Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea şi adaptarea:
veveriţa_bc & Dan Bonta$ @ www.titrări.ro
New York,
16 februarie, 1959
Grăbiţi-vă ! S-a prăbuşit acum zece minute.
Salvarea e pe drum.
Sfântă Tereza, Doamne Dumnezeule,
nu mă părăsi...
... dă-mi putere. Vreau să trăiesc.
Redă-mi viaţa.
Paris, Belleville, 1918
- De ce plângi ?
- Pleacă naibii de-aici, târâtură !
Sunt atât de singură şi nefericită.
Viaţa e atât de grea.
Dar e tot ce ştiu.
Ce altceva mai pot să spun ?
Ce faci aici ?
De ce plângi ?
Eşti singur ?
Unde-i mama ta ?
Oriunde m-aş duce,
în lanţuri,
Peste tot numai durere.
Nimic de realizat.
Viaţa mea e atât de grea.
N-am cunoscut nimic altceva,
Sunt singură şi nefericită.
Ce bună mamă mai eşti !
Spânzurătoarea
ar fi o pedeapsă prea uşoară !
Şi eu trebuie să trăiesc.
Sunt cântăreaţă !
Dar ai grijă de fiica ta !
Am grijă foarte bine de ea !
Louis, nu te mai pot aştepta aici.
Belleville e oribil.
Agentul meu spune că
cineva cu talentul meu
ar trebui să se ducă
la Constantinopol...
... la fel ca Frehel cântăreaţa...
Veşti bune pentru acrobatul nostru ?
Sigur şi Clemenceau îţi trimite
urările de bine.
Am lăsat-o pe Edith cu mama mea.
Va avea grijă de ea
până mă pun iar pe picioare.
Louis, nu te mai pot aştepta.
Anetta.
E cineva acasă ?
Edith ?
Louis ?
S-a terminat.
Bernay, Normandia, 1918
Ea cine e ?
Nepoata ta: Edith.
Ce nume deosebit.
Pare bolnavă.
Vino cu mine.
Ce faci aici ?
Ce îngeraş !
*** te numeşti ?
- Înapoi la muncă, Titine !
- E cineva la toaletă sus.
Ce ochi albaştri frumoşi ai.
Ascult...
Trebuie să mă întorc.
O să fiu lăsat la vatră în curând.
Apoi voi putea lucra ca acrobat din nou.
- O să mă întorc la îngeraşul meu.
- Nu acum !
- Am terminat, Mama Louise.
- Ai grijă la uşă.
Unde e mam ei ?
Habar nu am.
Vrei să rămână aici ?
- Lumea o să vorbească.
- Lumea mereu vorbeşte.
Nu merge cu noi la slujbă ?
- O să întârziem la slujbă.
- Lumea nu se învârte în jurul ei.
- Se pare că avem un copil.
- Putem s-o vedem ?
- E o fetiţă. Vrei nişte pâine ?
- În regulă, toată lumea să plece, vă rog.
Haide, întreab-o dacă
vrea să ne cânte.
Ce păcat că le este interzis
comuniştilor să urce pe scenă.
Într-o seară m-am dus la scăldat
în costumul meu cel bun,
Nimeni nu mă vedea,
Poate în afară de noapte.
Până când a apărut luna,
Mi-a venit să zic: luminează-mă.
Apoi am auzit în apropiere
O inimă bătând.
Un bărbat stătea pe o stâncă,
Destul de jos încât să mă vadă.
Bărbatul a suspinat "Oh !"
Şi din apă,
Am suspinat şi eu "oh".
M-a văzut goală,
Nu mă acoperea nimic,
Am roşit toată noaptea.
M-a văzut goală,
Complet goală.
Mi-am acoperit faţa.
Dar acum ştiu
că făcând asta
i-am arătat
farmecele mele de jos.
M-a văzut goală.
Titine ! Deschide uşa.
Ajunge.
- Ce s-a întâmplat ?
- A venit cu Edith.
- Ţi-am zis să deschizi !
- Ce s-a întâmplat ?
Nimic. Mişcă-te.
Clienţii vor sosi din clipă-n clipă.
- Deschide uşa ! Altfel o să...
- Nu vreau să muncesc.
- Nu vreau să muncesc.
- Nu vrei să munceşti ?
- Unde te crezi, la hotel ?
- Edith stă aici cu mine la noapte.
Asta s-o crezi tu.
Eu sunt. Deschide uşa.
A venit soldatul.
De parcă-mi pasă.
Mincinosul acela cu pretextele lui.
Termină cu prostiile şi ieşi afară.
Altfel o să ajungi pe stradă.
M-am săturat să dramatizezi totul !
Nu vreau prostii.
New York, May 8, 1959
Doug !
Ce, eşti gelos ?
O să trimit discurile cu Billie Holiday
la hotel.
Mulţumesc, Loulou. Billie şi cu mine
am fost născuţi în acelaşi an.
Nu-i aşa că e interesant ?
V-am adus schiţele mele.
Vreţi să le vedeţi acum sau mai târziu ?
Mai târziu. Mai întâi trebuie să cânt
melodia prostului ăluia.
- Asta e înainte de...
- Ce ?
- Nimic.
- Când sunteţi pregă***ă.
Sunt pregă***ă.
Sunt pregă***ă.
Bine.
E Jeanne !
Ce s-a întâmplat ?
- Sânge peste tot...
- Nu mai spune !
Voia să ne jucăm de-a doctorul şi
pacientul, cu instrumentele mele.
Porcul ăla mizerabil !
Titine !
- Va trebui să-i spunem doamnei.
- M-ar omorî. Mă doare !
Nu văd nimic.
- Ce ziceţi, doctore ?
- Mă tem că nu e bine.
Corneea ei e afectată.
A orbit ?
E o infecţie.
Răbdare. Chestiile astea
pot dura şi o lună.
Mergeţi cu asta la farmacie.
Mulţumesc.
A cui e copila ?
A nimănui.
Lisieux, Normandia
Tereza, nu ţi-am cerut
niciodată nimic.
Dar îţi cer s-o asculţi
pe micuţa Edith.
Te rog, Edith.
Vorbeşte. Te ascultă.
Tereza, nu vreau să orbesc.
Vreau să văd.
Se loveşte de toate.
Haide.
Vreau să învăţ să citesc
şi să alerg aşa *** o făceam.
Nu vreau să fiu oarbă.
Sfântă Tereza, te rog să-l rogi pe
pruncul Iisus să aibă grijă de Edith.
Haide.
- Mulţumesc, Sfânta Tereza, Iisus.
