Tip:
Highlight text to annotate it
X
Turnul Los Angeles,
aici Transworld 22 Heavy.
Ne prabusim!
Repet, motorul doi si...
Turnul L.A., suntem...
Ajutor! Ajutor!
22 Heavy, ridică-te! Ridică-te!
Andrew,
aici tatăl tău.
Alo?
Uite, tu nu mă suni înapoi,
aşa că nu ştiu *** să fac asta.
Dacă nu mă suni înapoi...
atunci nu avem *** să
comunicăm...
Uite, nu ştiu ***
să fac asta...
dar trebuie
să vii acasă acum.
Aseară...
mama ta a murit.
Azi noapte, Andrew.
S-a innecat.
Azi noapte,
s-a innecat în baie.
Zece vin chiar azi.
Sosesc în fiecare zi
din Idaho sau Milwaukee sau Florida.
Şi ştii ce-şi doresc chiar mai mult
decât o reclamă la Everybody Loves Raymond?
Vor slujba ta. Asta nu trebuie să se repete.
Asta nu se va mai repeta vreodată.
Ai două mese.
Ai întârziat 30 de minute.
Şi dacă mai spun asta încă o dată,
slujba ta se va duce la...
Todd Slauson
din Duluth, Minnesota.
Minerală sau plată?
Ospătar 10,
ai cercel?
Ai uitat comanda 41
de la Masa 101.
Ce dracu' omule?
Ce, eşti în pauză?
Nu, eu doar
făceam mişto de tine.
Uh, am dori patru
Ketel Red Bulls şi...
eu vreau un Ketel cosmo
cu un Red Bull şi ceva paine
cât de repede se poate.
Nu avem pâine.
Ce vrei să spui?
*** se poate să nu aveţi paine?
Uh, suntem un restaurant vietnamez.
Noi nu avem pâine.
Dar tu nu eşti vietnamez.
Nu, nu sunt.
Pot să-mi aduci ceva de ronţăit?
La dracu'. Bambus, orice.
O să văd ce pot găsi.
Ospătar numărul 12...
Zborul numărul 121
cu service nonstop...
către Newark International
va pleca de la Poarta 32.
La dracu!
La dracu!
Ce s-a întâmplat omule?
Largeman ce cauţi aici?
Uh, asta e mama mea.
- La dracu!
- Oh, la dracu!
Scuze.
Dă.
Aşa că, bine ai venit acasă.
Merci.
Deci, ce-ai mai făcut?
Tu încă, uh,
mai eşti actor şi d'astea, nu?
- Da.
- În L.A., nu?
- Da.
- Asta-i mişto!
Am auzit ca locul
e al dracului de nebunesc!
Vărul meu este scriitor acolo.
Spune că locul este super nebun.
El scrie un scenariu acolo
despre snowboarder-i sau un rahat
din asta.
Nu ştiu...
Nu ştiu.
Um, ar trebui să ţi-l prezint, Largeman.
Poate aţi putea face ceva împreună.
Dă, sigur.
Ce faci în seara asta omule?
Uh, nimic.
N-am nici un plan.
Sunt în oraş vreo două zile, aşa ca...
Ar trebui să vii cu noi.
Noi mergem la Casa Gleasons.
Au nişte...
petreceri uriaşe sau ceva
de genu' ăsta.
- Aşa se spune.
- Ei bine, da. Aşa se spune.
- Pe bune?
- Locuieşte sus pe deal.
Probabil că vom merge acolo
după ce o înmormântam pe mama ta.
- Ei bine, trebuie să fac un duş.
- Şi eu.
Ştiai că mama ta
a refăcut baia din hol?
Ce?
Scuze. Ce?
De când o ştiu eu,
pe ea nu a interesat-o nimic.
Dintr-odată,
acum o lună, se trezeşte...
şi vrea să redecoreze baia.
Am ajutat-o.
- Oh, trebuie să fi fost distractiv.
- Ei bine, eu am cusut.
Ţi-am făcut ceva.
Este un tricou.
Frumos... drăguţ.
Mulţumesc.
Îl probezi acum?
Acum?
În cazul în care vrei să-l mai retuşez
înainte de a plecă iar...
şi nu te vom mai vedea
încă nouă ani de acum încolo.
Vreau să fiu sigură că-ţi vine.
Oh. Bine.
O să-ţi placă materialul.
Am folosit ce a rămas
de la tapetul folosit de
mama ta. Superb.
Bună!
- Bună!
- Ce faci?
"Ei bine, în afară de asta,
doamna Lincoln, *** a fost spectacolul?"
Ştii, nu prea ştiu ce trebuie
să spun acum, tată, aşa că îmi pare rău.
Mm.
Ce mai faci?
Sunt bine.
Am tot avut nişte dureri mari
de cap.
Um, sunt foarte rapide.
09:12 2004-12-15129
Este ca şi ***... ar fi o mică
furtună în capul meu.
Doar o secundă
şi apoi dispare.
M-am gândit că poate m-ai putea ajuta
să verific asta cât sunt acasă.
Du-te la doctorul Cohen
mâine dimineaţă la prima oră.
Este un neurolog în clădirea mea.
Îl voi suna.
O să te programeze. Sunt sigur
că n-ai de ce să-ţi faci griji.
Locul arata bine.
Oh, e drăguţ. Da,
am muncit mult la el.
Serios?
De fapt, nu.
Nu ştiu de ce am spus asta.
Cineva a refăcut, uh,
baia din hol. Am văzut asta.
Dă. Asta e nou.
Mă bucur că eşti aici.
Este important
să spui la revedere.
Mă bucur că ai reuşit
să îl strecori.
- Puneţi mâinile pe cap, te rog.
- Ce?
Am zis puneţi mâinile pe cap! Te rog.
82 în 25.
Ce-o să-mi spui,
ca ai întârziat sau că eşti obosit?
- Am fost...
- Taci dracu'!
- Largeman.
- Kenny?
La naiba!
Oh, omule!
Ce faci?
Sunt... Sunt foarte bine.
- Mama ta tocmai a murit!
- Ştiu.
- Adică, de asta ai venit acasă.
- Da. Da.
Eşti poliţist, Kenny?
- Da, ştiu. Ştiu.
- De ce?
Nu ştiu. N-am găsit altceva
mai bun de făcut.
Nu, dar totuşi e mişto, omule.
Oamenii chiar te ascultă. Adică...
trebuie să o facă!
- Hei uită-te la rahatul ăsta! Asta e siguranţa.
- Oh, mişto.
Şi în plus, beneficiile, omule.
Dacă sunt împuşcat, sunt...
bogat!
Dar, Kenny, ultima oară când te-am văzut,
prizai cocaina de pe un pisoar.
Nu, a trebuit să mă maturizez, omule.
Este timpul să te maturizezi.
În plus nu câştigăm nimic
în magazinul ăla de peşte.
Nimeni nu ştia cine eram,
nu puteam să mi-o trag.
Este o situaţie mult
mai bună pentru mine, omule.
Apropos,
um, *** am fost?
Ce vrei să spui?
Nu ştiu.
Ştii, totul...
Adică, ***, ca şi poliţist?
Dă. Totul,
"Taci dracului!"
Ei bine, am crezut că eşti un puţoi,
aşa că asta înseamnă că este bine.
Mişto. Aşa că, ce dracu' omule?
Eşti o mare vedeta acum?
Am auzit că ai făcut...
ca ai jucat rolul unui
mare fotbalist sau ceva de genul ăsta.
- Nu l-am văzut.
- A fost aşa...
- cu De Niro şi d'astea.
- Ce?
- Este incredibil.
- Da.
- Vânătorul de căprioare?
- Da.
Omule, ar trebui să stăm de vorbă...
pentru că am nişte idei grozave
pentru filme.
Ai putea să mă joci
pe mine şi d'astea. Poof!
- Poveştile Forţei.
- Da.
Dă, sigur. Suna bine.
- La naiba!
- Ce s-a-ntâmplat?
- Ce mai faci omule?
- Ce mai faci omule?
- Ce s-a-ntâmplat?
- Hei, ce mai faci? Îmi pare bine să te văd.
Adu-i tipului ăsta o bere. Acest tip
nu aşteaptă pentru o bere. El este o vedetă de cinema.
Ca şi, uh, De Niro din Jersey şi rahat.
- Largeman, omule, ce faci acasă?
- Eu, uh...
Lapte bătut.
Este gras.
La dracu, da!
Serpico şi rahat.
"Attica!"
Taci dracului omule!
Îţi plac astea?
*** ar fi, uh,
"lapte bătut"?
Este improvizaţie, curvă.
O poţi folosi. Corect?
Bine. Hai să-ţi arăt ceva.
Largeman! Oh, whoa!
Ce se-ntâmplă omule?
Ce-ai mai făcut?
