcaţi de două ori
în ceafă, cu o puşcă calibru 22.
Poncelet şi Vitello mai sunt
acuzaţi de răpire şi viol...
...l-a încătuşat şi l-a molestat...
...cu pătru săptămâni
înainte de comiterea crimei,
cei doi reuşiseră să terorizeze toată zona.
Un purtător de cuvânt al Poliţiei
a declarat astăzi că...
Poncelet s-a adresat
judecătorului cu "Barosane"...
şi a zâmbit batjocoritor,
când a fost declarat vinovat.
Poncelet l-a învinuit pe Vitello
că i-ar fi ucis pe cei doi.
- Crezi că minte.
- Vitello a dat vina pe Poncelet.
Fiecare a zis că celălalt
i-a omorât. Cineva minte.
Ce ştim e că amândoi
erau de faţă.
De ce unul va trăi,
iar celălalt va muri?
Dovezile împotriva lui Poncelet
or fi mai puternice.
Vitello a avut un avocat mai
bun şi a îmbrobodit mai uşor juriul.
Iar Vitello va trăi,
iar Poncelet va fi executat.
Ghinion.
Are nevoie de ajutor, soră.
Există un avocat, Hilton Barber.
Se pricepe la de-astea.
Poate-l convingi.
Să obţinem un nou proces
şi să-l scăpăm?
N-aş vrea să mă întâlnesc
cu un asemenea individ pe stradă.
Nu-l eliberează. A fost complice.
Va fi condamnat pe viaţă.
În statul Louisiana,
există condamnarea pe viaţă.
Încerc doar să-l scap
de la execuţie.
Vrei să renunţi?
Mie-mi convine.
Nu trebuie să te mai
întorci acolo.
Nu ezitaţi să daţi sentinţa!
Fiţi fermi cu eliberarea condiţionată.
Fiţi drastici cu judecătorii
prea indulgenţi.
- Alo.
- Sora Helen?
- Cine e la telefon?
- Matt Poncelet.
Ştiu că sunt condamnat la moarte,
dar alţii sunt aici de ani de zile.
Nu ştiam că o să se întâmple.
S-a fixat data.
- Pentru când?
- O să mă omoare.
Execuţia e pentru data de 13.
Trebuie să fac ceva. Îmi trebuie
un avocat care să obţină graţierea.
Aş face-o singur, dacă m-ar lăsa.
Dar mi-au zis: "Fără avocat, fără audiere".
Cred că ştiu un avocat,
care te-ar putea ajuta.
Am să fac tot
ce-mi stă în putere, da?
Ajută-mă, soră!
Doar pe dumneata te am.
Mă vor duce
în sala de execuţie.
Nu mai ştiu nimic de dumneata.
Sper că nu m-ai lăsat baltă.
Am să-ţi aduc un avocat.
Încearcă să nu-ţi faci griji.
- Te sun cât mai curând.
- La revedere.
În ceea ce mă priveşte, Statul
ar trebui să se implice în program.
Poate par sentimental, dar mai
degrabă l-aş vedea pe scaunul electric.
Nemaibeneficiind de alt recurs,
Poncelet va muri prin noua
procedură: injecţia letală.
- Alo.
- Luis, sunt Helen.
Dă-mi numele avocatului
cu care doreai să vorbesc.
- De când te ocupi cu aşa ceva?
- Cu ce?
- Consultanţă pentru condamnaţii la moarte.
- Nu-i ofer consultanţă.
Abia dacă-l cunosc.
L-am întâlnit o dată.
- Ce impresie ţi-a făcut?
- Nu cred că-mi place.
Are nevoie de ajutor.
Soluţia a fost să-l aduc la d-ta.
Am să mă străduiesc.
Tribunalele nu vor să audă de recurs
în cazul condamnărilor la moarte.
Chiar dacă ai dovezi certe
de nevinovăţie,
Tribunalul e surd.
Suntem nişte paria. Nişte...
"Am mulţi iepuri."
E o plăcuţă cu "de vânzare"
sau un strigăt de ajutor?
Sau e fudulie?
Săracul de el.
A cumpărat acum un an doi iepuri,
iar acum are prea mulţi.
Au dat pe afară.
Au fixat data execuţiei în preziua
începerii campaniei electorale
a guvernatorului. Să arate
ce pornit e împotriva crimelor.
Sunt de acort. Politicul joacă un rol
important în luarea acestor decizii.
Dar să nu spui asta
comisiei de amnistiere.
- De ce?
- E plină de politicieni.
De oamenii guvernatorului.
Nu vor să fie insultaţi
de un condamnat.
Trebuie să te prezentăm ca pe
o fiinţă umană care-şi va pierde viaţa.
Trebuie să dovedim că sunt nevinovat.
Las-o baltă. Vom depune recurs
la Curţile Supremă şi Federală,
dar aici e vorba de
comisia de amnistiere.
Nu-i interesează dacă ai tras sau nu
cu arma. Se gândesc numai la crimă.
Iar la tine,
ca la un monstru.
E mai uşor să omori un monstru,
decât o fiinţă umană.
Avem nevoie de oameni
ca mama ta
să-ţi ia apărarea.
Trebuie să fie prezentă.
O să plângă tot timpul. N-o să
se înţeleagă nimic. O să fie răvăşită.
Foarte bine, să fie acolo.
- Nu vreau s-o implic...
- Dacă nu este acolo...
Mă scuzaţi că intervin.
Ai dreptate.
S-ar putea s-o tulbure.
Dar e mama ta, Matthew.
Ar avea ocazia să pledeze
în favoarea copilului ei.
- O s-o zăpăcească de cap.
- E dreptul ei să facă asta.
Şi dacă mori şi nu mai are
cu cine să vorbească?
Nu te gândeşti că o va urmări mereu
gândul că te-ar fi putut salva?
Am să mă mai gândesc.
Am şi eu mândria mea.
N-am să mă ploconesc
dinaintea lor. A nimănui.
- Ce faci acolo, Kenitra?
- O felicitare de Paşti pentru mama.
- Ce reprezintă?
- Iepuraşul coborând pe coş.
DUREREA PĂRINŢILOR VA FI VEŞNICĂ
Paşte fericit!
Da?
Dna Poncelet?
Nu.
Cu dna Poncelet, vă rog.
Nu locuieşte aici.
Cine întreabă?
Sunt călugăriţa Helen Prejean.
Îl cunosc pe fiul dvs., Matthew.
Paşte fericit!
- Sigur eşti călugăriţă?
- Sigur.
- Nu eşti de la televiziune?
- Nu.
Sigur?
- *** l-ai cunoscut pe Mattie?
- La penitenciar.
Nu ştii niciodată
cine-ţi bate la uşă.
Ce doreşti? Te-a trimis
Mattie după bani sau ţigări?
Nu.
Atunci, ce vrei?
Ştii că s-a stabilit
ziua execuţiei?
Da.
M-au sunat de la închisoare să ştie
dacă am asigurare de în caz de deces?
Să mori de râs...
N-am bani nici de mâncare.
Miercuri va fi audiat
de comisia de amnistiere,
iar avocatul crede că n-ar strica
să fii şi dumneata prezentă.
Mattie ce părere are?
E îngrijorat.
Vrea să vă protejeze.
Cam târziu.
La emisiunea
"Faţa ascunsă a crimei"
au arătat cât am încercat
să-l ajut.
Am ajuns un fel de Kate "Ma" Barker.
Sunt deja celebră.
Am fost ieri la magazin
şi am văzut două femei
zgâindu-se la mine.
Când m-am apropiat,
una zicea:
"Abia aştept să aud că l-au executat
pe monstrul ăla de Matthew Poncelet."
E o cruzime.
Băiaţii mei
au dus-o greu la şcoală.
Copiii îi necăjeau, îi bateau,
le dădeau porecle.
Cineva a pus o veveriţă moartă
în dulapul lui Troy.
Bietul de el,
a venit acasă plângând.
Le facuse ceva?
Încerc să aflu cu ce
am greşit.
Viaţa i-a târât după ea.
A dat de necazuri la 15 ani.
- Toţi copiii au necazuri la 15 ani.
