Tip:
Highlight text to annotate it
X
După *** vedeți,
m-am născut fără degete la mâna dreaptă.
Și piciorul drept era cu câțiva cm mai scurt
decât stângul.
Mi-au operat piciorul
și mi-au pus tije de metal.
Nu au fost doar tije,
ci și fire care mi-au fost duse prin picior
pentru a-l stabiliza.
A trebuit să merg pe el,
să-l întind
pentru ca mușchii să nu mi se atrofieze.
Toată lumea mă întreabă: „Doare?”
Da, doare,
dar mă concentrez pe ce pot să fac,
nu pe ce nu pot face.
Vreau să vă vorbesc
despre depășirea obstacolelor.
Toată lumea întâmpină obstacole,
o dizabilitate,
un hop de trecut.
Trebuie să alegem:
Ne lăsăm învinși de obstacol
sau învingem obstacolul.
Poate unii ați auzit de Jim Abbott.
A fost un jucător de baseball de Liga Întâi.
A câștigat o medalie de aur la Olimpiadă.
A jucat la Yankees, Angels.
Dar a aruncat un „no-hitter”
și avea o singură mână.
Într-o zi, pe când era copil,
a venit acasă furios
și i-a zis tatălui său:
„Băieții nu mă lasă să joc baseball
fiindcă am o singură mână.”
Tatăl i-a răspuns:
„Nu, băieții nu te lasă să joci baseball
fiindcă joci foarte prost.
Nu poți schimba faptul că ai o singură mână,
dar poți schimba faptul că nu știi să joci.”
Tatăl a început să îl antreneze
și a devenit bun la baseball.
A depășit obstacolele.
Adversarii au tot încercat să profite de punctul lui slab.
Tot aruncau în partea
în care nu avea braț.
Dar nu reușeau
pentru că el a exersat mult
să se descurce și pe acea parte.
Nu-i o rușine să ai o dizabilitate
și nu voi lăsa pe nimeni să-și bată joc de abilitățile mele,
dar nici nu vreau să fiu compătimit de nimeni.
Nu mă voi folosi de limitările pe care le am
ca scuză pentru a fi compătimit.
Voi exersa mai mult,
voi juca mai bine
și mă voi strădui mai mult
pentru a fi tot mai bun.
Am început să joc baschet
în echipa liceului meu
și, ca începător,
am câștigat Bobocul Anului (Rookie of the Year).
Am fost unul dintre cei mai buni marcatori ai echipei.
Unul dintre lucrurile care mă distrează
e că-s judecat după aspectul fizic.
Se zice:
„Ia te uită la acest albete șchiop cu o mână.
Nu vreau să joc cu el în echipă.”
Ce nu se știe
e că nu am doar dizabilități,
am și abilități.
Unul dintre momentele mele favorite din acest ultim sezon
a fost când am jucat împotriva unei echipe
cu care nu am mai jucat înainte.
Când a început meciul,
se vedea că îmi „respectă” dizabilitatea.
Adică, l-au marcat dublu pe cel mai înalt jucător al nostru.
Au jucat foarte delicat cu mine
și doar...
puteai să-ți dai seama ce gândeau:
„Ce poate face acest tip cu o singură mână?”
Așa că m-au lăsat descoperit la trei puncte.
Și am marcat.
M-au mai lăsat o dată descoperit.
Am marcat.
Apoi a început să-i agasesze
și m-au faultat.
Am marcat ambele aruncări libere.
Au cerut time-out.
Și *** eram adunați,
îl auzeam pe celălalt antrenor
țipând la jucători în legătură cu mine.
Au trecut de la a nu mă marca deloc
la marcaj dublu.
Totul se reduce la depășirea obstacolelor.
Adevărat, am o dizabilitate,
la fel ca voi.
Am și o abilitate,
la fel ca voi.
Toți avem obstacole de depășit.
Unele sunt evidente ca ale mele.
Altele sunt mai puțin evidente.
Poate că obstacolul tău
e că provii dintr-un mediu sărac.
Poate lumea zice că nu vei face nimic în viață.
Dovedește-le că se înșeală.
Poate că obstacolul tău e o dificultate de învățare
și lumea te crede prost.
Dovedește-le că se înșeală.
Poți fi judecat
după culoarea pielii
sau după familia din care provii.
Dovedește-le că se înșeală.
Cunosc multe persoane
care mă judecă dintr-o singură privire.
Și zic:
„Oh, copilul acesta nu poate fi bun la baschet.
Un singur picior, o singură mână.”
Dacă cineva crede că nu poți depăși obstacolele,
dovedește-i că se înșeală.