Hei!
- Jess. Ce faci frate?
- *** îţi merge omule?
Nu te-am văzut de atâta timp.
Am auzit că eşti tare!
Oh, um, de fapt omul
mi-a cumpărat patentul pentru
Velcro-ul meu silenţios.
- Ce?
- Am făcut acest mic obiect.
Este ca un Velcro,
dar nu face...
acel zgomot de Velcro.
- Şi cât ţi-au dat pe el?
- Mult omule.
Wow. Şi ce mai faci?
Um, nimic.
Nimic.
Niciodată nu am fost atât de plictisit
în toată viaţa mea.
Dă. În prima lună am ieşit.
Am cumpărat o grămadă de rahaturi.
Dar...
Nimic.
Are cineva
un joint pentru mine?
Ia.
Oh. Nu, merci omule.
Serios? Am crezut că eşti
o mare vedetă şi rahat.
- Nu.
- Ei bine, atunci ia asta.
Mănâncă asta.
Bine ai venit acasă.
Ne vedem mai încolo băieţi.
Facem un joc?
Hai să jucăm
"roteşte sticla."
Nu joc "roteşte sticla."
Câţi ani avem?
- Sau mai important, câţi ani au ei?
- Oh, sunt toţi majori.
Cred.
Ei bine, tocmai am mâncat
tot "X"-ul ăsta de rahat
Deci, ce-ar mai trebui să facem?
Faţa are dreptate.
- Foarte mare dreptate.
- Hop şi io!
- Hei!
- Large!
Large!
- Largeman, sunt Dana.
- Bună!
Bună!
Cine urmează?
Whoo!
O să fie o seară mişto!
E bun, nu-i aşa?
Întotdeauna încerc să păstrez
câteva "marshmallows" până la sfârşit...
dar niciodată nu reuşesc.
Întotdeauna rămân cu...
o grămadă de fulgi şi lapte roz.
Mintea mea a luat-o razna.
Deci Tim...
De cât timp lucrezi la Medieval Times?
Trei ani. Dar n-am fost
decât o seară sau două.
Trebuie să-ţi plăteşti datoriile.
Am lucrat la grajduri şi
am ajutat la bucătărie.
Când am început el făcea "the coleslaw".
N-a mai fost la fel
de când te-ai înnobilat.
Dar eu doar am agitat-o.
Nu fi modest.
Domnul Modestie a câştigat "the joust" aseară.
- Felicitări!
- Nu e mare lucru. E aranjat.
Ce ţi s-a întâmplat
în liceu?
Ai avut o chestie.
Am uitat despre ce era vorba.
- Şi-a luat o mare bătaie.
- Nu, nu şi-a luat.
De unde ştii?
L-a bătut măr Tyrell Freedmen.
- Şi eu i-am tras-o.
- Ţi-a scos dintii din gura.
Mi-a spart un singur dinte.
Deci, uh, ce mai faci acum, Mark?
Sapi morminte?
Mark se apuca de imobiliare.
- Tim poate vorbi Klingoniană.
- Ce?
- Nu, nu pot
- Ba da, poţi.
- Ce dracu' e aia Klingoniană?
- Ca în Star Trek băieţi?
- Da, poate vorbi limba lor.
- Nu, glumeşte.
Nu, nu glumesc.
De ce eşti aşa de timid?
- Da, nu fi timid Tim.
- Doar ca... Este făcută.
Tipul ăsta care joacă rolul de vrăjitor
la munca este un Trekkie. Eu nu...
- Nu fi timid. Spune-le ce mi-ai
zis mie aseară.
- Nu.
Spune ce i-ai zis ei aseară.
Faci mişto de mine!
Înseamnă "Îmi place să
mă împerechez după luptă."
- Nu asta am spus.
- Da.
Nu. Nu. Nu pe asta am spus-o.
Asta înseamnă,
"Omoară-l pe Kirk"...
şi de asemenea "Hallelujah,"
depinde de context.
Poate ai confundat cu, uh...
- Scumpule asta e bună!
- Ştii ce înseamnă asta Tim?
Ei bine, ştiu. Înseamnă
"Ieşi dracu' din casa mea...
înainte să-ţi tai capu'".
Mark, este un cavaler.
Este doar un cavaler de fast-food.
Ar trebui să plec.
Merci de, uh,
cereale.
A fost o seară minunată.
Apropos, scrie
"coaie" pe fata ta.
- Găozarule.
- Mama a făcut-o!
În primăvară...
crocodilul flamand trebuie să
găsească metode noi şi inteligente
pentru a-şi procura hrana.
I-ai spus lui Large
despre... casete?
Nu mamă! Nu fac casetele alea idioate!
- Despre ce casete e vorba?
- Casete cu imobiliare.
Poţi câştiga până la
$100,000 în primul an.
Ar fi trebuit să vezi barca
acelui tip oriental.
Avea propriul său spectacol-joc în China,
atâţia bani avea.
Cred ca Mark ar fi perfect la asta.
Mama termina cu casetele alea de rahat.
Bine? Sunt de rahat.
Ei bine, eu o fac.
Strâng bani pentru acele casete.
Pentru că ştiu ceea ce pot fi
dacă aş aplica.
Pentru că ştiu ceea ce pot fi
dacă aş aplica.
Ştii ce?
Eu aplic în fiecare zi, mama.
Muncesc ca un sclav
îngropând oameni. Bine?
Am numai 26 de ani. Nu mă grăbesc.
De ce m-aş grăbi?
Lăsa-n pace.
Eu nu te grăbesc.
Bine. Atunci le voi face eu!
Foarte bine. Fă-le!
Bine şi apoi nu te voi
lăsa pe yacht-ul meu!
Cu excepţia lui Large. Large, tu
poţi veni de câte ori vrei.
Adu-l pe prietenul tău aici.
La dracu! Trebuie să merg
la întâlnire.
Bine.
Te iubesc.
- Şi eu.
- Te iubesc.
- Large, mi-a părut bine să te văd.
- Şi mie.
Oh. Oh, băieţi,
nu staţi aici toată ziua...
pentru că am scos bateriile din
detectorul cu monoxid de carbon.
A făcut zgomot toată noaptea.
Mă scoate din sărite!
Se înfurie şi mă face
să mă simt ca şi *** ar trebui
să o impresionez.
Şi ştii ce?
Eu mă simt bine când sunt neimpresionant.
Dorm mai bine.
- Hei, cât este ceasul?
- Habar n-am.
Tre' să plec.
Salut, eu sunt Andrew Largeman.
Îmi pare rău.
- Am întârziat la întâlnire.
- Andrew. Andrew.
Bine, Andrew. Vreau să
completezi astea.
*** suntem gata,
te chemăm înăuntru.
- Bine. Mulţumesc. Îmi pare rău.
- Este în regulă. Ia un loc.
- Bună ziua domnişoară Lubin!
- Oh, bună ziua!
Ia un loc.
Venim imediat, bine?
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
*** merge?
Cară-te!
Cară-te!
Heel.
Heel!
Ai ceva sugestii?
Oh, ce?
- Ai vreo sugestie?
- Da, dă-i una în coaie!
Dă-i la coaie!
Dă, dar n-aş vrea să distrug
generaţii viitoare de câini
de caritate.
Nu-ţi face griji.
Am trei Dobermani.
Dacă nu ia-şi lovi la coaie în mod regulat,
n-aş face niciodată nimic.
Dar ar trebui să se apropie
de sfârşit până acum.
Nu încă.
Acum urmează rujul.
Domnişoara Lubin?
Suntem gata pentru tine acum.
Bine. Hai Arthur!
Mă simt atât de folosit.
Merci de ajutor.
Cel puţin pentru intenţiile tale bune.
- Te recunosc.
- Oh, ai fost la liceul Columbia?
Nu, nu de la liceu.
De la TV.
- Nu l-ai jucat pe fundaşul ăla retardat?
- Ba da.
Chiar eşti retardat?
Nu, nu sunt.
Mişto.
Ai făcut o treabă grozavă omule! Adică,
am crezut că eşti chiar retardat.
Eşti aproape la fel de bun ca şi puştiul ăla Corky,
iar el este chiar retardat.
Dacă ar fi existat vreun Oscar pentru retardaţi...
l-ai fi câştigat fără nici o problemă.
Ei bine, mulţumesc.
Merci, apreciez asta.
Trebuie să completez asta
totuşi, aşa ca...
- Te rog.
- Merci.
Vărul meu este actor.
Jake Ryan Winters.
Mă-ndoiesc că ai auzit de el.
A fost în Xena o dată în rol de gnom
sau ceva. Este destul de mişto totuşi.
Merci.
Oh, Doamne!
Scena aceea.
Acea ultimă scenă...
în care ai un speech
în faţa întregului stadion...
şi tatăl tău... oh, tatăl tău
îţi dă aprobarea.
