Tip:
Highlight text to annotate it
X
Unii supereroi pot să se miște mai repede decât vântul.
Oamenii de pe Apollo 10 au atins
un record de viteză
de aproximativ 40.000 km pe oră
când naveta a reintrat
în atmosfera Pământului în 1969.
Nu am economisi o grămadă de timp
dacă am reuși să ne mișcăm atât de repede?
Dar care-i șmecheria?
Aerul nu e gol.
Elemente precum oxigenul și nitrogenul,
chiar și nenumărate particule de praf,
compun aerul din jurul nostru.
Când trecem pe lângă aceste lucruri prin aer,
ne frecăm de ele
și producem fricțiune,
ce rezultă în căldură.
Exact ca atunci când îți încălzești mâinile dacă le freci una de alta,
sau când obții foc frecând două bețe unul de celălalt,
cu cât mai repede se freacă un obiect de altul,
cu atât mai multă căldură este generată.
Deci, dacă am alerga cu 40.000 km pe oră,
căldura rezultată prin frecare ne-ar arde fața.
Chiar dacă am rezista cumva căldurii,
praful și mizeria din aer
tot ne-ar zgâria
cu milioane de mici tăieturi,
toate în același timp.
Ați văzut vreodată bara de protecție din față sau grila radiator a unui camion?
Ce crezi că le-ar face toate păsările sau gâzele
ochilor tăi deschiși sau pielii expuse?
În regulă, așadar o să porți o mască
ca să nu-ți distrugi fața.
Dar *** rămâne cu oamenii din clădirile
aflate între tine și destinația ta?
Ne ia cam o cincime de secundă
ca să recaționăm la ceea ce vedem.
Pe când vedem ce se află în fața noastră
și reacționăm la asta -
timpul înmulțit cu viteza egal distanța
egal o cincime de secundă
ori 40.000 km pe oră
egal 2.2 km
- am și trecut deja de acest lucru
sau prin el cu mai mult de 1.6 km.
Urmează fie să ne venim singuri de hac
izbindu-ne de cel mai apropiat perete cu o viteză extremă
sau, mai rău, dacă suntem indestructibili,
ne-am transformat corpul în proiectile
care distrug totul în calea lor.
Deci, călătorind pe distanțe lungi cu 40.000 km pe oră
ne-am transforma în torțe vii,
acoperiți de insecte,
fără timp să mai reacționăm.
Dar scurtele sprinturi
spre o locație pe care o putem vedea
și până la care nu sunt obstacole?
În regulă, să spunem că un glonț
e pe punctul de a lovi o frumoasă domniță aflată la ananghie.
Eroul nostru se năpustește cu o super viteză,
o „înșfacă”,
și o duce unde e în siguranță.
Sună foarte romantic,
dar, în realitate, fata aceea va fi, probabil,
mai rănită de erou decât de glonț
dacă eroul ar purta-o cu super viteză.
Prima Lege a Mișcării a lui Newton implică inerția,
care reprezintă rezistența la schimbare
în mișcare.
Un obiect va continua să se miște
sau să stea în același loc
dacă nu intervine ceva.
Accelerația este rata cu care viteza se schimbă în timp.
Când fata care nu se află în mișcare,
viteza este egală cu zero km pe oră,
începe să accelereze ca să atingă viteza în câteva secunde,
viteza crește rapid
la 40.000 km pe oră,
creierul ei se va izbi de o parte a craniului.
Iar când se oprește brusc,
viteza descrește rapid până la zero km pe oră,
iar creierul ei se va lovi cu putere de cealaltă parte a craniului,
făcându-i creierul terci.
Creierul e prea fragil ca să facă față mișcării bruște.
La fel ca orice altă parte a corpului ei.
Ține minte, nu viteza e cea care face rău,
deoarece astronauții au supraviețuit în cazul lui Apollo 10,
e accelerația
sau oprirea bruscă
cea care face ca organele interne
să se izbească de partea din față a corpului nostru
la modul în care ne mișcăm înainte într-un autobuz
când șoferul apasă brusc frâna.
Ceea ce i-a făcut eroul fetei
e, din punct de vedere matematic, la fel cu a da peste ea
cu o navetă spațială la viteză maximă.
Probabil că a murit instantaneu la impact.
Eroul le va datora scuze familiei bietei fete
și un cec gras drept compensație.
Oh, și e posibil să meargă și la închisoare.
Medicii trebuie să aibă asigurare de răspundere civilă
în caz că fac o greșeală și le cauzează prejudicii pacienților.
Mă întreb cât ar costa polița de asigurare a unui supererou.
Care lecție de fizică despre superputeri
ai vrea să o explorezi acum?
Abilitatea de a-ți schimba forma,
super viteza,
zborul,
superforța,
imortalitatea
și
invizibilitatea.