- Tatăl lui nu era lângă el.
Majoritatea copiilor tăi
provin din familii destrămate.
Dar nu violează şi nici nu ucid.
Vrea să te îmbrobodească.
Iar eşti aspru, Louie.
*** rămâne cu părinţii
victimelor?
- Le-ai vizitat? Le-ai povăţuit?
- Crezi că ar sta de vorbă cu mine?
Nu sunt destui oameni în cartier,
care să aibă nevoie de ajutorul tău?
Ba da, mamă.
Chiar lucrez cu ei.
Atunci, de ce vizitezi criminali?
Sunt la marginea societăţii.
Prin efortul pe care-l depui,
ai putea să-i fereşti pe ceilalţi
copii de închisoare.
Prietenii mamei, familia Pierre,
au citit un articol,
în care se menţiona numele tău
alături de al lui Poncelet.
Mi-au dat numele la ziar?
N-are nici o legătură.
Eram numai curioasă.
Helen, ce te-a atras
să procedezi astfel?
Nu ştiu, mamă.
Mai mult m-a captat
decât m-a atras ceva.
Omul e la ananghie şi, până
una alta, doar în mine are încredere.
Inima îţi spune ce e drept,
dar o inimă mare
nu poate umple o inimă stearpă.
Sau o burtă goală.
Când erai mică, aduceai acasă
toate animalele vagaboande.
Dacă le-am fi oprit pe toate,
n-am mai fi avut ce pune pe masă.
Ai un suflet mare.
Ai grijă să nu profite
alţii de el! Nu mi-ar plăcea.
Bine, mamă.
Tata m-a dus la bar
când aveam 12 ani,
şi mi-a spus să aleg
un whisky.
Erau atâtea sticle pe raft,
că i-am spus:
"O aleg pe aia cu curcanul
ăla frumuşel pe ea."
Barmanul a râs
de s-a prăpădit.
În seara aia,
ne-am făcut mangă.
Tata era om bun. Era dijmaş.
Un fermier muncitor.
De la el am moştenit
mâinile astea de truditor.
- Câţi ani aveai când a murit?
- 14 ani.
De ce te-ai făcut călugăriţă?
Cred că am fost atrasă de asta.
E greu de răspuns. Ca şi ***
m-ai întreba de ce tu eşti deţinut.
- Am avut ghinion.
- Atunci, eu am avut baftă.
Am avut o familie iubitoare,
care m-a sprijinit.
Cred că m-am simţit datoare
să le ofer ceva în schimb.
Nu simţi lipsa unui bărbat?
Să te căsătoreşti, să te
îndrăgosteşi, să faci dragoste?
Nu vrei să discuţi
despre asta?
Am prieteni şi prietene
apropiate.
N-am avut experienţe sexuale,
dar sunt şi alte moduri de intimitate.
Să le împărtăşeşti visurile,
gândurile, sentimetele.
Şi asta înseamnă intimitate.
Acum, între noi, există
un fel de intimitate, nu?
Am vizitat-o pe mama ta.
A spus că o să apară
la audieri, dacă vrei şi tu.
Mi-ar plăcea să fiu
singur cu tine.
Îmi pari foarte atrăgătoare.
Uită-te la tine...
Moartea îţi bate la uşă,
iar ţie îţi arde
să flirtezi cu mine.
N-am venit să mă distrez,
Matthew. Fii respectuos.
De ce? Pentru că eşti călugăriţă
şi porţi o cruciuliţă?
Pentru că sunt om.
Orice persoană merită respectată.
Ce-i răspundem mamei tate?
Mattie a dus o viaţă grea,
dar a fost băiat bun.
La 6 ani...
a...
Doamnelor şi domnilor,
sinceri să fim
n-o să găsim prea mulţi
bogătaşi condamnaţi la moarte.
Matthew Poncelet se află acum
aici pentru că este un om sărac.
Neavând bani, a fost reprezentat
de un avocat guvernamental,
Un conţopist care nu mai pledase
într-un caz de condamnare la moarte.
Un amator.
Juriul a fost ales în patru ore,
ar procesul a durat cinci zile.
Avocatul a ridicat o singură
obiecţie pe tot parcursul procesului.
Dacă ar fi avut bani, Matthew
ar fi angajat o armată de avocaţi,
care ar fi folosit cei mai buni
detectivi, experţi în balistică,
un psiholog care să aleagă
juriul cel mai potrivit.
Şi fiţi convinşi,
Matthew Poncelet n-ar mai fi
aici, rugându-vă să-i cruţaţi viaţa.
Pedeapsa capitală.
Nu este o noutăte.
O avem de secole.
Am îngropat oameni de vii,
i-am decapitat,
i-am ars de vii în piaţa publică,
am înspăimântat oameni.
Voiam să le arăt
fotografiile astea.
Secolul acestea, am căutat
tot mai multe metode
de a-i omorî pe cei
care ne-au displăcut.
Am trimis armate care să-i
împuşte, i-am gazat.
Dar acum, am născocit cea mai
umană maşinărie dintre toate:
injecţia letală.
Îl legăm fedeleş pe individ,
îl anesteziem cu injecţia nr. 1,
apoi, îi administrăm injecţia nr. 2,
care-i explodează plămânii.
Injecţia nr. 3
îi opreşte inima.
Îl omorâm
ca pe un cal bătrân.
Chipul său pare că doarme,
dar, pe dinăuntru,
organele lui înfruntă Apocalipsa.
Muşchii faciali s-ar contracta,
dat injecţia nr. 1 îi relaxează.
Aşa că nu vedem nimic
îngrozitor.
Nu vom simţi gustul răzbunării
în timp ce organele acestei fiinţe
umane se crispează şi se contractă.
Stăm liniştiţi la locurile noastre
şi, dând din cap, ne spunem:
"S-a făcut dreptate."
S-au scurs şase ani de la asasinarea
brutală şi reprobabilă
a lui Hope Percy
şi Walter Delacroix.
Justiţia trebuia să-şi facă
de mult datoria.
Matt Poncelet a avut parte
de un proces drept şi temeinic.
Atât judecarea
cât şi rejudecarea cazului,
ca de altfel, multe recursuri
la Curtea Federală sau la cea de Stat,
au fost depuse la dosar
de dl Barber.
Tribunalul n-a avut îndoieli
asupra făptaşului.
Matthew Poncelet nu-i uşă de biserică.
E un asasin feroce.
Crimele sale au fost premeditate,
dezgustătoare şi atroce.
Acest om l-a împuşcat de două ori
în ceafă pe Walter Delacroix.
A violat-o pe Hope Percy
şi a înjunghiat-o de 17 ori,
înainte de a o împuşca
de două ori în ceafă.
Aceste familii nu-şi vor putea
vedea copiii absolvind colegiul.
Nu vor juca la nunta lor.
Nu vor mai putea sărbători
împreună Crăciunul.
Nu vor avea nepoţi.
Nu doresc decât
să le faceţi dreptate.
Vă cer să respiraţi adânc,
luaţi-vă inima în dinţi
şi aprobaţi executarea
lui Matthew Poncelet.
Aşteptatea asta e semn bun.
- Nu ştiu dacă izbutim ceva.
- Te-ai descurcat minunat.
E un câştig dacă-i sensibilizăm
în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea.
- Hilton.
- Scuză-mă, soră.
Sunt tatăl lui Walter Delacroix.
- Dle Delacroix, regret...
- Soră, sunt un bun catolic.
*** poţi să-l susţii pe Poncelet
fără să vii la noi
sau la familia Percy
să asculţi şi opinia noastră?
Cu poţi să-ţi petreci
tot timpul cu Poncelet...
fără să te gândeşti că poate
şi noi avem nevoie de dumneata?
Dle Delacroix, nu m-am gândit
că aţi vrea să discutăm.
Earl, intrăm?
Dânşii sunt Mary Beth
şi Clyde Percy.
- Îmi pare rău pentru fiica dvs.
- Da, şi nouă. Ne scuzaţi.
Sunt convins că ai văzut la Matt
Poncelet ceva ce nimeni n-am văzut.
S-a purtat frumos
şi a fost amabil cu dumneata.
