Educație Interzis - Film completa

Se permite reproducerea totala sau partiala a filmului, copiere,modificare,traducere dublare si/sau redistribuire, precum si distribuirea publica a lucrarii pentru activitati non-profit Acest film este rezultatul unui proces de cercetare continua care sub nici o forma nu trebuie considerat terminat Persoanele care apar in acest film au idei si pareri diferite Participarea lor nu inseamna neaparat acordul cu intreg continutul acestuia Co-producatori Tuturor copiilor şi tinerilor care doresc să crească în libertate. Imi amintesc mereu de profesorul de filosofie care ne-a spus aceasta poveste... Intr-o pestera traia un grup de oameni, prizionieri din nastere Erau legati in asa fel incat puteau privi doar spre partea din spate a pesterii Un foc si niste marionete miscate de alti oameni,proiectau pe perete o multime de umbre Pentru prizonieri umbrele erau singura legatura cu lumea inconjuratoare Lumea lor, realitatea pentru ei erau acele umbre Unuia dintre prizioneri se le reda libertatea si i se permite sa priveasca realitatea din afara pesterii. Cat timp ii va trebui sa se obisnuiasca cu lumea exterioara dupa o viata intreaga de izolare? Este posibil ca prima sa reactie sa fie frica...... Va putea intelege ce este acela un copac, marea,soarele? Credem ca aceasta persoana poate vedea realitatea asa *** este si va intelege marea inselaciune ce a fost pestera.... Profesorul ne-a explicat pe scurt interpretarea acestui mit in ceea ce priveste cunoasterea, iluziile, realitatea si *** este posibil sa fim intr-o pestera mare, care la randul ei este in interiorul alteia.... Dar , fara indoiala, dorinta acestui om liber, de a se intoarce si a povesti tuturor ce a vazut....... Educatia Interzisa Si asa..in al 12-lea ceas acceptam ideea ca filozoful nu trebuie doar sa inteleaga realitatea ci trebue sa se implice si in transformarea ei Mass-media, miile de carti, discursurile politicienilor, organele internationale, expertii,filozofii, paginile de internet. Toti si-au dat seama de importanta educatiei. Se fac investitiii pentru imbunatatirea abilitatilor, in constructii, investigatii Se cumpara carti, e-books, table digitale Se dicteaza cursuri, urca salariile, se reduc salariile, se imita modelele din strainatate. Totul pentru imbunatatirea educatiei. Acest lucru nu evita existenta a atator scoli cate realitati sociale sunt Scoli marginase, pentru saraci, Scoli pentru copiii muncitorilor, scoli profesionale, pentru clasa medie, Scoli publice si private, Scoli pentru bogati, scoli de elita. Fiecare tip de scoala este interesata in a avea un numar cat mai mare de elevi, Unele sunt specializate in a forma elevii pentru diverse meserii iar altele, destul de putine se dedica pentru obtinerea performantelor. Dincolo de diferentele dintre ele, toate depun eforturi si aspira, la un model de scoala uniform. comun tuturor Oare acest tip de scoala ne ajuta in dezvoltarea noastra individuala si colectiva? Oare aceasta paradigma educationala doreste ca oamenii sa aiba un nivel de trai mai bun si sa colaboreze pentru imbunatatirea societatii? Oare exista un model de scoala care sa reuseaca? Oare exista un model educational care sa promoveze aceste idealuri? Din acest motiv am decis sa deschidem portile unei lumi ascunse pentru multi dintre noi.... Acest film face parte dintr-un proces, care probabil nu are sfarsit, o intrebare care cu siguranta ramane fara raspuns, o continua cautare pentru a afla esenta invatarii si a educatiei, greselile ce se fac, si in primul rand, ideile care ne vor ajuta sa continuam cercetarea, sa continuam...invatarea Bine, mi se para ca ceea ce doreste Alicia, ceea ce doreste d-na directoare este doar sa fie de acord, sa se ajunga la un consens despre ceea ce se va spune, este o activitate scolara, institutia trebuie sa stie ce va spune. Desigur,desigur. Javier, *** ramane? Bine, eu le propun colegilor un exercitiu, sa faca o prezentare in care sa relateze experienta lor,un bilant al acestor ani in scoala, cam asta ar fi. In scoala noastra nu se intampla nimic deosebit,important. " Ne invata sa ne indepartam unii de ceilalti si sa fim intr-o competitie continua." "Parinti si profesori nu ne iau in seama. " "Pentru toate astea zicem Ajunge! " "Educatia este interzisa. " "Daca vrei sa obtii rezultate diferite, nu realiza mereu aceleasi actiuni." Elevul nu deprinde dupa 12 ani abilitati de citire-intelegere a lecturii nu invata operatiile matematice, nu invata.......ei bine, invata foarte putine... Care este cauza atator esecuri scolare? Si exista convingerea ca nu elevul este cel care nu reuseste Sistemul este gresit proiectat Este vorba despre reformele sistemului de invatamant ce sunt gresit directionate Sunt ca un fel de machiaj pentru ceea ce credem ca trebuie imbunatatit in sistemul de invatamant Problema apare din felul *** se concepe paradigma educationala este o problema in conceptia de baza a procesului educational. Scolile si liceele din America Latina sunt locuri de oboseala si plictiseala. Eu va invit sa dam o raita prin scoli ca sa vedem aceasta caricatura ce trebuie desfiintata.... este profesorul in fata tablei, dictand lectia, in plin secol XXI, acest lucru nu are nici un sens. Este o ora statica, o lectie ce nu se misca o materie ce preda doar cuvinte. Eu sunt profesorul, eu sunt cel care va da aceasta informatie. Asta trebuie sa o invatati, asa *** este. Pentru ca este asa. voi sunteti copiii, liniste si fiti cuminti! Liniste Liniste, niciodata nu stiti nimic. S-ar putea spune ca se cauta doar respectarea programei scolare Se da toata atentia continutului din manualele scolare Cine nu invata sa citeasca, sa scrie si operatiile matematice inseamna ca nu este educat. Pentru ca se cauta doar dezvoltarea unor abilitati necesare anumitor activitati Cunoasterea actuala este partiala, pentru ca atentia acordata este partiala. Se spune ca in scolile conventionale invatamantul este preventiv. " Doamna profesoara, de ce invatam despre asta?" si i se raspunde " A, intr-o zi poate iti va folosi" Dar toate aceste informatii dupa *** am vazut, nu raman pentru mult timp In zilele noastre ideile se schimba foate repede Informatiile sunt intr-o continua schimbare, iar ideile se modifica rapid Cunostintele sunt intr-o continua schimbare. Ceea ce se intampla este ca modul de invatare nu s-a schimbat atat de repede ca restul societatii. Aici este adevarata problema. La scoala si la facultate ni s-a spus ca un obiectiv este ceva ce se poate masura, cuantifica si observa. Si atunci incepem sa cautam formula pe care sa o aplicam pentru a masura obiectivele. Si asa au aparut notele. Poate fi un 10, o fata fericita sau una trista. Dar esenta va fi mereu aceeasi...a compara. A compara persona, a compara cunostintele. In raport cu o scala standard care masoara. Ce masoara? Daca fiecare persoana este unica, singulara si irepetabila. Se cauta ca un numar sa defineasca ce tip de persoana e fiecare. Si atunci s-au creat conflicte privitoare la cunoastere. " Sa vedem cine e primul care face..." In concluzie, unii castiga, altii pierd. De fiecare data cand se piede persoanele se simt stanjenite,evident. Se incurajeaza competitia intre copii. Celor mai buni le sunt recunoscute meritele, au premii. Celor cu rezultate mediocre li se atrage atentia sau de cele mai multe ori nici nu sunt bagati in seama. Toti vorbim despre pace, dar nimeni nu educa pentru pace. Se face o educatie pentru competitie, iar competitia este principiul oricarui razboi. Teoretic, toate legile educatiei vorbesc despre obiective legate de dezvoltarea personala, valorile umane,cooperare,relatii in colectivitate, solidaritate,egalitate, libertate,pace,fericire si alte cuvinte frumoase. Realitatea insa ,este ca structura de baza a sistemului promoveaza exact valorile opuse, competitia, individualismul,discriminarea, violenta emotionala, materialismul. Orice idee promovata prin discursuri este lipsita de orice legatura logica cu structura reala ce o sustine. In ciuda faptului ca scoala sistematizeaza si formuleaza principiile si valorile umane nu este de acord cu fondul de idei al acestora. Daca eu vin dintr-o conjunctura fragmentata in care ma intereseaza se predau istorie. Vreau sa aflu cunostintele acestui elev dupa ce eu i-am predat lectiile si i-am dat sa citeasca niste carti de istorie. Pentru mine aceasta persoana nu mai exista,nu mai am nici o legatura cu el, daca sufera sau nu, care ii sunt conditiile familiare. Pentru cadrele didactice traditionale cel mai usor este sa continue cu ceea ce au facut si pana acum. Vreti sa ramaneti un mediocru toata viata? Pentru cadrul didactic traditional cel mai usor este sa continue ce ceea ce a facut timp de multi ani. Vreti sa fiti un mediocru toata viata? Sau ceea ce a fost invatat sa faca, conform traditiei. Nu mai sunteti niste copilasi. Si atunci procesul de invatare se transforma intr-un proces simbolic, de reproducere . Nu vreau sa aud musca. In Argentina majoritatea copiilor spun : Ce plictiseala, azi e luni, din nou la scoala! Si nu acest lucru e cel mai grav, ci faptul ca majoritatea profesorilor spun acelasi lucru. Eu cred ca profesorii din ziua de azi sunt "copiii" unui sistem. Nu este vorba de vocatie sau de o alegere personala, pentru a fi un profesor bun sau nu Este ceea ce statul ii permite sa fie. Pana aici, astazi ramaneti fara pauza. A,nu-mi spune ca ai probleme acasa. *** sa fac sa educ reactiile afective ale acestor copii, daca in formarea mea ca profesor nu mi s-a vorbit niciodata de cuvantul " emotie" ? Daca mai continuati sa vorbiti va separ! Nu vreau ca mersul la scoala sa fie o pierdere de timp sau momente neplacute. In prezent, un copil de 8 ani petrece la scoala mai mult timp dacat un student la universitate, nu are sens, nu sunt atatea lucruri de invatat la scoala. Scoala atunci nu mai este un loc de formare a individului. Este o gradinita imensa sau *** ii spun eu " o parcare " de copii. Ma gandesc ca sunt inchisori. Gandesc ca e oribil. Sa tii copii inchisi, Bine paziti cu "gardieni" ca sa nu scape. Le facem ziduri din ce in ce mai inalte. Zidurile pot fi de caramida sau de arboli. Nu conteaza, sunt pereti care separa. As dori ca scoala sa fie pentru copil un loc de dezvoltare personala, nu un loc unde sa fie antrenat pentru gimnaziu,liceu pentru facultate si in cele din urma pentru locul de munca. Si dupa aceea,pentru ce? Dar este mult mai usor de zis : "Acum liniste, acum deschideti caietele, acum luati pixul cu rosu...." Este ca dresajul de caini, aceasta nu este educatie. - Da,eee...bine de fapt copiii imi ziceau ca se gandeau sa citeasca acest text la activitate. Este o ciorna. - Haha,nu e o ciorna, este asa *** il vom citi. - Nu,nu, Martin, aici sunt cuvinte jignitoare. Nu ne puteti ataca in felul acesta. - Bine, vreun motiv aveti de va simtiti atacati. - Bine opreste-te un pic Alicia,noi doar am facut o tema *** ne-a cerut profesorul. - Alicia,de aia iti spun, e o ciorna. Elevii vor revizui textul. - Nu vom revizui nimic, asa il vom citi........