Tip:
Highlight text to annotate it
X
Siddhartha de Hermann Hesse CAPITOLUL 7.
SANSARA
Pentru o lungă perioadă de timp, Siddhartha a trăit viaţa din lume şi a poftei, deşi
fără a fi o parte din ea.
Simţurile sale, pe care el a ucis în anii fierbinţi ca un Samana, a trezit din nou, el a avut
bogăţii gustat, a gustat pofta, au gustat din putere, cu toate acestea, el a rămas
în inima lui pentru mult timp un Samana;
Kamala, fiind inteligent, a realizat acest lucru destul de drept.
Acesta a fost încă arta de a gândi, de aşteptare, de post, care a ghidat viaţa lui;
încă oamenii din lume, oamenii copilăreşti, a rămas străin să-l
ca el era străin pentru ei.
Anii au trecut prin, înconjurat de o viaţă bună, Siddhartha abia simţit ei dispar
departe.
El a devenit bogat, pentru destul timp ce el poseda o casă proprie şi propriul său
funcţionarilor, şi o grădină în faţa oraşului de către râu.
Oamenii l-au plăcut, au venit la el, ori de câte ori au nevoie de bani sau de sfaturi, dar
nu era nimeni aproape de el, cu excepţia Kamala.
Această stare de mare, luminos, de a fi treaz, pe care el a experimentat că o dată la
înălţimea de tinereţea sa, în acele zile, după predica lui Gotama, după separarea
de la Govinda, că aşteptarea tensionată, că
de stat mândru de a sta singur, fără învăţăturile şi fără profesori, care suplu
dorinţa de a asculta vocea divină în inima lui, încet a devenit o
de memorie, a fost trecătoare; la distanţă şi
liniş***ă, murmură sursa de sfânt, care a folosit pentru a fi aproape, care a folosit să cârtească în termen de
însuşi.
Cu toate acestea, multe lucruri pe care le învăţase de la Samanas, el a învăţat de la
Gotama, el a învăţat de la tatăl său Brahman, a rămas în el pentru o lungă
timp după aceea: de viaţă moderată, bucuria de a
de gândire, de ore de meditaţie, cunoaşterea secretă de sine, de veşnică lui
entitate, care nu este nici corpul, nici conştiinţă.
Mulţi o parte din acest lucru, el încă mai avea, dar o parte după altul au fost scufundate şi
s-au adunat praf.
Doar ca o roata olarului, după ce a fost pus în mişcare, se va ţine pe de cotitură pentru o
lungă perioadă de timp şi doar pierde incet vigoarea şi să ajungă la un stop, astfel, sufletul lui Siddhartha
au păstrat pe rotirea roţii de
ascetism, roata de gândire, roata de diferenţiere pentru o lungă perioadă de timp,
încă de cotitură, dar sa transformat încet şi ezitant, şi a fost aproape de a ajunge la o
staţionare.
Încet, ca şi umiditatea intrarea stem moarte de un copac, umplându-l încet şi
ceea ce face putregai, lumea şi lenea au intrat în sufletul lui Siddhartha, încet umplut
sufletul său, a făcut grea, a făcut obosit, pune-l sa doarma.
Pe de altă parte, simţurile sale a devenit în viaţă, nu a fost mai mult au învăţat,
de mult le-au experimentat.
Siddhartha a învăţat să comerţului, de a utiliza puterea sa asupra oamenilor, pentru a se bucura de o
femeie, el a învăţat să poarte haine frumoase, de a da ordine servitorilor, la
scălda în apele parfumate.
El a învăţat să mănânce cu tandreţe şi de alimente pregătite cu atenţie, chiar şi de peşte, chiar şi
carne şi păsări de curte, mirodenii şi dulciuri, şi să bea vin, care provoacă lenea şi
uitare.
El a învăţat să se joace cu zaruri şi pe un şah-bord, pentru a viziona fete dans, pentru a
s-au efectuat cu privire la el însuşi într-un sedan-scaun, să doarmă pe un pat moale.
Dar, totuşi el a simţit diferit şi superior celorlalţi, întotdeauna a avut
urmarit-le cu unele batjocura, unele dispreţ batjocoritor, cu acelaşi dispreţ
care o simte Samana în mod constant pentru oamenii din lume.
Când Kamaswami a fost bolnav, atunci când a fost deranjat, atunci când a simţit insultat, atunci când a fost
contrariat de grijile lui ca un negustor, Siddhartha a urmărit întotdeauna cu
bătaie de joc.
Doar încet şi imperceptibil, ca sezoanele de recoltă şi de anotimpuri ploioase trecut
de, bătaie de joc lui a devenit mult mai obosit, superioritatea lui a devenit mult mai liniş***ă.