- Mulţumesc.
Poate să vadă...
Poate să vadă !
Titine, scoală-te !
- Ce s-a întâmplat ?
- S-a întors. A venit pentru Edith.
Îmbracă-te.
Nu pot să-mi facă asta !
*** poţi să continui să faci asta ?
O să vadă mult din lumea asta.
Du-te !
Edith !
Titine !
Nu-mi lua fata.
Dă-i drumul !
Ajunge !
A luat-o razna !
Încetează sau te dau afară !
Nu ai niciun drept !
- Nu-mi face asta !
- Pleacă !
S-a terminat !
Pun capăt la tot.
Iată-ne la aeroportul Orly.
Pasagerii coboară din avion...
... o văd pe Edith Piaf !
Cu un tânăr la braţ.
- Ce-ai adus din America ?
- Un american.
*** îl cheamă ?
Edith, te rog !
La fel ca în cântecul ei,
e purtată de mulţime.
Se urcă în nemaipomenitul ei
automobil de culoare alb-negru.
Pare extenuată,
dar oricum e strălucitoare.
Linişte, vă rog !
Aş vrea să propun un toast...
Te-ai îmbătat !
Tu urmezi să vorbeşti !
Ajutaţi-i pe invalizi.
Fereşte-te, cântăreţ la acordeon,
pun eu mâna pe tine.
Perfectă sincronizare.
Cheamă-l pe manager.
Vreau şampanie din partea casei.
Eu sunt Edith Piaf
şi am făcut numai mizerie.
Sărutaţi-vă între voi !
Chiar şi cei care nu vă placeţi !
Sărută-mă, Claude.
Tu eşti dragostea mea.
Te iubesc.
Îmi vine să te sărut, Edith.
- Cine-i disperata asta ?
- Habar n-am.
- Tartarul de vită condimentat ?
- Unde-i prietenul tău cel chipeş ?
- N-o stânjeni...
- Gura. Pe tine cine te-a întrebat ?
Domnişoară ?
Domnişoara Piaf, ce onoare !
Cu ce vă pot ajuta ?
- Cu multe. Aş dori un cadou.
- Desigur.
Voiam nişte şampanie,
dar acum prefer un inel...
... un inel mare incrustat
cu diamante.
Nu vă deranjaţi. Vrem şampanie.
Mersi.
Pentru dragostea ce-o nutresc
pentru voi toţi...
... pe care o apăr.
Cineva să mă ajute să mă ridic.
În cinstea lui Marguerite.
Compozitoarea mea şi cea mai loială
prietenă a mea din branşă.
Nu roşi.
Ne faci să plângem.
- Ce zici de-o fotografie ?
- Nu prea cred.
Baloane şi alcool, perfect !
Asta e mâna lui Claude.
Eşti aşa plictisitor, Loulou.
De-abia ne-am întors la Paris
şi ne distrăm.
Nu te mai preface
că eşti amantul nefericit.
Aştept pe cineva.
Nu-ţi uita responsabilităţile.
Nu eşti numai tu.
Mai ţii minte prima noapte la Gerney ?
Parcă eram vânzătoare de droguri.
Credeai că sunt o prinţesă.
Chiar erai o prinţesă.
Prinţesa mea!
Pentru Marguerite.
În cinstea tuturor celor care
şi-au dorit să sfârşesc prost.
Ei cred că nu ştiu !
Noroc !
- Ce s-a întâmplat, Louis ?
- E în formă proastă.
Pleacă. Suntem ocupaţi.
Nu eşti aici pe post de bibelou.
Treci la treabă.
Hai la treabă.
Nu e o joacă de copii.
O să-ţi câştigi respectul.
Ajunge !
Copil prost !
Pe toată lumea încurci !
Du-te în rulotă.
Pregăteşte masa.
Doamnelor şi domnilor,
aplaudaţi-l pe Louis, Şarpele Uman !
Ce îngeraş mic.
- Ce vârstă are ?
- Zece ani.
N-are mama ?
Ce vrei să zici ?
Eşti aşa singur.
Ce zici de micul calvados
din rulota ta ?
Să mergem.
Ştii cine sunt eu ?
Sunt Tereza.
Îţi sunt în regulă ochii, drăguţo ?
Da.
Eşti aşa adorabilă.
Pentru cine vrei să te rogi ?
Vreau să mă rog pentru Titine.
Foarte bine.
Voi avea grijă de tine.
Să nu uiţi niciodată asta.
Oricând te simţi singură,
aminteşte-ţi că sunt mereu aici.
Da, aşa e !
Trebuia să schimbi roata aceea.
Suntem cu toţii în aceeaşi oală !
- Nu-mi pasă !
- Nu ? Atunci du-te naibii !
N-ar trebui să te superi de la aşa ceva !
Nu-l suport pe Caroli !
- Eşti beat.
- Mă duc pe cont propriu.
Slabe şanse !
Nu sunt prea multe circuri.
O să mă descurc foarte bine şi singur.
- Chiar când mă obişnuisem cu tine.
- Te vei descurca bine şi fără mine !
Sfântă Tereza, fă-l, te rog,
să se răzgândească.
Nu vreau să plec de la circ.
E varză.
Şi acrobaţia micuţei ?
Stai aşa. Imediat.
Fă ceva.
Înainte ca ei să plece, fă ceva.
Grăbeşte-te.
Haide, fă ceva.
Bravo !
E fiica mea !
Grasse. Octombrie 1963
M-am săturat de
sucul ăsta de morcovi.
O să-l bei atâta timp cât
am grijă de tine.
- Îmi place să fie mai întunecat.
- Soarele îţi va face bine.
Ştiu că e greu,
dar trebuie să te odihneşti mult...
... şi să ai multă răbdare.
- A sunat soţul tău azi...
- N-are rost.
Mă deranjează că am exagerat.
Ultimii trei ani au fost groaznici.
Eşti o artistă.
Simone ?
O să mai cânt vreodată ?
Paris, Montmartre.
Octombrie 1935
Ce e cu tine ?
Mi-e foame.
Mai întâi cântam şi pe urmă mâncăm.
Cântă singură şi o să fii cerşetoare.
Când suntem două e spectacol.
Vreau să cânt aici.
Hei, tu !
E interzis să cântaţi pe stradă.
Zău aşa ?
- Câţi ani ai ?
- Douăzeci.
Ce-i aia?
- N-a băut mai nimic.
- Apropie-te.
Ştii să cânţi Du Griş?
- Domnule...
- Gura !
Dacă o să cântaţi asta,
vă las în pace.