- Martin! - Nu-l vom revizui. - Nu! - Martin, asa ceva e lipsa de respect. - Scuzati-ma, uitasem ca atunci cand cineva spune ceea ce gandeste este lipsa de respect. " Problema noastra in intelegerea invatamantului obligatoriu isi are originea intr-o idee deplasata: neplacerile produse la nivel personal, reprezinta realizari din punct de vedere al sistemului." Acest lucru aproape ca nu se cunoaste, dar educatia publica,gratuita si obligatorie a fost inventata intr-un moment de-a lungul historiei. Inainte nu exista. Invatamantul din antichitate era foarte diferit de ceea ce azi intelegem prin educatie. In Atena antica, de exemplu, nu erau scoli, primele academii ale lui Platon erau spatii de reflexionare,conversatie si invatare libera. Instruirea obligatorie tinea de sclavi. Pe de alta parte, educatia spartana era asemanatoare unei instructii militare. Statul ii inlatura pe cei ce nu se ridicau la nivelul asteptarilor. Orele de scoala erau obligatorii, pedepsele erau aspre si conducta era modelata prin durere si suferinta. Inainte educatia era in mana bisericii catolice, cel putin in lumea crestina occidentala. Si a fost recent, in sec.XVIII, intr-o poca a istoriei numita Iluminism sigur ati invatat la scoala, cand a aparut conceptul de invatamant sau educatie publica sau de stat, gratuita si obligatorie. Scoala *** o stim astazi, s-a nascut la sfarsitul sec.XVIII - inceputul sec.XIX, in Prusia. Pentru a evita raspandirea ideilor revolutionare din Franta, monarhii au inclus unele principii ale Iluminismului pentru a multumi poporul, dar cu mentinerea regimului absolutist. Scoala prusiana avea la baza o puternica separare a claselor sociale. Avea o structura asemanatoare modelului spartan ce se baza pe disciplina, supunere si regim autoritar. Ce cautau acesti despoti Iluminati? Un popor docil,supus care sa se poata pregati cu usurinta pentru razboaiele ce aveau loc in acea perioada cu natiunile, ce isi cautau independenta. De exemplu, Ecaterina cea Mare a Rusiei, a chemat invatatii francezi tocmai pentru acest lucru. Diderot, unul dintre cei mai faimosi, a raspuns chemarii ,dar nu pentru a fi un profesor sau invatator al poporului,ci al supusilor acestor state. Vestile despre succesul acestui model educativ s-au raspandit repede si in cativa ani profesorii din America si Europa veneau in Prusia sa se specializeze. Cu timpul, acest model s-a raspandit la nivel mondial. Multe tari au adoptat modelul scolii moderne,sub pretextul accesului la educatie a tuturor cetatenilor, sub steagul egalitatii, cand de fapt esenta acestui sistem provine din despotism,bazat pe teoria elitelor si separarea claselor sociale. Aceasta e originea invatamantului public. Uitati-va la Napoleon, la scurt timp dupa, un dusman aprig al tuturor acestor despoti, a facut la fel. Dupa *** spunea : "Vreau sa formez un grup de cadre didactice pentru a putea indruma viitorul francezilor." Se intelege? Pentru el acest lucru e clar si asa merg lucrurile pana in ziua de azi. Scoala se naste intr-o lume pozitivista, condusa de economia industriala, ce cauta sa obtina cele mai bune rezultate cu un minim efort si o minima investitie, prin aplicarea unor formule stiintifice si legi generale. Scoala era raspunsul ideal la necesitatile clasei muncitoare, si aceasi industriasi ai sec.XIX au fost cei care au finantat scolarizarea obligatorie prin fundatiile lor. Ce facem cu copiii muncitorilor in timp ce acestia sunt la munca? *** ii educam ,sa invete sa citeasca, sa-i facem muncitori inteligenti? Educatia,invatamantul continua sa fie acelasi, un instrument pentru a forma muncitori utili sistemului si un instrument cu care cultura sa ramana mereu aceeasi ,mereu repetandu-se. Ceea ce inseamna pastrarea structurii actuale a societatii. Scoala s-a completat cu activitati de cercetare, despre controlul comportamentului, propuneri de utopii sociale si pana la teorii de superioritate a raselor. Nu e de mirare ca primele state ce au adoptat sistemul prusian sau unul asemanator lui, au devenit generatii dupa generatii centre de xenofobie si nationalism extrem. Modelul de productivitate industriala pe banda rulanta,era perfect pentru scoala. Educatia copiilor era comparata cu obtinerea produselor industriale, si ca urmare erau necesare o serie de etape, intr-o anumita ordine , prin separarea copiilor pe generatii, in clase scolare. In fiecare etapa se urmareau diferite elemente, continuturi didactice ce asigurau succesul, gandite minutios de experti. Putem spune ca profesorul este personajul caruia ii revine sarcina de a preda anumite continuturi, doar pentru ca cineva a luat aceasta decizie, la un moment dat. Dar continuturile programei scolare nu le pregatesc biologii, si curios, de cele mai multe ori nu sunt profesori cei care pregatesc materialele, este personal admnistrativ, persoane ce nu sunt direct implicate in procesul de predare. In acest lant,o persoana este responsabila de o mica parte a acestui proces. insuficient pentru a cunoaste mecanismul in totalitate si persoanele in profunditate. un profesor pe an, pe materie, pentru 30-40 de elevi. ajungand la finalul unui proces pur si simplu mecanic. Procesul de invatamnt de azi este de natura administrativa, elevii vin la scoala, asista la ore,profesorii predau, elevii pleaca,profesorii pleaca si ziua urmatoare se repeta ciclul. Un profesor este un functionar la stat. Caruia statul ii spune : " Dumneata trebuie sa predai asta,asta si cu asta si de forma aceasta." Pentru ca profesorul are prea multe ore de clasa,cu prea multi copii, carora le repeta aceleasi lucruri si cu prea putine ore de monitorizare individuala a elevului. Si atunci profesorul va monitoriza grupul. Pentru ca, evident,daca am 30 de elevi, nu pot sa le cer tuturor sa faca aceleasi lucruri,in acelasi timp. Acest sistem de organizare a muncii, ca un lant de productie se numeste tailorism si a fost aplicat atat in industrie, cat si in scoli si armata in diferite tari si culturi occidentale. Pana nu demult scolile aveau aceste norme de internat si cazarma, recreatia terminandu-se cu un anunt anonim ce indica copiilor ca trebuie sa invete sa se opreasca pe o anumita bucata din pavaj sa se alinieze ,in general de la mic la mare. In ultimul timp scolile s-au construit dupa modelul inchisorilor si a uzinelor, avand ca si prioritate indeplinirea regulilor si controlul social. Scoala a fost gandita pentru a "fabrica" cetateni ascultatori, supusi si eficienti, unde incetul cu incetul persoanele se transforma in cifre, note si statistici. Exigentele si presiunea sistemului duc la dezumanizarea tuturor, pentru ca nu sunt afectati doar profesori,invatatori,directori, inspectori scolari. Suntem considerati grupuri omogene, ce trebuie sa invatam aceleasi lucruri obtinand aceleasi rezultate. Toti trebuie sa stim aceleasi lucruri. In ciuda faptului ca noi adultii nu stim toti aceleasi lucruri, in ciuda faptului ca avem meserii diferite. La scoala toata lumea trebuie sa vrea sa faca acelasi lucru si la fel de bine. Atunci, scoala nu are capacitatea de a raspunde necesitatilor individuale, pentru ca scoala instruieste, este un centru de instructie, asta este ceea ce face. Cel ce nu invata,ramane repetent. Aceasta este realitatea. Intr-un fel sistemul educativ este un sistem de excludere sociala : selectioneaza tipul de persoana ce ajunge la facultate, pentru a putea face parte dintr-o asa numita elita care domina societatile comerciale,sistemele de productie, sistemul economic, de comunicatie,etc. si alte persoane care nu se pot integra corespunzator situatiei sunt destinate a desfasura activitati precare,pentru ca nu vor avea studiile necesare pentr acele posturi mentionate anterior. Statul si sistemul, nu sunt preocupate pentru asta, Sincer,nu le preocupa fiinta umana, ca persoana,ca individ. Si in aceste conditii, orice educatie care cauta altceva,trebuie interzisa. Adevarul este ca esenta scolii prusiene este adanc infiripata in structura scolara actuala. Testele standard, separarea pe varste, orele obligatorii, programele scolare rupte de realitate, sistemul de notare, presiunile asupra profesorilor si a elevilor, sistemul de premiu - pedeapsa, orare stricte, separarea de comunitate, aceasta structura verticala Toate acestea fac parte din sistemul scolar al secolului XXI Scoala,ca institutie este inchisa lumii exterioare. Iti explicam titlul cartii mele " Harta scolara a teritoriului educativ", pentru a indica fabula cartografului care povesteste Borges ca incepe sa faca harta unui anumit teritoriu entuziasmat, incercand s-o realizeze cat mai bine. in final, harta ia locul teritoriului. In prezent, scoala s-a inchis, este inlauntrul hartii. Ce invata? Adevaruri ce sunt in harta si nu in teritoriu. Scoala nu este sinonima cu educatia. Scoala ar putea fi o harta mai veche a intelepciunii. Dar, educatia este teritoriul unde se invata totul. Ce insemna o buna educatie? Cat mai multi copii care sa depaseasca standardele de calitate? Sa aiba abilitati si cunostinte care nu ii intereseaza pentru a invinge bariere impuse de altii? Nu era obiectivul educatiei o buna calitate a vietii? Sa uitam un moment tot ce stim despre educatie, despre forma de a intelege scoala, despre tot ce ni s-a spus ca trebuie sa invatam in viata si ce trebuie sa ne invatam copiii. Sa incepem sa vedem fiecare lucru, Ca si *** nu l-am fi vazut vreodata. Vreau sa spun, fiecare fapta, atitudine, fiecare obicei. Ca si *** am face lucrurile *** le facem doar pentru ca asa au fost facute dintotdeauna. *** le-am face azi? -Nu? Este ca si *** am da din cap si a spune....bine incepem din nou. Sa o luam de la capat. Sa vedem, copii, trebuie sa intelegeti ca discursul vostru poate fi incomod pentru anumite persoane. De acord, bine, dar este ceea ce simtim de aceea l-am scris asa. De ce nu-l putem citi asa? Sunt cuvintele noastre,ceea ce gandim, care e problema? ????????????? Nu,nu,nu, opreste-te. ( cearta) Opreste-te, opreste-te putin Martin pentru ca te cunosc. Te deranjeaza totul in aceasta scoala, te deranjez eu, te deranjeaza profesorii. Te cunosc bine. Nu, dvs nu ma cunoasteti pe mine. Ba te cunosc.- Nu,nu ma cunosti. "Nu ma urmariti pe mine, urmariti copilul." Noi nu vrem sa fim invatatori,vrem sa fim educatori. Asta e usor. Ce e geu este a ajuta in dezvoltarea normala a unei persoane. Daca eu vreau acest lucru atunci trebuie sa cunosc omul interior,intrinsec. Ce capacitati are? La ce varsta incep sa se manifeste ? Dar nu se urmareste copilul. Nu se observa copilul. Nu se cunoaste de fapt copilul, fiecare in particular. Ci se cunoaste foarte bine teoria. Atunci, e ca si *** un adult stie ce trebuie sa faca copilul,dar nu vede clar realitatea. Cu alte cuvinte in centrul acestei educatii este copilul. Atunci inseamna ca ia in considerare necesitatile sale. Si nu necesitatile noastre de adulti. Tinerii,inca de la nastere, au aceasta capacitate de a crea...sunt creativi, observatori si curiosi. Si la scoala se pot intampla doua lucruri : fie ca acest proces sa fie insotit de activitati in vederea dezvoltarii acestei capacitati sau sa apara o frustrare a acestuia . De fapt, am putea spune ca fiinta umana are o inclinatie spre a invata. Chiar se poate afirma ca omul nu are nici un merit in procesul de invatare. Mai mult, nu poate sa nu invete. E evident. Tot timpul te intreaba: " de ce e asa?". Nu e necesar sa-l inveti sa puna intrebari, face parte din felul lui de a fi . E de ajuns ca are organe senzitive si percepe,nu-i asa? E de ajuns ca are creierul sau si gandeste,rationeaza,imagineaza,creeaza. Dar la scoala se reuseste reducerea lui la tacere. In acest fel,daca observi cu atentie ,pe masura ce copiii cresc, isi pierd curiozitatea si cheful de a invata. Un copil de 12 ani, cu greu ,dupa terminarea orelor, ia o carte in mana , De ce? Pentru ca este satul sa i se spuna ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, si si-a pierdut toata curiozitatea de a invata. Mintea unui copil are calitati superioare pentru a invata in comparatie cu un adult, pentru ca e facuta pentru a capta ceea ce i se prezinta creeaza cu mintea sa si se construieste pe sine. In cativa ani invata sa-si controleze corpul, poate vorbi in cateva limbi,intelege regulile naturii si caracteristicile culturii sale. Tot acest complex si minunat proces se intampla inconstient. Este invatat fara prea mare efort de unul singur. Dintre lucrurile care se invata la scoala, foarte putine ne sunt necesare in viata de zi cu zi. E posibil ca scoala sa fie utila, dar nu necesara. Cred ca poate fi utila societatii,dar putem renunta la ea . Pentru ca putem trai fara a sti logaritmi, insa nu putem trai fara a sti sa stabilim relatii interumane, sau sa mergem sau fara a sti sa utilizam diferite unelte. Toate acestea copiii le invata prin joc. Copiii, inca de nastere au acesta abilitate de se crea pe ei insisi, invatand din ceea ce ii inconjoara, prin joc si explorare. Copiii absorb cultura, copiii invata de la parinti, si asta se remarca in limbaj. Numerele ,literele si cuvintele se gasesc in contextul culturii umane..si atunci ei invata. La fel *** invata sa mearga......pentru ca adultii merg. Cu alte cuvinte, cand un om se naste, biologia sa nu-l obliga sa fie om. Are nevoie sa se nasca intr-un context uman. Tot ce ne inconjoara , ne influenteaza enorm in procesul invatariii. Timpul, spatiul, atitudinea familiei noaste. Emotiile, gusturile,obiceiurile. Totul face parte din acest ambient cu care ne construim pe noi insine. Intrebarea este atunci Ce context oferim copiilor in vederea dezvoltarii lor in acest mod ? Copilul intra si intra intr-un mediu dogmatic. "Ia loc aici", "Stai aici 6 sau 7 ore " , Ingrozitor! Intr-o familie fragila din punct de vedere emotional,nivelele de agresiune sunt foarte ridicate, copilul va fi probabil foarte violent. Nu va fi neaparat violent,nu vreau sa spun asta,dar