Aw. A fost, aşa...
A fost emoţionant.
Şi mai apari în ceva?
Nu. Ştii, dau probe...
Nu pot crede că totuşi nu eşti retardat.
Adică, Jake nu este
un actor foarte bun.
Nu-ţi poţi da seama din Xena
pentru ca poartă costumul acela de gnom...
dar când eram mici, făcea acele mici
interpretări muzicale ale lui...
Andrew Lloyd Webber
în podul nostru.
Şi erau groaznice!
Adică, atât de rele...
E nasol totuşi, ca nu este atât de mult
de lucru pentru oamenii săraci, ştii?
Oricum, vorbesc cam mult.
Eu o să...
Trebuie să-ţi completezi formularele.
Ce asculţi?
Shins.
- Îi ştii?
- Nu.
Trebuie să asculţi acest cântec.
Îţi va schimba viaţa. Jur.
Oh, îmi pare rău. Tu trebuie să...
Tu trebuie să-ţi completezi formularele.
Conundrum.
Crezi că ai putea să, uh...
- să asculţi poate în timp ce
îţi completezi formularele?
- Cred că pot face asta.
Dă? Bine.
E frumoasă.
Îmi place.
- De ce eşti aici?
- De ce eşti aici?
Aştept un prieten. Tu?
Eu, uh...
Oh, la dracu', asta a fost tare.
Îmi pare rău.
Sunt atât de gălăgios. N-am vrut...
N-am vrut să fiu. Îmi pare rău.
Nu, eu doar... Am aceste dureri de cap.
Vreau să văd ce e cu ele.
Mişto.
- Andrew Largeman?
- Da.
- Suntem gata pentru tine acum.
- Oh, bine.
- Mulţumesc. Mi-a părut bine.
- Nu-i adevărat. Eu sunt Sam.
Andrew.
Îmi pare bine.
Succes cu problema ta de la cap.
Merci.
Nu-ţi face griji, Sam.
Tu urmezi.
- Domnul Andrew Largeman?
- Da, bună ziua!
- Nu este nimic în neregulă cu tine.
- ***?
Glumeam.
*** aş putea să ştiu asta? Uh...
Eu sunt doctorul Cohen.
Ce putem face pentru tine Andrew?
Um, am tot avut nişte
dureri intense de cap.
Um, care durează
cam cât o secundă.
Este ca un fulger, ca o descărcare
electrică şi apoi dispare.
Litiu?
De cât timp iei litiu?
Um, mi-a fost prescrisă o formă
de-a lui de pe la 10 ani sau
cam aşa ceva.
Şi Paxil,
Zoloft, Celexa...
Depakote...
te-au ajutat într-un fel?
Nu.
Adică,
nu ştiu. Uh...
De curând m-am gândit că poate
nu am nici o problemă.
Numai că n-aş putea să ştiu
pentru că de când îmi aduc
aminte am tot luat medicamente.
Le-am lăsat
în L.A. totuşi.
Asta este prima oară de când nu am mai luat
medicamente de... foarte mult timp.
Ştii ca toate medicamentele acelea
vor părăsi corpul tău foarte repede.
- Îţi pot scrie o reţetă.
- De fapt, mă gândeam să-mi iau
o mică vacanţă.
Ai discutat despre asta cu
doctorul tău psihiatru?
Uh, ei bine,
psihiatrul meu este tata.
Dă. Şi el prefera să
rămân la el.
Îi... place să creadă
că mă face fericit.
Ştii, corpurile noastre sunt capabile
să facă nişte lucruri foarte foarte ciudate...
atunci când sunt consumate
de stres şi nervozitate.
Uh...
Am găsit cătuşele fostlui meu
cel mai bun prieten în geanta
soţiei mele.
Nu am avut erecţie un an
şi jumătate...
de exemplu.
Wow. Um...
Dar nu cred că asta
se întâmplă pentru ca...
nu mă simt deloc stresat
sau nervos.
E din cauza litiului din tine.
Este uimitor că mă poţi auzi acum.
Uite, Andrew, uh,
mai întâi de toate...
Cred că trebuie să-ţi găseşti
un psihiatru altul decât tatăl tău.
Acesta este un lucru care
trebuia remediat acum mulţi ani.
Ştie mai bine.
În al doilea rând, uh, eu
nu sunt în postura de a comenta...
dacă ar trebui să rămâi pe medicaţia ta sau nu
pentru că eu nu-ţi ştiu povestea.
Dar părerea mea,
dacă tot plăteşti pentru ea...
este ca, da, acele medicamente te pot ajuta
în cele din urmă...
dar mai devreme sau mai târziu, dacă
nu faci nici un tratament terapeutic...
orice se întâmpla în mintea ta va găsi
o cale de a-şi scoate capul din apă.
- Eşti bine?
- Da.
Dă, eşti bine.
Trăieşti.
Hai.
Am să mă uit la tine. Vino!
Vreau să-ţi scoţi pantofii.
Trebuie să-ţi scarpin picioarele.
De ce erai de fapt acolo?
Mă-ncărcam.
Sunt un robot.
- Minţi mult?
- Ce înseamnă mult?
Destul astfel încât
oamenii să te facă o mincinoasă.
- Oamenii mă fac în toate felurile.
- Printre care şi "mincinoasa"?
Aş putea spune nu, dar
de unde ai ştii că nu te mint?
Cred că aş putea alege să te cred.
- Poţi face asta?
- Pot încerca.
A cui e motocicleta asta?
A fost a bunicului meu.
A fost singurul lucru pe care l-a lăsat
cuiva din familia mea şi mi-a lăsat-o mie.
Şi îmi place.
Cred că acum este momentul din conversaţie
în care mă întrebi dacă îmi doresc o plimbare
până acasă.
- Este?
- Da.
Vrei să te duc acasă?
Bine. Dar eu nu mă urc
în ataş.
- De ce nu?
- Astea sunt pentru curve.
Cine stă acolo, automat este curva ta.
Astfel, voi merge în spatele tău.
- Whoa.
- Ţine-te bine!
Bine. Mă ţin.
Părul meu flutura în vânt.
***, eşti ca un planor?
Prietenul meu urma să mă ia
aşa că am adus-o.
- Dar apoi nu a mai putut.
- Ce are? Una din chestiile alea cu dublura?
Nu. Are o Ninja.
Merge mult mai repede decât tipul ăsta.
- Dar ce fel de cască este aia?
- O poţi purta pe motocicletă.
- În fine, ce mai face tatăl tău?
- Ar trebui să supravieţuiesc azi.
Mişto.
Fă la dreaptă aici.
Ai vreun program acum?
- Poţi să îmi explici ce înseamnă "program"?
- Îl ştiu pe tipul ăsta, Jesse.
A cumpărat vila asta de aici...
şi m-a invitat să-l vizitez.
Dar nu vreau să stau foarte mult.
Mă gândeam, că dacă ai veni şi tu...
aş putea spune că trebuie
să te duc acasă când voi dori să plec.
Wow. E al naibii de
util pentru tine, Andrew.
- Ştiu.
- "Îmi pare bine de cunoştinţă!
Pot să te folosesc?"
- Nu.
- Este Hollywood-ul din tine bănuiesc.
Nu. Hai!
Nu este aşa. O să fie distractiv.
Uite *** facem, am putea să avem...
un fel de semnal.
Să zicem, când te tragi de ureche,
ăsta să fie codul.
Şi atunci eu voi spune,
"Oh, trebuie să o duc acasă."
Şi apoi plecăm.
Putem avea şi nume de cod?
Dacă vrei.
Bine. Dar să nu încerci
să mă răpeşti sau ceva de genul ăsta...
pentru ca unchiul meu vitreg este recuperator
şi ar putea să te urmărească şi să te omoare.
Eşti atât de mincinoasă!
Whoo!
Bine. Eşti gata?
O să fiu bine. Eu sunt
primul băiat pe care-l aduci acasă?
Nu. Dar, um...
te-am minţit mai devreme când
ţi-am zis ca pritenul meu
conduce o Ninja.
- Nu are motocicleta?
- Nu, nu am prieten.
Dar ştii, s-ar putea să conducă o Ninja.
- Oriunde ar fi el.
- Wow. Am început-o bine.
Bine. Deci...
câteodată mint.
Adică, sunt ciudată omule.
Şi aşa la întâmplare.
Nici măcar nu ştiu de ce o fac.
Este ca...
Este ca un tic.
Adică, câteodată mă aud spunând ceva
şi apoi mă gândesc...
"Wow nu a fost nici pe departe adevărat."
Şi *** îşi dau oamenii seama ce este adevărat?
Ei bine, întotdeauna mă simt rău
după aceea şi recunosc când sunt
minciuni.
Poţi să crezi asta?
Deschide uşa!
