Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dintre toate spectacolele văzute de omenire prin telescop,
puține întrec o galaxie spiralată.
Vârtejuri maiestoase de stele se rotesc într-un dans sublim și predictibil.
Faptul că vedem miliarde de galaxii prin telescop
ne spune că nu-s neobișnuite sau instabile.
E surprinzător că sunt relativ ușor de înțeles forțele interioare ale acestor moriști cosmice.
Combinând principiile descoperite de Sir Isaac Newton, în sec. XVII,
cu masa observată într-o galaxie,
oamenii de știință pot calcula viteza de rotație a acestor galaxii.
Cu aceste metode, astronomii prezic cât de repede se mișcă stelele la diferite distanțe de centrul galaxiei.
Stelele apropiate de centru se mișcă încet,
pentru că există puțină masă între ele și centrul galaxiei ca să le tragă.
Stelele mai depărtate se mișcă mai repede,
pentru că sunt trase de stelele existente între ele și centru.
Pe măsură ce ne depărtăm, stelele ar trebui să se miște din nou încet.
Distanța mare reduce gravitația la o forță nesemnicativă,
astfel încăt se mișcă lejer pe orbită.
Știind asta, oamenii de ștință s-au uitat la galaxii și au măsurat căt de repede se mișcă stelele.
Au fost surprinși să descopere că stelele apropiate de centrul galaxiei se comportau *** era prezis,
dar cele mai depărtate se mișcau prea repede.
Această observație a fost deveastatoare pentru teoriile tradiționale despre gravitație și mișcare.
Dacă stelele s-ar fi rotit atât de rapid cât sugerau măsurătorile,
galaxiile s-ar fi destrămat.
Era un impas, astronomii și fizicienii s-au chinut să găsească greșeala în calculele lor.
Era teoria gravitației lui Newton greșită?
Era teoria lui despre mișcare greșită?
Ori era posibil ca astronomii să fi măsurat incorect masa galaxiei?
Toate opțiunile au fost investigate și toate au fost excluse. Cu excepția uneia.
Azi cercetătorii cred că răspunsul constă într-o materie necunoscută anterior, numită materie neagră.
Materia neagră poate fi imagintă ca un nor care înconjoară majoritatea galaxiilor.
Această materie e foarte neobișnuită. E afectată de gravitație,
dar e invisibilă în spectrul vizibil și în orice altă formă de radiație electromagnetică.
Numele de „materie neagră” își are originea în incapacitatea sa de a emite sau absorbi lumină.
Materia neagră mărește gravitația galaxiei
și explică viteza orbitală a stelelor depărtate de centrul galaxiei.
Materia neagră n-a fost încă observată direct,
dar cercetătorii cred că există
pentru că orice altă opțiune a fost exclusă.
Folosind zeci de abordări, astronomii și fizicienii continuă să caute dovezi directe
care ar dovedi că ipoteza aceastei materii neagre e adevărată.
Această întrebare e una dintre cele mai importante frontiere de cercetare din fizica secololui XXI.