E preferata mea.
O să mă prefac că nu vă văd.
Săptămâna viitoare facem 21 de ani.
Surori de cinci ani.
Ce preferi, să lucrezi cu mine
sau la fabrică ?
Aş prefera să-mi tai gâtul.
Tu ?
La ce te referi ?
- Să te sinucizi în lăptărie ?
- Taci ! Nu la masă.
Anetta, nu mai suspina, da ?
Uite, e mama ta cea beată.
Edith ?
Ai nişte mărunţiş ?
- Atâta ?
- N-am prea mulţi bani.
- Dă-mi nişte bancnote.
- Nu am niciuna.
- Dar sunt mama ta.
- Du-te dracu' !
- Să cânt ceva ?
- Daţi-o afară !
Eu sunt o artistă.
Tu ce eşti ?
O să vezi tu !
- Ce-o să văd eu ?
- Când o să ajungi în mizerie.
- Mai încet sau pleacă !
- Când o să fii la ananghie...
Du-te dracu' !
... să nu te bazezi pe fiica ta
să-ţi dea de mâncare.
- Ajunge.
- Eu plec. Mănâncă tu restul dacă vrei.
- Tu nu eşti cântăreaţă, eşti o curvă !
- Las-o în pace sau o să-mi dai socoteală.
Nu te sinchisi prea mult !
Du-te dracu' !
Du-te şi prostituează-te pe stradă !
Cât încă mai poţi !
Mulţumesc, doamnă.
- O să-ţi strici vocea în felul ăsta.
- Trebuie să mănânc şi eu.
Sigur că da.
Poftim.
Mă numesc Louis Leplée.
Uite cartea mea de vizită.
Vino la Gerney, mâine pe la două.
- Şi tu eşti cântăreaţă ?
- Nu, dar am alte talente.
Vino cu tot cu muzică,
orice ai vrea să cânţi.
Şi dacă nu vin ?
Asta depinde de tine, fata mea.
Asta e tot ce ai de arătat
într-o întreagă zi ?
Aşa îmi răsplăteşti încrederea în tine ?
Am pus puţin deoparte pentru tatăl meu.
E bolnav şi nu are bani.
- Nu sunt asistent social.
- Serios. Chiar e bolnav.
Poate o să înţelegi dacă
te arunc în stradă.
Dă-i drumul !
Niciodată ! Prefer să mor de foame
decât să fiu curvă.
- Dacă mori, e vina ta !
- Gura !
Vreau mai mult, clar ?
Sau o să-ţi depărtezi picioarele,
la fel ca celelalte.
Tu primul.
Albert, scuză-mă...
- Te rog rămâi !
- Lasă-l pe nenorocit.
Dă-i ceva de băut.
- Vii la chinez ?
- Cine mai vine ?
Cele două italience.
E destul praf şi tutun.
Şi căldura altui corp...
Doar pentru că am făcut-o odată,
nu înseamnă că-mi doresc s-o facem din nou.
- Nu începe.
- Vrei să-ţi explic ?
Nu dau nici doi bani pe tine
şi vrei să ştii de ce ?
Nu, sunt prea proastă ?
Pentru că sunt o artistă.
O să ajung în vârf. O ştiu.
Am ştiut-o din totdeauna !
E Micuţa Floare...
... Sfântă Tereza,
Prevăd lucruri măreţe.
I-ai văzut hainele ?
Pare bolnavă.
Unde a găsit-o ?
E incredibilă.
Şampanie.
- Şeful e înnebunit după ea.
- Ce voce !
- E ceva, Louis.
- Scuteşte-mă de gelozia ta, Josette.
- *** ziceai că te cheamă ?
- Edith Giovanna Gassion.
- Nu-i prea impresionant.
- Am alte nume:
Huguette Helias, Tania...
... Denise Jay.
- V-aţi făcut manichiura !
- Nu asta a fost întrebarea.
- Cânţi ca o pasăre.
- Credeţi ?
Serios ?
- E luat numele Mică Pasăre?
- Da, e luat.
O rândunică...
Unei vrăbioare i se spune piaf?
Aşa i se spune ?
- Vrăbioară.
- Genial !
- E o prostie.
- Ce ştii tu ?
- Vrăbioara.
- Cu adevărat genial !
Vei avea nevoie de
un repertoriu potrivit.
Les Mômes de la Cloche.
- Ştiu.
- Fă repetiţii toată noaptea dacă e nevoie.
O să începem vineri.
Începe spectacolul.
Ai grijă de protejata ta.
Începe mai greu.
Sunt pe drum.
Philippo, fără alcool în culise.
- Ce faci ?
- N-am avut timp s-o termin.
- Împletesc mâneca.
- Acum ! Localul e plin.
Un motiv în plus !
Nu poate cânta aşa !
Ia uite, vedeta noastră
o îmbracă pe fata cea nouă.
- Nu-i nimic.
- Fetelor, grăbiţi-vă.
- Trebuie să vomit.
- Nu acum. Grăbeşte-te.
Acum vreo două zile, în drum spre casă,
destinul m-a condus...
... la artista pe care
o veţi vedea în seara asta.
Iat-o, aşa *** am văzut-o eu întâia oară,
un diamant neşlefuit:
De pe stradă la Gerney:
Mica Rândunică.
Mi-e ca o soră.
- Am minţit ?
- E extraordinară.
Asta e marea Jean Mermoz.
Asta e pentru tine.
Mulţumesc.
Vino, Edith.
Le-ai câştigat inimile.
Şi dacă o să continui să faci asta...
... o să-ţi fac cunoştinţă cu cineva
care te poate ajuta în carieră.
Bună seara. Mă numesc Marguerite Monnot.
Sunt pianistă.
Dacă ai nevoie de muzică,
ţi-o voi compune cu mare plăcere.
- Mulţumesc.
- Vino.
Edith, e le domnul Jacques Canetti.
Directorul artistic al Radio Cité.
- Domnişoară, am fost vrăjit.
- Mulţumesc.
- Te rog, vino la masa noastră.
- Nu pot. Trebuie să plec.
Ce poate fi aşa important ?
Mulţumesc.
Ce s-a întâmplat ?
Minunat, minunat...
- Ieşi afară imediat sau...
- L-a lovit în gură !
Te-am servit timp de o oră !
Du-te dracu', nenorocitule !
Încetează.
Domnişoară, sunteţi minunată.
Aproape că-mi cade mâna.
Mai vreau balonaşe.
Dă-mi sticla.
Am spus că ar trebui să mă asculţi.
Radioul este un mediu puternic,
nu, Coquatrix ?