Bine.
Bine.
Kevin, jos!
Mama!
Hai. Loveşte-l la coaie!
Dă-i la coaie!
Mama!
În regulă! Toată lumea jos!
Cine vrea să mănânce?
Vrei să mănânci?
Atunci dă-te dracu' jos de pe el!
Kevin!
Dă-te jos!
Îmi pare rău. Nu avem
timp să-i dresăm.
Cine are timp să-i dreseze?
- Mama, el este Andrew.
- Bine ai venit!
Bine ai venit!
Îmi pare rău că nu este curat.
Dragă mea, te-am rugat să scoţi
rotita de metal din cuşca hamsterului.
- Am uitat.
- Ei bine, tu ai uitat
iar acum Jelly este mort.
Din fericire, l-am scos pe
Peanut Butter la timp.
A trebuit să-i luăm pe
acei singuri hamsteri din lume...
care nu se descurca
cu o idioţenie de roată.
Este o cutiuţă
pe masa din bucătărie.
Te poţi ocupa tu.
Trebuie să merg la muncă.
- Îmi pare bine să te cunosc.
Andrew, nu?
- Da.
Andrew.
Îmi pare foarte bine.
Samatha, pune hainele în uscător
şi îngroapă-l pe Jelly.
Ăsta e.
- Este frumos.
- Nu, nu este.
Nu spune asta doar pentru ca
nu te poţi gândi la altceva.
Nu. Nu.
Este... Este foarte primitoare.
Aţi ajuns mai devreme
la treaba cu pomul totuşi.
Dă, n-am apucat să-l desfacem încă.
Când era cât p'aci să cadă...
ne-am gândit,
"Lasă-l aşa."
Oh, Doamne. Te-ai speriat cumplit.
Eşti foarte speriat acum.
- Tu, de'abia aştepţi să pleci.
- Nu. Nu. Îmi place.
- Este foarte drăguţ.
- Ei bine, vrei să-mi vezi camera?
Sigur.
- Hei!
- Hei!
Titembay, el este prietenul meu Andrew.
Andrew, el este fratele meu, Titembay.
- Salut! Îmi pare bine!
- Oh şi mie îmi pare bine!
- Îmi pare rău pentru Jelly.
- Oh, este în regulă.
Ţi-am păstrat nişte macaroane cu brânză.
Sunt în frigider..
Mulţumesc.
Oricum, am întârziat la cursuri.
Mi-a părut bine!
- Şi mie!
- Pe curând!.
Iată-ne!
Nu este nimic grozav,
dar ştii... Ce?
Uh, este... Titembay, nu?
Dă, este ciudat, huh?
Eşti foarte speriat acum.
Alergi spre uşă. Este în regulă.
Poţi pleca. Nu te simţi prost. Este chiar...
- Încetează cu asta!
- Cu ce?
Tot ceea ce ai făcut. Vreau să fiu aici.
Dacă nu vroiam, nu aş fi fost.
Crede-mă că familia mea
este mult mai dusă cu capu'
decât a ta. Bine?
Bine.
Deci, Titembay.
- Da, este fratele meu.
- Este adoptat sau...
Cam aşa ceva. Mama l-a adoptat
de la Sally Struthers acum mulţi ani.
Un fel de "Costul unei cafele pe zi".
Unde ea zice:
"*** poţi sta aşa fără să ajuţi copiii?"
Şi n-am putut. Nu am putut sta acolo
fără să ajutăm copiii.
Aşa că am început să-i trimitem
poze şi scrisori şi diverse lucruri
ani de-a rândul...
dar apoi m-am apucat de patinaj
şi am cam uitat de el.
Apoi într-o zi primim un telefon
şi era Titembay.
Şi era la curăţătoria de la colţ.
Şi zice, "Sunt la Rutgers.
Stau la internat...
dar eu sunt obişnuit să stau cu lume
aşa că aş prefera să stau cu o familie."
Şi de atunci sta cu noi.
Wow.
Dă. Ştiu.
Este un tip minunat.
Ar trebui să-i asculţi poveştile.
A trecut printr-o mulţime de lucruri
pentru că şi-a dorit să înveţe.
Când mă gândesc la ce a realizat eu...
Eu mă simt leneşă. Ştii?
Studiază drept criminalistic la Rutgers
şi când era un copil...
era unul dintre acei copii,
care avea faţa plină de muşte.
Wow.
Adică,
este o poveste nebuna.
Dă, ştiu. Adică, este o poveste adevărată.
Eu nu sunt atât de bună.
El este Tickle.
- Ce este Tickle?
- Tickle este cel mai de preţ lucru
al meu de pe lumea asta.
Este tot ce mi-a rămas de la bunica mea.
- Tickle este tot ce a rămas.
- Mm-hmm.
- A fost vreun uragan sau ceva?
- Taci din gura!
Nu, adică, am avut asta
de când eram copil.
În asta m-au adus de la spital.
- Este ca şi Zidul Plângerii.
- Ce?
Uh, Zidul Plângerii
este, uh...
Este cel mai sacru loc pentru evrei
unde merg şi se roagă în Israel.
Este tot ce a rămas dintr-un templu uriaş
care a fost distrus de romani.
Deci eşti ca o evreică adevărata.
- Ce?
- Eşti, nu?
- Tu eşti!
- Nu, nu sunt.
Sunt evreu,
dar nu sunt evreu adevărat.
Nu fac nimic din ceea ce fac evreii.
Nu merg la templu sau ceva de genul ăsta.
Dar nu ştiu nici un evreu
care merge la templu.
Evreii pe care îi ştiu,
merg într-o singură zi.
- De Yom Kippur.
- Bine.
Ştii ca majoritatea templelor
sunt construite cu ziduri mobile...
astfel încât în acea zi a anului
când vin cu toţii...
pot face camera destul de mare
ca să încapă toţi?
Eu nu prea cred
în Dumnezeu.
- Doar în Tickle.
- Oh şi eu cred în Tickle.
- Nu o să facem prostii sau ceva.
- Ce?
Îmi pare rău.
Am distrus complet momentul, nu-i aşa?
- Nu, nu.
- Doar că nu vom face prostii, bine?
- Oh, nu, nici nu mi-am propus să încerc...
- Oh...
Sunt aşa de josnic.
A fost... Eu...
Îmi pare rău.
Uită ce am spus. Eu...
A fost o tâmpenie. Şi...
- Şi ştii ce fac când
mă simt complet neoriginala?
- Ce?
Fac un zgomot sau fac ceva
pe care nu l-a făcut nimeni vreodată.
Şi apoi mă simt unică din nou
chiar dacă este numai pentru o secundă.
Deci nimeni nu a mai făcut asta?
Nu, nu în acest loc. Nu. Ai
fost martorul unui moment
original din istorie.
- Este revigorant. Ar trebui să încerci şi tu.
- Oh, nu. Merci.
- Hai!.
- Cred că a fost destul de bun pentru amândoi.
Hai!
Eşti timid?
Asta este singura ta şansă
de a face ceva...
pe care nu l-a făcut nimeni niciodată
şi pe care nimeni nu-l va copia
de-a lungul existenţei omenirii.
Şi astfel, vei fi amintit ca
singurul băiat care a făcut asta.
Exact asta.
Uh...
*** a fost?
Oh, am mai făcut asta.
Deci, uh...
Deci, uh...
Trebuie să merg să îngrop
acest hamster înainte să-l
mănânce câinele.
M-ajuţi? Hmm?
- Wow.
- Da.
- Adică, asta este, uh...
- Ştiu.
Să nu crezi că nu iubim
animelele sau ceva de genul ăsta.
Doar că, ştii, am avut foarte
multe de-a lungul anilor.
În plus,
am mulţi peşti.
După tine.
În regulă.
Aşează-te!
La ce te gândeşti?
- Acum?
- Da.
- Chiar acum?
- Da.
Chiar acum, mă gândeam că am fost
la multe din astea în ultima vreme.
- Ce, întâlniri?
- Nu întâlniri.
Asta este o întâlnire?
Nu este o întâlnire.
Înmormântări.
De ce? Cine a mai murit?
Oh, uh...
De asta sunt acasă de fapt. Cred
că nu ţi-am spus încă asta. Um...
Mama mea tocmai a murit.
Doamne, e ciudat ca o spui
aşa tare, dar, uh...
Mamă tocmai a murit.
Şi, uh...
Dă, de asta sunt acasă.
Îmi pare sincer rău!
Doamne, îmi pare tare rău!
Şi iată-mă pe mine punându-te
să asişti la încă o înmormântare.
Nu ca a lui Jelly s-ar compara
cu a mamei tale.
Adică, l-am iubit pe Jelly...
Îmi pare atât de rau!
Nu, este în regulă.
Este în regulă.
Sunt în regulă cu asta.
