Tip:
Highlight text to annotate it
X
Tot ce am făcut se bazează pe o premiză foarte simplă, e foarte ușor.
Premiza este: oricine poate face orice. Asta cred eu.
Dacă eu am reușit, atunci oricine poate.
Al doilea lucru e: ajung oriunde, oricum.
Trebuie doar să ajung acolo cu dorința și cu sufletul.
Apoi toate încep să apară, lucrurile se întâmplă,
ajung să fac ceea ce fac în locuri noi
și mă întâlnesc cu persoane pe care
până la urmă ajung să le intereseze sau nu ideile mele.
Și nimic mai mult. Nimic mai mult.
Până aici, nimic mai mult. Apoi totul e muncă.
În general munca se face cam de la 29 de ani --
asta doar pentru că o spun eu -- (Râsete)
de la 29 de ani până când nu-ți mai ard lumânările.
Așa ai crede, dar mereu vine câte un puștan și-mi zice:
„Nu știu ce să mai fac. Am 23 de ani și tata nu mă lasă să conduc firma.” (Râsete)
Și eu îi zic: nimeni nu poate conduce o companie până când
n-a făcut față în prealabil altor lucruri în viață.
Pentru că în viață există alte priorități înainte de a conduce o firmă,
priorități pe care fiziologia umană le face să fie mai importante.
Acum sunt la modă Yuppie. Yuppie erau niște tipi care au început
cu telefoanele mobile și toate cele.
Au cauzat marile dezastre în economie.
Erau indivizi care mâncau lumea de vie pentru că -- „Ah, pe deasupra sunt și tânăr.”
Să crezi că tinerețea ta e mai importantă
decât tot ce au făcut ceilalți, atunci faci prima greșeală.
A doua, atunci când crezi -- și acum vorbesc pentru toți cei care
au un vis în adâncul sufletului --
Călătoresc prin toată țara. Mă iertați că vorbesc la persoana întâi mereu,
dar e persoana pe care o citez cel mai mult pentru că sunt grozav.
(Râsete) Autoreferința mă transformă în asta.
Mă transformă într-un individ care poate vorbi despre mine.
De asta o să vă povestesc experiențele mele personale de până acum.
Ar fi trebuit să spun asta încă de la început.
Umblu peste tot prin țară și peste tot sunt puștani și oameni,
puștani care apoi devin oameni mari.
Voi mă cunoașteți pentru că Cha Cha Cha a început
încă de când eram mici. Și eu la fel.
La vârsta de 29 de ani. Toți am crescut --
Tuturor le-a mers bine. Toți au dus-o bine.
Toți vor să facă ceva.
Toți au câte o idee.
Mă întâlnesc cu toți cei care au o idee.
Sunt două greșeli grave.
Să crezi că ceilalți sunt vinovați pentru ce n-ai tu.
Și asta e cel mai rău dintre toate contrele pe care ni le putem propune.
Voi fi mai explicit: vreau să deschid un coafor pentru femei.
„Voi avea multe probleme pentru că vor veni oameni
de peste tot. Trebuie să te înțelegi cu toată lumea.”
Bine atunci, nu deschide un coafor. (Râsete)
Nu vei avea un coafor pentru femei.
Nu vei spăla părul nimănui. Nu vei face nimic din toate astea.
„Nu. Eu vreau să am o emisiune la radio. Dar știi ce se întâmplă?
Văd o nouă --"
Nu, trebuie să înveți, de fapt.
Numai puțurile se încep de sus. (Râsete)
Aplauze acolo. (Aplauze)
Gata. De-ajuns. Mi se termină timpul. (Aplauze)
E adevărat, numai puțurile se încep de sus.
Singurul lucru pe care-l spuneți este am ajuns aici și de aici continui -- Nu, nu puteți.
Caut mereu idei noi și răsar din idei noi.
Dar vreau să fiu o parte importantă într-un --
Odată am fost în Grecia. Am fost în Grecia și vin din Anglia.
Am fost în Grecia la un post de radio din Salonic
unde m-au întrebat: „Casero, *** faci ca să --”
câteodată mă gândesc ca suntem cu 10 ani înaintea lumii, oameni buni.
Noi am avut o criză în 2001.
