Tip:
Highlight text to annotate it
X
Când eram antrenor de fotbal,
odată ce câștigam un campionat național
toată lumea vroia să vină să joace pentru mine.
Neadevărat.
Odată ce le plătești o bursă de 25.000 $ pe an,
toată lumea vrea să vină să joace pentru tine.
Părinții mereu veneau la mine și îmi spuneau:
Fiul/fiica mea vrea să vină să joace pentru universitatea voastră
ce trebuie să facem?
Ce anume căutați?
Fiind un profesor mai socratic,
le răspund, ei bine, ce face fiul/fiica d-voastră?
Ce fac ei atât de bine ca să fim interesați?
Răspunsurile lor sunt tipice, au o viziune foarte mare.
Sunt foarte buni.
Pot vedea tot terenul de fotbal.
Sau, fiica mea este cea mai rapidă, nimeni nu o poate întrece.
Fiul meu lovește foarte bine cu piciorul stâng.
E foarte bun pe teren și lovește orice minge.
Răspund ceva de genul: nu-i rău,
dar să fiu sincer,
acelea sunt ultimele lucruri care mă interesează.
Cel mai important?
Încrederea în sine.
Fără această abilitate și folosesc intenționat acest cuvânt,
fără această abilitate ești inutil ca jucător de fotbal.
Pentru că dacă îți pierzi perspectiva sau încrederea în tine
ești gata.
Folosesc definiția de încredere în sine
ca fiind abilitatea sau credința
de a crede în tine, de a face orice
indiferent de situație, indiferent de greutate
sau de împrejurare.
Credința că o poți face, încrederea.
Unii vă spuneți: „Minunat, nu o am. Sunt atât de timid.
Nu voi reuși asta niciodată etc.”
Și începi să dai înapoi.
Folosesc cuvântul abilitate
pentru că
eu cred ca se poate forma.
Vă voi arăta câteva modalități prin care o facem.
Sper că voi avea suficient timp.
Nu folosesc diapozitive,
discursul meu o ia în toate direcțiile
Să vedem încotro o lăum.
Cea mai ușoară cale pentru creșterea încrederii în sine:
nu există un buton magic.
Nu pot să spun: „Avionul se prăbușește,
cine poate să piloteze?
Ridicați mâna.”
„Eu pot. Sunt încrezător!”
(Râsete)
Repetiție, repetiție, repetiție.
Corect?
*** numește Malcolm Gladwell regula celor 10.000 de ore?
Nu există un buton magic.
Într-un an am recrutat un portar din Columbia, America de Sud.
Imens, înalt, 1,85 m.
Avea mâinile ca piatra.
Credeam că era ca Flipper.
De fiecare dată când îi aruncam mingea era jos, la pământ.
Gândeam ceva de genul, doamne am dat de belea.
O soluție simplă: du-te la perete,
lovește mingea de perete și prinde-o.
lovește mingea de perete și prinde-o.
Ținta lui era: de 350 pe zi, timp de 8 luni.
S-a întors, mâinile îi erau bătătorite,
finețea lor s-a dus la propriu
acum joacă în Europa.
Magie? Nu.
Repetiție, repetiție, repetiție.
Problema e că ne așteptăm să avem încredere în noi
dar nu putem decât dacă sarcina,
sau treaba pe care o facem,
nu-i o noutate, nu e nouă pentru noi.
Vrem să fim într-o situație
unde simțim atât de multă presiune
și ceea ce vreau să spun, pentru că presiunea formează diamante,
vrem să fim într-o situație în care
„am făcut asta de mii de ori.”
Mi-am pregă*** discursul,
l-am repetat în fața oglinzii etc.
Sun chiar bine.
Atunci m-am pus în fața copiilor și soției mele.
Am spus, oh, sunt un pic emoționat.
Apoi m-am pus în fața lui Glenn Gould,
Sunt și mai emoționat!
Până am ajuns la CAG,
unde 25.000 de oameni, nu mai mult.
25.000 de oameni
unde erau 25.000 de oameni
și nu avem nici un strop de emoție
datorită abilității mele de a practica.
Corect?
Iar și iar și iar.
Problema cu repetiția este:
câți dintre noi perseverează după primul mic eșec?
Câți perseverează după primul semn de adversitate?
Edison se afla în această situație,
și depinde pe cine întrebi,
avea între 1.000
și 10.000 de încercări până a reușit să facă becul.
Între 1.000 și 10.000.
J.K Rowling ar trebui de asemenea inclusă.
Știți câtor edituri și-a dus cartea Harry Potter?
Cred că numărul este între 12 sau 13.
Sunt încrezător, dar după 2 - 3 refuzuri
gândesc: „la naiba!”
După 6 sau 7 spun: „poate nu!”
După 9 sau 10
mă voi face antrenor de fotbal
sau altceva în afară de scriitor.
(Râsete)
Corect?
De 12 ori cineva a spus nu.
Dar practică, practică, practică și nu accepta eșecul.
Poate nu ar trebui să fie repetiția,
poate răspunsul ar trebui să fie perseverența.
Pentru că toți repetăm ceva dar puțini vor rezista cu adevărat.