vorbim de medii violente iar violenta se copie foarte usor. Copilul va oferi ceea ce primeste. Tocmai de aceea trebuie sa incurajam relatiile de prietenie,relatii mult mai profunde in clasa. Cercetarile arata ca in prezent, la varsta de 5 ani , 98% din copii pot fi considerati genii. Sunt curiosi,creativi si au capacitatea de gandi in diverse moduri,rezolva probleme, cu alte cuvinte, au mintea deschisa. Problema este ca 15 ani mai tarziu doar 10% dintre copii pastreaza aceste capacitati. Ceea ce vreau sa spun este ca , dincolo de ceea ce numim minte, in lumea constiintei, toti suntem genii. De fapt, cadrele didactice trebuie sa invete elevii, sa-si deschida portile mintii,sa iasa toate cunostintele, toata creativitatea si spiritul de geniu cu care toti suntem dotati. Daca ne uitam la toate personalitatile historiei, barbati sau femei, ne dam seama ca toti au fost niste visatori, cu o imaginatie bogata. Umanitatea e rezultatul miilor de ani de evolutie si adaptare continua la condiile naturale. Avem in noi acele capacitati care ne-au ajutat sa supravietuim, sa ne tranformam si sa ne dezvoltam. Incepand de la a manca cand ne e foame pana la acea curiozitate interna a copilului de a explora lumea. Acest potential asteapta sa-l lasam sa se manifeste. La copii il vedem in jocul spontan, la adolescentii de azi prin nonconformism si dorinta de a schimba realitatea. De ce vrem sa eliminam spontaneitatea lor si sa pedepsim abaterile de reguli, cand acestea sunt elementele interne necesare dezvoltarii individuale ? Copiii au un maestru interior,mai ales in primii ani de viata, ce ii impinge spre a invata, spre a descoperi,spre a se misca, un impuls spre a participa, a lucra, a repeta comportamente, ce ii spune cand nu mai trebuie sa repete un lucru pentru ca si l-a insusit. Daca observam comportamentul copiilor, ne dam seama ca utilizeaza criterii asemanatoare cercetatorilor, s-ar putea spune aceleasi. Desigur,in diferite nivele de complexitate,nu? Dar nu exista copil care sa nu fie organizat in procesul de observare, nu exista fetita care cand observa sa nu realizeze un experiment. *** sa facem ca sa devina mai creativi? Ei deja sunt, unicul lucru pe care il putem face e sa le oferim posibilitatea de a se expresa in diverse moduri. Daca o facem, maine vor fi cercetatori, vor fi artisti. Trebuie lasati. - Gata,Martin,las-o balta, sa vedem, ce castigi cu asta? - Ei pun problema notelor,de exemplu. Spun ca pe noi ne intereseaza doar nota finala Si nu ne intereseaza daca studiaza sau nu, daca invata sau nu. - Spune Martin. - Bine, ce castig eu? Asta simt.- De ce nu puteti intelege? Si, intr-un fel ii facem sa se intreaca intre ei ,ca intr-un concurs. - Dumneavoastra ganditi la fel? - Uite, nu cred ca e un punct de vedere gresit, asa de rau. Evident, ceva in structura scolii nu e bine. - Uite, Javier, cred ca ceea ce le face rau elevilor se gaseste in societate. Si in conditiile actuale, cel mai bun lucru este sa vina la scoala,nu crezi? - Bine, dar asta e prea mult .- Nu mai stiu.... - Scuzati ! - Da - Aici e tot ce-am invatat in 5 ani de scoala. Stiti ce se va intampala cu asta? O sa uit totul. Si inca ceva. Deja am uitat. "A studia nu inseamna a memora ideile ci a le crea si recrea continuu" Si atunci educatia incepe asa, credem ca din ce in ce mai multa informatie este necesara. Intrebarea pe care mi-o pune este : Cat din ceea ce am invatat in scoala primara ne aducem aminte ? Cat ne aducem aminte din materiile invatate in gimnaziu? Cat ne aducem aminte din ce am fost invatati in scoala primara? Dar din liceu? Modul in care sunt introduse cunostintele nu motiveaza pe nimeni. Si elevul crede ce ceea ce trebuie sa faca este sa repete,sa repete pana ii intra in cap. Repetati,sa vedem "Actiniu ac 3 metal , Actiniu ac 3 metal " Sa vedem. Cand eu repet,cand eu repet Cand mi se spune ceea ce trebuie sa repet, ma transform intr-o persoana ce doar repeta. " acid dezoxiribonucleic, acid dezoxiribonucleic, acid dezoxiribonucleic, Daca se intelege sau nu ,nu pare a fi important, pentru ca ce conteaza este sa se repete exact *** este spus initial. acid dezoxiribonucleic, acid dezoxiribonucleic, Daca cer unui copil mai mult decat poate sa dea, incep sa creez stres. acid dezoxiribonucleic, acid dezoxiribonucleic, acid dezoxiribonucleic, A invata devine plictisitor, un proces dificil, si nu mai preocup sa invat. Tot ceea ce poti invata zi de zi la scoala, trece intr-un plan secund, daca nu vine dintr-o decizie propie,o optiune personala. Sunt cunostinte reci, sunt cuvinte care se uita cu timpul. Informatiile se pot stoca in creierul nostru, intr-o carte sau un calculator. Dar a intelege este instrumentul,in continua dezvoltare, cu caracteristici unice, variabile pentru fiecare dintre noi in parte, ce ajuta a crea si a stabili relatii intre idei, si in acest mod a rezolva probleme si dobandi noi cunostinte. Copiii nu sunt automati, ce copie si repeta lucrurile ,ceea ce de fapt se intampla, este ca sunt constienti de ceea ce fac. Aceasta idee si-o va insusi ca pe ceva legat de existenta sa. Daca nu se invata cu placere, nu exista un proces de invatare adevarat. Si mai ales geniul pe care fiecare il avem in noi,nu se poate manifesta, si nu poate fi impartasit colegilor si profesorilor. Invatarea adevarata,profunda, se realizeaza cand e bazata pe interes, vointa propie, curiozitate, cand incepe dincolo de ratiune. Inseamna mult mai mult decat a analiza sau a relationa conceptele. A invata implica un proces profund, in care se creeaza relatii intre persoana si mediul in care traieste. Conform unui pricipiu din neurologie : "Ce ii place cel mai mult creierului uman este sa cunoasca, dar, in spiritul jocului, cu drag,bucuros si din toata inima." Am pornit de la creierul emotional pentru a ajunge la cel rational, si aceasta e calea cea buna, cea mai completa. Se intampla ceva fantastic in momentul descoperirii, care este momentul invatarii. Acel copil nu va mai uita niciodata, cand intelege "de ce ". In trecut, informatiile se gaseau in biblioteci sau universitati, a avea acces la ele era important pentru a invata. Astazi, exista un acces liber la informatie, exista biblioteci virtuale, ceea ce face ca informatia sa fie accesibila tuturor, dar si actualizata permanent. Ceea ce se invata la scoala azi, in cei 4 pana cand copilul termina scoala, cunostintele nu vor mai fi actuale. Educatia a intrat sa faca parte din activitatea scolara, si s-au pierdut criteriile naturii umane. Astazi citim conceptele,principiile din carti, si *** majoritatea sunt adevarate, De ce sa incerc sa le contrazic? Dar in acest mod reducem importanta procesului educativ, care inseamna descoperire, si nu invatarea unor adevaruri prezentate. Nu se vor mai lua lucrurile pur si simplu, ci vor fi prezentate si in acelasi timp ne vom putea indoi de ele si cercetate impreuna,nu-i asa? MINGE FACUTA IN CASA CASA VECINULUI MINGE CUMPARATA MINGE PIERDUTA "Ceea ce trebuie invatat, se invata practicand ." Omul intotdeauna invata din experienta propie. Invata cu greu ceea ce nu face sau realizeaza el. Intai e actiunea, mai apoi cunoasterea. Cateodata, privim motricitatea ca pe ceva nefavorabil, dar, motilitatea,miscarea are legatura cu partea cunoasterii. Jocul e o provocare necunoscuta. O necunoscuta ce se poate afla, pentru ca un copil cand se joaca se asaza in fata problemei, si pleaca de la idea ca se pune ceva in miscare, iar in educatie totdeauna punem lucrurile in miscare. In casa unchiului scoala, *** o numesc eu, venim sa invatam, nu doar sa ne jucam, dar prin joc se invata multe lucruri. Invatam prin intermediul orelor in mijlocul naturii, cautam, exploram, gasim,experimentam singuri. Cand copiii se conecteaza cu natura ,totul e mult mai usor. A merge la aceasta scoala e o placere, pentru ca in fiecare zi avem atatea lucruri noi de experimentat,de cercetat,de a multumi ca traim. Rolul profesorului va fi in permanenta acela de a descoperi impreuna tainele,misterele, a arata acele enigme ale naturii, care desi au fost descrise de stiinta, sunt noi pentru copii. In asa fel incat,sa surprinda invataceii si sa-i faca sa caute o explicatie. A existat o miscare ce s-a numit scoala activa, unde copilul era cel care realiza activitati. Acest lucru nu e nou, a fost descris de Piaget in anii '50, Dar nu se pune in practica pentru ca se considera inutil. La inceputul sec XX,au aparut in toata lumea diverse miscari in pedagogie, orientate spre procese educative bazate pe actiune, pe miscare, pe libertatea copilului si autonomia invatarii, reorganizand intreaga structura a scolii traditionale. Dar,la jumatatea secolului trecut, toate aceste idei reformatoare incep sa cada in uitare de frica statelor totalitare. Metodele au in centrul atentiei copilul. Trebuie sa existe obiecte fizice, obiecte concrete pe care copilul sa le atinga, sa faca experiente. In invatarea de baza totul trebuie sa fie obiectiv,exact, folosind material concret. Copilul isi va da seama singur pe masura ce gresete ,pentru ca materialul il ajuta sa se corecteze, si nu adultul va fi cel care ii va indrepta greselile. Copilul trebuie sa fie cel care isi indreapta singur greselile . Exista de asemenea si corectarea din partea altor copii. Cred ca din punct de vedere educativ greselile si erorile sunt bine venite. Trebuie luata in considerare si corectarea din partea altor copii. Cred ca din punct de vedere educativ greselile si erorile sunt bine venite. De fapt in stiinta sunt mai multe erori si greseli decat rezultate favorabile. E adevarat ca se avanseaza cand se reuseste ceva, dar erorile sunt cele ce ajuta cercetatorii sa obtina rezultatele dorite. Copiii ar trebui sa zica " Nu conteaza daca am gresit, pentru ca vreau sa invat, pentru ca nimeni nu castiga sau pierde, suntem aici pentru a ne imbunatati cunostintele." Cel ce a inventat becul electric a gresit de mii de ori pana a reusit sa-l faca sa functioneze. Cand a fost intrebat de un ziarist *** se simtea dupa mii de incercari esuate,el a raspuns : " Nu am gresit de o mie de ori, becul electric este o inventie compusa din o mie de pasi." Ca si descoperirile stiintifice, educatia informala e rezultatul unui proces haotic , in care omul este cel care cauta ordinea logica a lucrurilor, trecand de la haos la organizare. Dar aceasta invatare se naste din intrebarea facuta in haos, nu din raspunsul gasit in organizare. Societatea in care ne nastem, societatea e cea care ne transforma in ignoranti, pentru ca ne da raspunsurile la aceste intrebari. Si ne da raspunsuri gata facute, in filozofie, in politica chiar si in religie. Si asa se distrug intrebarile si capacitatea de a invata. Cred ca se poate afirma ca scoala e orientata catre raspunsuri. In schimb, procesele educative ce au loc in afara scolii, unele chiar in scoala, sunt orientate spre intrebare, spre cercetare, in care raspunsul e gasit, dar nu e esential. Ce trebuie sa faca profesorul atunci? Sa ajute la dezvaluirea misterului,nu sa impuna raspunsul. Importanta intrebarii este pusa in evidenta inca de la inceputurile filozofiei in Grecia antica, unde invatarea venea din regandirea si formularea intrebarilor. Si atunci, daca acesta este mecanismul invatarii, De ce insistam pentru a-l structura, limita, conditiona sau ordona? PLANIFICARE CURRICULARA Toate organismele vii invata prin interactiunea pe care o stabilesc cu alti membri si cu mediul de viata, si nu printr-un biografie stabilita de dinainte. Timpul petrecut la scoala este o perioada inselatoare, in sensul ca ne face sa urmam o programa, plecand de la ideea ca elevul va face progrese respectand planificarea stabilita. In acest sens scolarizarea este lineara, primul pas, al doilea, al treilea, iar al zecelea pas urmeaza dupa al noualea. Dar in invatare e diferit, e posibil ca o persoana sa avanseze progresiv,linear, unu,doi, trei si sare direct la pasul 10. Curriculum scolar este un ghid pentru a ordona cunostintele bazate pe experiente anterioare. Dar daca invatarea se bazeaza pe procese atat de diverse si personale, De ce e necesara o constrangere pentru atingerea obiectivelor? In general, obiectivele educatiei sunt asezate in exteriorul elevilor, a copiilor,: "Se asteapta sa fie un bun cetatean " sau " Se asteapta sa se poata adapta acestei societati competitive",etc,etc, In consecinta, copilul incepe sa creada ca activitatea omului nu pleaca din interior, dintr-o conexiune cu natura, din sensibilitatea si perceptia interna . Doar