Doar încet, printre bogăţiile sale de creştere, Siddharta-a asumat ceva de
Oameni de copilăreşti populare moduri pentru el însuşi, ceva de childlikeness lor şi de
lor de teama.
Şi totuşi, le-a invidiat, le invidiat chiar mai mult, mai asemănătoare cu a devenit
le.
El le-a invidiat pentru singurul lucru care lipsea de la el şi că au avut,
importanţa pe care acestea au fost capabili să se ataşeze la viaţa lor, cantitatea de pasiunea lor, în
bucurii şi temeri, teama, dar dulce fericire de a fi în mod constant în dragoste.
Aceşti oameni au fost tot timpul în dragoste cu ele însele, cu femei, cu lor
copii, cu onoruri sau bani, cu planuri sau speranţe.
Dar el nu a invatat acest lucru de la ei, aceasta din toate lucrurile, această bucurie a unui copil şi
acest nebunia a unui copil, el a învăţat de la ei din toate lucrurile neplăcute
cele, pe care el însuşi dispreţuit.
Sa întâmplat mai mult şi mai des că, în dimineaţa, după ce a avut companie
noapte înainte, el a ramas in pat pentru o lungă perioadă de timp, a simţit în imposibilitatea de a gândi şi de obosit.
Sa întâmplat că el a devenit furios şi nerăbdător, când Kamaswami-l plictisesc cu
grijile sale. Sa întâmplat că el a râs prea tare,
atunci când a pierdut un joc de zaruri.
Faţa lui era încă mai deştept şi mai spirituală decât alţii, dar rareori
a râs, şi-a asumat, unul după altul, acele caracteristici care sunt atât de des întâlnite în
feţele de oameni bogaţi, acele caracteristici ale
nemulţumire, de gălbejeală, de rele-umor, de lene, de lipsa de dragoste.
Încet, boala a sufletului, pe care oamenii bogaţi au, la apucat de el deţine.
Ca un voal, ca o ceaţă subţire, stare de oboseală a venit peste Siddhartha, încet, obtinerea un pic
mai dens în fiecare zi, un pic murkier în fiecare lună, un pic mai greu în fiecare an.
Ca o rochie nou devine vechi, în timp, îşi pierde culoarea ei frumoasă, în timp, devine pete,
devine riduri, devine purtat pe la cusături, şi începe să arate pete ros aici
şi acolo, astfel, lui Siddharta o viaţă nouă,
pe care el a început după separarea sa de Govinda, a crescut vechi, a pierdut de culoare
şi splendoarea ca anii au trecut, a fost colectarea de riduri şi pete, şi ascuns
la partea de jos, arătând deja urâţenia ei
aici şi acolo, dezamăgire şi dezgust au fost de aşteptare.
Siddhartha nu-l observa.
El doar a observat că această voce puternică şi de încredere în interiorul lui, care a avut
trezit în el, la acel moment şi l-au condus vreodată în timpurile sale cele mai bune, a devenit
tăcut.
El a fost capturat de către lume, de pofta, lacomia, lenea, şi în cele din urmă, de asemenea, de
ca vice pe care el a folosit pentru a dispreţui şi bate joc de cea mai mare ca cel mai nebune ale
toate viciile: lăcomia.
De proprietate, posesiuni, şi bogăţie, de asemenea, în cele din urmă l-au capturat, ei nu mai erau o
joc şi să-l fleacuri, a devenit un colier şi o povară.
Pe-un mod ciudat şi ocolite, Siddharta a ajuns în această bază de finală cea mai mare şi de
toate dependenţele, prin intermediul jocului de zaruri.
A fost din acel moment, când a încetat să mai fie Samana în inima lui, că
Siddhartha a început să joace jocul pentru bani şi de lucruri preţioase, pe care el la alte
ori doar sa alăturat, cu un zâmbet şi neglijent
ca un obicei al oamenilor, copilăreşti, cu o furie în creştere şi de pasiune.
El a fost un jucator temut, puţini au îndrăznit să-l ia pe, atat de mare şi îndrăzneaţă a fost sa
mize.
El a jucat jocul din cauza unei dureri de inima, a pierdut şi pierdem nenorocit lui
bani în joc ia adus o bucurie furios, în nici un alt mod ar fi putut demonstra
dispreţul pentru bogăţie, Dumnezeu comercianţii de fals, mai clar şi mai batjocoritor.
Astfel, el a jucat cu mize mari şi fără milă, urându-se, batjocorind
el însuşi, a câştigat mii de oameni, a aruncat mii, a pierdut bani, bijuterii pierdut, a pierdut un
Casă în ţară, a câştigat din nou, a pierdut din nou.
