Tip:
Highlight text to annotate it
X
Bună dimineaţa.
Pe vremea liceului alergam.
Împreună cu un prieten am decis să participăm la Maratonul Boston.
Am început să ne antrenăm, am exagerat
şi am ajuns să am probleme cu genunchii şi cu spatele.
M-am dus la un medic fizioterapeut
şi mi-a spus că nu mai am voie să alerg,
în schimb să fac exerciţii de întindere.
Ieşind de la doctor,
am văzut un afiş pentru ore de yoga
care promiteau nu doar să îmbunătăţească flexibilitatea,
ci şi forţa şi performanţa cardiorespiratorie.
M-am gândit că e o idee bună, că voi face întinderi,
voi rămâne în formă şi, poate totuși
voi putea să particip la Maratonul Boston.
M-am dus la orele de yoga şi chiar mi-au plăcut,
mai puţin partea când ne punea
să facem tot felul de afirmaţii medicale
şi despre *** ne va ajuta:
îmi va creşte compasiunea, voi avea inima deschisă,
iar eu îmi dădeam ochii peste cap.
Mă gândeam: "Da, da... Eu vreau doar întinderile."
(Râsete)
Interesant că după câteva săptămâni
am început să observ schimbări.
Eram mai calmă, mă descurcam mai uşor
în situaţii dificile, într-adevăr aveam mai multă înţelegere
şi o inimă mai deschisă spre alții,
eram mai capabilă să văd punctul lor de vedere.
Mă întrebam
*** se poate aşa ceva?
Poate era doar un răspuns placebo.
Ea mi-a spus că o să mă simt aşa si poate că din cauza asta.
Am hotărât să caut în literatură să văd dacă există studii despre asta.
Și ce să vezi? Erau multe despre eficacitatea
yoga şi a meditaţiei în scăderea stressului
şi în ameliorarea simptomelor multor boli
inclusiv a depresiei, anxietăţii, durerii şi insomniei.
Există două studii serioase care demonstrează
că pot creşte atenţia, dar cel mai interesant era că
fiecare studiu demonstra că oamenii sunt mai fericiţi.
Erau mai fericiţi cu viaţa lor şi le crescuse calitatea vieţii.
Mi se părea interesant.
Am decis să demarez astfel de cercetări.
Ca cercetător în neurologie mă întrebam *** e posibil?
*** ceva atât de simplu ca o poziţie de yoga
sau stând şi urmărindu-ţi respiraţia
să ducă la toate aceste schimbări?
Ştim că o acţiune repetată iar şi iar
duce la schimbări în creier.
Fenomenul se numeşte neuroplasticitate.
Înseamnă că creierul are plasticitate
şi că neuronii îşi pot modifica modul de comunicare datorită experienţei.
Există cercetări care demonsrează că efectul
e detectabil cu ajutorul RMN-ului.
Primul studiu s-a făcut cu jonglatul.
Subiecţi care nu mai făcuseră jonglerii niciodată
au fost scanaţi, apoi învăţaţi să jongleze.
Li s-a spus să continue să exerseze 3 luni.
După 3 luni au fost scanaţi din nou,
Au observat cu ajutorul RMN-ului că se pot aprecia
modificările survenite în materia cenuşie a subiecţilor
în ariile corticale cu rol în detectarea vizuală a mişcării.
M-am gândit... 3 luni... fie.
Oare meditaţia poate schimba şi ea structura creierului?
O schimbare ca cea datorată jongleriei.
Ce se petrecea în meditaţie?
Pentru prima cercetare
am recrutat oameni din Boston,
care nu erau călugări sau profesori de meditaţie.
Erau oameni oarecare care practicau meditaţia
cam 30-40 de minute pe zi, la nivel mediu.
I-am scanat şi i-am comparat
cu un grup de oameni asemănători demografic,
dar care nu meditau.
Am descoperit că:
existau câteva regiuni în cortexul cerebral
cu mai multă materie cenuşie la meditatori, decât la ceilalţi.
Una dintre aceste regiuni
se află în regiunea frontală şi e răspunzătoare de
memoria de lucru, de executare, de luarea deciziilor.
Am aflat lucruri interesante despre ea
când am coroborat informaţiile cu vârsta.