ca sunt motivati pentru ceva exterior, invat ca sa iau examenul, nu citesc ca sa invat, nu ma intereseaza animalele pentru ca nu-mi plac, nu,nu, n-o sa-mi cada despre animale, suntem deja la alta lectie. Daca nu actionez din interes, daca nu dezvolt partile creative, produc roboti cu niste obiective si ca urmare, se vor pierde 60-70% din copiii cu posibilitati minunate. Repetati din nou : " Actiniu 3 metal " Sa vedem " Actiniu 3 metal " , sa vedem " Actiniu 3 metal " " Actiniu 3 metal " " Actiniu 3 metal " " Actiniu 3 metal " Ma comport asa, pentru ca daca fac asta, voi obtine o recompensa, voi avea o masina. Si asta inseamna ca va trebui sa profit de imprejurari, de persoane,nu conteaza cine sunt, trebuie sa mint si sa calc in picioare pe cel de alaturi. Acest tip de educatie duce la asa ceva, pune accent doar pe rezultate. Pe masura ce crestem, scoala si societatea ne ofera motivatii externe in vederea atingerii obiectivelor propuse, si cu greu putem intelege cand cineva face un lucru fara sa aiba un alt interes , decat simpla placere de a-l realiza . Dar un copil nu are unde sa plece, el doar merge bucuros pe drumul vietii cu simpla multumire de a cerceta,de a descoperi, si asta il ajuta sa se dezvolte, pentru ca motivatia lui nu e obiectivul sau rezultatul, ci drumul insusi. Ce putem spune este ca nu avem obiective concrete referitoare la copii, despre ce ar trebui sa studieze, despre *** ar trebui sa se comporte. Planificarile existente vizeaza drumul ce trebuie parcurs, iar copilul stie sa se conduca pe acest drum. Atunci profesorul nu e protagonistul principal, Continutul nu e important, pe primul loc este copilul care, impreuna cu adultul care are rol de intermediar, intra in contact cu informatiile si cunostintele dorite. In acest fel este respectat ritmul copilului, fara acea presiune ,de a ajunge la un rezultat intr-un anumit timp. Daca imi propun ,ca pana la sfarsitul anului, copilul sa invete sa-si scrie numele, ma voi preocupa, si in loc sa supraveghez copilul voi urmari obiectivul , si voi incerca sa adaptez copilul la ceea ce mi-am propus. Daca ceea ce vreau este ca el sa invete si sa se bucure de viata, intr-un mod natural, el oricum va invata sa scrie fara ca eu sa-mi fac griji pentru asta si ne vom bucura impreuna de-a lungul intregului proces. Pentru ca el va invata oricum sa scrie dar eu nu mai sunt preocupat doar pentru asta si ne vom putea bucura impreuna pe parcursul drumului. La final,copiii nu numai ca se vor simti mai bine,dar si dupa 20 de ani vor pastra o amintire placuta despre scoala, ceea ce inseamna mult, daca ne gandim ca vor avea un randament mai bun, cu rezultate bune de-a lungul timpului. - Sa vedem Mihaela...De ce insistati atat cu acest discurs? -Pentru ca vreau sa exprim ceea ce gandesc, ceea ce simt. - Draga mea, toti am dori sa facem ceea ce simtim, dar uneori trebuie sa facem si ce nu ne place. - Nu, scuzati-ma, dar nu am aceeasi parere ca dvs. -Bine, te inteleg,dar...... - Aculta-ma Mihaela, nu ai vrea sa termini scoala, sa obtii o diploma,sa ai o profesie, sa ajungi cineva in viata? - Dar..... eu deja sunt cineva . " De fapt, exista doar iubirea.....Inseamna a da viata, a avea vitalitate. Este un proces ce se dezvolta si se amplifica singur." Exista doua cai pedagogice principale. Este un proces ce se dezvolta si se amplifica singur. Exista doua cai pedagogice principale. Una este ca " trebuie sa adaptez copilul la cultura ", iar cealalta " trebuie adaptata cultura la copil " ; se poate interpreta ca orientare de dreapta sau de stanga pedagogica. Adevarul e undeva la mijloc. Scoala s-a construit pe o idee fundamentala prezenta in toata structura ei : copiii sunt lipsiti de continut, si ca urmare, individualitatea lor poate fi distrusa si reformata, in functie de necesitatile din exterior. Copilul a fost considerat un obiect de studiu, un cobai in cel mai mare laborator social din istorie, al carui obiectiv principal a fost modelarea fiintei umane. Acesta e un concept uman....gandim ca padurea daca nu o ingrijim se deterioreaza, sa nu intervenim in mediul forestier e de ajuns, toate padurile care le avem, exista pentru ca omul nu a intervenit. Dar omul crede ca intervenind poate face mai mult si mai bine lucrurilor. In samanta unui copac, se gasesc toate informatiile necesare ca acesta sa se dezvolte. Mediul inconjurator copacului contine tot ceea ce acesta poate avea nevoie pentru a creste, si dezvoltarea depinde de structura interna a semintei. Toate reactiile la conditiile externe sunt planificate in interiorul fiecarei fiinte, atat intr-un copac cat si intr-o fiita umana. Formarea celulelor, a tesuturilor, caracteristicile fiecaruia dintre noi, sunt rezultatul unui proces intern,autonom, ce nu are nevoie de interventia umana, in care o mama pune la dispozitie resursele necesare,dar nu conduce procesul. Fiecare celula are o structura interna ce ii permite sa stie , ce are nevoie in fiecare moment, care sunt conditiille externe pentru o dezvoltare armonioasa, exprimata din punct de vedere genetic, si a ajunge ceea de fapt intr-adevar este. Cu alte cuvinte, obiectivul vietii este de a trai si a se autorealiza, si pentru asta un organism trebuie sa gaseasca in jurul sau un mediu care sa respecte , si sa satisfaca necesitatile sale interne. Era o data un gradinar ce-si iubea atat de mult florile, le ingrijea atat, incat *** ieseau din samanta incepea sa traga de tulpini pentru a creste repede. Ce s-a intamplat? Toate s-au deformat si au murit. A creste este un act involuntar, nu trebuie sa fortezi pe nimeni, nu poti sa constrangi pe nimeni, doar sa-l ajuti sa obtina ceea ce are nevoie. Pentru a supravietui o celula are cateva necesitati minime : hrana,siguranta si poate elementul cel mai important, ce a facut posibila intreaga evolutie biologica, iubirea. O data ce o celula este in posesia acestor elemente, incepe sa se dezvolte, sa se autorealizeze. Iubirea este necesara pe parcursul intregii dezvoltari, in timpul sarcinii, compania si protectia uterului, apoi este contactul corporal, sprijinul emotional, mimica, gesturi, sunete, pana la intelegerea, acceptarea, respectul si increderea in celalalt. Daca iubirea e atat de importanta pe parcursul cresterii si in invatare, De ce incercam sa educam cu amenintari, pedepse, stari tensionate, uitand afectiunea ? Si ce facem noi, adultii ? Ii obligam sa faca ceea ce consideram ca trebuie sa realizeze si aici ne referim la premii si pedepse : "Nu. Eu te verific printr-un examen, tu trebuie sa iei acest examen, daca nu..... vei primi acasa note slabe si parintii te vor certa si bal,bla,bla, o serie de consecinte ." Ne lipseste capacitatea de a iubi, si atunci , iubim intr-un mod egoist. "Te iubesc doar daca esti de acord cu mine ." Acesta este in mod obisnuit felul nostru de a iubi. Cand o persoana nu se simte iubita sau traieste intr-un conflict, isi creeaza o imagine proprie falsa . Cu cat e mai mare suferinta, cu atat imaginea se indeparteaza de realitate. Daca sunt obligat sa realizez anumite activitati, pentru care nu am nici cel mai mic interes, chiar daca voi fi motivat extrinsec prin recompense, pedepse, note sau bomboane, necesitatile mele pot fi altele. Dar aceste cerinte nu mi le pot satisface,pentru ca sunt obligat sa fac altceva. Si ca urmare, voi pierde incetul cu incetul legatura cu mine, cu forta mea vitala. Recompensele si pedepsele manipuleaza aceste necesitati de baza ale fiecaruia. Cand nu primim iubire sau ocrotire, facem tot posibilul sa le obtinem, Printr-un comportament ce ne permite sa supravietuim, acceptand anumite conditii. Atunci copilul nu studiaza pentru a invata, nu-si da interesul cu placere, pentru a se realiza, Studiaza pentru a nu-si pierde siguranta, ocrotirea si iubirea. Tot ceea ce face e controlat de frica. Vorbind la modul general , ceea ce se face astazi in scoli, produce tocmai acest sentiment de frica. Se impun restrictii fiintei umane in loc de a reduce teama. Mintea noastra e organizata in asa fel incat cand incercam sa cream ceva nou, ceva diferit ,iesit din tipare, reactioneaza prin frica. Cand ne apropiem de o noua convingere simtim frica. Este un mecanism de control, de manipulare etica. Daca te porti bine, ai note bune.Este modelul behaviorism sau psihologia comportamentului, este cunoscutul model comportamentist ,ce a produs mult rau societatii noastre. Articolul " Psihologia vazuta de un behaviorist" publicat in 1913, sustinea o psihologie a carei obiectiv era prezicerea si controlul comportamentului. Prin cercetari experimentale cu animale si conditionarea operanta, s-a dezvolatat o stiinta de control social, folosita pentru a pune bazele modului de scolarizare moderna, publicitate, propaganda politica, instructia militara si practicarea torturii. Manipularea maselor prin frica. Tot ceea ce vedem astazi in lume e bazat pe frica. Teama schimbarii, teama progresului, teama de a fi tu insuti, teama de a iubi, de a comunica, de a ridica valul in fata intregii lumi. Atunci cream o societate in care oamenii muncesc fara a fi multumiti de ceea ce fac doar pentru bani si pozitie sociala. Cu alte cuvinte, o societate inselatoare. "Am o diploma, un titlu universitar , am ". Acest "a avea" ne separa de fapt de identitatea noastra, ceea ce ne conduce spre teama. " Trebuie sa ma prefac ca sunt ." Elevii care au studiat in acest tip de scoli, ne-au povestit foarte fericiti ca ei nu simt acea presiune, pentru ca au descoperit in timpul copilariei si adolescentei ca lucrurile se pot face si din placere, nu doar pentru a atinge un obiectiv. Esentiala este pofta de viata,caci fara bucuria de a trai, viata nu are sens,nu-i asa? Copiii ne arata acea bucurie de a trai pe care noi ,ca adulti am pierdut-o. Asa ca prima intrebare ar trebui sa fie : Protejez bucuria de a trai in acest copil sau nu ? Cand unui copil i se ofera atentia necesara, cand ii sunt asigurate conditiile necesare dezvoltarii in prezenta unor adulti dispusi sa i le ofere, cu o serie de indrumari care-l ajuta sa se maturizeze,cand copilul este bine ingrijit, atunci se va implica in activitati alaturi de alti copii, pur si simplu din placere. Daca un copil face intotdeauna ce ii spune un adult, Va ajunge in final sa piarda legatura cu el insusi. In schimb,daca sunt obisnuiti sa-si urmeze propiile impulsuri, vor ramane in legatura cu ei insisi, stiu ce vor sa realizeze ,stiu cine sunt. Copiii sunt cei care iti arata, iti spun de ce au nevoie, trebuie doar sa-i ascultam si sa colaboram cu ei in ceea ce cauta. O descriere a organismelor vii se bazeaza pe capacitatea de a se autoreproduce , de a-si asigura automat si de la sine, urmasi relatiile dintre ele nu sunt niciodata instructive ci sunt demonstrative , de progres. In natura nu se dau ordine din exterior, Organismele se dezvolta libere, intr-un haos aparent. Sa zicem ca nu avem nevoie de stimul extern, copilul nu trebuie motivat. Daca ei vor sa faca ceva o vor face,daca nu,nu.Dar nu trebuie sa-i determinam sa tinda spre anumite scopuri doar pentru ca asa e avantajos, ei pur si simplu stiu ce le este prielnic. E important ca ei sa poata selecta si sa-si exprime parerea despre ceea ce cu adevarat le atrage atentia, ii stimuleaza, sa descopere fiecare adevarata vocatie. Atunci e responsabilitatea ta,nu a unui sistem. Imi asum raspunderea pentru ceea ce vreau sa fiu. Iar copilul e constient de acest lucru de la o varsta frageda. Celula este prevazuta de o membrana ce o separa de mediul inconjurator. Dar este o membrana semipermeabila, care permite doar trecerea anumitor componenete necesare. Unica conditie este ca aceste resurse sa fie disponibile in exterior, fara a forta intrarea lor,fara a ameninta increderea si echilibrul intern. In acest fel organismul se poate dezvolta singur, se autorealizeaza. In acest mod invatam de la cultura. Dezbaterea intre ceea ce este innascut si ce dobandit nu are inca un raspuns, pentru ca ambele aspecte se gasesc intr-o continua interactiune bazata pe iubire si respect. In concluzie, creativitatea este modul in care un organism se manifesta, aratand ceea ce a construit pornind de la propille cerinte. Avand cunostintele de baza,se incearca a descoperi in ce loc se afla, ce ii este necesar, ce vrea sa stie, ce il stimuleaza mai mult. Pentru ca de fapt copilul este cel care, va face pasii si nimeni nu poate invata cu forta nu se poate studia cu forta. Copilaria este perioada cea mai frumoasa, este bucurie. Si eu cred ca orice