- Dar nu subestima Music Hall-ul.
- Sigur că nu.
Edith, trebuie să-ţi spun ceva.
- Un cântec ?
- Desigur.
Raymond !
Mireille, cheamă-l pe Raymond !
A venit cineva pentru tine.
Tipul acela mare vrea să te vadă.
El e Raymond Asso.
Scriitor, compozitor, poet.
Mă întorc imediat.
Îmi place munca ta.
Dar nu-mi place faţa ta.
Te-am văzut des.
Eu nu te-am văzut.
E miezul nopţii, toată lumea în picioare !
- Eşti o mare artistă.
- Da, port tocuri înalte.
Dacă doreşti...
Sună-mă. O să aştept.
Papa Leplée !
Un toast pentru Papa Leplée,
salvatorul meu.
Grasse. Octombrie 1963
A fost un om foarte discret...
- Ai fost acolo ieri ?
- Da, dar nu l-am văzut.
- Deci era acasă.
- Posibil. Păcat.
Era discret,
atât de drăguţ şi grijuliu.
Tu aduci ghinion !
E vina ei !
Tu eşti Vrăbioară/i>?
- Vino cu mine, te rog.
- De ce ?
Urmează-mă.
Lăsaţi-mă să trec.
Cu tine vorbesc.
- Ai legături cu mafia ?
- Nu.
Lăsaţi-mă în pace.
Şi Henri Valette ?
Şi George, Johnny Marinarul şi Albert ?
N-ai auzit niciodată de ei ?
Sunt prieteni de-ai mei.
N-au nicio legătura cu asta.
- Complicitatea e o infracţiune.
- Sunt nevinovată ! N-am făcut nimic.
- Am pierdut totul.
- Unde ai fost aseară ?
Ţi-am spus: la petrecere...
Nenorociţilor, porcule !
E dezgustător !
Nu suntem la teatru.
Se pare că ai nişte prieteni
tare josnici.
- Nu sunt aşa.
- Sigur, sunt eu cretin.
- Aveţi vreo explicaţie ?
- Nu acum.
E o ruşine !
- Înapoi la cloacă cu tine !
- Lăsaţi-o în pace !
- Nu a făcut-o ea !
- Ai dat vreun nume ?
Suntem la înmormântare.
Aveţi puţin respect !
- O singură întrebare.
- Vulturilor ! Căraţi-vă de-aici !
La o parte !
Plecaţi naibii de-aici !
S-a terminat. Sunt ca şi moartă
Am fost târâtă în noroi.
Uită totul.
- N-am făcut absolut nimic !
- Ştiu asta.
Deschideţi !
- Ce e ?
- Simone Berteaut ?
Da.
Domnişoară, veniţi cu noi.
De ce ? Ce-am făcut ?
Mama dumitale a ajuns
la o înţelegere cu tribunalul
ca să ajungi la o şcoală cu internat.
Imediat.
Strânge-ţi lucrurile.
- Nu ! Rămâne aici.
- N-are nicio legătură cu dumneata.
Pentru ultima oară,
du-te şi strânge-ţi lucrurile.
Vreţi să mă vedeţi moartă !
Asta e, nu-i aşa ?
- Daţi-mi drumul !
- Rămâne aici. Momone !
Edith, nu-i lăsa !
Lucrurile mele ! N-am niciun lucru !
Ai auzit, rahatule ?
Momone, nu !
Papa Leplée...
Papa Leplée...
Tu l-ai omorât.
Unde sunt banii ?
La ce să te aştepţi
de la o fostă prostituată ?
Toată lumea afară din cabină !
Mamy, tu rămâi.
Am nevoie de o injecţie
pentru durere.
Cheamă-l pe american.
Poţi intra acum.
- Un triumf. Ai fost magnifică.
- Doug ?
Am nevoie de aer curat.
Mă întorc cu tine la Chálons.
Dar e la vreo 400 de kilometri.
Puteţi să vă duceţi dracu' !
M-am săturat de voi toţi !
Edith, eşti extenuată.
E o călătorie lungă.
Nu, nu, întotdeauna nu !
Mori !
Hai să ne întoarcem.
Întoarce !
- Ai stricat totul pentru mine !
- Ce-i asta...
Testul sangvin are
rezultate catastrofice.
Are două coaste fracturate
şi n-o putem stabiliza.
Va dura săptămâni întregi.
Eu aş anula toate angajamentele.
E destul de strâns.
Te rog să pleci.
Doctore, dă-mi o injecţie
ca să pot cânta.
Admiraţia mea nu cunoaşte limite.
Posibil, dar eu nu am niciuna.
Anulaţi concertul, doamnă Piaf.
Vă riscaţi viaţa.
Ce înseamnă viaţa fără riscuri ?
Ce i-ai zice unei noi vieţi ?
Schimbă peisajul.
- Ce anume ?
- Peisajul.
De ce nu m-ai sunat mai devreme ?
Am fost ocupată.
Nu ştiam ce vrei de la mine.
Te-am văzut cântând.
Ai multe de învăţat.
Nu mi-a mai spus nimeni asta.
Peste trei luni nu vei mai fi fata aceea.
Zilele tale negre au luat sfârşit.
Avea ochi albaştri ca cerul
Ce sclipeau ca fulgerul
în timpul furtunii în noapte
În-timpul-furtunii-în-noapte !
Articulează !
Din nou !
Avea ochi albaştri ca cerul
Astea sunt cuvinte sau zgomote ?
- Ce vrei de la mine ?
- Dicţie perfectă.
- Cânt aşa *** vorbesc.
- Rău.
Ţipi cuvintele şi îşi pierd înţelesul.
Mai încet, Marguerite.
Repetăm de şase ore.
Poate cineva să deschidă un geam ?
O să facem o pauză în curând.
De la început.
Avea ochii albaştri ca cerul,
ce sclipeau ca fulgerul.
Într-o furtună...
Nu eşti atentă !
Nu creezi nimic.
Trebuie să devii
femeia îndrăgostită.
Gândeşte ca o actriţă.
Îşi bate joc de mine.
Suntem cu toţii obosiţi.
O să facem pauză.
Mă face să mă simt de parcă
n-aş şti să cânt.
Cine te crezi ?
Nu te mulţumi cu jumătăţi de măsură.
Cânt de la nouă ani.
Uşurel.
E ceva nou şi dificil.
Interpretezi ceva, înţelegi ?
Trebuie să trăieşti melodia !
N-a mai avut nimeni nimic
cu dicţia mea.
Nimeni... ca de exemplu ?