Oricum, cred că este ce
şi-a dorit, aşa ca...
*** a murit?
S-a innecat de fapt.
Dă, uh...
Mama era paralizată.
Era într-un scaun cu rotile
aşa că, uh...
Ştii şi, uh...
Cred că făcea baie...
şi cred că a alunecat sau
ceva de genul ăsta.
Asta spun ei.
Eu nu... Eu nu ştiu. Dar...
s-a innecat şi...
aşa ea a... a murit.
Când?
Asta a fost, uh...
Duminica.
Oh, Doamne!
De ce plângi?
Nu ştiu. Îmi pare rău.
Pentru ca... eu nu sunt aşa de obicei.
Este atât de... Este atât de trist.
Ştii, este ca şi ***...
Este foarte tragic, nu?
Este. Este...
Este ca o tragedie
de viata sau aşa ceva.
În fine, hai să schimbăm
subiectul, bine?
Hai să ne concentrăm asupra lui Jelly...
pentru că ce poate fi mai nepotrivit
decât să vorbim despre moartea altcuiva...
atunci când îţi îngropi un prieten?
- Ei bine, ce ar trebui să facem?
- Nu ştiu. Eu am fost numai
la un singur eveniment din asta.
Tu pari a fi expertul.
Ei bine, de obicei spunem ceva.
Bine, uh, încep eu. Um...
Nu prea te-am cunoscut, Jelly.
Din câte am auzit, ai fost un animăluţ bun.
- Ceva probleme cu rotită...
- Asta nu e simpatic.
Jelly, eşti un animăluţ mare.
Îmi pare rău că am uitat
să scot rotita din cuşca.
Îmi pare foarte, foarte rău.
Adio!
Sper că ţi-a plăcut de mine!La naiba! M-ai speriat cumplit!
- De ce faci asta mereu?
- Nu te-am văzut de o vreme.
Ştiu. M-am întâlnit cu
lumea de pe aici.
A sunat doctorul Cohen.
Nu ai nimic.
Dă, cred că am început
să realizez şi eu asta.
- Când te gândeşti să pleci?
- Uh, probabil mâine.
Um, ştii, am o grămadă de
treabă în L.A.
- Va trebui probabil să-mi găsesc
o slujbă nouă, aşa că...
- Trebuie să vorbim!
Dă, uh, ***? Adică, când?
Ce faci... acum?
Uh, acum nu e bine. Mă întâlnesc
cu prietenul meu Mark.
Dar ce zici, uh, mai pe seara?
- Bine. Atunci ne auzim!
- Da.
Ne datoram asta.
Dă.
I-o datoram ei.
Dă.
Bine.
Îmi pare rău că te-am speriat.
*** ai putut să laşi atâta litiu?
Aproape că era să te
lovesc pentru el, omule.
Tâmpitul ăsta!
Mă bucur că te-ai întors omule!
Oraşul ăsta este întors cu fundul în sus.
Fiecare are medicamentul sau la alegere.
Este ca în Brave New World.
Ai citit cartea asta?
Cine a scris-o?
Um, Aldous... Aldous cumva.
Aldous, uh...
În fine...
este despre Alpha şi Beta
şi Epsiloni şi tot felul de oameni.
Huxtable.
Aldous Huxtable.
Asta e frate!
Andrew, ţi-ar place
să vezi caseta cu Sam patinând?
- Mama, nu!
- Absolut!
Era atât de talentată.
Ar fi putut să meargă la Olimpiadă!
Nu, nu, nu, nu.
N-aş fi putut!
Ba da, ai fi putut!
Nu da vina pe epilepsie.
- Ai avut un dar.
- Hai! Lasă-mă să văd!
Hai să-i arătăm deschiderea
de la "Florida Stars of the Ice".
Costumul de crocodil.
- Mama, te rog! Serios acum!
- Hai! Nu fi timidă! Arată-mi!
Oh, vrea să o vezi. *** să nu vrei
să-i arăţi cât de talentată eşti?
- Am fost.
- Hai!
- Hai!
- Ohh!
- Scumpul meu, ce faci?
- Caut amprente.
Ei bine, am putea muta
locul crimei în bucătărie?
Aş vrea să i-o arăt lui Andrew
pe Sam patinând.
Dar cineva a făcut pipi pe GameCube-ul meu
şi sunt pe cale să închid cazul.
Nu am fost eu, domnule Judecător.
Amprentele de lăbuţe
indica un canin. Hmm.
Andrew, hai!
Aşează-te aici pe canapea.
Nu pot să cred că îi arăţi asta.
Uite, iat-o!
- Tu eşti crocodilul?
- Îţi dai seama după mâini.
- Iată şi un dublu axel.
- Şi...
- Aterizarea! Oh, adică ce! Nu e bună?
- Wow, este formidabilă!
- În regulă!
- Wow!
- Taci!
- Nu, adică, mama ta avea dreptate.
Eşti foarte bună.
- Aste este minunat, dar trebuie să plecăm.
- În regulă.
- Am vrut să-i arăt cât eşti de talentată.
- Mama, te rog!
Copila mea!
În regulă, du-te!
Du-te! Pleacă!
Stai un pic!
Ia-mă-n braţe!
Te iubesc atât de mult!
Sunt aşa de mândră de tine!
- Şi eu te iubesc!
- Noapte bună!
- Mulţumesc pentru cină!
- Hai! Ia-l şi pe el în braţe!
- Mama! Te rog.
- Suport o îmbrăţişare.
- Noapte bună! Pe curând, Tim!
- Pa, Tim!
Pace jucătorule!
Nu ştiu. A fost singurul lucru
pe care mi-a plăcut să-l fac.
Să pretind că sunt altcineva.
Am fost atât de distant în ultimul timp,
încât singurul rol care mi-a fost oferit
a fost să am fiu un handicapat.
Nu este de ras!
Oh, hai!
Este o glumă!
Dacă nu poţi să râzi de tine, viaţa
o să ţi se pară mult mai lungă decât
ţi-ai dori-o tu.
În regulă, deci despre ce radem?
Mm. Am minţit iar!
- Am epilepsie.
- Despre care parte radem acum?
Eu, um...
Am avut un caz la biroul
de avocatură unde lucrez.
Şi mi-au spus că asigurarea lor nu mă
acoperă decât dacă am acoperire preventivă.
- Ce este aia acoperire preventivă?
- Casca pe care o purtăm.
Oh, nu se poate!
Asta e distractiv!
Asta e foarte distractiv!
Adică, eu sunt singura persoană
care poarta casca la birou...
şi nu sunt pompier,
său şofer în NASCAR.
Ei bine şi ce faci?
Adică, nu pot să-mi dau demisia.
Asigurarea lor este incredibilă.
Şi ce faci?
Râzi, ştii?
Nu spun că nu plâng.
Dar printre... aşa, rad.
Şi îmi dau seama cât de prostesc este
să iei totul aşa în serios.
În plus, abia aştept un plânset bun.
Mă face să mă simt bine.
N-am mai plâns de când eram copil.
N-am plâns la înmormântarea mamei mele.
Am încercat, ştii?
M-am gândit numai la lucruri triste.
*** ar fi, imagini din filme, asta...
Este o scenă în revista Life
care m-a urmărit tot timpul.
M-am concentrat la ea, ştii?
Dar nimic.
Asta m-a întristat mai
mult decât orice...
faptul că m-am simţit
atât de amorţit.
- Ce vrei să spui?
- Doar ca...
Hei, Vagin!
Hei, ce faceţi băieţi? Uh, Sam,
el este Mark, Dave şi ţi-l aminteşti pe Jesse.
- Hei!
- Ce faci?
Hei, îmi pare bine!
Scuze că am spus "vagin" tocmai acum.
- Nu ştiam că eşti aici.
- Oh, este în regulă.
Drăguţ. Hai să ne facem vraişte!
Unu, doi, trei! Whoo!
- Ce faci?
- Largeman, treci dracu' în piscină!
E atât de cald!
Nu ştii să innoti?
Bine-nţeles că ştiu!
Omule, poate ar trebui să rămâi pe trepte.
Nu ştiu să fac resuscitare.
Arăţi ca un castor ud.
Sunt o grămadă de lucruri normale
ale copilăriei pe care le-am ratat.
Sunt o grămadă de lucruri normale
ale copilăriei pe care mi-aş fi dorit
să le ratez.
Ştii momentul acela din viaţa ta când
realizezi că, casa în care ai crescut...
nu mai este casa ta.
Brusc, chiar dacă ai un loc
unde să-ţi pui lucrurile...
ideea aceea de casa dispare.
Eu încă mă simt acasă la mine acasă.
O să vezi într-o zi când o să te muţi.
Se întâmplă într-o zi şi apoi gata.
Ai senzaţia că nu mai
poţi să aduci acel sentiment înapoi.