tip de educatie ce mentine bucuria si entuziasmul copilului este valabila. - Bine,copii, saptamana viitoare evaluarea finala. Ati citit cartea? Era scurta,scurta. - Eu nu am citit cartea, dar oricum se termina anul. La ce imi foloseste mie ? Vreau sa fiu balerina. Nu-mi foloseste la nimic . - Normal, daca balerinele nu studiaza. - Mie o sa-mi fie de folos, pentru ca voi studia marketing. - A, nici mie nu-mi trebuie De ce trebuie sa invatam lucruri care nu ne vor folosi dupa aceea? - Nu, bineinteles.La nimic,la nimic. - La fel ca scrisoarea prezentata. - A,nu ,din nou cu scrisoarea.Gata, copii. - Pe mine ma intereseaza acest subiect. - Sa vedem,ssst, hei,hei. - Tipete, cearta. - Ei, voi, cu tine vorbesc fetita ! Voi doi sunteti niste nerecunoscatori, profesorii isi dau tot interesul ca sa va invete si pe voi nici nu va intereseaza. - Ei,ei,Mariela, gata, ascultati ! Sa vedem, sssttt. Liniste! - Sa vedem, Martin, explica ce e cu scrisoarea. Si tu, Mihaela. Se vorbeste in numele tuturor colegilor. - Si eu sunt de acord - ( Agitatie ) - D-na profesoara. - Ce vrei, Ionut ? - Pot sa ies un minut, va rog? - Nu, mai sunt 10 minute,stai jos, continuam. - Nu vedeti ca suntem diferiti, asta e ca o amiba......dar nu va intereseaza. - ( Rasete ) " Percepe-ti spiritul, asculta-ti inima! " De ce e necesara gruparea copiilor pe categorii de varsta? Pentru ca se crede ca e ceva natural: copiii de aceeasi varsta au aceleasi preocupari, sunt atrasi de lucruri asemanatoare,...adica sunt toti la fel. Acum, daca educi un copil intr-un mediu unde-l faci sa creada ca e la fel ca ceilalti, si toate eforturile sunt indreptatate spre a-l face sa vada ca toti sunt identici, in cele din urma se va alinia grupului, se va omogeniza. " Copilul asta vorbeste prea mult, ar trebui sa fie mai tacut; acest copil vorbeste putin, ar trebui sa vorbeasca mai mult; acest copil nu se joaca destul, ar trebui sa se joace mai mult; acest copil nu are stare, ar trebui sa fie mai linistit. Orice ar face e gresit, ar trebui sa devina un copil model ,care sa faca totul cu masura. Din punct de vedere biologic suntem la fel, formam o specie, in schimb in privinta vietii in societate si culturii suntem diferiti, si asta nu a putut intelege scoala. Avem fiecare ritmul nostru, interese si motivatii diferite, feluri diferite de a ne relationa cu ceilalti. Gardner,acum cativa ani, a spus ca o persoana nu are un singur tip de inteligenta ci diferite tipuri : lingvistica,verbala, logica-matematica, si chiar inteligenta emotionala. Aceasta varietate ne spune ca fiecare dintre noi este original. Suntem unici atat ca indivizi dar si ca societate si cultura. Sa ne dam seama de acest lucru si fiecare copil sa simta aceasta diferenta in comparatie cu ceilalti ,e ceea ce adauga noi elemete vietii. *** sa se recunoasca aceasta diversitate, daca noi adultii nu o intelegem? A avea aceleasi drepturi nu inseamna a face acelasi lucru in acelasi mod. Astazi, multi copii cu aspiratii si comportamente diferite ce nu corespund asteptarilor sunt diagnosticati cu tulburari psihice. Suntem siguri ca nu confundam diversitatea cu boala? Este o adevarata epidemie, chiar e la moda, in unele scoli unde 10% din copii iau tranchilizante pentru asa numita hiperactivitate. Neurologic vorbind nu s-a demonstrat ca hiperactivitatea exista, nici macar nu este o boala, doar pentru ca indeplinesti unele criterii de diagnosticare, cineva ajunge la concluzia ca esti hiperactiv, dar tu esti un supradotat, te incadrezi in limitele normale pentru a fi considerat inteligent. Una din doua : ori copiii de azi sunt mai hiperactivi,ceea ce nu cred, dar daca ar fi asa ,ar trebui sa ne intrebam de ce si *** s-a ajuns in aceasta situatie. Sau copiii sunt la fel ca inainte, si atunci.....de ce nu-i mai suportam asa *** sunt ? - Doamna, pot sa merg sa caut creta ? - Ti-am zis ca nu ! - Domnisoara, pot sa merg la baie? - Astapta pana la pauza ! Cand diagnosticam un copil hiperactiv, toata atentia se revarsa asupra lui, incercand sa i se puna limite, sa se linisteasca, sa se calmeze, iar copilul in schimb , devine mai irascibil. Deci, atunci cand ni se pune o eticheta, de fapt se ingradeste libertatea ni se taie aripile, de a fi independenti si a descoperi propiul nostru potential. Coeficientului intelectual e un test utilizat pentru masurarea inteligentei de forma lineara,fara a patrunde in esenta fiecaruia. La fel ca examenele, ce masoara randamentul in anumite conditii. Aceste forme de evaluare nu iau in considerare o serie de variable care influenteaza fiecare in mod diferit dezvoltarea si sunt vitale pentru educatie. Fiinta umana trebuie vazuta ca un tot si are nevoie de o imagine globala,de o educatie totala,holistica. Inteligenta holistica propune dezvoltarea unei inteligente unificatoare, holism nu e altceva decat viziunea intregului. A avea un echilibru intre : cap, inima si maini, inseamna ,fiziologic ,un individ cu o dezvoltare armonioasa. Si continuam cu aceasta fragmentare si in educatie. Aici se studiaza stiitele naturii, acolo stiinte sociale,asta nu e o educatie integrala. Presupunem ca parintii Mariei vor ca fiica lor sa primeasca o educatie completa, atunci o vor inscrie la o scoala trilingva, unde se fac diverse sporturi, sunt mai mult de 10 obiecte de studiu, sali de informatica, laboratoare. Se fac evaluari in fiecare luna. Ateliere de sah, teatru, pictura,muzica, dans, patinaj, gradinarit, karate, yoga si meditatie. Atat in timpul orelor cat si dupa aceea , educatia totala nu e conditionata de cantitatea de resurse sau materii de studiu, ci are o imagine globala. Pentru ca functioneaza cu arii integrate, nu separate ca in educatia traditionala, unde se gandeste doar la romana sau doar la matematica. Daca nu, matematica poate fi istorie,literatura sau geografie in acelasi timp. E o educatie cozmica,explica Montessori, in care tot e in legatura cu totul. Atunci ,daca totul e conectat , realizand activitati diferite pot invata aceleasi lucruri, asta inseamna ca invat tot timpul. Si atunci, ceea ce trebuie sa facem este sa lasam copiii sa treaca prin diferite experiente. Scoala trebuie sa fie un loc de verificare prin experienta, un evantai de posibilitati, experimentari stiintifice, artistice, si din alte domenii, pentru a-si da seama ce-l intereseaza cu adevarat. In acest mod nu exista o cale unica, un singur drum dupa *** nu exista doi copii la fel. Daca vrem copii inventivi,tebuie sa-i lasam sa creeze, sa-i stimulam in acele activitati in care pot reactiona intr-un mod natural. Pe acest drum personal de creatie si expresie, arta joaca un rol fundamental, aceasta fiind modul cel mai bun de a manifesta creativitatea si personalitatea noastra. Din acest punct de vedere e foarte important conceptul nostru artistic care trebuie sa fie cat mai deschis Atunci artele sunt o forma a constiitei sociale care oglindesc realitatea in imagini estetice si nu in termeni tehnici , ceea ce azi am numi industria culturii. Ca urmare, ne oprim in fata artelor populare. Se creeaza prin pictura, muzica, dans, teatru, design, arhitectura, literatura, sculptura,umor, joocuri, tot ce apare intr-un mod spontan este creatie. Interiorul fiecarei persoane iese la iveala prin arta. Nu se folosesc artele ca mijloc de invatare,arta ea singura este, capabila sa trezeasca dorinta de a invata. In acest sens arta este un drept. Daca nu ai acces la el nu poti avea o educatie completa. Mi se pare ca emotiile sunt cele ce ne tin in viata, care ne dirijeaza, inainte de a lua o decizie. Nu trebuie sa avem o scoala exclusiv de " educatie emotionala ". Trebuie doar sa tinem cont ca suntem fiinte emotionale si ca aceste emotii sunt complexe. In procesul de invatare stabilim relatii unii cu altii, interactiuni intre persoane ce genereaza reactii afective. Nu exista fiinta umana care sa poata trai singur, abandonat, avem nevoie de dragoste, duiosie, sa fim acceptati de semenii nostri. Va ajunge un adult echilibrat si sanatos, acela care de mic copil a avut parte de multa duiosie,iubire si caruia i s-a acordat multa atentie si rabdare; si a simtit ca a fost tratat cu duiosie si cu multa rabdare. Unul din factorii importanti este atentia acordata. Faptul de a asculta, a intelege, nu doar vorbe ci sustinerea si sprijinul acordat. Sa nu se simta doar acceptati si iubiti, ci sa invete *** sa-si exprime sentimentele. A sti ca sentimentele si emotiile iti sunt respectate, acestea pot fi exteriorizate mult mai usor. De multe ori vorbesc cu elevii pe tema aceasta, poate nu ai un loc de munca, poate ai o situatie mai dificila,dar daca sti sa-ti administrezi emotiile,te vei simti mult mai bine, nu-i asa? Ca indivizi, ca fiinte , e important ca de mici sa se poata conecta cu ceea ce percep, sa fie constienti de ceea ce simt. Sa-si cunoasca calitatile.Sa stie ce pot pune la dispozitia umanitatii. Se poate dezvolta aceasta cunoastere proprie, in loc de a privi tot timpul in afara, ca si *** din exterior vor veni solutiile problemelor noastre, trebuie sa invatam sa privim spre interior. Sa invatam sa cunoastem toate posibilitatile disponibile pentru a ne fauri propiul destin. Pentru ca fiecare dintre noi sa ajunga acolo unde isi propune. - Martin,Martin. Nu vrem sa pleci in conditiile astea de la scoala. - Nici eu nu vreau sa parasesc in "conditiile" astea scoala. Dar discursul il vom citi asa *** este. - Dragul meu, gandeste-te ca in scurt timp vei termina scoala, va trebui sa-ti alegi o profesie, sa iei decizii, sa fii o persoana responsabila. Nu poti sa continui sa te joci ca un copil ! - Bine,bine....Perfect. - Si cand m-ati invatat sa aleg? ".......Educatia fara libertate are drept rezultat o viata neimplinita. " Viata e plina de posibilitati si trebuia sa invatam sa alegem. De aceea intreg materialul educativ trebuie in asa mod organizat incat sa invete copiii sa ia decizii. Un mediu care sa contina toate elementele necesare, in care sa se poata misca, sa poata descoperi, sa poata atinge, sa poata sa urmeze propiile impulsuri fara ca nimeni sa-i spuna ce are de facut. Acolo unde elevii pot alege obiectele de studiu, sunt ei insisi cei care propun activitati,se organizeaza singuri. Acel loc este o scoala deschisa ,unde elevii nu trebuie sa se justifice , unde fiecare este el insusi. Atunci, cel care doreste intra aici, cel ce vrea intra. Atunci, copii cu varste difeirte, manati de propiile interese intra aici. Libertatea de a putea invata despre ceea ce isi doresc , fiecare lucru la timpul potrivit, ceea ce nu ii intereseaza ramane deoparte. Faptul de a alege ii face sa-si dea seama de ceea ce intr-adevar au nevoie. Intr-un fel, proiectele le permit sa incerce diferite optiuni, si de a avea la sfarsitul procesului o imagine mult mai clara despre sine. Copilul isi va gasi drumul vietii si siguranta ca de va fi cizmar sau medic, ii va fi bine, pentru ca o face din dragoste si cu placere. Intelegi ce vreau sa spun? Nu se poate invata libertatea doar teoretic, si cand se termina scoala sa fim liberi . Elevii trebie sa fie liberi inca din timpul scolii. Daca unul nu poate decide ce vrea sa incerce, *** alege sa traiasca, i se pun multe limite in procesul inavatarii. Doar atunci cand ai libertatea de a alege,iti simti respectata autonomia individuala, si vei sti ce trebuie sa cunosti pentru a te realiza. Copiii nu ajung sa atinga aceste nivele de independenta, devin copii dependenti de alte persoane, si vor face mereu doar ceea ce vor altii. In primul rand trebuie sa cunosti pentru a-ti putea rezolva problemele singur. Si in acest proces incepi sa devii responsabil. Eu sunt cel care propun, realizez, obtin ,acesta este un lant de " putere de decizie, vointa, libertatea de a alege ". Dupa ce ai devenit responsabil fata de propiile obligatii,poti tinde spre acea libertate, bine inteleasa. Probabil ,cea mai mare provocare este tendinta de a controla in permanenta activitatea copilului. Singurul mod de educatie pe care il cunoastem este acela de a-i spune celuilalt ce si *** sa faca, avand putine posibilitati de a actiona pe propia raspundere. De multe ori in clasa intreb ce ar vrea sa faca si nu stiu ce isi doresc. Sunt obisnuiti sa fie condusi, " haideti sa facem asta,haideti sa facem altceva". In general, profesorului ii revine sarcina de a conduce ora de clasa. Fara indoiala, in acest mod lasam copilul sa partcipe activ : Un profesor ce nu doar dicteaza lectia ci coordoneaza grupurile si ii indruma. Ii asculta si le ofera libertatea de