Dar să ştii, e dracul gol.
A răpit doi adolescenţi,
i-a violat şi i-a ucis.
Lepădătura aia
mi-a luat singurul fiu.
Numele familiei mele
va dispărea odată cu mine.
Nu va mai fi nici un Delacroix.
Vreau să ştiţi că sunt alături
de familia dvs.
şi-mi pare rău de ceea
i s-a întâmplat fiului dvs.
Vă las numărul de telefon,
şi dacă aveţi nevoie de mine,
sunaţi-mă.
Să vă sun?
Nu pare cam arogant?
Scuză-mă!
Te simţi bine?
N-ar strica să intrăm.
Acest juriu a respins
recursul lui Matthew Poncelet.
Execuţia va avea loc peste
o săptămână, conform planificării.
Nu renunţa, Matt.
Găsim un judecător la Curtea Supremă,
care să anuleze această sentinţă.
În plus, mai e şi guvernatorul.
La nevoie, am să-i solicit
o audienţă particulată.
Se pare ca doar dumneata
mi-ai mai rămas, soră.
N-ai vrea să-mi fii duhovnic?
Călăreşte cu mine
în lumina apusului de soare!
Poţi petrece cu el câteva
ceasuri, în fiecare zi,
iar în ziua execuţiei,
poţi rămâne toată ziua.
Nu e uşor.
De obicei, e treaba unui preot
sau a unui cleric musulman.
Vreau să fii realistă.
Avem o şansă la o mie
să câştigăm.
E un drum anevoios.
Daca era regele,
puteai să te retragi.
Poţi să sari trei căsuţe
şi să te retragi.
Avea jokerul
şi nu l-a dat jos. Păcat.
E rândul meu.
Am un as.
Sunt norocoasă.
- A cui este?
- A mea.
Nu-l omorâţi.
E şi el fiul Domnului.
E reformat. E poet...
Vrăjeli...
Luaţi aminte, voi avocaţi ai
criminalilor şi agresori de copii!
Voi care că opuneţi
pedepsei cu moartea.
Nu veţi mai ajunge în rai.
Vă veţi pierde acest drept moral.
V-aţi înhăitat cu pleava societăţii...
- Ce doriţi?
- Îmi cer scuze că deranjez,
dar n-am putut să nu mă gândesc
la dumneata şi la soţia dumitale.
Am telefonat,
dar n-a răspuns nimeni.
- Putem sta de vorbă?
- Desigur.
Îmi pare rău că nu v-am contactat
mai dinainte,
dar n-am mai fost împlicată
în aşa ceva.
- Adevărul e că te temi.
- Da.
Şi mie mi-a fost teamă.
- Intră.
- Mulţumesc.
Soră, pot să te întreb ceva?
- Eşti comunistă?
- Comunistă? Nu.
Aşa mă gândeam şi eu.
Ţinând seama că aperi un criminal,
cei de pe aici aşa cred.
Dar eu nu.
- Ia loc.
- Mulţumesc.
- O cafea?
- Da, mulţumesc.
Scuză deranjul.
M-am certat cu soţia.
Când ne-am întors de la tribunal,
a scos din şifonier hainele lui Walter,
le-a pus în cutii
şi a sunat o agenţie de caritate.
Spunea că vrea să uite trecutul.
Că vrea să-ţi trăiască viaţa.
- Nu o mai recunosc.
- Cred că vă vine tare greu.
După nenorocire, mă ducea în fiecare
dimineaţă la mormântul lui Walter.
Biata de ea,
nu se mai oprea din plâns.
Zi şi noapte, săptămâni
şi luni de-a rândul.
Aş vrea să pot întoarce
timpul la loc.
Toate acestea m-au epuizat.
Era o femeie veselă.
Ne distram adesea.
Adesea.
Râdeam de ne prăpădeam.
Walter a făcut primii paşi
chiar pe duşumeaua asta.
S-a lovit cu bărbiţa
de braţul canapelei de colo.
Pe fotoliul acela a stat cu Hope
cu o săptămână înainte să moară.
Când pierzi un copil îţi fereci
toate amintirile la un loc.
Le păstrezi...
ca pe sfintele moaşte.
Ai cerut să fii duhovnica
lui Matthew Poncelet.
- Da, părinte.
- De ce?
El m-a rugat.
- E ceva cu totul neobişnuit.
- De ce?
- Ai fi prima femeie.
- Adevărat?
În asemenea situaţie e nevoie
de cineva cu experienţă.
Va fi executat peste şase zile,
şi are mare nevoie de mântuire.
Te simţi în stare?
Nu ştiu, părinte. Sper. M-am
rugat la Dumnezeu să mă povăţuiască.
L-ai putea mântui,
împărtăşindu-l înainte să moară.
Asta ţi-e menirea.
Atât şi nimic mai mult.
Dacă ai nevoie de ceva,
apelează la mine.
Vă mulţumesc, părinte.
Nu vreau să fiu înmormântat aici.
O s-o sune pe mamă,
să se ocupe de funeralii.
N-ai vrea să te ocupi dumneata?
Mama va fi terminată.
Am să mă ocup.
Ai citit Biblia?
Da. Nu cine ştie ce,
dar din când în când, am citit.
- Aşa *** o citea W.C. Fields.
- Cine?
W.C. Fields. Obişnuia să se
măscărească prin filme.
Pe patul de moarte, un prieten
venea să-i citească din Biblie.
Prietenul spunea:
"W.C., tu nu crezi în Dumnezeu.
De ce citeşti Biblia?"
Iar Fields răspundea,
"Caut o portiţă de scăpare."
Caut o portiţă de scăpare.
Plouă mereu.
E semn rău. L-au executat
deja pe un negru, Tobias.
În seara asta, pe Wayne Purcell.
Adică, doi negri...
E rândul şi unui alb.
Guvernatorul e forţat să omoare
şi un alb. Ăla sunt eu!
Un negru pe targă, înaintea mea.
Sper s-o cureţe.
- Tatăl tău a fost rasist?
- Ce întrebare mai e şi asta?
Mă întrebam cine te-a învăţat
să-i urăşti.
- Nu-i urăsc pe negri.
- Ai cunoscut vreunul?
- Sunt peste tot...
- Peste tot?
Trăiesc peste tot.
- Te-ai jucat cu un copil negru?
- Nu.
- Eu şi vărul meu am încasat-o odată.
- *** s-a întâmplat?
Aruncaserăm cu pietre în ei.
A doua zi, ne-au distrus bicicletele.
- Era vina lor?
- Nu. Ascultă, s-a terminat demult
cu sclavia,
dar ei tot se mai plând.
- Şi copiii?
- Toţi.
Îi urăsc pe cei
care pozează în victime.
Toţi sunt victime.
Nu cunosc nici o victimă. Cunosc
nişte oameni de treabă, muncitori.
Eu ştiu o grămadă de puturoşi,
care trăiesc pe spinarea Statului.
- Parcă ai fi politician.
- Adică?
- Ai fost vreodată prejudiciat?
- Nu.
Ştii ce cred oamenii despre
cei de pe culoarul morţii?
- Spune-mi dumneata?
- Că sunt nişte monştri.
Pleava societăţii, scursori
care trăiesc pe spinarea Statului.
Eu nu sunt o victimă.
Sunt nevinovat.
Nu mă smiorcăi. Nu stau pe prispă
şi mă plâng de sclavie.
Îmi plac rebelii negri.
Martin Luther King s-a dus la
Washington să-l ia pe preşedinte la şuturi.
- Îl respecţi pe Martin Luther King.
- El s-a răsculat. Nu era puturos.
- Dar puturoşii albi?
- Nu-mi plac.
- Daci, nu-ţi plac puturoşii.
- N-ai vrea să vorbim de altceva?
OCHI PENTRU OCHI!
Iisus a spus: "Toţi cei care
scot sabia, de sabie vor pieri."
Purcell îşi merită soarta!
9, 8, 7...
6, 5, 4...
3, 2, 1.
E singura cale prin care vom fi
siguri că nu va ucide din nou.
Sigur, există şi
închisoarea pe viaţă.