Este ca şi *** ţi-ar fi dor de casa
fata de un loc care nici măcar nu exista.
Ştii, este ca şi *** ar fi
un ritual de trecere?
Nu vei mai avea acel sentiment din nou
până când nu-ţi vei crea ideea unei case a ta.
Ştii, pentru... pentru copiii tăi.
Pentru familia pe care o întemeiezi.
Este ca un fel de ciclu.
Nu ştiu. Dar mi-e dor
de ideea asta, ştii?
Poate ca familia este tocmai acest lucru.
Un grup de oameni cărora le
este dor de acelaşi loc imaginar.
Se poate.
Ce zici de nişte mobilă omule?
Am cumpărat un scaun,
dar nu mi-a plăcut.
- Unde este?
- Ne ţine de cald.
Velcro silenţios.
Norocosul dracului!
Mă gândesc că dacă aş fi venit la şcoală
şi aş fi prezentat ideea de Velcro silenţios...
m-ar fi trimis departe mult mai devreme.
- De ce te-au trimis departe?
- Oh. Ascult-o pe fata asta!
- Ei nu m-au "trimis departe".
- Tocmai ai zis că te-au trimis departe.
Adică, m-au trimis de acolo.
M-au trimis la un internat.
"M-au trimis departe" sună ca şi
*** aş fi fost la un azil sau ceva
de genul ăsta.
- Nu a fost vorba de curele.
- De ce te-au trimis la un internat?
M-au trimis la internat pentru ca...
ei au crezut că pot fi periculos.
"Oh, te-ai îngrozit?
Se pare că alergi spre uşă.
- Poţi să pleci. Este în regulă.
Să nu te simţi prost."
- Asta e foarte haios!
Este foarte distractiv!
De ce ar crede că eşti periculos?
Eşti ca un mic detectiv.
- Vrei să ştii?
- Da.
Eşti poponar!
Nu, idiotule!
Eu am fost motivul
pentru care ea era în cărucior.
Am împins-o!
Şi ăsta a fost!
- Taci din gura!
- Dă-te-n mata!
- Nu. Ăsta este adevărul!
- De ce?
A fost un accident ciudat, ştii?
Este ca unul din acele lucruri
pe care le revezi de un milion
de ori în capul tău...
şi îţi dai seama foarte clar
că a fost un accident stupid.
Toată viaţa mea, ea fost
deprimată fără nici un motiv.
Şi... într-o zi,
ştii...
Eram un copilaş.
Aveam nouă ani...
şi o uram pentru asta.
Şi... am împins-o.
A fost un gest nevinovat.
Eram complet frustrat.
- Pentru ca...
- Pentru că nu puteai să o faci fericită?
Dă! La dracu', da!
Şi oricând altcândva şi...
în orice altă zi, ea doar ar fi
ţipat la mine şi m-ar fi trimis
în camera mea.
Dar în acea zi...
în acea zi...
usa de la maşina de spălat vase...
s-a deschis...
se stricase încuietoarea.
Şi pur şi simplu s-a deschis.
Rahatul ăla de încuietoare,
ştii!
Este uimmitor cât din viaţa mea a fost
decis de o bucată de plastic.
Dar...
În fine, ea, uh...
a căzut pe spate peste uşă...
şi, uh, s-a lovit cu gâtul de masă din bucătărie
şi a rămas paralizată de la brâu în jos.
- Wow.
- Mai vrei să compari familii nesănătoase?
Dar mama ta era în cărucior
cu mult înainte de a pleca tu.
Dă. Ei bine, aveam 9 ani.
Aşa că m-au trimis la tratament
şi mi-au dat aceste medicamente...
care trebuiau să-mi
"domolească mânia,"
şi de atunci am rămas cu ele.
Şi când aveam 16 ani, tatăl meu,
psihiatrul, a ajuns la concluzia că...
probabil nu a fost cel mai bun mediu
în care să cresc, aşa că...
m-a trimis la internat.
- Şi de atunci nu am mai venit acasă.
- Până acum.
- Pentru înmormântare.
- Până acum pentru înmormântarea ei.
Nu pot să cred că fundaşul retardat
este un spărgător de pilule.
- Jesse?
Unde este sauna?
- Îi arăt eu.
- Nu, îi arăt eu.
- Nu, tu îi aduci un prosop.
- Stai! Stai!
Facem o tură iubito?
Eşti în ea chiar acum, nu-i aşa?
- Ce vrei să spui?
- Mama întotdeauna spunea că
atunci când vedea ca...
eu muncesc ceva acolo în capul meu,
spunea, "Eşti în ea chiar acum."
Şi eu mă uit la tine
şi tu...
îmi spui acea poveste şi...
chiar eşti în ea acum.
Cred că ai dreptate.
Sunt în ea.
Bine. Adică, nu contează. În regulă.
Putem schimba subiectul, bine?
Hai să... Hai să
vorbim despre lucruri bune.
- Lucruri bune?
- Da, adică ca un pahar
umplut pe jumate cu rahat.
- Ce ai?
- Am un bâzâit. Am înţeles asta.
- Tu ce ai?
- Tot un bâzâit.
Şi-mi place de tine.
Aşa că asta e!
Cred că am asta!
Pot să dansez step.
Vrei să mă vezi dansând?
Mi-ar place la nebunie
să te văd dansând.
- Ce faci?
- Colecţionezi cartonaşe cu Desert Storm?
Dă! Astea sunt de colecţie, omule!
Ai idee cât o să valoreze
astea într-o bună zi?
- Serios?
- Sigur că da! Este ca o investiţie.
Am o grămadă de investiţii
mici peste tot.
Într-o zi am să le văd pe toate
şi o să trăiesc de pe urma lor.
Şi cam cât valorează asta?
- Care?
- "Binoclu cu infraroşu."
Habar n-am Mentă!
Uh, doi, poate trei.
- Dolari?
- Da.
Este prea deverme. Nu le vinde încă.
Nu ştii nimic despre investiţii?
Voi trăi de pe urma lor.
Dacă ai un set complet,
valorează câteva mii.
- Şi tu ai setul complet?
- Aproape.
La "Friendly Fire" colturile sunt îndoite,
iar cineva mi-a furat "Wolf Blitzer."
Fii atent!
Ce ai de făcut azi? Pentru ca, uh...
Ţi-am luat un cadou de rămas bun...
dar, uh, trebuie să-l găsesc întâi.
- Poţi să mă iei şi pe mine?
- Uh, da. Eu tocmai, uh...
- Ce?
- Nu, nimic. Eu tocmai, uh...
Spune. Vorbeşte.
I-am spus lui Sam ca o să
stau cu ea azi.
- Aşa că, uh...
- Poate să vină şi ea. Nu-mi pasă.
Nu pot să cred că suntem în Handi-World.
Chiar nu vreau să fiu un Handi-World.
Strângem bani pentru cadoul tău.
Nu fi aşa de vinovat.
- *** sunt eu vinovat?
- Andrew Largeman?
- Oh, nu. Benson.
- Oh, nu.
- Cine e asta?
- Să nu-i dai numărul de telefon.
Hei omule! Ce mai faci?
- La naiba!
- *** mai merge?
- Nu te-am mai văzut din primul an!
- Da!
- Am crezut că te-ai sinucis.
- ***?
Am crezut că te-ai sinucis.
- Nu erai tu?
- Nu, nu. Nu eram eu.
- Cine s-a sinucis?
- Gleason.
- Oh.
- Oh şi Tina.
- Tina care?
- Nu o ştii pe Tina?
- Era anorexică, făcea gimnastică...
- Oh, Tina care făcea gimnastică?
- *** a făcut?
- Nu ştiu. Nu era evreică. Nu am înmormântat-o eu.
Cred că a folosit pastile pentru somn.
Sau maşină aia din garaj. Am uitat.
- Uh, scuze, ea este Sam, Karl. Karl, Sam?
- Hei!
- Hei!
- Trebuie să plec să găsesc chestia aia!
- Uh, voi doi staţi aici. Mă întorc imediat.
- Este grea, sau... Bine.
- Hei nu ai apărut la TV sau ceva de genul ăsta?
- Ba da, era doar un spectacol.
Deci, munceşti aici. Asta e mişto!
Doar pentru puţin timp.
Îmi deschid propria mea afacere.
De fapt, ar trebui să vorbesc
cu tine despre asta.
Caut oameni inteligenţi ca tine, Large.
- Mi-ar trebui numărul tău de telefon.
- Da, sigur. Ar fi... ar fi mişto.
Aş vrea să vorbesc cu tine... cu voi...
despre o şansă bună
pentru voi şi pentru cei dragi vouă.
Toţi visam!
Eu unul ştiu că visez!
Aş vrea să vorbesc cu voi despre o şansă
extraordinară despre care oamenii vorbesc.