a se exprima. Profesorul face propunerile, nu impune ci propune. Nu e vorba de cine are autoritatea. Elevul trebuie sa inteleaga ca el are autoritatea asupra propiei vieti. - Nimic mai mult ! - Ai 3 Romero. Credem ca notele sunt subiective si imperfecte. In primul rand pentru ca nu toti profesorii au acelasi sisteme de evaluare. La prezentarea unei lucrari ar trebui intrebat copilul *** se simte daca e satisfacut de ceea ce a facut sau daca ar fi putut s-o faca mai bine. Copilul are control asupra propiei invatari,isi urmareste progresul stie unde a ajuns, la ce capitol, in ce stadiu se afla. El isi cunoaste drumul si singur isi da seama de *** evolueaza. Ei decid cand sunt pregatiti pentru urmatorul nivel. Nu exista examen de absolvire, ei singuri vad cand termina de completat lucrarea pedagogica si se ia decizia de a pleca. In unele cazuri sunt referate pedagogice care urmaresc procesele, altele lucreaza cu relatia permanenta intre educatori, elevi si parinti. Aceasta perspectiva schimba radical modul nostru de a intelege evaluarea. Daca intr-adevar ne intereseaza sa invatam respectand ritmul si motivatia fiecaruia, e important sa verificam necesitatea examenelor si a notelor. Nu exista note pentru a vedea cine e mai bun sau nu, trebuie urmarita dezvoltarea copilului. Ii observi emotiile, evolutia, relatiile sociale, gradul de independenta.... Spre aceste aspecte trebuie indreptata atentia in sedintele noastre . Aceste lucruri trebuie comunicate cand ne reunim cu familiile elevilor, nu o evaluare a cunostintelor, a comportamentului, acestea nu se evalueaza.Exista o acompaniere a celuilalt. Scoala se transforma, devine un spatiu deschis, o scoala a portilor deschise ,experientelor noi, intregii comunitati. Conflictele si situatiile sociale fac parte din scoala , si aceasta devine un centru educativ unde fiecare dintre noi invata de la celalalt. In acest fel nu exista bariere intre varste, doar experiente traite de noi toti. Scoala n-ar trebui sa fie imprejmuita, visul meu este sa fie un oras intreg. Adica, un oras unde toti locuitorii participa la procesul invatarii. In care tu intri si simti o atmosfera relaxata si multa liniste. Unele persoane desfasoara o activitate, unii se uita printr-un telescop, altii citesc, altii fac experimente. Grupuri,grupuri, colaborand pentru un obiectiv bine stabilit, stiind incotro se indreapta. Scolile din mediul rural Se vad adesea nevoite sa aiba clase cu copii de diferite varste. Se spune ca ar fi un dezavantaj, dar din contra, invatarea se intensifica prin experiente, trairi si valori umane, atat pentru elevi cat si pentru profesori. Se intampla adesea ca aceste scoli marginase sa aiba un tip de educatie completa,ce nu o intalnim la scolile din orase unde se insista in separarea copiilor pe varstte. Aceasta izolare temporala ne face sa avem in scoli elevii separati pe generatii. Atunci aici sunt copiii de 6 ani, de 7, 18.Nu-i asa? De-a lungul evolutiei, a existat un contact permanent intre generatii, copiii cu bunicii, bunicii cu parintii, toti la un loc. Si acolo copilul a invatat si a invatat foarte bine...... Nu erau separati pe clase. Erau cu totii la un loc. Atunci mergeam toti la padure, munceam, faceam proiecte impreuna. Copii cu varste diferite, toti in aceeasi scoala Contactul intre generatii favorizeaza dezvoltarea gandirii si activitatii practice, prin experientele de zi cu zi. E dinamic, plin de viata. Sunt scoli cu clase integrale, ce aduna copiii la fiecare 3 ani, altele au clase unde diferenta de varsta e de chiar 6 ani intre elevi, in altele vedem adolescenti impreuna cu cei ce abia incep scoala. De asemenea exista multe scoli ce au pastrat modelul separarii, dar in care copiii se pot schimba de grup dupa necesitati si activitati. In general se aleg colegi de varste apropiate, dar sunt unii copii mai maturi ce desfasoara activitati mai complexe, unindu-se altor grupuri mai numeroase sau cu elevi de varste mai mari. Un copil ce nu poate inainta la o materie, o poate face la alta.Sa nu existe intreruperi, e ca o apa curgatoare ce gaseste o piatra si nu se opreste asteptand, cauta un loc pe unde sa treaca mai departe. Aceasta permite ca un copil bun la o materie sa fie cel care sa le arate celorlalti, si sa-i ajute in domeniul respectiv. Si in acelasi timp poate sa invete de la un coleg care e mai bun la alta materie. Fiecare dintre noi poate deveni un stimul pentru celalalt, numai la momentul potrivit. Atunci, multi dintre copii pot deveni un stimulent in procesul de invatare, nu neaparat un grup sau cineva anume. E o interactiune frumoasa,sa vezi *** cei mari au grija de cei mai mici, *** ii ajuta sa-si schimbe hainele, sa-si puna incaltamintea. Este de fapt, a invata a convietui, a invata..... a lucra in echipa. Care este obiectivul educatiei? A invata? A invata ce? Cunostinte ? Sau a dezvolta abilitati umane ce se pot invata doar prin relatii interumane, in timp, prin activitati comune, prin comunicare, a te privi si a te recunoaste, cu iubire. ( Se aud oameni vorbind ) ( Se aud oameni vorbind ) - Ce se intampla ? - Nimic,Sebastian. Iesi. - Nimic ? Ei scriu ceva acolo. - Nu interveni ! - Bine, dar vreau sa stiu. - ( Tipete ) - Ce se intampla, ce sa intampla ? - Nu se intampla nimic. - *** nimic ? - Cristina, te rog ia-i de aici ! - Sebastian ! Tu ramai aici, si tu la fel. Ce credeti voi ca inseamna scoala? -Pot sa spun ceva? - Nu, acum nu, Mihaela. Aici e un haos. - De ce radeti ? - De afisele astea. - Ce sunt astea ? Sunt niste afise ce vrem sa le lipim , deoarece nu ne lasa sa citim discursul. - Nici sa nu ganditi. Asa ceva nu ! Credeti ca puteti sa faceti orice? Ca puteti afisa orice ? Nu,copii, in scoala sunt reguli. Lumea intreaga este un haos, vietile noastre sunt un haos. Pentru asta trebuie sa avem un pic de liniste, calm, siguranta. Scoala vrea sa puna un pic de ordine,intelegeti? Ordine! " Toata experienta umana are loc prin conversatii si in acest spatiu unde se creeaza realitatea traim." Intotdeauna a existat teama de a fi liber, iar in lipsa unei autoritati, sa nu se genereze dezordine sau lipsa de disciplina. Ce se intampla este ca la scoala disciplina se intelege " trebuie sa te comporti *** vreau eu ", de fapt, disciplina te invata *** sa te comporti. Adica, o persoana disciplinata e aceea ce a invatat *** sa se comporte, a invatat *** sa foloseasca regulile de comportare. Se pot diferentia 3 tipuri de disciplina. Disciplina autoritara, de obicei cu reguli stricte stabilite de catre o autoritate conducatoare. Disciplina functionala,unde regulile provin din experiente reale, pot fi modificate si stabilite de comun acord cu intreg grupul. Acest tip de disciplina e stabilit de intreaga comunitate . Si ultima, auto-disciplina, unde fiecare e constient in a-si construi propiul comportament. Ei vor invata ce este respectul intr-un mod usor si natural. Lucru care, fiind toti asezati in banci, cu un adult ce-i va dirija, aici nu e o invatare a limitelor sau a respectului fata de ceilalti, ci doar supunere. De fapt ,li se impun niste limite in a respecta pe celalalt, lasa-l sa lucreze,da-i voie sa lucreze. Ei inteleg perfect ca un comportament ce impiedica desfasurarea unei activitati este : " Asa ceva nu poti face." Nu trebuie explicat nimic atunci cand se interactioneaza cu celalalt. Nu se poate lucra daca grupul de alaturi face prea mult zgomot, si invers. Copilul trebuie sa inceapa sa devina responsabil de consecintele produse de comportamentul sau. Acea persoana ce se poate controla, ce poate gandi sau reflexiona. in realitate nu are nevoie de o limita externa pentru a obtine ce vrea. Nu putem cere unui tanar sa ia o decizie importanta despre viata , comunnitatea sau tara sa , daca intotdeauna suntem noi cei care decidem- *** sa se imbrace la scoala, ce trebuie sa invete sau sa faca in viata..... Acesti tineri vor fi nevoiti sa ia decizii intr-o societate aflata in continua schimbare, dupa noile necesitati, pareri si forme de a intelege realitatea. Acelasi lucru s-ar putea intampla si la scoala , unde regulile sa fie adaptate invatarii, necesitatilor si parerilor copiilor. Pentru a ajunge aici trebuie sa revizuim structurile de conducere ale scolilor. In care sa existe o autoritate functionala, administrativa,de organizare,nu de conducere. Cand ai curajul sa infrunti aceasta autoritate gata facuta, poti conduce un proces mult mai bine . Cateodata le cerem parerea dar in final nu stim daca vom tine cont de ea sau nu. Eu as zice sa o vedem impreuna. Luam o situatie si zicem " Bine, sa ne gandim impreuna. " "Care e ideea ta ?", " Nu, sa vedem, impreuna ideea ta si a mea. " In natura exista cooperare. Vietuitoarele ce colaboreaza intre ele sunt cele ce supravietuiesc mai mult timp. Organismele ce cred ca pot trai singure, nu supravietuiesc. Atunci e foate important sa incepem sa " construim" cetateni mai buni inca de pe bancile scolii. A colabora cu ceilalti,daca nu se invata inca de la scoala, dupa aceea e mult mai greu. Pentru ca ei insisi , prin conversatii si dialogul in colectiv , ajung sa scoata in evidenta ceea ce au nevoie, pentru a convietui intr-un spatiu comun. Profesorul/coordinatorul va fi cel care va supraveghea realizarea programei, iar toate problemele minore ale acesteia le vom rezolva cu totii. Copiii trebuie sa invete sa lucreze in grup, sa-l asculte pe cel de langa el, sa accepte idei diferite de ale sale chiar daca nu e de acord, sa nu utilizeze forta, in rezolvarea conflictelor, sa ia decizii in grup, sa ajunga la un acord...... Cred ca atunci cand copiii se simt siguri si respectati, sunt intr-un spatiu de armonie si echilibru, ei,in general nu cauta sa treaca barierele impuse mai ales daca au luat nastere din cooperarea lor in colectivitate. De exemplu, daca e o problema, convocare. In adunare,se vorbeste despre ce s-a intamplat, nu se cerceteaza daca s-au incalcat regulile, daca e bine sau rau. Se vorbeste despre situatie,despre rezolvarea ei. Exista adunari, sedinte, nu conteaza *** le numim in care se iau decizii in colectiv, In care copiii, ce au atins maturitatea si dorinta de a participa o pot face. In aceste adunari, profesorii nu avem drept de vot, elevii au drept de decizie si vot, noi doar putem da sfaturi. Atunci participam intrunire, dar sunt ei cei care decid. In unele locuri se formeaza "guverne" cu structura complexa, in altele sunt adunari in fiecare saptamana inca din ciclul primar, si chiar spatii pentru a reflexiona despre necesitatile si conflictele ce apar. In toate copiii iau decizii despre realitatea lor, stabilesc reguli, uniformele, rolul fiecaruia, propuneri educative, proiecte, si in unele cazuri pot alege chiar si profesorii...... Trebuie sa inlaturam frica, sa avem curajul de a echilibra un pic mai bine balanta si sa avem incredere in copiii si adolescentii nostri. Totul se intampla intr-un anume haos,dar fara indoiala este un haos constructiv unde predomina o buna cooperare intre persoane. Sa lucram asezati in cerc, pe saltelute sau covorase pe jos. Intr-un cerc unde toti suntem egali, suntem la fel, ne gasim la aceeasi distanta unul de celalalt si ne putem vedea. In acest caz sa poate dialoga despre orice obiectiv, se poate reflexiona individual, pe perechi sau in grup. Se invata a ajuta, a avea grija de celalalt, ca o forma de a trai. In cazul unei neintelegeri intre copii : "Sa vedem,ce a facut el...dar tu ? " E ca si *** am recunoaste ca amandoi sunt responsabili in conflict. Sa mijlocim pentru ca ei sa ajunga la o intelegere fiecare sa devina responsabil pentru partea sa din conflict. Sa inteleaga ca si celalalt,ca si mine, crede ca are dreptate. Si, de aici, sa cautam o rezolvare. O sa fie o persoana ce o sa se bazeze pe dialog, pe cooperare si va construi o legatura pe viata cu colegul sau. Mare parte din aceste experiente, fie in scoala sau nu, se vad obligate a functiona in afara sistemului ce le neaga si le exclude. In unele cazuri copiii dau examene pentru a-si verifica cunostintele, iar in altele nu li se permite o confirmare a acelor cunostinte. Este necesar ca o diploma sa ne spuna ceea ce stim? Obtinerea unui titlu e o proba ca am terminat cu brio educatia noastra? Oare exista o educatie care sa aiba sfarsit ? sau sa fie un succes? Care nu are de a face cu a invata, ca 2 plus 2 fac 4, ce tine de a-ti descoperi adevarata vocatie, rolul tau in viata. Cand tu iti cunosti drumul,poti inchide ochii, respiri profund si stii pe unde trebuie sa pasesti. Educatia nu