Câţi paznici sau deţinuţi
ar putea ucide?
Indivizii aceştia sunt turbaţi.
Maniaci.
Să mergem.
Dacă tribunalul şi guvernatorul
ne resping cererea,
Matt va muri peste şase zile.
Trebuie să-i găsim o capelă
şi un loc de veci.
Poate ne cedează
călugăriţele unul.
Cineva trebuie să ţină slujba.
Ne trebuie haine.
Probabil, un costum.
Costum?
Ce măsură o purta?
Habar n-am.
Cât e de înalt?
Cred că e înalt.
Ce măsură poartă cei înalţi?
Măsurile sunt
mare, mijlocie şi mică?
Habar n-am. N-am mai cumpărat
costume bărbăteşti.
N-o să fii caraghiaosă? O călugăriţă
cumpârnd un costum bărbătesc.
Nu-i de mine.
Pare suprarealist.
Hope tocmai terminase
liceul în luna mai.
Trebuia să dea la Aviaţie,
pe 15 iunie.
Chiar în ziua nenorocirii.
Ţinea mult să plece din Slidell.
Spera să lucreze în străinătate.
Îi plăcea să călătorească...
şi să cunoască oameni
de diferite culturi.
Pe 15 iunie, urmă să se întâlnească
cu un sergent de la recrutări,
să o ducă la Baton Rouge,
să se încorporeze.
Cu o zi înainte, i-am cumpărat
cele de trebuinţă;
lucruri de uz practic.
La 5:00 după-amiază s-a îmbrăcat,
şi s-a dus la muncă.
Era chelneriţă la Corey's.
După slujbă,
avea întâlnire cu Walter.
Când să plece,
i s-a descusut tivul de la fustă.
Era foarte grăbită.
I l-am prins cu acele astea
de siguranţă. Şi a ieşit pe uşă.
Când îţi pleacă copilul de-acasă,
nu ştii dacă se mai întoarce.
Dacă aş fi ştiut, i-aş fi spus
cât de mult o iubesc.
Ştiţi, ultimele cuvinte
pe care i le-am spus,
ultimele cuvinte pe care
le-a auzit de la mine,
au fost legate de tivul fustei.
Dimineaţa, am aşteptat-o
să iasă din cameră.
Era o zi mare pentru ea.
Fetiţa noastră pleca de acasă.
Camera era goală,
şi patul, nedesfăcut.
Am telefonat la famiia Delacroix.
Ni s-a oprit inima
în loc când ne-au spus
că nici Walter nu se întorsese
acasă în noaptea aceea.
Pentru o clipă, ne-a trecut prin minte
că au fugit de acasă
să se căsătorească.
Dar ştiam că e prea sensibilă
să procedeze astfel.
M-am dus la Poliţie şi le-am
raportat dispariţia fetei.
După trei zile,
şeriful a organizat o căutare.
Am fost şi eu cu ei.
Au căutat toată ziua. Stăbătuseră
mile întregi, dar degeaba.
Joi, 20 iunie, câţiva tineri
au trecut pe lângă Flank's Cove
şi au găsit o poşetă,
nişte haine şi un portofel.
Le-au dus la Poliţie.
Au găsit cadavrele vineri,
la şase zile de la dispariţie.
Fata mea era complet dezbrăcată
şi cu picioarele desfăcute.
Raportul legistului consemna
că vaginul fusese perforat.
La început nu i-au găsit
insigna clasei, pentru că
fusese prea adânc înfiptă
de cuţitul care o înjunghiase.
Îi plăcea insigna aceea.
Era tare mândră de ea,
şi o purta mereu.
Spunea:
"Clasa 1988 face diferenţa."
Poliţia nu ne-a îngăduit să mergem
la morgă să o identificăm.
Că ar fi prea traumatizant.
Dar n-am putut
să mă împac cu ideea că vor
înmormânta trupul acela,
fără să mă conving
pe deplin că era Hope.
L-am sunat pe fratele meu,
care e dentist,
şi l-am rugat să se ducă
la morgă
şi să facă o identificare
a amprentei dentare.
Înainte de a băga mâna
în sacul acela
şi a-i lua amprenta
mandibulei lui Hope,
era împotriva pedepsei capitale.
Acum, e cu totul de acord.
Am ştiut că era vorba de Hope.
Ştiam că ea este,
dar voiam să fiu sigură.
- Dânsa este sora Helen Prejean.
- Bună.
- Încântată să te cunosc, Emily.
- E în regulă.
Bine.
Să mergem la bucătărie.
Fac nişte cafea.
În timpul procesului,
l-am privit în ochi pe Poncelet.
N-am să ajung pe scaunul
electric, tataie.
Ai să te carbonizezi,
iar eu am să privesc *** sfârâi.
Lângă mine se oprise un gardian.
Aş fi putut să-i smulg arma
şi să-l împuşc pe loc pe Poncelet.
Atunci, n-am putut să-l omor,
şi aş fi vrut s-o pot face.
Astăzi, aş fi fost fericit.
Ce v-a făcut
să vă răzgândiţi?
- Să mă razgândesc?
- Să treceţi de partea noastră?
Am ţinut să vă fiu de folos
şi să mă rog alături de voi.
Vă mulţumim.
Dar m-a rugat să-i fiu duhovnic,
şi să fiu lângă el în ultima clipă.
Ce i-aţi răspuns?
Că am să fiu.
Am crezut că v-aţi răzgândit.
Că de aceea aţi venit la noi.
Nu.
- *** aţi îndrăznit să veniţi?
- *** aţi putut face asta?
*** puteţi ajuta o secătură?
Dle Percy, e prima dată
când fac aşa ceva.
Încerc...
să urmez exemplul lui Iisus
care a spus că fiecare om merită
mai mult decât o merită faptele sale.
Ăsta nu e om. E un animal.
Ba nu. Animalele nu violează
şi nici nu ucid pe cei de rasa lor!
Matthew Poncelet este
o greşeală a lui Dumnezeu.
Şi dumneata vrei să întinzi
o mână bietului criminal?
Să-l consolezi
pe patul de moarte?
Nimeni n-a consolat-o
pe Hope în pădure
când cele două bestii
au trântit-o cu faţa în iarbă!
Vreau numai să-l ajut să-şi dea
seama de fapta comisă.
Recunoaşte ce a făcut?
Regretă?
Spune că n-a omorât
pe nimeni.
Soră, nu ştii ce faci.
Nu ştii ce înseamnă
să fii însărcinată,
să naşti, să te scoale
noaptea un copil bolnav.
Dumneata îţi faci rugăciunea,
şi te culci.
Ai mei m-au crescut
cu frica lui Dumnezeu.
Soră, părăseşte imediat
casa asta.
Aşteaptă!
Dacă într-adevăr îţi pare rău,
şi-ţi pasă de familia asta,
lasă justiţia
să-şi facă datoria!
Nu poţi fi în două luntre!
Nu poţi fi prietenă şi cu
criminalul şi cu noi în aceleşi timp.
Ne-ai adus duşmanul în casă.
Acum, pleacă, soră!
Vin dintr-o familie onorabilă,
care nu poate fi învinuită.
Am avut două familii. Le iubesc
şi mi-aş da viaţa pentru ele.
- cealaltă familie este...?
- Familia omului. A omului întemniţat.
Familia omului alb.
Frăţia arienilor.
Eşti rasist alb?
Un adept al lui Hitler?
El a fost conducătorul.
A obţinut ce şi-a dorit.
La fel şi Castro.
Hitler a întrecut măsura
cu asasinatele,
dar în ceea ce-i privea pe arieni,
avea dreptate.
Avea dreptate?
Să ucizi 6 milioane de evrei?
Ce mă fac cu individul ăsta?
E nebun.
- Alo?
- Soră? Hilton Barber la telefon.
Avem nevoie de dumneata la şedinţă.
"Într-un interviu acordat
revistei Times,"
"Poncelet a afirmat că dacă ar putea
ar face-o din nou,"
"s-ar alătura unei grupări teroriste"
"şi ar pune bombe la clădirile
guvernamentale."
Trebuie să-l facem să-şi schimbe
aceste apucături politice.