Pierde-vară de la Gerney ?
Sau cei de pe stradă ?
Fă ce-ţi zic eu,
sau te întorci la cloacă.
Edith !
Pentru fata mea care nu şi-a uitat tatăl.
Pentru micuţa mea !
Profesorul tău e bogat ?
Nu ia niciun ban...
O face de dragul artei.
De dragul fundului tău, adică !
- Haide, micuţo, cântă.
- Cântă pentru noi !
Aşa trebuie să te porţi cu ea.
O las să se manifeste *** ştie ea.
Eram prea bun pentru ea !
Eşti prea rigidă.
Ca un boxeur.
Cântatul e o artă.
Trebuie să-ţi atragi spectatorii.
Ai nişte mâini minunate.
Foloseşte-le.
Cântă cu ele.
Din nou, Marguerite.
Mişcă-le.
Mâinile !
Asta e.
- Arăt ca o tâmpită.
- Continuă.
Îmbracă-te cu asta.
Nu asta vor oamenii.
Vocea mea vor s-o audă.
*** poţi fi aşa talentată
şi în acelaşi timp aşa proastă ?
- Deschide uşa.
- Îmi vine să vomit !
- E beată ?
- E panicată.
Spectatorii aşteaptă.
Patru săptămâni m-ai bătut la cap
pentru spectacolul ăsta.
Pentru Dumnezeu, du-te pe scenă
înainte să distrugă locul ăsta.
E pe drum.
Edith ?
Mai ai trei minute.
Aici nu suntem la crâşmă, ci la spectacol.
Ce caut eu aici ?
Frica de scenă.
E un semn bun.
Edith ?
Da.
Asta e.
Pentru asta am muncit noi din greu.
Nu mai poţi da înapoi acum.
Deschide uşa.
Nu, nu pot face asta.
Te rog, deschide uşa.
Ridică-te.
Doamnelor şi domnilor, Edith Piaf!
... Edith Piaf Triumfă...
Faimă pentru Cântăreaţa Străzii...
... Vrăbioara în Premieră...
... Primul bărbat
Care m-a ajutat...
... Piaf în turneu...
... Edith Piaf îşi face apariţia
la Teatrul A.B.C...
Vrăbioara a murit
Viaţă lungă Edith Piaf!
"Mă grăbeam spre casă,
având nevoie de dragostea ta,
... doar ca să găsesc
o cameră goală.
Am aşteptat şi am aşteptat;
cunosc camera aceea."
De-abia aştept să te văd în piesa asta.
Ai grijă, vine Canetti.
- Dirijorul a aşteptat 3 ore.
- Şi?
Premiera e în mai puţin de 48 ore.
Ştii mulţi oameni cărora
Cocteau le-a scris o partitură?
- Domnişoară?
- Da, Suzanne?
A sunat Meurisse.
Cina cu domnul Cocteau e la ora opt.
Vezi?
- Roagă-l să se întoarcă la miezul nopţii.
- Eşti sigură?
Eşti mai rea decât Raymond.
Fă asta, fă aia.
- De asta l-ai concediat.
- Opreşte-te.
- Vrei să vezi rochiile?
- Da, rochiile.
Astea sunt toate.
Atenţie la acele cu gămălie.
Una mai simplă, fără guler.
E un om la uşă...
Zice că are ceva pentru tine.
- Cine-i?
- Un soldat.
I-am spus că eşti ocupată.
E afară pe coridor. E un pic jenat.
- Pofteşte-l înăuntru.
- Preabine.
Poftiţi pe aici.
- Aici e.
- E mult mai bine fără guler.
Da?
Numele meu e Michel Emer.
Sunt caporal.
Aici nu eşti la armată.
Ce vrei?
Am un cântec pentru dumneata.
Nu mai vreau alta... Deja am destule.
Am o premieră peste două zile.
O vreau pe asta.
Mâine eu plec pe front.
Pianul e acolo.
Ai cinci minute.
Edith...
Va trebui să aşteptăm.
Opreşte-te.
Îl vreau.
Toată lumea afară.
Nu poţi face asta.
Am întârziat deja.
Ce nu poate să facă?
Cântă-l.
Îl vreau pentru Bobino.
Nu poţi face asta.
Edith Piaf poate face tot ce-şi doreşte!
În franceză, te rog.
- E prea disperată, prea umilă...
- Scoate-ne din încurcătură, Charles.
Eu nu sunt traducător.
Mizerabil. Şi nu e în tradiţia
Franceză a Can-Can-ului şi Gay Paris.
E un eşec total.
Edith, nu e prima oară când
trebuie să lupt.
Americanii vor fete drăguţe,
nu pe mine.
Eu nu sunt o bombă Pariziană
aşa *** ai sperat tu.
Mă poţi imagina într-un balet?
Cu o pană în dos?
Dă-i drumul şi râde.
Eu nu sunt ceea ce vor ei.
Ei cred că sunt prea plictisitoare,
sunt nişte proşti.
Da, prea proşti.
Edith! E extraordinar.
Uită-te la asta.
Nu, nu, nu.
Aici!
- Eşti pe prima pagină.
- Pe două coloane.
E excelent pentru noi.
Ăsta e Virgil Thompson.
E printre cei mai influenţi
critici americani.
E un articol important.
E plin de avantaje.
Nu ştiu să citesc.
Tradu-mi şi mie.
El zice că ea n-ar trebui
să te lase să pleci.
Că ar fi o mare greşeală.
Americanii nu te merită.
Am ştiut că o să se întâmple ceva!
Trebuie să schimb...
... Ginou, ajută-mă să aleg o rochie.
O să ies în seara asta.
Am o întâlnire.
Pastramă dumneavoastră.
Poftă bună.
- Ce-i asta, Marcel?
- Carne de vită... încearc-o.
Miroase ca un câine ud.
E vreo problemă cu carnea?
Ce?
E în regulă. Ea e... Nu...
E în regulă.
Engleza ta e la fel de bună
ca şi carnea.
Nu-ţi place aici?
Am fost un pic surprinsă.
Nu mă aşteptam...
... când ai sunat să spui că drept
doi francezi ce suntem la New York,
ar trebui să luăm masa împreună...
- Nu m-am aşteptat la asta.
- Eu vin aici tot timpul.
Tu sigur ştii *** să răsfeţi o fată.
- V-aţi hotărât?
- Pastramă de vită ultra rafinată.
Eu mă voi trata cu: doi muşchiuleţi Rossini
şi o sticlă de Chateau Langelus din 1938.
- Ţi-e foame?
- E mai bun decât un câine gă***.