Ei au abia acum una. (Râsete)
Adică, vedeți voi, noi știm *** merg lucrurile.
Mă refer la toți aceia care au o idee.
Să fie productivă, generativă, artistică. Toți au o idee.
Suntem cu 10 ani înainte. Suntem argentinieni și suntem cu 10 ani înainte.
Noi știm *** merge treaba. Și singurul lucru pe care l-am spus
oamenilor ăstora care cred că suntem argentinieni și știm ***
să ieșim din încurcătura asta, uitați, singurul lucru pe care îl știu cei care manevrează
banii e cât timp să ne calce pe nervi,
cât timp vom urla, cât timp vom lovi tigaia
așa că o iau, o înglobează într-o problemă
atunci când trebuie să existe o problemă.
Adică, știți *** stă treabă. Nimic mai mult.
Adică, nu au nimic în momentul de față -- și aici mă refer la cei ce m-au urmat,
toți puștanii care au 12 ani și care văd munca mea pe youtube.
La fel celor mai mari care vin și mă acostează:
„Eu muream când vedem Cha Cha Cha; m-a omorât .”
Ca și tatăl lui Estanislao. Care nu poate rezista fără să scoată din locul ăsta mii --
-- nu din ăsta, ci din Argentina -- mii de idei diferite care pot fi vândute
în toate piețele pentru că tot ceea ce le lipsește sunt ideile bune.
Ceea ce se întâmplă e că au o cultură care ucide ideile.
Ce e o idee? Ideea e un vis.
(Râsete) De fapt, visul e -- Să vedem,
visul e acel ceva pe care ți-l imaginezi și spre care tânjești dar îl ai acolo.
Suntem de acord? Ți-l imaginezi, ți-l dorești și îl ai acolo.
Când ai stabilit un buget atunci ai făcut primul pas.
Când te gândești dacă poți sau nu s-o faci
atunci ai un proiect. Un pre-proiect. Și proiectul avansează
direct de la prima etapă până la realizare.
Merg peste tot în țară și peste tot
merg cu bombonica și cu maimuțica mea.
Nu! (Râsete)
Merg peste tot în țară ca să fac afaceri bune.
Luând și tratând și vorbind cu oameni care vin și-mi prezintă ideile lor.
De exemplu, era tipul ăsta cu care lucram.
„Casero, știu ca lucrați la un experiment” îmi zice.
Am o idee extraordinară. Căutăm o modalitate de a transporta
apa fără să avem nevoie de benzină pentru generatoare.
Sunt oameni care trăiesc undeva și trebuie să care apa până acolo.
Atunci ne-am dat seama că Mongólfier Mongodfier, Mongofie, Mongofrié.
Cel care a inventat...cel care a înălțat un cal cu un balon...
„De ce naiba să înalți calul?”, zice tipul.
Mai degrabă calul se întreabă: „Ce caut eu aici sus?” (Râsete)
Dar dă-l încolo de cal, problema lui.
(Râsete)
„Am inventat o mașinărie care se numește „scripete”
care constă doar în a calcula diferența și ridică apa până unde vrei.
Și îți zici: *** e posibil să nu se folosească chestia asta?
Asta urmează. Omul renascentist e cel care crede în visuri,
și care le împlinește într-un fel sau altul.
Dacă-ți împlinești toate visurile, nu-ți putrezesc
în suflet așa *** vedem la mulți oameni, din generația ta,
pe care voi o trăiți acum -- orice vârstă ați avea --
mereu vei da de unul căruia îi miroase gura
din cauza ideilor putrezite pe care le are în suflet.
(Râsete) Ooo, ooo, ooo.
(Râsete) A venit altul să vorbească despre mirosul de picioare și nimeni n-a zis „Ooo, ooo, ooo.”
Mi-a plăcut la nebunie ce am auzit. Și totul a fost sursă de inspirație.
Visul are mai degrabă legătură cu inspirația.
Și suntem cu mult înainte. Asta n-are importanță.
Acordați importanță ideilor voastre.
Câștigați bani. Câștigați bani. Uitați de ideea că omul trebuie să...
„Nu, e rău să câștigi bani pentru că fără ei ești...
nu-mi place asta... mie îmi place ca toți să fie egali.”