Asta este prima cale pentru formarea încrederii în sine.
Ieși.
Fă ce vrei să faci, nu accepta refuzul.
Următoarea este conversația cu tine însuți.
Cu toții avem o casetă a conversației cu noi care tot merge în capul nostru.
A fost cineva la cumpărături săptămâna asta și a probat o pereche de pantaloni?
Dacă ești femeie,
primul lucru care îți vine:
„la naiba, par grasă în pantalonii ăștia!”
Dacă ești bărbat este contrariul:
Nu am mușchi, sunt atât de fleșcăit!''
Cu toții avem această casetă care rulează în capul nostru.
Când eram student, dacă mă întrebau ceva,
gândeam: vă rog dle profesor nu mă alegeți pe mine, nu știu răspunsul.
Priveam în jos.
Corect?
Să vă spun ceva.
e aici VP-ul sistemului de admitere. N-ar trebui să repet asta,
dar când m-au angajat ca director sportiv,
eram într-o întrunire a arhitecților
și sunt cât se poate de tâmp
cu tot ce are legătură cu numere sau unghiuri.
Și ei sunt:
valva fundibulatorului
a arhitecturii,
ce crezi doctor Joseph?
Lăsați-mă să mă interesez și vă voi contacta.
(Râsete)
Corect?
Îmi spuneam, doamne, te rog, nu mă întreba pe mine, nu mă întreba.
Cu toții avem acest dialog în minte.
De ce?
Sunt destui oameni care ne spun că nu o să reușim.
Că nu suntem destul de buni.
De ce vrem să ne spunem asta?
Știm bine că gândurile influențează faptele.
Am văzut-o acolo în filmulețul Sheldon pe care ni l-a arătat Dr. Levy.
Știm că gândurile influențează acțiunile,
de ce vrem atunci sa purtăm acest dialog negativ cu noi înșine?
Trebuie să ne facem propriile noastre afirmații.
Care era afirmația lui Muhammad Ali?
Sunt cel mai mare!
Cine altcineva ți-o va spune?
Trebuie să ai momente de liniște în dormitorul tău,
momente de tăcere când te speli pe dinți.
Trebuie să repetăm:
„Eu sunt căpitanul vasului și stăpânul destinului meu!”
Asta este afirmația mea.
Provin dintr-o școală cu 1000 de oameni,
Am trăit într-un oraș cu 1000 de locuitori timp de 15 ani;
nu există niciun motiv pentru care să am în conducere departamentul sportivilor,
construind grădini cu frunze de arțar.
Sunt căpitanul vasului meu și stăpânul sorții mele.
Dacă nu o spun, dacă nu o cred,
nimeni altceva nu o va crede.
*** îți formezi încrederea în tine?
Îndepărtează-te de oamenii care te doboarâ.
Sunt destui din ăștia.
Muhammad Ali, eu sunt cel mai mare! Nu este altul mai bun decât mine.
E diferență între hybris și ego și mândrie falsă.
Înseamnă doar să îți reamintești în momente de liniște,
le scriu pe listă,
lângă oglindă,
toate lucrurile
care mă fac pe mine ceea ce sunt.
Fac destule greșeli
și ziarele le vor recunoaște,
și oamenii din jurul meu le vor recunoaște,
mă vor doborâ,
și foarte curând voi începe să le cred.
Era o vreme când aveam foarte puțină încredere în mine.
O vreme când am început să muncesc aici
când am venit din Iowa,
nu știam dacă voi reuși.
A trebuit să scot scrisoarea încrederii în mine.
O scrisoare pe care mi-am scris-o când mă simțeam foarte bine.
Ivan, felicitări pentru că ai luat doctoratul înainte de 40 de ani.
Felicitări...Am 40, sub.
(Râsete)
Felicitări pentru câștigarea unui campionat național.
Grozavă treabă cu creșterea celor trei copii și însurându-te cu femeia potrivită.
Mi-am scris o scrisoare,
era pe lista mea de laudă.
Propria mea scrisoare despre lucrurile de care eram mândru.
Pentru că sunt momente,
și le trăim cu toții în cariera și viața noastră,
în căutarea de servici, în relațiile noastre;
când nu ne place
cine, ce și unde suntem.
A trebuit să scriu scrisoarea și să o citesc o dată și încă o dată,
pentru o perioadă de 2 săptămâni, ca să mă ghideze prin furtună.
Era important.
Opriți dialogul interior, dialogul negativ interior.
Dacă vă uitați o să vedeți sportivi care au un mic bandaj,
sau un bandaj pe ei.
Lance Armstrong este unul perfect.
Care este afirmația lui?
Fii puternic nu este o vorbă, era un mod de a-i reaminti cine este.
Fii puternic. După aceea a devenit un slogan.
Muta asta dintr-o mână în cealaltă,
când dubiul și frica îi cuprindeau mintea.
Fii puternic.
Cu toții o vom avem.
Două modalități pentru formarea încrederii în sine.
Sunt îngrijorat de timpul pe care îl mai am
Vă voi spune despre o modalitate
de a forma încrederea în alții.