Această frică, că frica teribila şi petrifiante, pe care a simţit în timp ce el a fost de rulare
zarurile, în timp ce el era îngrijorat în legătură cu pierderea mize mari, care se tem de el a iubit şi a căutat
de a reînnoi întotdeauna, creşte mereu,
întotdeauna se ajunge la un nivel uşor mai mare, în acest sentiment numai el încă se simţea
ceva de genul fericire, ceva ca o intoxicare, ceva ca un ridicat
formă de viaţă în mijlocul lui saturate, de viaţă călduţă, plictisitoare.
Şi, după fiecare mare pierdere, mintea lui a fost stabilit pe bogăţiile noi, urmărit mai mult comerţul cu
zel, forţat debitorii săi mai strict pentru a plăti, pentru că el a vrut să continue
jocuri de noroc, el a vrut să continue
risipă, să continue să demonstreze dispreţul faţă de avere.
Siddhartha a pierdut calmul atunci când au avut loc pierderi, a pierdut răbdarea lui, când el nu a fost
platit la timp, a pierdut bunătatea sa faţă de cerşetori, a pierdut dispoziţia sa pentru a da
deplasare şi de împrumut de bani pentru cei care l-au trimis o petiţie.
El, care a jucat departe zeci de mii la o aruncare a zarului şi râs de ea,
au devenit mai stricte şi mai mărunte, în afacerea sa, uneori visez la noapte
despre bani!
Şi ori de câte ori sa trezit din vraja asta urat, ori de câte ori el a găsit în faţa lui
oglinda, la peretele din dormitor pentru a fi in varsta si devin mai urât, ori de câte ori
jenă şi de dezgust a venit peste el, el
a continuat să fugă, fugind într-un joc nou, fugind într-o amortire a minţii sale a adus
pe de sex, de vin, şi de acolo el a fugit înapoi în nevoia de a aduna şi de a obţine
posesiunile.
În acest ciclu inutilă a fugit, în creştere obosit, în creştere vechi, în creştere bolnav.
Apoi, a venit timpul când un vis l-au avertizat. El a petrece orele de seară cu
Kamala, în frumoasa ei plăcerea de-grădină.
Ei au fost stând sub copaci, de a vorbi, şi Kamala a spus reflexiv
cuvinte, cuvinte în spatele care o tristeţe şi oboseală să ascunse.
Ea ia cerut să-i spun despre Gotama, şi nu a putut auzi destul de el, cât de clar
ochii, *** încă şi frumos gura, *** fel zambetul lui, *** sa liniş***
plimbare a fost.
Pentru o lungă perioadă de timp, el a trebuit să-i spună despre înălţat Buddha, şi Kamala a oftat
şi a spus: "Într-o zi, poate în curând, voi urma, de asemenea, că Buddha.
Voi da-i plăcerea mea-gradina pentru un cadou şi să se refugieze mea în învăţăturile sale. "
Dar după aceasta, ea îl trezit, şi l-au legat de ei în actul de a face
iubesc cu fervoare dureroasă, musca şi cu lacrimi în ochi, ca în cazul în care, o dată mai mult, ea a vrut să
stoarce ultima picătură dulce din această plăcere deşartă, trecătoare.
Niciodată înainte, ea a devenit atat de ciudat de clar pentru Siddhartha, cât de aproape a fost pofta
înrudită cu moartea.
Apoi, el a stat de partea ei, şi faţa lui Kamala a fost aproape de el, şi sub ea
ochi şi de lângă colţurile gurii ei le-a avut, la fel de clar ca niciodată înainte, citiţi un
inscripţie fricos, o inscripţie de
linii mici, de mici canale, o inscripţie amintesc de toamnă şi vechi
de vârstă, la fel *** Siddhartha însuşi, care era doar la patruzeci de ani, a observat deja,
aici şi acolo, printre firele de păr gri pe cele negre.
Oboseala a fost scris pe Kamala frumoasa fata, stare de oboseală de la mersul pe jos un drum lung,
care nu are nici fericit de destinaţie, oboseală şi începutul de ofilire, şi
ascunse, încă nerostit, poate nu chiar
anxietate conştientă: frica de bătrâneţe, frica de toamna, frica de a avea să moară.
Cu un oftat, el a rămas bun de la ei lui, sufletul plin de reţinere, şi complete
de anxietate ascunse.
Apoi, Siddhartha a petrecut noaptea în casa lui, cu fete de dans şi de vin, au avut
au acţionat ca în cazul în care el a fost superioara pentru a le faţă de membrii colegi de ai castei sale, deşi
acest lucru nu mai era adevărat, a băut mai mult
vin şi au plecat la culcare, o lungă perioadă de timp după miezul nopţii, fiind obosit şi încă excitat,
aproape de plâns şi de disperare, si a avut pentru o lungă perioadă de timp a încercat să dorm în zadar, sa
plin de mizerie pe care el a crezut că inima
nu ar putea suporta nici mai mult, din plin de un dezgust pe care a simţit penetrarea lui
întregul corp ca gustul călduţ, respingător al vinului, prea dulce, mat
muzica, zâmbetul pur si simplu prea moale a
fete dans, parfumul doar prea dulce de părul lor şi sânii.