- Trebuie să plecăm.
- Oh, bine. Mi-a părut bine să te văd Karl.
- Hei, îmi trebuie numărul tău.
- Da, sigur.
Ei bine, te sun eu pentru că
am numărul tău în agendă.
Mi-a părut bine!
De ce întotdeauna numai fraierii
sunt prinşi în scheme piramidale?
De ce nu poate fi o super femeie
care să te bată la cap non-stop
ca să cumperi un rahat?
- Asta face el?
- Da. Detergent şi alte rahaturi.
De ce cumperi cuţite?
Nu am nevoie de cuţite.
- Aş vrea să returnez astea.
- Aveţi chitanţa?
- De fapt, nu. Sunt cadou.
- De ce returnaţi astea?
- Nu sunt destul de ascuţite.
- Nu sunt destul de ascuţite?
Nu. Nu şi pentru ce
avem noi nevoie.
- Nu am putut să tai conserve.
- Le-aţi cumpărat ca să tăiaţi conserve?
Nu, dar în reclamă, spunea că
dacă vreau să tai conserve,
voi putea.
- Cu aceste cuţite, nu pot.
- Dar vin împreună cu un aparat
pentru ascuţit.
- Aţi încercat?
- Da. Sunt prea...
- Nu le vreau. Nu sunt destul de ascuţite.
- Bine.
O regulă importanta la Handi-World
este că se permit retururi...
fără chitanţe la obiectele
cu o valoare mai mică de $40.
Deci, cât de des mergi?
Lovesc în fiecare angajat o dată
şi apoi aştept până angajează unii noi.
Din fericire, nimeni nu sta la
Handi-World foarte mult.
- Cu excepţia lui Karl Benson.
- Ştii, Mark, este ultimea mea zi în oraş.
- Dacă ai nevoie de bani, te pot împrumuta eu.
- N-am nevoie de banii tăi.
- Fac şi eu bani acum.
- La dracu' ia de la Jesse.
Tipul e milionar.
Nu iau banii nimănui.
Bine, Andrew?
Îi fac singur.
Favorurile aduc numai rele.
Singurul lucru mai nasol decât o favoare
este o favoare ce implica bani. Bine?
Hai să mergem. Trebuie să mă
întâlnesc cu un tip
în legătură cu un tub de nitriu.
- Ce e aici?
Cred că poţi vedea
în camerele de hotel.
Oh, da!
Ohh! Ohh! Da!
O să-mi dau drumul!
Rahatul ăsta era fierbinte!
Rahatul ăsta era fierbinte!
Trebuie să dau drumul la nişte
cunoştinţe pe chestia asta de acolo.
De unde ştii că e curva?
Bine-nţeles că e o curvă!
Fetele care arata ca ea nu şi-o trag
cu bărbaţi care arata ca el...
decât pentru ***ă,
bani sau faima.
Ei bine, Julia Roberts
s-a măritat cu Lyle Lovett.
- Cine dracu' eşti tu?
- Ea este Sam. El este Large.
Nu te supăra omule! Dar de ce
îi aduci pe oamenii ăştia aici?
El are nevoie de
chestia aia. Stai.
Ţi-am adus tubul. Bine?
- Îmi poţi spune unde să merg acum?
- Aia a venit cu baloane?
Ce sunt eu, un clovn de rahat?
Nu! Nu vine cu baloane!
Ia-o de aici! Şi îmi
trebuie înapoi când termini...
- pentru că tipul ăla mi-a reţinut 39 de parai!
- În regulă!
Aşteaptă! Aşteaptă!
Cine de aici tocmai
a văzut nişte ţâţe?
Ridica mâna dacă
tocmai ai văzut nişte ţâţe. Hmm?
Mulţumesc! Toată lumea
să se calmeze dracului!
Acum. Ştii unde este
Kiernan's Quarry?
- În Newark, corect?
- Da.
Este unde se termina
Hillside şi Rivington.
Nu o poţi vedea din stradă,
dar e acolo.
Parchează maşina la poartă
şi sari gardul.
La sfârşitul minei, o să dai de
o groapă de gunoi de care
are grijă tipul ăsta... Albert.
El este cel care a găsit
piesă pe care o cauţi. În regulă?
Îl sun chiar acum
şi îi spun să vă aştepte.
Bine, opreşte. Ce dracu' faci?
- Ai răbdare omule!
- Am avut răbdare toată ziua...
dar este ultima mea zi şi nu
ne-ai spus ce facem.
Dacă mi-ai fi spus că mergem
la o vânătoare de şase ore pentru ***ă,
nu aş mai fi venit.
Dacă vroiam să-ţi iau ***ă,
am fi mers la terenul de antrenament
al liceului.
Am fi terminat acum cinci ore.
Cred că am corupt-o
pe fata asta inocenta destul.
- Nu sunt inocentă!
- Ba da, eşti! Bine?
Asta îmi place la tine.
Nu vreau să mai vorbească asta cu tine,
ca şi *** ai fi o pradă uşoară...
în mijlocul pustiului, ca şi
curvele alea ieftine ce put
a benzina...
sau pittbuli care se omoară între ei
sau orice altceva vrem să facem noi!
Wow. Nu te-am văzut vreodată aşa nervos!
- Mă proteja pe mine.
- Şi?
- Mă place!
- Nu face pe mironosiţa!
Este cavalerul meu în armură!
Nu vorbi despre cavaleri de fata cu Mark.
Este un subiect tabu.
- O să-l omor pe cretinul ăla!
- Ai vrut să faci un joc de cuvinte?
Oh, eşti al dracului de...
Oh, oh, oh, oh!
Ow! Ow!
- Oh, Doamne!
- Wow!
N-am ştiut niciodată
că este asta aici!
Am auzit de ea. Trebuia să se
construiască un magazin aici, cred.
Dă. Îmi amintesc că am citit despre asta
în ziar, *** că ei...
săpau sau ceva şi au dat peste
acest fenomen natural.
Este ca un Mare Canion subteran
sau ceva de genul ăsta.
Acum sunt într-un proces de amploare
dacă să construiască aici sau nu.
Îţi imaginezi *** este slujba celui care
trebuie să se bată pentru dreptul de a
construi un magazin aici...
peste un fenomen geologic?
Oamenii iubesc magazinele aici omule!
În regulă! Hai să-l găsim
pe tipul ăla şi să plecăm.
- Nu ai de gând să ne spui ce luăm?
- Este o surpriză! Vei vedea!
Cred că va ploua.
Deci ăsta e.
Bate! Bate şi negociază
pentru cartonaşe cu Desert Storm.
Nu face mişto de plăcerile mele.
Eu nu te iau la mişto pentru că
eşti un găozar!
Bine!
- Mark?
- Da. Albert?
Intraţi!
Oh, omule! Cred că aţi îngheţat.
Încălziţi-vă lângă foc.
Mă duc să o pun în pat.
Bine? Vin imediat.
Ah, trebuie să spun, sunt în
continuare impresionat de fiecare
loc în care ne duci...
- lucrurile devin din ce în ce mai ciudate.
- Ce vrei să spui? Aici e drăguţ.
Oh, nimic. Stai aici într-o barcă veche
în fundul unei mine în Newark.
Nu este deloc fundul, omule.
Ai văzut stânca asta de aici?
Hei! Ea este soţia mea, Faye.
Salut! Bine aţi venit!
Vă rog. Luaţi loc.
Simţiţi-vă bine!
Omule, chiar vine aici!
- Am început să transpir brusc.
- Ei bine...
într-o furtună mare, mi-ar place să cred
că aceasta barcă veche este arca mea.
Um, din păcate,
dacă asta este apocalipsa...
- nu sunt foarte sigur că mai pluteşte.
- Da, nu ştiu.
- Doreşte cineva ceai?
- Eu! Mulţumesc!
Vrei?
Mă întorc imediat.
Ce e locul ăsta?
Ce cauţi tu aici?
Ei bine, noi îi spunem
Kiernan's Fault. Este, uh...
Nimeni nu ştie cu exactitate ce este
pentru că nu am avut *** s-o explorăm.
Între timp, în timp ce se judecă
m-au angajat pe mine...
- să mă asigur că nimeni nu intra aici.
- Wow!
Dar ceea ce nu ştiu ei este că
că noaptea cobor.
Şi cât de adâncă este?
Merci.
Ştii... Merci.
Nimeni nu ştie.
Dar mi-ar place să cred că este infinită.
Este o muncă ciudată.
- Gardianul unui abis infinit.
- Da. Da. Cred că aşa este.
Dar noi ne ocupăm şi de bijuterii antice.
Bănuiesc că este ciudat
că trăim aici aşa.
- Nu.
- Deloc.
- Nici nu m-am gândit.
Ei bine,
noi credem că este important.
De ce? Ce crezi că vei găsi?