Aici, în zona roşie, se află grupul de control.
Ceea ce se întâmplă de fapt,
şi e bine stabilit că, pe măsură ce îmbătrânim,
nu doar aria asta, ci mare parte a cortexului,
se micşorează.
E unul din motivele pentru care pe măsură ce îmbătrânim
ne e mai greu să ne dăm seama de ceva şi să ne amintim lucruri.
Interesant era că în această regiune
un meditator de 50 de ani avea aceeaşi cantitate de cortex ca şi unul de 25 de ani,
sugerând că practicarea meditaţiei poate încetini sau preveni
procesul natural de declin cortical datorat vârstei.
Criticii, mulţi,
au spus că meditaorii sunt ciudaţi.
Poate că aşa erau înainte să practice meditaţia.
Mulţi dintre ei erau vegetarieni, aşa că poate alimentaţia avea un rol aici,
sau poate altceva legat de stilul lor de viaţă.
Nu putea fi meditaţia. Trebuia să fie altceva.
Ar putea fi adevărat.
Acest prim studiu nu a putut răspunde acestor întrebări.
Aşa că am făcut un al doilea studiu.
Am luat oameni care nu meditaseră înainte
i-am scanat, apoi i-am pus 8 săptămâni,
la un program de meditaţie pentru reducerea stressului.
Trebuiau să mediteze zilnic 30-40 de minute.
La sfârşitul celor 8 săptămâni i-am scanat din nou,
şi iată ce am găsit.
Câteva arii s-au mărit.
Aici avem hipocamusul,
ia pe grafic, grupul de control e în albastru,
iar meditatorii în roşu.
Hipocampusul, aria importantă pentru învăţare şi memorie,
e importantă şi pentru reglarea emoţiilor.
Are mai puţină materie cenuşie la cei depresivi sau cu sindrom post-traumatic.
O altă regiune identificată de noi a fost joncţiunea temporo-parietală,
aflată deasupra urechii,
cu rol în gândirea perspectivă, empatie şi compasiune.
Aceste două funcţii se schimbă
când oamenii încep să practice meditaţia şi yoga.
O altă regiune a fost amygdala.(Sistemul limbic)
Amygdala are rol în reacția la stres, „luptă sau fugi”.
Aici am găsit o scădere a materiei cenuşii.
Modificările materiei cenuşii
erau corelate cu modificări ale comportamentului la stres.
Cu cât stresul era micşorat,
cu atât scădea amygdala.
Era chia interesant, deoarece e cumva opus şi paralel
cu rezultatele obţinute la animale.
Colegii care foloseau rozătoare,
au luat rozătoare fericite, normale,
le-au băgat în cuşti şi le-au măsurat amygdala,
apoi, 10 zile, le-au supus la un regim stresant,
după care le-au măsurat amygdala,
şi partea analogă din creierul cobailor crescuse.
Noi am găsit o reducere la stres, ei au găsit o exacerbare.
Au lăsat animalele în pace 3 săptămâni
după care le-au testat din nou.
Aceeaşi parte a amygdalei era încă mare,
iar animalele, deşi se aflau în cuştile originale
unde erau fericite, se purtau ca fiind stresate:
se ghemuiau prin colţuri,
nu mai explorau spaţiul *** făcuseră înainte.
E exact opusul a ceea ce am găsit la oameni,
deoarece la oameni nimic nu se schimbase în mediul extern.
Ei aveau în continuare joburi bune,
toate problemele grele erau la fel de grele,
economia încă mergea prost,
dar amygdala lor se micşorase şi ei raportau mai puţin stress.
Toate la un loc denotă că modificările din amigdală
nu sunt legate de mediu, ci reprezintă o schimbare
în reacţia oamenilor sau în relaţionarea lor cu mediul.
Studiul mai demonstrează că
oamenii nu afirmau doar că se simt mai bine,
sau era vorba de placebo, sau doreau să ne facă pe plac,
ci exista un motiv neurobilologic pentru care
afirmau că se simt mai puţin stresaţi.
Ideea cu care vreau să vă las este că meditaţia
poate literalmente să vă modifice creierul.
Vă mulţumesc.
(Aplauze)