Îmi pare rău.
Hai să o luăm de la început. Da?
- De cât timp eşti în New York?
- De opt săptămâni.
- Şi îţi place America?
- Nu mă interesează deloc.
Eu nu-i înţeleg pe ei,
iar ei nici atât.
- Trebuie să-ţi fie dor de Paris.
- Teribil.
Şi cu ce te ocupi când nu cânţi?
Eşti ca un poliţist cu întrebările tale.
Croşetez.
Dă-mi măsura ta iar eu
o să-ţi croşetez un pulover.
Nu, dar mulţumesc oricum...
- Oamenii ăia te-au recunoscut.
- Serios?
Au zis: Mocofanul ăla a pierdut
ultimele lui lupte. E terminat.
- O să le arăt eu cine-i terminat.
- Nu!
Calmează-te. Glumeam.
Foarte bine.
- Putem fi mai puţin oficiali?
- Fireşte.
- Ce faci când nu boxezi?
- Mă antrenez şi alerg...
- Şi după antrenament?
- În Maroc lucrez la ferma mea.
Ai o fermă?
Cresc porci.
Păi, de ce nu?
Categoric. De ce nu?
E o fermă faină, modernă,
cu porci frumoşi şi graşi.
- Cine are grijă de ei când tu boxezi?
- Soţia mea.
Ai...
... mâini superbe.
- Ai auzit ce-am spus, Momone?
- Chiar ai degete frumoase.
Ascultă.
Ce culoare au ochii tăi?
- S-a aplecat...
- Iar respiraţia îi mirosea.
- Ce rea poţi fi!
- Doar e un crescător de porci.
- A zis...
- Albastru violet.
Desigur, albastru violet.
Aşa a zis el.
Ca şi *** era un copil.
- Apoi a spus:
- Eşti ca o zână.
E un pic exagerat.
- L-ai sărutat?
- N-am îndrăznit.
- A fost o seară minunată.
- Prea scurtă.
- O să vii să mă vezi boxând?
- Bineînţeles.
El a încercat să te sărute?
Nici nu ştiu dacă măcar s-a gândit la asta.
Iar eu trebuie să cred asta!
O să vin să te văd cântând.
Noapte bună.
El e dragostea vieţii mele...
Aţi fost superbă.
Domnul Lucien Roupp,
managerul domnului Cerdan.
Domnul Jameson,
de la televiziunea CBS.
S-ar putea să nu fie momentul,
dar poate...
Marlene.
Bună seara. Scuzaţi-mă,
voiam doar să spun ceva.
N-am mai fost în Paris de ani de zile.
Dar în seara asta, când ai cântat
m-am întors acolo din nou...
... pe străzile lui, sub cerul lui.
Vocea ta e sufletul Parisului.
M-ai luat cu tine în călătoria ta.
Mi-ai adus lacrimi în ochi.
- Îţi mulţumesc, din adâncul inimii.
- Mulţumesc.
Haide.
Începe să-mi placă oraşul ăsta.
Stelele au răsărit în noaptea asta.
Să mergem.
Marc, ştii cât de mult
trăieşte o broască?
În basme sau în viaţa reală?
Nimeni niciodată nu mi-a citit basme.
Tu n-ai avut niciodată
ocazia să le asculţi.
Adevărat, dar totuşi...
Dreux. 13 Decembrie 1959
Scuzaţi-mă, sunt un pic obosită.
Mă întorc îndată.
Pune-o aici jos.
- Mă întorc într-un minut.
- Nici nu se pune problema.
Nimeni nu-mi spune mie
când să mă opresc.
- Ce vrei să facem?
- Scuze, va trebui să eliberezi sala.
- Mă duc înapoi acolo!
- Nu, Edith.
- Trebuie să continui.
- Ar fi sinucidere.
O să mergi la spital.
Nu, te implor!
A ieşit din spital
abia acum trei săptămâni.
Vor fi mai mult festivităţi.
Du-mă înapoi pe scenă.
Trebuie să cânt.
Trebuie să cânt, Louis.
N-am de ales.
Edith, te rog...
- Nu-i auzi?
- Încetează...
Închide uşa aia!
Du-mă înapoi acolo, Louis.
Dacă nu cânt deseară...
Dacă nu cânt un cântec cel puţin,
o să-mi pierd încrederea în mine. Înţelegi?
Doctore...
... fă ceea ce trebuie să faci.
Nu de data asta, băieţi.
Vă gândiţi c-o să mă prăbuşesc,
dar eu sunt într-o mare formă.
Să nu îndrăzniţi să scrieţi că
ăsta e turneul meu de sinucidere!
'Padam'!
Sfântă Tereza,
mai întâi de toate mulţumirile mele...
Ştiu că tu eşti în spatele a toate.
Tu mi l-ai trimis.
Am descoperit dragostea,
mulţumită ţie.
Pruncule Iisus,
protejează-l pe Marcel.
Hai, Marcel!
Nu!
- E prea devreme, Edith.
- O să câştige. Simt asta.
Dacă lucrurile merg rău,
o să ai o problemă.
Ce vrei să spui?
Dacă nu e nicio problemă,
o să te sun eu. Acum pleacă.
Grăbeşte-te!
Haide, Marcel!
Încă o rundă!
Haide, Marcel!
Termină-l!
- Ce se întâmplă?
- Zale e terminat.
A reuşit?
A devenit campionul mondial?
Semeni cu un înger.
Nu mai sunt zână?
Tu eşti campionul meu.
Vreau să fiu cu tine pe veci.
Nu aveam nimic înainte să te întâlnesc.
Toate astea aparţin trecutului.
Rămâi cu mine.
Dragul meu, înainte să mă culc aseară,
am şters de pe listă o zi...
... o zi care a fost
şi lungă şi scurtă.
E atât de dureros că avionul acela
a zburat cu inima mea.
Viaţa mea, suflarea mea...
... băiatul meu iubit,
copilul meu, dragostea mea dragă...
... parfumul tău e
încă pe aşternuturile mele,
iar inima mea doarme
fără să se trezească...
... în braţele tristeţii.
Draga mea, te iubesc.
Ce mi-ai făcut?
Mi-e dor de tine.
Sunt deprimată, fără viaţă,
ca şi *** aştept ceva...
... ţine-mă strâns la inima ta
să ştii că
nimic nu înseamnă mai mult
pentru mine decât tine.
Adu-mi înapoi inima mea.
Oricând sunt într-un restaurant
şi aud "La Vie en Rose"...
Când văd, dragostea mea, cât de
devotat eşti soţiei tale şi copiilor...