Suntem antrenori și educatori,
suntem profesori, suntem oameni
care vor crea valori în lume;
și făcând asta, suntem critici din natură cu privire la ceea ce facem.
Sunt un antrenor, vreau ca tu să dai un gol.
Mingea a zburat prea sus. „La naiba!” Mingea a zburat sus!
„Mulțumesc antrenorule, știu. Rezultatul îmi spune asta.”
Ce facem?
Vreau să îți pui cotul aici,
vreau să îți pui genunchiul peste minge,
Vreau să urmărești până la capăt.
Boom. Teren. Minunat.
Niciodată nu mi-a ieșit ca profesionist.
(Râsete)
Ce putem face?
Corectăm greșeala.
Când corectez greșeala aceea
„Johnny, e groaznic,
trebuie să îți îndoi genunchiul, trebuie să faci asta, asta.”
Ce am făcut cu încrederea lui în sine?
Îndoaie genunchiul, apoi fă asta și asta.
Următorul moment Johnny e la pământ.
Ignoră ceea ce face Johnny prost
și găsește-i pe Bob sau Sally sau Freda pe acolo.
Gol bun, Freda, mi-a plăcut *** ți-ai ținut genunchiul jos,
ai urmărit până la capăt și ai marcat.
Foarte bine!
Johnny: „Da?”
Minunat! Acum Johnny nu-i demoralizat.
Încrederea lui nu-i la pământ,
și am întărit încrederea lui Freda.
Imaginați-vă *** am fi putut să schimbăm modul în care ne-am educat copiii.
În loc de:
„pune paharul în bufet, ce ai?”
(Râsete)
Dacă o prindem și pe mama e bine.
Foarte bine! Foarte bine.
Mulțumesc Alice că ți-ai pus paharul în bufet.
Sună simplu dar uităm.
Ca educatori sau ca cineva dintr-o echipă,
dacă reușim să apreciem
comportamentul pozitiv pe care vrem să-l întărim.
Uităm. Sună atât de simplu.
Surprinde-i când fac ceva bine.
Uităm. Deși e simplu.
Asta-i ce au făcut.
A fost un studiu în Kansas care a făcut asta.
I-am înregistrat, toți filmăm.
Și le arătăm filmulețul în care joacă:
„Acest gol a fost din cauza coșului care nu a fost apărat,
nu trebuia să ne învârtim aici, bine?
Trebuia să facem asta și să acoperim golul acesta.”
Dacă asta e referința
îmbunătățirile echipei de stat din Kansas au mers așa.
Apoi au zis că au ignorat toate acestea
și le-au arătat momentele când au făcut-o bine.
Momentele când au făcut-o perfect.
Care nu prevedea scopuri și se referea la aceleași puncte,
și îmbunătățirea a apărut.
A schimbat și revoluționat modul în care noi antrenorii
interacționăm cu studenții noștri atleți.
Putem să aplicăm asta și în lumea afacerilor
putem s-o aplicăm în activitățile de grup ale studenților noștri
putem s-o aplicăm și în echipele noastre de conducere.
Ușor: Surprinde-i când sunt buni.
Ultimul dar nu cel din urmă.
Fiul meu este foarte bun la asta.
Oamenii cu încredere în sine interpretează feedback-ul
*** vor ei.
Îl întreb pe fiul meu care e cel mai îngrozitor sportiv,
o moștenește de la tatăl lui.
(Râsete)
Meciul este...
*** este meciul?
Grozav! Am dat trei goluri am primit două asistări.
Și eu: „Nu l-am văzut nici măcar atingând pucul.”
Dar el are propria percepție
a modului în care a făcut-o!
(Râsete)
Îmi place!
(Râsete)
Corect? Așa sunt eu!
Și eu: „Îmi amintesc *** eram eu
când am întâlnit-o pe soția mea, a fost ceva clasic.
„Paulie, ți-ar plăcea să mergi la un film?”
Doamnelor? Clinc, clinc, clinc.''
(Râsete)
Ea răspunde: „Oh, nu.”
Am întrebat-o din nou.
Credeam că nu mă văzuse în lumina potrivită.
(Râsete)
Poate nu e cămașa potrivită.
Corect?
Pentru că interpretez în felul în care vreau eu să interpretez.
Am întrebat-o din nou.
Și mi-a dat acest singur răspuns, da? Sau îl trimitea prietenei.
Pentru că așa se proceda atunci.
„Nu ieșea cu tine decât
dacă erai ultima persoană de pe pământ,
iadul îngheța,
și era o mică șansă prin care să salvăm planeta noastră.
Unii oameni sunt ceva de genul, nu am nicio șansă.
Eu sunt: „Îmi spui că am o șansă.”
(Râsete)
Corect?
Pentru că așa am s-o interpretez.
Dacă ar fi să vă sugerez un lucru pe care să îl luați de aici
iată-l: nimeni nu va crede în voi
dacă voi nu o faceți.
Ascultați cuvintele acelui videoclip,
adresat celor nebuni,
celor neadaptabili, celor rebeli,
celor zurbagii,
și celor nepotriviți.
Trebuie să fim diferiți, oameni buni.
Când oamenii ne privesc,
crede în tine.
Mulțumesc.
(Aplauze)