Ei bine, va trebui să aștepți încă 147 de ani ca totul să se prăbușească
și să-ți dai seama că „ar fi trebuit să ne îndreptăm în altă direcție”.
(Râsete) Adică, majoritatea lucrurilor care nu merg...
(Aplauze) Mulțumesc... nu, nu, nu, pentru că mi se termină timpul.
Apoi veți aplauda cu toții într-o mare ovație.
Vreau să spun... avem, în noi, resursele pentru a putea face asta.
Le avem în interior. Eu nu aveam nimic. Așa că m-am gândit să fac
o emisiune TV pentru că mi s-a oferit șansa.
Am lucrat într-o Buraco. Am lucrat în Parakultural.
În prezent, merg la Charata care se află în Chaco sau la Saenz Peña
care e tot în Chaco sau la Corrientes sau oriunde
și fac un show și vin 200 de persoane.
În schimb, când merg la Mendoza se vând 1200 de bilete.
Dar mă duc acolo. De ce? Pentru că vreau să fi cu ai mei .
Nu! Pentru că, în primul rând, e vorba de afaceri.
Și ei trebuie să-și dea seama că sunt afaceri.
Îi înalță gândindu-se că sunt o mulțime.
Adică, eu voi fi oriunde. Oricum.
La ce mă refer când zic să câștigi bani? Banii reprezintă energie.
N-ați fi venit aici dacă nu ați fi avut energia s-o faceți.
Banii sunt energie. Ideile promovează producția de bani. Bine fac!
Apoi, dacă vinzi arme, ucizi oameni, asta e altă treabă.
Eu mă refer la ideea profundă ce se transformă în ciocanul
care sparge „piatra lui nu”, asta e tot. Asta e singura deviză.
Vreau să-mi fie scris pe piatra funerară -- și încă mai am 6 minute,
așa că pot să vorbesc liniș*** despre ce voi face când voi muri,
sau despre ce se va întâmpla apoi --
vreau să scrie: a eliberat un sat întreg.
(Râsete) A salvat o bătrână de la etajul 5.
(Râsete) Și a făcut tot ce i s-a spus întreaga viață.
(Râsete)
Nu e separat, nu e diferit de dorințele a ceea ce vei realiza.
Jur!
Pentru că merg peste tot și același puștan pe care-l văd acum,
vine peste doi ani, îl revăd și-mi zice:
„Am făcut o emisiune radio pentru că m-ați impulsionat.”
Da? Ia să văd! Ocupă-te de asta, asta și asta. Și tipul de ocupă.
Pentru că știe ca mâine sau poimâine
va putea ajunge acolo unde vrea.
Dar aici e vorba de altceva: dorințele excesive.
„Salut, mi-am cumpărat o cameră video super-bună, sunt realizator de filme.”
(Râsete)
Nu poți vorbi cu alți oameni care știu ce-i un producător
de filme pentru că știu că nu-i un producător de filme.
„Atunci zici: „Uite, eu vreau să învăț.”
Când îți impui cuvintele „vreau să învăț”,
vei începe să înveți.
Când îți intră în cap că ideea ta e fezabilă
înseamnă că ești mai aproape de a-ți împlini visul.
Poate că e un pas mic. Însă eu fac pași mici.
*** ar fi să ridici apa la 70 de metri de la râu.
Mă întreabă: „De ce ai porci, Casero?”
Unul m-a întrebat: „Și câți porci ai?”
(Râsete)
Am șase, maică. Am șase porci.
„De ce ai porci?”
Pentru că... fiți atenți ce mi s-a întâmplat într-o comunitate.
Asta e pentru un alt TEDx, cel de anul viitor.
Într-o comunitate restrânsă, unde nimeni nu creștea porci,
vorbim despre un sat de 90 de persoane și alte sate
din împrejurimi unde oamenii produc puțin și nimic
pentru că au fost toți fermieri. Mulgeau vacile și atât.
Am venit eu și am început să cultiv lucernă.
Veneau de la mare distanță să râdă că eu cultivam lucernă.
„Ha, ha, nu-ți va merge cu asta.”
Acum când m-au văzut aducând mașinile
au luat-o razna, spunând: „Aoleu vreau să cultiv și eu lucernă.”
Da, dacă ăla a cultivat lucernă, vreau s-o fac și eu. Cultivați lucernă!”