Cred că îmi place numai ideea
de a descoperi ceva.
De a face ceva care este complet unic...
care nu a mai fost făcut vreodată.
- "Abisul lui Albert"
- Ei bine, poate. Cine ştie?
Dar ai găsit ce?
Asta este numai orgoliu.
Nimic din astea nu contează.
Dacă aş fi cu o persoană aici...
şi cu copilul nostru minunat...
este tot ce mi-aş dori.
Ei bine, bănuiesc că vrei
ceea ce te-a făcut să ajungi până aici.
Oh, da!
Ar fi minunat!
Mi-a trebuit ceva vreme
să găsesc această piesă...
dar îi datorez lui Diego foarte multe.
Asta este!
Mulţumesc foarte mult.
- Da.
- Serios.
Noroc cu ploaia! Um, vreţi nişte
saci de gunoi sau ceva?
- Da.
- Bine. Ar fi super!
La revedere!
- Hei, Albert!
- Da?
Succes în explorarea
abisului infinit!
Mulţumesc. Hei!
Şi ţie!
Whoo!
Deci, uh, nu ştiu dacă o să
te mai vedem de acum omule.
Nu vrei să ştii ce este aici?
Ca să fiu sincer, nici nu-mi mai pasa.
Ce este?
Este colierul favorit al mamei mele.
Te-aş minţi dacă ţi-aş spune
că a fost numai planul meu.
Dar... ţi l-am adus înapoi, corect?
Asta trebuie să conteze cât de cât.
Toată ziua de azi a fost pentru asta?
Nu l-ai vrut acolo cu ea!
E mai bine că e cu tine!
Bine.
Hei! Dacă ai nevoie vreodată de un Kato,
ştii unde să mă găseşti!
E drăguţ! Acest, uh...
Acest colier îmi aduce aminte
de memoria selectiva a mamei mele.
Eram un copil şi plângeam dintr-un
motiv sau altul.
Şi, uh...
ea mă legăna, ştii, înapoi şi înainte.
Mi-aduc aminte că am văzut biluţele din asta
*** pluteau înapoi şi înainte.
Şi, uh...
Şi îmi curgeau muci din nas, ştii?
Şi, uh...
Ea mi-a dat mâneca ei...
şi mi-a zis să-mi suflu nasul în ea.
Şi îmi aduc aminte că m-am gândit,
chiar de mic, adică...
"Wow!
Asta e dragoste."
"Asta e dragostea."
Large?
Cred că văd una.
- Taci!
- Da, aşa e. Stai! Stai, stai!
Ar trebui s-o salvăm sau ceva.
Bine. Nu te mişca.
Bine.
Am fi putut s-o punem în jurnalul meu,
dacă aş fi avut un jurnal.
- Asta?
- Cred că da. Nu simt că ar mai veni.
Ei bine, dacă mai simţi, spune-mi.
Aduc ceaşca, bine?
Asta a fost o idee foarte bună.
- Cine eşti tu?
- Sunt noua ta prietenă Sam.
Şerveţel?
Vino-ncoace.
La dracu, doare atât de tare!
Dă, ştiu.
Dar asta e viaţa.
Asta e viaţa, ştii?
Este real.
Câteodată chiar doare.
Ca să fiu sincer este cam
tot ceea ce avem.
*** te simţi?
În siguranţă.
Când sunt cu tine mă simt
atât de în siguranţă.
Ca şi *** aş fi acasă.
Dar nu a reuşit.
Şoferul a murit la impact.
Tata.
- Intră!
- Scuză-mă că te-am trezit!
Nu, citeam.
Unde ai fost?
Peste tot.
Am fost într-un fel de aventura
trăznită în ultimele două zile.
M-ai evitat.
Nu, nu-i adevărat.
Fii serios!
Bine, poate că da.
Sunt sigur că vei întâlni
multe lucruri în viaţă...
care te vor supăra.
Dar ceea ce nu înţeleg eu
este de ce eşti atât de supărat pe mine.
Tot ceea ce mi-am dorit
a fost să fim toţi fericiţi
din nou.
- Este tot ce mi-am dorit.
- Când am fost noi vreodată fericiţi tata?
Mereu spui asta,
dar când am fost fericiţi?
Când a fost timpul acela
în care noi eram cu toţii fericiţi?
Pentru ca în memoria mea nu exista.
Dacă aş fi ştiut, aşa fi putut să vă conduc
pe toţi acolo.
Dar eu...
Ştii, noi doi trebuie să
lucrăm pentru a îndrepta
lucrurile...
dacă asta nu ne-a fost scris.
Ei bine, s-ar putea să avem ocazia...
dacă te poţi ierta pentru ceea
ce ai făcut.
Ce am făcut.
Ce am făcut.
Bine, hai să.. hai s-o facem.
Bine, suntem aici, corect? Hai s-o facem!
O să mă iert pentru
ceea ce am făcut. Eşti gata?
Eram un copil şi cineva
a făcut o încuietoare de rahat.
Asta cred eu. Asta cred eu
despre tot ce s-a întâmplat, bine?
Şi nu voi mai lua medicamentele alea.
Ele m-au făcut să fiu amorţit complet.
M-am simţit al dracului de amorţit
fata de tot ce mi s-a întâmplat
în viaţă, bine?
Şi pentru asta...
Pentru asta, sunt aici să te iert.
Întotdeauna ai spus că tot ce vrei pentru noi
este să avem orice ne dorim.
Poate că ceea ce a vrut mama mai
mult decât orice a fost să se termine totul.
Şi pentru mine...
ceea ce îmi doresc cel mai mult
este că tu să înţelegi asta...
ca eu să pot simţi ceva din nou.
Chiar dacă este durere.
Ei bine, vei proceda împotriva
recomandărilor doctorului.
Este un experiment cam îndrăzneţ
nu crezi?
Asta e viaţa mea, tata.
Ăsta este.
Am aşteptat 26 de ani ca să
înceapă o alta.
Aşa că, nu, nu, nu cred că
este prea îndrăzneţ...
pentru că numai asta se poate.
Mi-am dat seama că este tot
ceea ce se poate.
Noi doi vom fi bine.
Ştii asta, nu?
S-ar putea să nu fim atât de fericiţi
pe cât ai visat tu mereu, dar...
pentru prima oară, hai să ne permitem
să fim ceea ce suntem.
Şi aşa va fi mai bine, în regulă?
Cred că va fi mai bine.
La ce te gândeşti?
- Nu te mai întorci, nu?
- Hai Sam!
- Bine-nţeles că mă întorc!
- Nu, nu-i adevărat!
Tu nu realizezi că aşa e bine.
Asta nu se întâmpla des.
În viaţa ta, ştii?
Adică, asta...
Putem îndrepta lucrurile.
Vreau să te ajut, ştii?
Avem nevoie unul de altul.
Nu am mai minţit de... două zile.
E adevărat?
Nu.
Uite, asta nu...
Asta nu este o conversaţie
despre o despărţire.
Este... Este...
Eu nu pun punct aici, ştii?
Pun ceva ca o virgulă.
Pentru că îmi este teamă că dacă
nu mă duc să mă înţeleg pe mine...
dacă nu voi reuşi să aterizez
pe ambele picioare...
atunci o să stric toată asta
şi este mult prea important.
Trebuie să plec...
Tre' să plec.
Mi-am concediat psihiatrul.
Trebuie să găsesc unul nou.
Uite, te sun când ajung.
Te voi suna.
Uită-te la mine!
Uită-te la mine!
Mi-ai schimbat viaţa!
Mi-ai schimbat viaţa, iar eu
te cunosc de două zile.
Acesta este începutul unui
lucru important.
Dar acum, trebuie să plec.
Vino-ncoace!
Ultimul apel de îmbarcare pentru...
Ocupaţi-vă locurile cât se poate de repede.
- Ce faci?
- Îţi aduci aminte ideea pe care
am avut-o despre a-mi rezolva lucrurile
de unul singur...
- şi apoi să te găsesc după ce fac asta?
- Virgulă?
Dă. Virgulă! Este o tâmpenie!
Este o tâmpenie! Este o idee proastă!
Şi nu o voi face, bine?
Pentru ca după *** ai spus
şi tu, ăsta e!
Asta e viaţa...
şi te iubesc, Samantha!
Cred că acesta este singurul lucru
de care am fost sigur în toată viaţa mea!
Sunt foarte varza acum
şi trebuie să mă gândesc la
o groază de lucruri.
Dar nu vreau să-mi mai irosesc
nici o secundă din viaţa mea fără tine, bine?
- Da.
- Şi cred că pot face asta!
Adică, vreau s-o fac!
- Trebuie, nu?
- Da!
- Da?
- Da!
Deci ce facem?
Ce facem?
TRADUCEREA ŞI ADAPTAREA
Mr.Q