Henry, cât ne-am apropiat
pe agenda Curţii Supreme?
- Vreo două zile.
- N-avem atâta timp!
- Nu avem personal juridic.
- Îl ai, pentru trei zile.
- Unde ai fost ieri?
- Am fost cu copilul la dentist.
Un om e dus la moarte...
Copilul voia să-l ţină
tatăl lui de mână.
Dacă nu-ţi convine,
caută alt avocat voluntar.
Cei care ţi-au citit interviurile
cred că nu eşti sănătos la cap.
Îl admiri pe Hitler, vrei să te
faci terorist, să omori oameni?
Am spus clădiri guvernamentale,
nu oameni.
Şi asta n-ar răni oameni?
Nu iubesc deloc guvernul.
Eşti un prost.
Îi ajuţi să te execute.
Te comporţi ca un animal turbat,
ca un nazist. Şi unul,
şi celălalt merită să moară.
- Aşa crezi?
- Ne este foarte greu să te ajutăm.
- Poţi să te retragi.
- Ba n-am să mă retrag.
*** pofteşti.
Dacă vrei să mă retrag, spune-mi!
- Te gândeşti vreodată la copiii aceia?
- E groaznic ce s-a întâmplat.
Mai ales că nu trebuia
să se întâmple.
Ştii ce ai făcut cu viaţa
părinţilor lor?
Mi-e greu să le port simpatie,
- când încearcă să mă omoare.
- Gânteşte-te numai.
Copiii lor au fost împuşcaţi,
înjunghiaţi, violaţi,
abandonaţi în pădure
să moară singuri.
Ce-ai zice dacă ar fi păţit
şi familia ta la fel?
- Ce le-ai fi făcut?
- Fii sigură că i-aş fi omorât.
Îi înţeleg,
dar vor moartea cui nu trebuie.
Vreau să fiu supus
detectorului de minciuni.
Ştiu că n-am să-i fac
să se răzgândească,
dar vreau ca mama să ştie
că nu i-am omorât eu.
Puştiul e bun!
Mută.
Daţi petrecere?
Palmer.
- Herbie, *** te mai simţi?
- Bine.
- Kenitra, ce faci?
- Bine.
Vino, Kenitra!
La revedere!
Ce se întâmplă aici?
S-au comentat prin cartier
afirmaţiile rasiste ale lui Poncelet.
Apărea şi numele tău în articol.
Dumnezeule!
Iar la şcoală ţi se simte lipsa.
Îţi pasă mai mult de el
decât de elevi.
- Colleen, îmi pare rău.
- Nu-i nimic. Eu tot te iubesc.
Ca să ştii.
Am găsit asta.
Am vorbit cu episcopul Norwich.
A spus că o să ţină el slujba.
Am găsit şi o agenţie de pompe
funebre care-şi oferă serviciile.
S-a întâlnit şi conducerea congregaţiei.
O să folosim unul din locurile lor de veci.
Ghici cine va fi înmormântat
lângă Matt, dacă e să moară?
- Cine?
- Sora Celestine.
Dumnezeule!
Îţi mai aminteşti când a venit
fata aceea la mânăstire
să ne facă cunoştinţă
cu soţul ei?
Celestine a spus: "Mă bucur că nu
trebuie să împart patul cu un bărbat."
- Şi-a iubit foarte mult celibatul.
- Iar acum...
Îşi va dormi somnul de veci
alături de un bărbat.
Asasinul fiicei mele ar putea ieşi
într-un an pe cuvânt de onoare...
Am fost de curând
cu soţia la Poliţie...
Nu mă împac cu gândul
că el ar putea fi eliberat,
iar ea va zăcea în pământ,
pe veci.
"Nu ştiu nimic în legătură cu asta..."
...a fost ucisă de fostul soţ.
a fost înjunghiată în curtea din spate
de cel mai bun prieten al fiului meu.
A rămas peste noapte la noi, iar
dimineaţa, am mers cu toţii la biserică.
Mi-am pierdut copilul...
Şi acum am echipamentul
ei de schi în dulap.
Când fetiţa noastră a fost ucisă,
i-au găsit trupul după o săptămână.
...uitându-se pe fereastră.
Procurorii ne-au tratat
ca pe nişte criminali.
Soţia mea a intentat acţiune
de divorţ, în această după-amiază.
Avem opinii diferite în modul
de a suporta moartea fiului nostru.
"Până ce moartea ne va despărţi."
Nu facem opinie separată.
Majoritatea familiilor care au
pierdut un copil s-au destrămat.
Cam 70%.
Aş vrea să pot râde,
să găsesc ceva distractiv.
Am ajuns la maşină.
Îţi mulţumesc că m-ai invitat,
dle Delacroix.
- Ai grijă de dumneata, soră.
- Noapte bună.
Ce dracul vrei să faci?
Îndepărtaţi braţele!
Treceţi!
Luaţi loc!
Îţi place noua mea locuinţă?
Bună.
Sunt la loc special!
Toată încăperea e numai
pentru mine.
Zece gardieni mă păzesc.
La fiecare 15 minute, trece
unul să vadă dacă nu m-am sinucis.
Că nu m-am sinucis.
N-au mai fost atâţia oameni,
care să se preocupe de mine.
Când te-au adus aici?
Azi-noapte, târziu.
Nici n-am apucat să-mi iau
rămas bun de la toţi băieţii.
Ai aranjat cu detectorul
de mincini?
Am dat câteva telefoane,
dar n-am primit încă nici un răspuns.
Deci ăsta e sfârşitul?
Vacanţa mea în casa morţii.
Trei zile de linişte.
Timp destul să citesc Biblia.
Caut o portiţă de scăpare.
Ai citit ceva despre Iisus
în Biblie?
A fost un Om Sfânt.
A făcut numai bine. E în rai.
Numele Domnului fie lăudat!
Există câteva pasaje
despre *** a înfruntat Iisus
singur moartea
pe care ar trebui
să le citeşti.
Eu şi Iisus suntem diferiţi.
El a fost tipul care a întors
şi celălalt obraz.
Ai nevoie de multă tărie
să întorci şi celălalt obraz.
Spuneai că-ţi plac răzvrătiţii.
Crezi că Iisus a fost altfel?
- N-a fost un răzvră***.
- Ba da. A fost un om periculos.
- E periculos să-ţi "iubeşti aproapele?
- I-a plăcut să schimbe faţa lucrurilor.
Oamenii nu se sinchiseau de:
prostituate, cerşetori, săraci.
Aceştia au întâlnit, în sfârşit,
pe cineva care să-i respecte,
să-i iubească, să-şi dea
seama cât preţuiesc.
Au avut demnitate
şi au devenit puternici.
Cei sus-puşi s-au mâniat rău,
aşa că L-au ucis pe Iisus.
Aşa *** mă omoară pe mine?
Nu, Matt, nu...
Nu ca pe tine. Deloc.
Iisus a schimbat faţa lumii
prin dragoastea Sa.
Tu ai fost martorul
a două crime.
Îndepărtează-te de uşă, soră!
De ce? Ce s-a întâmplat?
Ieşi afară băiete!
Acum ce mai e?
Ce-i asta?
Durează o oră. De ce nu
ieşiţi să luaţi puţin aer?
- Unde îl duc?
- Nu pot să vă spun.
Soră Helen?
A sunat de la poartă Chaplain Farley.
- Soseşte imediat.
- Mulţumesc.
Dle sergent Trapp?
De când credeţi că sunt aici
copacii aceia bătrâni?
E greu de spus.
Te-am văzut în stradă alaltăieri
seară în timpul execuţiei lui Purcell.
Da?
Păreai trist.
Trist? Nu.
- Participi la execuţie?
- Am grijă de cureaua de la piciorul stâng.
Asta e treaba mea.
Piciorul stâng.
Duc prizonierul
în camera de execuţie.
E greu.
Da, e greu.
Nu închid ochii toată noaptea.
Cred că-i afectează atât
pe cei care sunt de acord
cu execuţia,
cât şi pe ceilalţi.
Face parte din meseria noastră.
Prizonierii aceştia
capătă ce merită.
E uşor să vii de afară
şi să critici procedura.