are sfarsit, pentru ca esenta noii educatii este autoeducatia. Finalul este atunci cand elevul devine maestru. Cand invata din interiorul sau, invata ! Si invata si din exterior, se formeaza un flux in care educatia e intr-o continua miscare - intra si iese din interior. Elevul nu e doar cel care primeste, se transforma intr-o sursa. Atunci acea idee a scolarizarii, de " a invata ca sa devii cineva in viata ". Acea idee de " a studia pentru a promova ". Acea idee precum ca studiile sunt unica posibilitate de avansare social-economica, nu chiar asa de adevarata. Acum cateva decenii a aparut un curent critic despre scolarizare. Educatori,pedagogi, sociologi, cereau o educatie in afara institutiei numita scoala, in sanul familiei si a societatii. In urma acestor critici au aparut modele de educatie fara scoala, acasa, si cu timpul au inceput sa apara forme de autoeducatie, retele de invatare autodidacta si educatie in grupuri. Incercam sa-i invatam despre viata, calatoresc cu noi, facem diverse activitati impreuna, in care in mod normal copiii nu au acces. Incercam sa dezvoltam autocunoasterea, recuperarea autonomiei, a sigurantei individuale. Eu il vad sigur pe el, cerceteaza mai mult dacat studiaza ,pentru ca ii place sa invete. Consideram acest tip de educatie fara scoala, un tip de educatie ce l-am putea numi - auto invatare bazata pe colaborare, invatare auto- dirijata,sau invatare libera. Fara indoiala , exista atatea tipuri de invatare in casa sau fara scoala specifice fiecarei familii ce o practica. Pornind de la experimente realizate de educatori si profesori, precum si in familii religioase sau in sate marginase, Aceste experiente imbogatesc educatia si modul de a intelege procesul invatarii. Dar pentru asta e necesar ca toate sa fie libere sa poata exista. Eu cred ca nu se poate obliga, libertatea nu se poate obliga, dar se pot deschide noi orizonturi, noi posibilitati pentru ea. Si daca jumatate din populatie vrea educatia de stat, sa o aiba, dar daca cealalta jumatate vrea 30 de tipuri de educatie, asa sa fie. Noua orientare educationala ar trebui sa fie un loc unde fiecare sa poata experimenta si sa descopere lucrurile ce ii plac sau nu, pentru ca apoi sa le dezvolte. De aici propunerea mea de a descolariza scoala, adica : a renunta la tot ce inseamna scolarizare, asta inseamna sa renuntam la tot ceea ce impiedica elevii sa invete. Nu trebuie sa fie neaparat la scoala, s-ar putea realiza in cluburi, organizatii,etc. Adica sunt nelimitate locurile unde putem realiza aceasta educatie. - Sunt adolescenti, va rog. Nu putem sa dam importanta la asta. Si eu la 18 ani vroiam sa schimb lumea, dar nu se poate..... - Nu,nu,nu. Nu e vorba de asta. Mi se pare ca ceea ce spun elevii e bine. E o critica a sistemului educativ,sa n-o luam ca pe ceva personal, va rog. - Trebuie sa iau o decizie. Ii lassam sa citeasca discursul sau nu ? - Uite, Alicia, iti spun ca daca ii lasi sa-l citeasca, vei pierde din autoritate. Nu pot face ce vor, nu pot. - Si cu timpul copii vor uita. Dupa aceea vorbesc eu cu ei si le explic de ce nu-l pot citi. - Nu, nu e asta. Nu e vorba daca ii lasam sau nu sa-l citeasca. Mi se pare ca trebuie sa ne gandim daca are vreo importanta ceea ce spun ei. Sunt lucruri profunde, nu e orice. - Uite, eu sunt de acord cu tine. Pentru ca toti am citit discursul, iar ceea ce vor elevii este o schimbare in procesul educational, o imbunatatire a lui. Cred ca daca vom fi in stare sa modificam ceva in activitatea de zi cu zi, atunci elevii isi vor schimba si ei atitudinea. Cred ca acesta e un prilej favorabil. Ce ni se ofera. Si daca nu suntem capabili sa-l detectam, poate ca ii subestimam un pic. Intreabarea este : Suntem capabili sa profitam de aceasta ocazie? Suntem pregatiri pentru schimbare ? " Incetul cu incetul au inceput sa renunte la mastile false ale scolii normale; cu vocea si privirea blande , s-au asezat printre copii pentru a vorbi cu ei si pentru a-i asculta. " Nu e importantul maestru ce va sustine o ora. Ci doar un indrumator ce-i va insoti in procesul de invatare intr-un grup de persoane care nu stiu nici mai mult nici mai putin dacat el. Profesorul trebuie sa inteleaga ca este un ghid, ce va indruma, ce va crea posibilitati pentru ca elevul sa cerceteze, sa desfasoare activitati si sa se simta motivat si interesat. Deci, din punctul meu de vedere, termenul de educatie este confuz, arogant. De exemplu, educatie vine de la "educere", care inseamna "a scoate ". Daca eu sunt profesor,obiectivul meu este ca elevul sa extraga ceva, sa dea ce are mai bun, si acest lucru e arogant, pentru ca eu....e un pic cam violent ca tu sa scoti ce ai mai bun din tine, folosind educatia drept mijloc. Propun sa supraveghem,cu o atitudine plina de atentie si de interes in loc sa educam. Se poate educa in mai multe moduri, dar a avea grija de cineva doar intr-un singur fel. Cu o capacitate de a accepta cursul natural al vietii, si nu a simti mereu necesitatea de a preda lectii. In acest sens se poate abandona ideea de omnipotenta ce caracterizeaza acei profesori care cred ca trebuie sa transmita informatii importante elevilor. Doar prin recunoasterea propiilor carente ,defecte, si o atenta observare putem sa intelegem fiecare copil in parte fara a fi un obstacol in dezvoltarea sa posterioara. Cheia nu se gaseste in materialele didactice, metodele de predare, continuturile didactice sau in planificarile scolare. Ci in modul *** se formeaza relatia profesor - elev. Prin felul in care se percepe educatia, rolul acesteia in viata, in copilarie si in invatare. Putem sa avem mii de profesori bine pregatiti, sa cheltuim o gramada de bani pentru achizitionarea de materiale didactice si noi metode de educatie, dar secretul se gaseste in privirea fiecaruia dintre noi - *** ii privim pe ceilalti, *** ne uitam la ceea ce fac si cine credem ca sunt. A-ti deschide inima , a vorbi limpede si sincer. Doar de asta au nevoie copiii, fiindca incepand de aici e comunicare..... Tot ce percep sincer si adevarat in tine, ei respecta. Un profesor ce nu-si schimba atitudinea, ce nu crede in ceea ce face, e foarte greu sa obtina rezultatele dorite. Orice schimbare se bazeaza pe a pune la indoiala ceea ce cred la un moment dat si asta produce frica. Adica nu pot sa ma schimb sustinand in continuare aceleasi idei, si in consecinta,intr-un mod simbolic,imi vad sfarsitul aproape, ideile mele trebuie sa dispara pentru a le imbunatati. A invata inseamna a se afla intr-o continua transformare, si cu greu putem colabora in a-i invata pe altii, daca nu suntem in stare sa ne invatam singuri si sa infruntam schimbarea interna a propiei noastre fiinte. Exista un tip de pedagogie "logosofica " ( invatare bazata pe experienta si cunoastere propie ) care recunoaste acest lucru ca fiind natural. Nu se poate da ceva ce nu se poseda, adica tot ce vrei sa inveti trebuie sa-l fi trait, sa-l fi experimentat tu intai. Ceea ce se invata azi isi are originea intr-o educatie represiva. Cu alte cuvinte, educatorii nu stiu *** sa-si controleze propiile emotii si trairi, si in consecinta nu sunt capabili sa-si invete elevii *** sa o faca. Fiecare generatie are o responsabilitate , pentru mine foarte importanta, de a fi un exemplu, un model de viata cat mai complet posibil. Formarea educatorilor/invatatorilor/profesorilor se face intr-un mod prin care sunt convinsi ca educatia este asa, atunci nu-si mai pun intrebari in privinta educatiei, dar nu sunt fericiti,nu merg relaxati la scoala, nu isi fac meseria cu placere. Este foarte important sa observ ce simt atunci cand sunt in fata clasei si predau. Sunt linistit, ma simt calm sau tulburat ? Schimbarea, atat in ceea ce priveste educatorul cat si parintii, se gaseste in propia persoana, capacitatea de a se descoperi dincolo de ideile si educatia pe care au primit-o. In consecinta este necesar un efort mare, foarte mare, Este un drum al auto-cunoasterii, Un profesor pentru a fi un bun educator trebuie sa se gaseasca intr-un continuu proces de auto-dezvoltare. Este o meserie profunda, cu sensibilitate, constiinta, armonie, bucurie, pentru a te numi profesor. Pentru ca daca profesorului ii este frica de ziua ce urmeaza, inseamna ca se indoieste de capacitatile sale, si nu va putea fi un bun indrumator pentru elevi. Daca la scoala nu esti fericit, nu educi. Atunci si profesorul trebuie sa iubeasca , toate experientele de pana acum, ca sa fie capabil sa le transforme. Cand intr-adevar se stabileste o legatura cu copiii, se iese din clasa intinerit, no obosit, pleci cu o gramada de energie. Multi vor sa fie invatatori/profesori pentru ca vor sa fie alaturi de copii,sa se joace sa-i imbratiseze, sau pentru ca vor sa invete lucruri noi prin copii. Cred ca a fi invatator/profesor este un privilegiu al vietii, pentru ca e ca si *** te-ai baga intr-un cuptor de faur,iesi alt om.... Trebuie sa fii orb, prea orb, sa lasi sa-ti scape aceasta oportunitate de dezvoltare, unde esti in contact permanent cu viata, ca si *** ai fi in sanul naturii. *** va putea un profesor sa transmita fericire,realizare personala, daca el insusi e considerat ca un numar ? Scoala face cu copiii dar si cu profesorii , acelasi lucru, prin recompense,premii, pedepse, note, limite, birocratie. Pentru cresterea copiilor in libertate, avem nevoie de profesori/invatatori liberi. Profesorul trebuie sa-si recupereze pozitia. Dar nu pentru ca statul i-o ofera, ci pentru ca el considera ca e bine asa. Asta inseamna,de exemplu ca in aceasta scoala sa nu existe un director. Exista o conducere comuna,unde toti profesorii colaboreaza. Nu poti da vina pe nimeni daca in urma unei sedinte nu s-a reusit mare lucru, responsabiltatea e a tututor, pentru ca nu exista un sef, un director sau cineva care sa stabileasca regulile. De fapt,la sfarsitul fiecarei zile ne reunim si discutam o ora jumatate sau doua despre principalele evenimente ale zilei. Nu stiu daca acest lucru ar fi posibil fara efortul profesorilor/invatatorilor. Ne reunim dimineata si dupa-amiaza pentru a discuta despre copii, problemele lor, pentru a evalua situatia si fiecare grup in parte, sa rezolvam vreun incident,daca este cazul. Munca de a educa e atat de complexa incat nu se poate face de unul singur,trebuie lucrat in echipa. O educatie cu adevarat democratica,are incredere in copii,ii lasa sa decida parintii sunt si ei liberi sa decida si sa participe in educatia copiilor si in care profesorii/invatatorii sa aleaga drumul de urmat in fiecare clasa, in fiecare scoala. Doar in acest mod putem fi siguri ca scoala va raspunde direct, necesitatilor fiecarei persoane,familii si a comuunitatii. In acest fel nu exista o reteta perfecta, aceeasi metoda pentru toti, ci atatea propuneri cate experiente libere si autonome exista. Pe mine, ca profesor, multa lume ma intreaba : Care e cea mai buna scoala? Care e cel mai bun model? Eu doar atat le spun : "Uitati-va unde gasiti iubire, respect, si unde este respect exista posibilitatea de a crea ceva pentru ca este dialog." Atunci, intr-o institutie unde se poate iubi pe celalalt, a iubi insemnand a-l accepta asa diferit *** este, unde este dragoste este respect. Multe propuneri pedagogice se bazeaza pe acest lucru, se reflexioneaza pe acest subiect. Din punctul meu de vedere au facut o greseala, foarte intalnita in noi oamenii, au crezut ca au gasit adevarul. Nu trebuie inventata o noua metodologie , ci a o transforma pentru a raspunde cerintelor actuale,de a se potrivi acestui grup de elevi, sau de profesori. Doar atunci vom avea o adevarata pedagogie. Trebuiesc urmate instinctele, impiedicata monotonia, a face un lucru doar pentru a nu intrerupe inertia. Sa se uite tot ce s-a invatat pana acum, tot ce s-a spus ,toate conceptele si sa se conecteze cu inima. Si de fiecare data cand vede un copil, sa-si aduca aminte ca si el a fost copil, si ca cel mai mult ii placea sa se joace si cel mai mult vroia sa i se surada, jocuri copilaresti, si asa sa se conecteze cu celalalt , de la inima la inima. Sincer, cred ca educatia tine de persoane, dincolo de padagogii.......educatia o face omul. - Mihaela,a trebuit sa plec de la munca pentru o prostie ca asta. - Pentru mine nu e o prostie. - Nu stiu de ce m-au chemat. - Nu stiu, mama, niste copii vroiau sa citeasca ceva, dar pana la urma nu i-au lasat. - Ai trecut la toate materiile, nu-i asa ? - Da, mama. - Bine. - Trebuie sa inveti, altfel *** crezi ca vei intra la facultate ? Dar cine ti-a zis ca vreu sa