(Râsete)
Și apoi eu trebuie să le închiriez mașinile la jumătate de preț, înțelegeți?
Adică, am folosit ceea ce există din plin... invidia,
suntem un popor producător de invidie.
(Râsete)
Folosim invidia ca mijloc iscusit
de a obține exact ceea ce vrem.
Producție într-un loc unde nu se poate produce.
Sunt mai presus de INTA (n.t. Institutul Național de Tehnologie Agricolă) care oferă semințe oamenilor.
Asta se poate întâmpla în Africa. Și oamenii nu fac nimic,
ca să nu spun că-i doare undeva de semințele lor foarte valoroase.
Nu toți fac așa, însă pe alții nu-i interesează.
Când văd ca cel de alături face ceva,
visul se transformă automat în obligație.
Însă trebuie să fii primul care visează. Și ca prim visător
începi automat să cauți noi modalități inteligente pentru a realiza ce vrei.
Așa că nu veniți să mă întrebați:
„Casero, Casero, când reîncepe Cha Cha Cha?”
Nu depinde de mine, voi reprezentați Cha Cha Cha.
Au trecut 15 ani și n-a apărut nimic care să fie
măcar pe departe ce era Cha Cha Cha.
Ceva foarte important, pentru un popor
este poate un program umoristic sau comicii.
Ceea ce, dacă n-ar fi fost în slujba cuiva
sau n-ar linguși pe cineva, n-ar servi la nimic. Sau n-ar fi o afacere bună.
*** sunt programele pentru copii. Dacă statul nu ar face un program
pentru copii, nu-i convine nimănui să facă un program pentru copii pentru că... nu e rentabil.
Asta e o oroare. De ce să nu investim?
De-aia! Televiziunea este un loc mic.
Da, însă televiziunea s-a terminat. Destul! Gata, gata!
Poți să te uiți sau nu. Ok.
În prezent încep să fac ceea ce vroiau toți:
„Când revii la Cha Cha Cha?”
Voi realiza un film care nu va fi un film.
Visul tuturor. Și va fi plă*** în avans, înțelegeți?
(Râsete) Dacă vreți să revin. Îți zic pe internet...
„Nu, însă...” Tiiic. Te-am șters!
(Râsete) Vreți ceva anume, ei bine, atunci plătiți.
Plătiți pentru asta. Întâi cumpărați biletele și aveți încredere în mine.
Au încredere în George „Whurfamble”
care cântă cu Pink Floyd mort...
(Râsete) în martie...
Aveți încredere în el...
(Aplauze)
Aveți încredere în ceva ce vă aparține, pentru că în realitate vă aparține.
(Râsete)
Aștept să mai rămână 30 de secunde ca să vă spun o grozăvie.
(Râsete)
Mă distrez enorm vorbind cu oamenii despre astfel de lucruri
pentru că eu spun tuturor, oameni buni, suntem cu adevarat avansați.
Știm *** va veni toată mizeria din lume. Știm deja asta!
Dragilor, când își vor da seama yankeii...
„Când își vor da seama yankeii” (Râsete)
Și n-o spun doar așa, când își vor da seama yankeii
că Obama e ca Chacho Álvarez, se vor omorî.
(Râsete) Unii pe alții.
Noi știm *** e, avem o idee și mă adresez minților inteligente.
*** spunea Christopher Cramble, in the middle of the night ...
(Râsete) Mai am încă...
(Râsete)
Mulțumesc din suflet și vă rog, să vă fie clar
pentru că este rațiunea mea de a trăi.
Aș fi putut face altceva.
Știu deja că nu voi fi un jucător profesionist de tenis.
(Râsete)
Știu că nu voi fi un jocheu și trăiesc cu durerea asta în suflet.
(Râsete)
Însă voi supraviețui.
Într-adevăr, inteligența nu-i ceva ce aparține doar unora.
Trebuie să ne dezvoltăm inteligența așa *** ne prelucrăm bunele maniere.
Poți fi puțin inteligent însă niciodată
nu vei trage un vânt în lift.
(Râsete)
Pentru că e ceva ce nu ai face în realitate.
Așa și deciziile inteligente,
trebuie să funcționeze la fel.
Domnilor, bună seara!
(Aplauze)