Ceea ce la suprafaţă pare
iraţional şi inutil,
după o atare examinare,
se dovedeşte a fi cât se poate
de înţelept şi practic.
Părinte, nu vreau decât să cânt
un imn în timpul execuţiei.
Din experienţă ştim
că muzica provoacă emoţie.
O emoţie ce i-ar putea provoca
deţinutului o reacţie neaşteptată.
Bine, atunci.
Aveţi ceva împotrivă dacă îi cer
părerea directorului?
M-aş opune, dar poţi
să i-o ceri, dacă vrei.
Vă mulţumesc
pentru timpul acordat.
Am înţeles că aţi protestat în faţa
închisorii la ultima execuţie.
- Da.
- Ştiţi ce spune Vechiul Testament?
"Să nu ucizi!"
"De va vărsa cineva
sânge omenesc,
sângele aceluia de mână de om
se va vărsa."
Ştiţi ce spune Noul Testament,
când Iisus vorbeşte
despre iertare şi împăcare?
Poncelet trebuie să priceapă că Iisus
s-a jertfit pentru păcatele lui.
Dacă acceptă asta,
va fi împăcat,
iar sufletul
său va cunoaşte viaţa veşnică.
Aici nu se discută corectitudinea
pedepsei capitale.
Ce spune Epistola către Romani?
"Tot sufletul să se supună
înaltelor stăpâniri,
căci nu este stăpânire
decât de la Dumnezeu,
iar cei ce se împotrivesc
îşi vor lua osânda."
Ce s-a întâmplat?
- A căzut.
- A făcut un infarct.
- N-am nimic. Cred că am leşinat.
- Nu te mişca.
Mi-e foame.
Vreau să mănânc ceva!
I-am spus lui Matt că mă întorc.
Îi spuneţi ce am păţit?
- După ce terminăm.
- Trebuie să-i spun acum.
Mă ocup eu, soră.
- Mulţumesc.
- N-a fost infarct.
Mi-e foame, şi atât. Nu-i lasă
pe vizitatori să mănânce aici.
Ei cred că suntem vreo ferigă
care trăieşte cu aer.
După execuţie,
folosiţi aparatul de colo?
Da, doamnă.
Ca totul să se facă oficial.
Slavă Domnului că am scăpat de scaunul
electric. E mai uşor cu acul.
Asta-i meseria.
Mănâncă ceva!
Cine bagă acul?
Este confidenţial.
Dumneata?
Nu avem voie să oferim amănunte
referitoare la execuţie.
Vă aduc o tavă cu mâncare,
apoi vă trimitem acasă.
- Mă întorc la Matt.
- Regret, soră.
E ordinul directorului.
Vă ajunge pentru astăzi.
- Unde ai plecat, ieri?
- Nu m-am putut întoarce.
- Te simţi bine?
- Da, sunt bine.
Am întrebat ce ai păţit.
Ai avut un infarct.
- Mi-au promis că-ţi vor spune.
- M-au dus dincolo.
- M-au cântărit, m-au măsurat.
- De ce?
Să ştie cât să facă sicriul.
Când m-am întors, plecaseşi.
Am stat toată ziua singur.
Îmi pare rău.
Îmi pare foarte rău.
- Te-ai simţit vreodată singură?
- Sigur că da.
Uneori, când simt mirosul
de grătar de la vecini,
când îi aud pe copii râzând,
şi stau în casă,
mă simt ca o proastă.
Aici, cel mai mult
îmi lipsesc femeile.
Obişnuiam să mă aşez la bar
doar să beau ceva şi să ascult muzică.
Aş dansa până la 3:00 dimineaţa.
Nu te mint. Cred în sex.
Luam o sticlă, o pătură
şi nişte iarbă
şi plecam cu consoarta
în pădure, şi o făceam.
Doamnă, pierzi ceva deosebit.
Să fim cinstiţi, Matt.
Dacă aveam o familie,
acum aş fi stat cu ei,
nu-ţi făceam vizite ţie.
E adăvărat.
Mă bucur că eşti aici.
Vrei să-i transmit
vreun mesaj fetiţei tale?
Las-o în pace!
Chestiile astea o să te omoare.
N-o să-i las să mă dărâme.
Mă rog la Dumnezeu să-mi dea
putere pe ultimul drum.
Ceea ce te doboară e aşteptarea
şi numărătoarea inversă.
Curând vom cunoaşte răspunsul
Curţii Federale.
Eu şi Hilton ne vom întâlni
cu guvernatorul în seara asta.
Slabe speranţe să-şi rişte
cariera politică din cauza mea.
Mai bine nu spuneam porcăriile alea
despre Hitler şi trerorism. Prostul!
Hartman spune că nu vor
mai fi interviuri.
Să-mi ţin gura spurcată!
Am aranjat un test cu detectorul
de minciuni pentru mâine dimineaţă.
Asta e o veste bună.
Cel de la aparat se îndoieşte că
poate afla adevărul cu acurateţe.
- De ce?
- Mâine este ziua execuţiei.
Vei fi stresat, iar testul încurcă
adesea stresul cu neadevărul.
Nici o problemă. Mă descurc.
Ai mai citit din Biblie?
Am încercat azi-noapte.
Mă ajută să adorm.
Încerc să rămân
cu mintea clară.
Apreciez faptul că vrei
să mă mântuiesc,
dar eu şi Dumnezeu
ne-am pus deja de acord.
Iisus a fost răstignit
pentru noi
şi va avea grijă de mine
în Ziua Judecăţii de Apoi.
Matt, mântuirea nu-i un bilet
de liberă trecere,
doar pentru că Iisus a plă***
preţul suprem.
Trebuie să participi
la propria mântuire.
Trebuie să te străduieşti.
Citeşte Evanghelia după Ioan,
capitolul 8, unde Iisus a spus:
"Veţi cunoaşte adevărul,
iar adevărul vă va face liberi."
Îmi place. Am să citesc.
"Adevărul vă va face liberi."
Îmi place.
Ai să vezi că am să trec
de detectorul de minciuni.
Dacă e să mori, vreau să te ajut
să mori cu demnitate.
N-ai să reuşeşti până nu-ţi recunoşti
partea de vină în asasinate.
Hilton Barber, episcoplul Norwich.
Iată situaţia.
Guvernatorul Benedict nu prea este
un susţinător al pedepsei capitale.
Are puterea de a opri execuţia
şi de a salva o viaţă.
Este ultimul vestigiu
al dreptului divin al unui suveran.
Şmecheria e să apelăm la el
în plan personal, fără trâmbiţe.
De aceea, i-am solicitat
o întrevedere particulară.
Înţelegeţi, în calitate de reprezentant
al Statului, trebuie să aplic legea
şi să evit opiniile personale,
să ascult de voinţa oamenilor.
Voi urmări cu atenţie acest caz,
dar dacă nevinovăţia
nu este absolut evidentă,
n-am să mă amestec
în derularea procesului.
Nu ne rămâne decât
să aşteptăm decizia Curţii.
Poate avem noroc cu vreo
chichiţă de procedură.
Helen.
Helen, hai la masă.
Cauţi o iubire atât de măreaţă,
că absoarbe şi ce e rău.
Propovăduirile sunt uzuale,
încarnările sunt rare.
Nu eşti o sfântă, Helen.
Helen.
Mamă.
Te simţi bine?
Da. Am visat.
- La ce oră trebuie să fii acolo?
- La nouă fix.
- Ai pus ceasul să sune?
- Da.
E tare ciudat.
Mâine, un om va fi
omorât în faţa mea.
- A recunoscut vreo faptă?
- Nu.
E atât de înrăit,
că n-are încredere în nimeni.
Şi pe mine mă respinge.
Ai mari probleme, fetiţo.
Mai ştii când mi-ai învineţit
un ochi?
Aveam febră.
Delirai, ţipai, te istericai.
Încercai să te ridici din pat
şi să fugi pe stradă.
Mi-ai tras un pumn în ochi
şi mi-ai spus că mă urăşti.
Ţipai, dar te-am ţinut strâns.
Braţele unei mame sunt puternice,
când copilul ei e în pericol.