merg la facultate? - Bine, Ion, asta s-a terminat. Ai viitorul asigurat.... Asa ca acum pleci in vacanta, la plaja.... " Idealurile nu-si au loc in educatie pentru ca impiedica intelegerea prezentului. Fara nici o indoiala ca putem fi atenti la un lucru, doar atunci cand nu mai alergam spe viitor." Familia reprezinta totul, de unde venim, este inceputul, este locul caruia ii apartinem. Familia este foarte importanta. Pedagogia sistemica spune ca principalii protagonisti ai educatiei sunt parintii, atunci o scoala in care legatura cu familia este aproape inexistenta, acea scoala se va inchide in ea insasi, si ca umare, procesul de invatare si socializare, se va realiza departe de realitatea fiecarui elev in parte. Fara implicarea directa a familiei si a parintilor nu se poate realiza nici un proiect. Nu familia este de vina pentru slabele rezultate scolare,asa *** sustine scoala, familia este responsabila de intreaga viata a celui de care are grija. E foarte importanta , in formarea personala, pentru ca tu la scoala poti face tot ce tine se sensibilizare, de repect, de a-ti valora aproapele, dar o data ce copilul ajunge acasa,unde parintele abia daca vorbeste cu el, si cand ii vorbeste este pentru a-l certa, a-i atrage atentia , a-i da ordine, Cu ce ramane copilul ? Inainte copiii invatau acasa muncind alaturi de parinti, in toate trebuile zilnice ale casei. Invatau alaturi de familie si comunitate. Scoala era cea care insotea acest proces. Dar multe familii au pierdut increderea in ele, increderea ca propiul instinct le va spune *** sa-si creasca si sa-si educe copiii. *** am facut-o de mii de ani. Parintii au ajuns sa creada ca a creste un copil e o activitate profesionala, adica, pentru a- mi creste copilul, trebuie sa studiez, sa fac eforturi, si *** nu o voi face bine oricat de mult m-as chinui, ajung la concluzia ca e mai bine sa las copilul in grija unui profesionist, un pedagog, pediatru, psiholog, dar nu e asa. Singurii ce pot avea bine grija de copii sunt parintii. Copiii reprezinta o sansa, sunt un cadou, un adevarat cadou. Si e trist ca in societatea noastra dezvoltata ceea ce facem este sa-i indepartam. Ii ducem la scoala devreme, sunt parinti ce-si vad copiii o ora pe zi. Dar.....*** se poate asa ceva? *** putem astepta ca de aici sa iasa ceva bun ? Copiii au nevoie de prezenta parintilor, un copil stabileste o legatura foarte puternica cu o persoana, de obicei cu mama, si e foarte trist cand se separa de ea. Cu cat e mai mic cu atat ii e mai greu sa petreaca mult timp separat de ea. Parintii ii lasa pentru ca in timp ce au de rezolvat diverse probleme, sau sunt la servici, ei sa stea cuminti,sa nu deranjeze aceasta e senzatia pe care ei o au si nu pot intelege de ce trebuie sa invete acele lucruri. Chiar si cele mai bune crese n-au facut nimic bun. A separa copilul de mama sa atat de repede, Ce studiu sprijina acest lucru ? In sfarsit, nu exista recomandari in acest sens..... Noi trebuie sa fim alaturi de familie, scoala nu isi are locul aici, Noi ar trebui sa ne jucam cu amicii nostri, cu totii, sa invatam sa cunoastem lumea. Presiunea sociala, orarul de munca prelungit, teama de a fi exclusi, ne obliga sa luam zilnic niste decizii fara sa ne intrebam , daca au vreo logica sau coerenta pentru noi, fara a ne gandi *** ne simtim. Cred ca copiii sunt oglinda societatii in care traim si....daca sunt au parte de atentia necesara, se observa. Dar aceasta societate nu are grija de copii pentru ca e incapabila sa aiba grija de ea insasi. Ei sunt oglinda noastra. Cand un copil ajunge acasa , parintii il intreaba : Ce-ai facut azi la scoala ? *** a fost ? Ce ai invatat ? Dar niciodata nu il intreaba : *** te-ai simtit azi la scoala ? Cea mai revolutionara idee ce exista este aceea de a face lumea fericita. Cand o persoana este fericita, vrea sa o imparta cu toata lumea, vrea sa imparta acea iubire cu toti, vrea sa ajute si sa colaboreze ce celalalt. Dar pentru asta , individul trebuie sa aiba o stare de bine. Eu ii spun fiului meu : fii fericit, fii fericit. Dar eu sunt nemultumit, pentru ca parintii mei nu m-au invatat asta. fiul meu nu va putea sti ce inseamna sa fii fericit cu adevarat, pentru ca eu nu pot sa-i fiu exemplu. Cand o persoana este impacata cu ea insasi ? O persoana este multumita de ea insasi cand e in stare sa spuna : "Da, el este tatal meu, ea e mama, si indiferent ce s-a intamplat trecutul nu mai conteaza. Eu nu lupt impotriva nimanui, nu vreau sa apar pe nimeni si nici sa demonstrez ceva cuiva, nu trebuie sa-mi construiesc vreo identitate falsa, sunt profesor, sunt psiholog, sunt ....orice alta profesie, nu.... eu doar sunt ." Sa ne aducem aminte de copiii care am fost, si de ceea ce era cel mai important, sa se gaseasca in ochii parintilor acea dragoste neconditionata, acceptare totala, si sa se priveasca copiii cu ochii curiozitatii, ai descoperirii, si nu sa se descopere doar copilul ci sa se descopere lumea privita prin ochii lor . Cred ca in asta consta adevarata calitate de a fi parinti . Va sugerez sa va priviti copiii, sa-i priviti un pic din inima, si asa e suficient......ca sa va dati seama.... Atunci dati-le toata atentia, jucati-va , participati alaturi de el, lasati-i sa va ajute in treburile zilnice, sa invete treburile gospodariei, ca si *** ar fi un joc. Cu toate metodele pedagogice disponibile, copilul are nevoie in primul rand de dragoste, apropiere, sa se simta in siguranta, cu cat e mai mic sa se simta mai protejat. Si apoi el singur va putea proteja si avea grija de altii. Cu alte cuvinte intai trebuie sa se "lipeasca " ca mai apoi sa se " dezlipeasca", sa devina independent. Cred ca mamicile si taticii, pot deveni educatorii de altadata. Sa dam mai multa atentie locului unde il trimtem pentru a-l educa. Sa fim in stare sa spunem : " Un moment, nu sunt de acord cu asta. " Si mai cred ca aceste lucruri trebuie sa inceapa din familie, e ceva la nivel personal, pentru care trebuie sa depui tot efortul. Evolutia noastra sociala,culturala si personala ne-a adus in acesta situatie. Stabilim multe tinte si obiective, care e posibil sa nu ne apartina, ci sa fie ale lumii ce ne inconjoara : cea mai buna scoala, cea mai buna universitate, diplome, prestigiu, bani, ne-au facut sa nu mai stim ce cautam de fapt. Ce cautati ? Ca fiul tau sa aiba o anume diploma ? Pentru ce ? De ce sunt pe acest drum? Ce caut ? Ce tip de cunostinte caut? Niste cunostinte care sa-i ofere copilului o cariera de succes? Din ce punct de vedere? Copilul meu trebuie sa fie asa *** vreau eu, sa faca ceea ce nu am putut face eu, asta se numeste a fi egocentric. Ii educ pentru a se putea adapta societatii viitoare, care va fi destul de dura ? Sau ii educ pentru ca ei sa fie in stare sa recunoasca ce le place si ce nu, si in acest mod sa participe activ la imbunatatirea intregii societati? Fiindca lumea copilului e diferita de a mea,vede lucrurile in alt mod, pentru el totul e nou. Nimic nu e din trecut. Aveti incredere in copii, stiu mai multe decat va puteti inchipui, pentru ca cei care impun limite copiilor sunt propii parinti, si mai apoi ne dam seama si ne pare rau. Ceea ce as vrea sa transmit este minunatia de a putea educa un copil cu toate necunoscutele ce apar, cu toate problemele, reprezinta o posibilitate de dezvolate personala. Sa lasam deoparte lumea ce vrea sa tranforme copiii, sa-i faca sa se comporte asa *** asteapta societatea de la ei . Sa respectam copiii, sa le dam sansa sa se dezvolte liberi, si nu dupa *** noi adultii credem ca trebuie sa o faca, ci asa *** ei pot sa o faca. Ideile si conceptele despre copii nu ne lasa sa-i vedem asa *** sunt. si de asta au ei nevoie...nu maine sau peste cativa ani...ci acum. Un singur lucru e important. Dragostea pe care putem sa le-o dam copiilor. Daca vrem o altfel de societate, ce putem face, este sa iubim copiii, pentru ca ei sa invete sa iubeasca. Cunostintele vin singure, rezultatele la fel, dar un copil ce nu a fost iubit, va fi greu ca la randul lui sa iubeasca. - E ceva ce au scris colegii, pentru a fi citit la serbarea de sfarsit de an, dar nu au fost lasati. Mie mi se pare important, mi-ar place sa-l citesc. " Astazi educatia este interzisa. Foarte putin din ce se intampla in scoala noastra e cu adevarat important. Iar lucrurile importante nu sunt notate nicaieri. *** sa ne comportam in viata ? *** sa facem fata greutatilor ? Nu stim. Nu ne-au invatat." " Se vorbeste mult despre educatie, progres,democratie, libertate, o lume mai buna.... dar nu se pun in aplicare in clasa nici una din ele. Suntem invatati sa ne indepartam unul de altul, sa ne intrecem pentru lucruri fara valoare. Parintii si profesorii nu ne asculta. Nu suntem intrebati nicodata ce pareri avem . Nu au habar de *** ne simtim, ce gandim sau ce am vrea sa facem. Nu ar fi minunat sa ne putem alege scoala ? Sa fie decizia noastra nu a parintilor. Scoala sa fie un loc agradabil, unde sa mergi cu placere, sa te joci, sa fii liber, sa alegi ce vrei sa inveti si *** . " Exista foarte multe experiente care contribuie la transformarea structurii scolare. Experiente ce apartin acelor profesori care au privit educatia intr-un alt mod. Multe din ele au fost acceptate, altele se aplica in spatiile colective, sau se aplica izolat precum si in cadrul orelor de la scolile publice. Aceste exemple ne demonstreaza ca ideile traditionale ale scolii pot fi reinterpretate si modificate. Sunt incercari in toate materiile si grupurile unde profesorii au intentia schimbarii. Educatie Activa, Populara, de Cooperare, Libera, Democratica, Holistica, Etnica, Educatie fara Scoala, Educatia la Domiciliu.... Intr-o forma sau alta, aceste modele urmaresc sa faca din procesul invatarii o continua posibilitate de dezvoltare,, un schimb reciproc intre indivizi, colective si comunitate O Educatie Vie... " Invatati-ne ca lucrurile pot fi diferite. Acesta e exemplul pe care sa ni-l dati. Asteptarile voastre va apartin, nu sunt ale noastre. Si cat timp le veti avea, nu va functiona." Acest documentar expune o parte din ideile pe care le-am gasit, am observat unele experiente, altele le cunoastem foarte putin. Nu exista un singur mod, nu exista cel mai bun model. Diversitatea exista doar atunci cand este respectata si traita la toate nivelele. Toate aceste experiente sunt importante pentru ca sunt rezultatul muncii unor persoane ce si-au dedicat intreaga viata in a studia procesul invatarii. E adevarat ca exista pareri opuse ,dar fara indoiala ca toate contribuie la imbuntatirea procesului educativ. E necesar ca ideile si metodele voastre sa iasa la lumina, pentru a putea cunoaste ce aduce fiecare dintre ele, comentarii, imbunatatiri si obstacole. Participarea tuturor, schimbul de pareri ,sa construim impreuna un nou concept al educatiei. " Pentru toate asta spunem AJUNGE ! Nu mai luati decizii pentru noi, nu ne mai judecati prin note,nu ne mai supuneti, pentru ca nici stiintele, nici examenele sau diplomele , ne definesc." - Suntem aici pentru a discuta, a impartasi ideile noastre. - A invata ca lucrurile se pot schimba . " Noi vom fi cei care vor decide ce vrem sa fim, sa facem, sa simtim sau sa gandim.. Astazi mai mult ca oricand exista acesta posibiltate, ca aceste idei sa se raspandeascasi sa se diversifice. E posibil ca scoala sa se regaseasca cu educatia, sa fie un spatiu construit si condus de intreaga comunitate, care sa raspunda necesitatilor personale si colective. "Credem ca educata e interzisa. dar nu din cauza familiei, a copiilor sau a profesorilor." Educatia o interzicem toti. De fiecare data cand alegem sa privim in alta parte, in loc sa ascultam. De fiecare data cand alegem obiectivul in locul drumului ce trebuie parcurs. De fiecare data cand ne multumim cu o anumita situatie fara a incerca sa o depasim. Acest film este o invitatie de ne regasi cu educatia dincolo de limitele impuse de scoala pe care toti o cunoastem, o invitatie spre a reflexiona catre alte metode de invatare, a dezbate si discuta despre metodele de educare si invatare. - Daca esti profesor. - Daca esti elev. - Daca esti parinte, nu conteaza cine esti, ajuta-ne. - Educatie trebuie sa avanseze. - Trebuie sa se imbunatateasca, - Trebuie sa se schimbe. Sa ne intalnim unii cu altii , sa ne cunoastem experientele, sa facem schimb de pareri si sa le adpatam realitatii fiecaruia. Aceasta e propunerea noastra si incepe chiar astazi. Unestete-te cu REEVO, Reteaua de Educatie Vie INTELEGERE, RECIPROCITATE, ACTIUNE