... îmi vine să plec departe...
... şi poate într-o zi o să-mi fii
recunoscător pentru ceea ce-am făcut.
Nu te pot avea doar pentru mine
şi nu pot trăi fără tine.
Dumnezeu mi-e martor,
eu nu cer nimic pentru mine...
... şi sunt pregă***ă
să sacrific totul.
"Dacă viaţa mi te va lua...
dacă ar fi să mori sau să fii departe,
şi tu m-ai iubi, aş muri şi eu."
Peste trei luni,
aşteptaţi, în aprilie...
... voi juca înL'Olympia.
Sala va fi plină şi ne vom relansa.
Ficatul tău e terminat...
... ai fost bolnavă şi ai nevoie de odihnă.
E serios de data asta.
Am doar 44 de ani.
Încă nu sunt moartă.
Din cauza contractelor
reziliate suntem faliţi.
Aşadar e vina mea?
N-am spus asta.
Perceptorul ne va lua gâturile.
Trebuie să-i plătim 120.000 de franci.
Am doar icter! Asta nu va dura
100 de ani. Nu exagera.
Vreau să cânt în L'Olympia.
- Altceva?
- N-ar trebui să renunţăm tot timpul.
N-o pot urmări tot timpul.
S-a externat prea repede din spital.
L'Olympia este peste 3 luni.
O să fie un dezastru.
- Are nevoie de asemenea provocări.
- E fără speranţă.
În cazul acesta o să-i spun agenţiei
de asigurări că anulăm totul.
Trebuie să luăm o decizie pentru ea.
Fie că-i place sau nu.
Mi-am spus,
"Edith, s-a terminat."
- Are pe altcineva. L-ai pierdut.
- A avut o aventură?
Dacă ar fi avut, crezi că ţi-aş mai spune?
A părăsit restaurantul.
L-am urmărit.
Marcel al meu a umblat în tot New York-ul
ca să mănânce cu un boxer bătrân şi orb...
... pe care l-a întâlnit acum câţiva ani.
Vă puteţi imagina asta?
- Bărbaţi ca aceştia sunt rari.
- Marcel al meu...
... numai despre asta vorbeşti.
E singurul lucru care contează.
Dar ascultă, Ginou,
n-o să-l am niciodată.
N-o să fie niciodată al meu.
O să rămână cu nevasta lui şi cu copiii.
O sună în fiecare zi.
Mă prefac că nu ştiu ce se întâmplă.
Vreau să fie fericit.
Mă întorc îndată.
Eu aş fi putut fi Edith Piaf.
Viaţa înseamnă mai mult decât
nişte cântece.
A trecut prea mult timp, Marcel!
Sună la Orly.
Să facă o rezervare pentru seara asta.
Parcă aş fi pe un ocean mare:
nu i-aş supravieţui.
Mi-e dor de tine, Marcel.
Nu pot suporta să fiu departe de tine.
- S-ar putea să mă întorc la Paris.
- Stai un pic.
- Mă simt ca un câine de salon.
- Încetează...
Rom, ***ă! Whisky!
Oamenii cred că sunt un gunoi.
Preferam să ne îmbătăm în Belleville.
M-ai abandonat.
Ajunge, Momone!
Luaţi-o de-aici.
O să iau vaporul.
Pentru cariera ta, Edith!
Marcel, pleacă la noapte.
Pentru mine.
- N-o să poţi dormi dacă nu sunt aici.
- Slavă Domnului, Marcel.
Îţi fac nişte cafea.
Tu rămâi unde eşti.
Lasă-mă să te servesc.
Ce faci aici?
Ştiam eu c-o să vii.
Lucien a găsit cu greu bilete.
Am un cadou pentru tine.
Nu arăţi prea bine.
Ţi-ar prinde bine un pic de soare.
Eşti palid.
Ginou!
Caut ceasul acela!
Unde naiba e?
Caut ceasul acela!
Din cutia roşie de Cartier.
Rahat, era chiar aici!
Ce se întâmplă cu tine?
Caut ceasul lui Marcel!
Unde-i ceasul ăla?
Caut ceasul lui Marcel!
Ce e?
Louis? Care-i treaba?
Vreau să fii curajoasă, Edith.
E Marcel?
Ce e?
Avionul s-a prăbuşit...
Marcel!
Marcel!
Ce-aş putea să vă mai spun,
doamnă Piaf?
Se spune că eşti cea mai bună
clarvăzătoare care există.
E a treia vizită în săptămâna asta.
V-am spus tot ce ştiu.
De ce vă tot întoarceţi?
Ca să-mi spui din nou.
Ca să ştiu de ce ar trebui
să-mi continui viaţa.
A murit în aer, aşa că
acolo trebuie să fie...
California, August 1955
Jack Peals! Putem merge mai repede?
Am nevoie de aer.
Mie-mi place căldura.
Mă ameţeşte.
Mergi mai repede.
Frumoasa noastră se topeşte!
O să mă doară gâtul. Apoi vei putea
avea grijă de mine. Ca un soţ bun.
- Cel mai bun pe care l-am avut.
- Primul pe care l-ai avut!
Ai de gând să-ţi petreci toată ziua
holbându-te ca prostul?
Mă simt ameţită.
Fii atent, o să ieşi de pe drum.
Lasă-mă să conduc eu. Opreşte, conduc eu.
Apoi Ginou poate să vomite.
Haide, Ginou.
Îmi permiteţi, doamnă?
Haide, Ginou!
Foarte bine!
Pa, pa, Ginou!
Aşteptaţi-mă!
Vai, ce prost conduci.
Călătoria n-a fost în zadar până la urmă.
Tocmai am ucis un copac.
Doamne, serviciile sunt groaznice.
Nu vine nimeni să ne ia comanda?
Uşurel. Aici nu eşti vedetă.
Diseară e Mocambo.
Aminteşte-mi cine ne-a invitat.
Marlon Brando, Ginger Rogers,
domnul Chaplin...
Ce-i asta?
- N-am comandat lături!
- Acela e cocktailul dumneavoastră.
Nu mă atinge!
Am spus să nu mă atingi!
Poftim, şterge-te.
Ar trebui să divorţăm.
Acum de câte ori pe zi
vă faceţi injecţii?
De vreo zece ori.
Scuzaţi-mă că întreb aşa direct,
dar de ce o faceţi?
Ca să nu-mi protesteze corpul.
Când aţi început
să vă faceţi injecţii zilnic?
Acum cinci ani, după accidentul de avion.
Am făcut reumatism.
Nu mai puteam croşeta.