N-am închis ochii toată noaptea.
N-am luat sedativul
pe care au vrut să mi-l dea.
Am privit moartea în ochi.
Sunt pregă*** să mor.
Ascultă, Matt, să ştii că-ţi
respect nevoia de intimitate.
Dacă vrei să fii singur sau
să rămâi doar cu familia, astăzi,
te înţeleg şi nu mă deranjează.
Să fii acolo, dacă te lasă.
Vreau să am cu cine vorbi
şi să fie de faţă până la sfârşit.
Am să fiu acolo.
De-aş şti că mor de la prima
injecţie... Am să simt ceva?
La început, se duc plămânii.
Ca o frână bruscă.
Asta ar trebui să doară.
Se spune că trupul nu se mişcă.
Nu tremură.
Biata mama.
Vreo veste de la Tribunal?
Încă nu. Dar e semn bun.
Poate au descoperit ceva
important în cerere.
- Trebuie să plec. Te sun mai târziu.
- Mulţumesc, Hilton. La revedere.
Spune-mi ceva, soră. Ce caută
o călugăriţă într-un loc ca ăsta?
N-ar fi trebuit
să fii la şcoală?
Ştii ce le-a făcut el copiilor?
*** i-a ucis?
Fapta sa este condamnabilă.
Nu-i găsesc scuze.
Dacă cineva a omotât,
trebuie şi el să moară?
Nu scrie în Biblie
"Ochi pentru ochi".
Ştiţi ce mai spune Biblia?
Să se pedepsească cu moartea:
adulterul, prostrituţia,
homosexualitatea,
încălcarea Ţării Sfinte,
profanarea Sabbathului şi
nesupunerea faţă de părinţi.
Nu mă întrec în citate din Biblie
cu o călugăriţă, că pierd.
N-au vorbit la telefon
decât câteva minute,
iar farmecele lui Matt
au cucerit-o.
Trebuia să-mi iau înapoi telefonul.
Încerci să-mi furi gagica.
Se pare că-i o gagicuţă mişto.
- Nu-i chiar mică.
- Taci!
Să ai grijă de ea, Craig.
Nu fă vreo prostie.
Seamănă puţin cu...
Ce gagică ai avut în liceu?
În liceu am avut o grămadă
de gagici.
- Nu, aia cu nume haios.
- Cu nume haios?
Maddie, Maldy... Maldy? Maldy.
- Madrigal.
- Madrigal.
Madrigal Parmelee.
Era trăsnet!
- Era o poamă.
- Matthew!
Iartă-mă, mamă.
Era o tânără remarcabilă.
Dar tu, Troy?
Ai vreo prietenă?
- Nu.
- De ce?
N-am timp. Merg mult
la pescuit, cu cortul.
- Troy şi-a luat un cort nou.
- Ce cort ţi-ai luat?
Unul de armată.
Nu prostii d-alea colorate.
- Zi-i ce-ai făcut aseară!
- Şi-a pus cortul în curte.
L-am pus să intre în casă.
Mi-a fost frică.
M-am dus şi l-am băgat în casă.
- Mamă, n-a fost aşa.
- Haide!
- Spune-i!
- Dă-i drumul!
Eu şi Paul, prietenul meu, am ridicat
cortul şi ne-am făcut de mâncare.
Am prăjit cartofi şi cârnaţi
într-o tigaie.
Pe urmă? Mai zi!
- Pe la miezul nopţii
- Ba nu, cred că era 9:00.
- Am auzit zgomit de animal.
- Ce animal era?
- Era mare.
- Un iepure?
- Un şobolan?
- Taci!
- O veveriţă?
- Un şoarece?
Taci! Era mare şi rău.
Uită-te la mine, piciule!
Ai intrat în casă pentru că ţi-a
spus mama sau că ţi-a fost frică?
Zi pe bune!
Uită-te în ochii mei!
L-am prins.
Unii s-au interesat
de înmormântarea ta,
dar eu m-am enervat şi le-am
spus că încă n-ai murit.
Regret, dar trebuie să încheiaţi.
Nu-i prea devreme?
După regulament e pâna la 6:45.
Trebuie să plecaţi.
- Poftim, Poncelet.
- Mulţumesc.
Lucrurile mele sunt
în feţele astea de pernă.
Ar trebui să le luaţi cu voi.
Nu vreau să vi le trimită închisoarea.
Craig, împarte tu lucrurile,
mai puţin bocancii.
Vreau să merg cu ei
la execuţie.
În picioare!
Luaţi-vă rămas bun!
Pe curând, Matt.
- Pa.
- Nici un "pa", piciule.
- Nu, doamnă.
- Nu poate să-l îmbrăţişeze?
Regret, soră.
Măsuri de securitate.
Nu plânge, mamă.
Nu vreau să te văd plângând.
Nu-mi iau rămas bun, acum.
- Vă mai sun diseară.
- Pe curând, Matt. Fii tare.
Nu plânge, mamă.
Te sun mai târziu.
Te iubec, Mattie.
Dacă-l îmbrăţişam,
nu-l mai lăsam să plece.
Mama se simte bine?
E bine, Matt.
Bine, la revedere!
N-am mai mâncat creveţi.
Sunt foarte buni.
Ce se mai aude
cu detectorul de minciuni?
Culp mi-a spus că răspunsurile
au arătat că ai fost tensionat,
iar rezultatele sunt neconcludente.
E sigur?
Absolut sigur?
N-am fost deloc tensionat
când am răspuns.
Nu-mi vine să cred că n-am reuşit.
Matt, robot sau nebun să fii
şi tot eşti tensionat.
Nu-mi vine să cred
că a ieşit prost.
Să vorbim despre ce s-a
întâmplat în noaptea aceea.
Nu vreau.
- Ieşiţi din maşină!
- Eşti frumuşică.
- Proprietate privată.
- Poftim?
- Aţi intrat pe o proprietate privată.
- Plecăm.
- Să mergem!
- Sunteţi arestaţi. Ieşiţi!
Tocmai plecam.
N-am ştiut.
Ieşiţi din maşină!
- Unde mergem?
- E un bar mai încolo.
- Şeful nostru e la bar.
- Nu vă putem da drumul.
- O să se supere şefu'.
- Poate vă dă el drumul.
Am ajuns.
Aici e barul.
- Vă servim cu ceva?
- În genunchi!
Sunt supărat!
Supărat pe copiii ăia
că au oprit acolo.
Pe părinţii lor că vin
să mă vadă *** mor.
Pe mine, că l-am lăsat
pe Vitello să-i omoare.
Le-aş spune vreo două familiilor
Percy şi Delacroix.
Vrei ca ultimele cuvinte
să-ţi fie încărcate de ură?
Clyde Percy ar vrea
să-mi facă el injecţia!
Gândeşte-te ce furios este.
N-o să-şi mai vadă
niciodată fata.
N-o s-o mai ţină în braţe,
s-o iubească, să râdă cu ea.
Le-ai făcut mult rău.
Nu le-a mai rămas în viaţă
nici o bucurie.
Asta le-ai făcut.
Ce căutai în pădure?
- Ţi-am spus, eram drogat!
- Nu dă vina pe droguri.
Luni de zile aţi hărţuit
cuplurile de tineri.
- Ce s-a întâmplat?
- *** adică?
Ce-ai găsit la Vitello?
Era grozav?
Ai vrut să-l impresionezi?
- Nu ştiu.
- Puteai să pleci.
- M-a căpiat de cap.
- Nu da vina pe el!
Învinuieşti Guvernul, drogurile,
negrii, familia Percy.
Copiii, că erau acolo.
Dar Matthew Poncelet?
N-a luat şi el parte?
E nevinovat? E doar victimă?
Nu sunt victimă.
Poncelet.
Curtea Federală de Apel
nu ţi-a aprobat cererea.
Îmi pare rău.
Soră, treceţi pe culoar.
Am să fiu afară.
Îmi pare rău, băiete.
Simt că am greşit.
Ba nu, n-ai greşit. Apreciez tot
ce ai făcut pentru mine.
Ce dactilografiează?
Formularul cu martorii,
ce trebuie semnat.
N-ai greşit.
Sistemul juridic a greşit cu mine.
Pute rău.
Vin cât pot de repede.
Doamne, ajută-mă!
E un loc înfiorător.
Rece. Această crimă e atât
de bine calculată.
Fă-l să se ţină tare!
Ajută-l, Doamne!
Ajută-mă şi pe mine!
Ajută-ne să fim tari!
M-au ras pe picior.
De ce?
S-or teme că nu-mi găsesc
o venă la mână.
Ce-i numărul acela?
L-am tatual la Marion.
În caz că sunt asasinat,
să pot fi identificat.
Doare când te tatuezi?
Când vezi tatuajele astea,
zici că sunt om rău.
Doar că ai pielea mai colorată.
Au încercat să-mi facă
două injecţii.
- Un sedativ şi o antihistaminică.
- Antihistaminică?
Dacă eşti alergic la anestezic,
te simţi nasol.
Vreau să-ţi dau Biblia mea.
Am trecut şi data.
Mulţumesc, Matt.
Îndepărtaţi-va de celulă, soră!
E timpul să sun acasă.
Rămâi?
Am să rămân.
Am să-ţi las puţină intimitate.
Salut.
Ce faci?
Ştii tu.
Tu ce mai faci?
Trece timpul.
- Bună.
- Salut.
- Ce faci. Păzeşti telefonul?
- Da.
- La noapte, dormi în cort?
- Da.
Mamă, aşteptam să vorbesc
cu tine.
Să nu plângi, mamă!
Să nu plângi.
Să nu crezi că am făcut-o eu,
mamă. Să nu crezi.
Am fost... mic.
REGISTRU DE DECESE
L-am auzit.
Lasă-mă să vorbesc şi cu el!
Salut, Troy. Să ai grijă de mama.
Bine, piciule.
Să ai grijă de mama.
Mamă?
Te iubesc, mamă!
Las să treacă timpul.
I-am spus că o iubesc.
Am vorbit cu băieţii.
Nu-mi place să-mi iau rămas-bun.
Le-am spus că dacă mai pot,
îi mai sun înăinte.
Ce este, Matt?
Ce s-a întâmplat?
Mama a spus că a fost vina
lui Vitello.
Mereu i-a părut rău
că m-am înhăitat cu el.
N-am vrut să creadă asta.
Mi-ai spus că aş fi putut
să plec.
Dar n-am f`cut-o.
Am fost o victimă.
Am fost un laş nenorocit.
Era mai mare şi mai dur.
Am căutat să fiu la fel
de dur ca el. N-am reşit.
N-am avut puterea să-l înfrunt.
I-am spus lui mama
că am fost un fricos.
Îmi tot repeta:
"N-a fost vina ta, Matt."
"N-a fost vina ta."
Mama ta te iubeşte, Matt.
Băiatul acela...
Walter?
Da?
Ce este cu el?
Eu l-am omorât.
Dar pe Hope?
Nu.
Ai violat-o?
Da.
Îţi asumi responsabilitatea
ambelor asasinate?
Da.
Aseară, după stingere, am
îngenungheat şi m-am rugat pentru ei.
N-am mai făcut aşa ceva.
Anumite regrete numai Dumnezeu
le poate atinge.
Ai făcut un lucru groaznic, Matt.
Dar acum ai o demnitate,
pe care nimeni nu ţi-o poate lua.
Eşti fiul Domnului,
Matthew Poncelet.
Nimeni nu mi-a mai spus
că sunt fiul Domnului.
M-au făcut în toate felurile,
dar niciodată, fiul Domnului.
Sper ca moartea mea să le mai
aline durerea acelor părinţi.
Cred că cel mai bine pentru ei,
e să le urezi pace sufletească.
Ştii, eu n-am prea iubit
pe nimeni.
Nici bărbat, nici femeie.
Acum, că mor, se pare
că mă iubeşte cineva.
Îţi mulţumesc că mă iubeşti.
Trece timpul.
Mi s-a făcut frig.
Puteţi să-i daţi o haină?
Îi este frig.
Ce-i cu cântecul
pe care vroiai să mi-l cânţi?
Imnul?
Regulamentul interzice
cântatul în închisoare.
Aşa că nu mă lasă să cânt.
Ştii cuvintele.
Poţi să-l cânţi!
- Nu pot să cânt.
- Lasă, cântă!
Dacă tu vei trece prin ape,
în valuri nu vei fi înecat,
Dacă vei trece prin foc,
nu vei fi ars. Dacă te opreşti
la poarta iadului, iar moartea te va aşteapta, să ştii că voi fi acolo,
prezent peste tot. Să nu-ţi fie teamă! Am să păşesc în faţa ta; Mă vei urma,şi am să-ţi veghez odihna.
Mulţumesc.
Trebuie să treceţi pe culoar, soră.
Daţi-mi bocancii!
Vreau bocancii mei!
Un bărbat nu merge la moarte
în scutece şi papuci.
Termin cu toate astea:
gratii, celule, viaţa în cuşcă!
Matt.
Soră Helen...
voi muri.
Cunoşti adevărul.
Adevărul te-a eliberat.
Dumnezeu cunoaşte adevărul
despre mine.
Plec într-un loc mai bun.
Nu-mi fac griji de nimic.
- Te simţi bine?
- Da. Sunt bine.
- Hristos este aici.
- Nu-mi fac griji de nimic.
Bine.
Ascultă, vreau ca ultimul lucru
ce-l vei vedea din lumea asta
să fie un chip plin de dragoste.
Aşa că să te uiţi la mine,
când vor face lucrul acela!
Să te uiţi la mine!
Voi fi acel chip plin
de dragoste.
Da, doamnă.
E timpul să plecăm, Poncelet.
- Poate sora Helen să mă atingă?
- Da.
Condamnat pe culoarul morţii!
"Nu te teme.
căci Eu te-am răscumpărat.
şi te-am chemat pe nume,
al Meu eşti.
Dacă vei trece prin ape,
Eu sunt cu tine.
Dacă vei trece prin foc,
- nu vei fi ars."
- Dumnezeu să-l ierte!
În numele Tatălui, al Fiului
şi al Sfântului Duh.
Până aici, soră.
Te mai interesezi de mama
din când în când?
Da, Matt. Ai cuvântul meu.
Mai ai ceva de spus, Poncelet?
Da, domnule.
Dle Delacroix,
nu vreau să părăsesc această
lume cu o povară pe suflet.
Vă rog să mă iertaţi
pentru ce am făcut.
Am făcut un lucru îngrozitor
luând viaţa fiului dvs.
Dar noi?
Dle şi dnă Percy, sper ca moartea
mea să vă uşureze sufletul.
Vreau să spun,
cred că e un lucru rău să ucizi,
indiferent cine o face.
Că sunt eu, voi
sau guvernul vostru.
Te iubesc.
Te iubesc.
CONECTAT PORNIT TERMINAT
Nu!
Las-o în pace!
M-am cărat!
Hai, băiete!
Fie ca iubirea de Dumnezeu şi pacea
preaiubitului nostru Iisus Hristos,
să ne binecuvânteze
să ne îmbărbăteze,
şi să ne şteargă cu blândeţe
fiecare lacrimă. Amin.
Fie ca Atotputernicul Dumnezeu
să te binecuvânteze.
În numel Tatăl, al Fiului
şi al Sfântul Duh. Amin.
Mergi în pace şi cu daragoste
întru Domnul.
Mulţumescu-Ţi Ţie Doamne!
Fii tare pentru mama ta.
Dle Delacroix.
- Soră.
- Ma bucur să vă văd.
Nu ştiu ce caut aici.
Sunt plin de ură.
Nu am credinţa dumitale.
Nu-i vorba de credinţă.
Aş fi vrut să fi fost aşa de uşor.
E slujba.
Poate ne ajutăm reciproc
să scăpăm de ură.
Ştiu eu...
Nu prea cred.
Plec.
Bună seara.
Bună, ldella.
Herbie!
TE IUBIM, SORĂ HELEN
Traducerea şi adaptarea Eugen Roşu[eugen@capital.ro]
resincronizare CODYBOSS1969