Sunteţi foarte dependentă.
- E o dependenţă...
- Doctore?
Vreau ca soţia mea să scape
de acest obicei.
Vreau să fiu bine din nou.
Pot s-o fac.
Octombrie 1960- 5 ani mai târziu
Danielle, un scaun!
Edith?
Poftim.
Acum stai jos.
Bruno...
... nu va mai fi o altă
L'Olympia.
Înţeleg.
Nu!
Compozitorul Charles Dumont şi
scriitorul Michel Vaucaire sunt aici.
Vor să le auzim cântecul.
Repejor, atunci. Sunt obosită.
Nu, chiar nimic
Nu, nu regret chiar nimic
Nici vremurile bune
Nici durerea
Nu înseamnă nimic pentru mine
Opreşte-te!
Îmi place. Continuă!
Cu suvenirurile mele
Am aprins focul
Tristeţea mea, plăcerea mea
Nu mai am nevoie de ele
Iubirile au trecut
Durerile la fel
Şterse pe veci
Trebuie s-o iau de la început
Eşti minunat!
Exact asta căutăm.
Incredibil. Mă regăsesc!
E viaţa mea.
E despre mine!
Sunaţi-l pe Coquatrix.
Începe L'Olympia!
Cântă din nou. E splendidă.
Nu, chiar nimic.
Nu, nu regret chiar nimic
Te descurci bine, draga mea.
Prietena ta, Marguerite.
Toate lumea e aici: Aznavour,
domnul Cocteau, Yves Montând.
Montând e aici?
Am citit că nu vine.
A venit să te vadă pe tine!
- Eşti aşteptată de o jumătate de oră.
- Camera vuieşte.
Nu-i prea strâns?
- Cine-i ăla?
- Un prieten.
Să mergem, Edith.
Hopa sus.
Crucifixul meu?
Crucifixul meu...
Crucifixul meu?
- Am uitat. O să ţi-l aduc.
- Nu cânt fără el.
Toată lumea afară!
Grasse, Octombrie 1963
Ultima Noapte.
Ne vedem mâine.
O învelesc eu.
Mi-e frică, Simone. Îmi pierd memoria.
E serios de data asta.
Mintea mi-e confuză.
Încerc să-mi amintesc unele lucruri,
dar nu pot.
Îmi amintesc câte ceva,
dar nu ceea ce vreau.
Am vrut să-i văd ceasul.
Nu-ţi aduci aminte? Ceasul lui Marcel?
- Mă tem că nu. Nu l-am cunoscut niciodată.
- Voiam să-i văd ceasul...
Ce chip!
Ai ochi sălbatici.
Îmi place micuţa.
- Simone?
- Da, Edith?
Nu mi-am spus rugăciunile.
Trebuie să îngenunchez
şi să mă rog.
Nimeni nu te va desconsidera
dacă nu îngenunchezi.
Vreau să mă rog pentru tata.
Marcel...
Marcel...
... mica mea stafie...
Numai Momone ştie.
Trebuie să-ţi povestesc despre stafia mea.
- Uşurel, Edith.
- Marcel!
Marcel, du-te la culcare.
Ajunge pentru astăzi.
Şi trebuie să am grijă la poliţie
şi de copilul tău! Ce vrea să facă Louis?
E tatăl tău.
A mâncat?
- Au spus că erai pe stradă cu ea.
- Cine a spus asta?
Trebuie să te ocupi de ea
de două ori pe lună
şi nici măcar asta
n-o poţi face ca lumea!
Ţi-am spus, nu pe stradă!
Vino repede.
E Marcel!
Vino repede!
E în spital!
Eşti mama ei?
Meningita. N-am putut face nimic.
Îmi pare rău.
Edith?
Am crucifixul.
Mi-au spus că sunteţi pe plajă.
- Mulţumesc că aţi acceptat acest interviu.
- Cu plăcere.
Ce ciudat să vă întâlnesc
aşa departe de Paris.
Nu sunt niciodată departe de Paris.
Am o listă cu întrebări.
Spuneţi-mi primul lucru
care vă vine în minte.
- Care e culoarea dumneavoastră preferată?
- Albastrul.
- Mâncarea dumneavoastră preferată?
- Carnea de vită la cuptor.
- Vă place să trăiţi raţional?
- Deja o fac.
Cine sunt prietenii dumneavoastră
cei mai fideli?
Toţi prietenii mei sinceri.
Dacă n-aţi fi putut cânta...
Atunci n-aş mai fi putut trăi.
Vă este frica de moarte?
Mi-e frica de singurătate.
- Vă rugaţi?
- Da, căci cred în dragoste.
Nu vreau, Simone.
Unde-i Theo? Îl vreau pe soţul meu.
Theo o să ajungă aici
în mai puţin de o oră.
Care e parte preferată
dintr-un spectacol?
Când se ridică cortina.
Şi ca femeie?
Primul meu sărut.
- Va place noaptea?
- Da, cu multe lumini.
- Dimineaţa?
- Cu pianul şi prietenii.
Seara?
Pentru că aia e dimineaţa noastră.
Vezi, respiri.
Nu mă pot întoarce.
Nu pot.
Ce sfat aţi da unei femei?
Să iubească.
- Unei tinere?
- Să iubească.
- Unui copil?
- Să iubească.
Pentru cine croşetaţi?
Pentru oricine mi-ar purta puloverele.
Asta-i tot.
Sper că nu v-am reţinut prea mult.
- Mulţumesc mult, doamnă.
- Mulţumesc şi eu.
Nu, chiar nimic
Nu, nu regret chiar nimic
Nici vremurile bune
Nici durerea
Nu înseamană nimic pentru mine
Nu, chiar nimic
Nu, nu regret chiar nimic
S-a făcut,
S-a şters totul
S-a şters, trecutul
Nu mă mai interesează deloc
Cu suvenirurile mele
Am aprins un foc
Tristeţea mea, plăcerea mea
Nu mai am nevoie de ea
Iubirile s-au dus
Durerile la fel
S-au şters pe veci
Trebuie s-o iau de la început
Nu, chiar nimic
cNu, nu regret chiar nimic
Nici vremurile bune
Nici durerea
Nu înseamnă nimic pentru mine
Nu, chiar nimic
Nu, nu regret chiar nimic
Pentru ca viaţa mea
Şi bucuria mea
Astăzi
Începe cu tine.
Edith Piaf a murit
pe 19 octombrie 1963.
Avea doar 47 de ani...
Traducerea şi adaptarea:
veveriţa_bc & Dan Bonta$ @ www.titrări.ro