Dar mai mult decât de orice altceva, el a fost dezgustat de el însuşi, de părul său parfumat,
de miros de vin din gura lui, de oboseală şi apatie flasc al lui
piele.
Ca atunci când cineva, care a mâncat şi a băut mult prea mult, vomita înapoi din nou cu
aproape de agonie şi durere este totuşi bucuros despre relief, astfel, acest om de nesomn
a dorit să se elibereze de aceste plăceri,
aceste obiceiuri şi toate din această viaţă lipsită de sens şi de el însuşi, într-o explozie imensă de
dezgust.
Nu până când lumina de dimineaţă şi începutul primele activităţi în
stradă înainte de oraşul său, casa, el a adormit puţin, a găsit câteva
momente de o inconştienţă jumatate, un indiciu de somn.
În acele momente, el a avut un vis: Kamala deţinut o pasăre mică, cântând rar în
o colivie de aur.
Din această pasăre, el a visat.
El a visat: aceasta pasare a devenit mut, care la alte momente întotdeauna folosit pentru a cânta în
dimineaţă, şi din moment ce acest lucru a apărut atenţia lui, el a păşit în faţa cuştii
şi am privit în interiorul, acolo pasăre mică a fost mort şi să acerbe de pe teren.
El a scos, cântărit-o pentru o clipă în mână, şi apoi a aruncat-o departe, în
stradă, şi în acelaşi moment, el a simţit teribil de şocat, şi inima lui rău, ca în cazul în care
el a aruncat departe de el însuşi toate valoarea
şi bună de aruncat în această pasăre moartă totul.
Pornind de la acest vis, el a simţit cuprins de o tristeţe adâncă.
Lipsit de valoare, aşa că părea să-l, fără valoare şi fără sens a fost modul în care el a fost merge
prin viaţă, nimic din ceea ce era în viaţă, nimic care a fost într-un fel delicios sau
în valoare de păstrarea el a lăsat în mâinile sale.
Singur el a stat acolo şi gol ca un naufragiat pe mal.
Cu o minte sumbru, Siddharta a dus la placerea de-gradina el a deţinut, închis poarta,
aşezat sub un copac de mango-au simţit moartea în inima lui şi groază în piept, aşezat şi
simţit *** tot ce a murit în el, uscat în el, a ajuns la capăt în el.
Şi prin el, a adunat gândurile sale, şi în mintea lui, el a mers din nou întreaga
calea vieţii sale, începând cu primele zile ar fi putut aminti.
Când a fost acolo vreodată un timp când el a experimentat fericire, a simţit o fericire adevărată?
Oh, da, de mai multe ori el a experimentat un astfel de lucru.
În anii lui, ca un băiat, el a avut un gust de ea, când el a obţinut laude de la
Brahmanilor, el le-a simţit în inima lui: "Nu este o cale în partea din faţă a celui care
a sa remarcat în recitarea
din versetele sfinte, în disputa cu cele învăţate, ca asistent în
oferte. "
Apoi, el le-a simţit în inima lui: "Nu este o cale în faţa dumneavoastră, vă sunt destinate
pentru, zeii te aşteaptă. "
Şi, din nou, ca un om tânăr, atunci când vreodată în creştere, în sus fuga, obiectivul de toate
gândire l-au smuls şi de la multitudinea de cei care caută acelaşi
obiectiv, atunci când a luptat în durere pentru
scopul de Brahman, atunci când fiecare cunoştinţele obţinute aprins doar sete nou în el,
apoi din nou a avut, în mijlocul de sete, în mijlocul durerii simtit aceasta
exact acelasi lucru: "Du-te!
Du-te! Sunteţi chemat! "
El a auzit acest glas atunci când el a plecat de acasă lui şi a ales viaţa unui
Samana, şi din nou, atunci când el a plecat departe de Samanas la care perfecţionat, şi
De asemenea, atunci când el a plecat de la el la incert.
Pentru cat timp el nu a auzit acest glas nici mai mult, pentru cât timp au ajuns la el nu
Înălţimea nici mai mult, modul în care chiar şi lipsit de strălucire a fost modul în care calea lui a trecut prin
de viaţă, de mulţi ani, fără un nivel ridicat
obiectiv, fără sete, fără altitudine, cu conţinut de mici plăceri păcătoase şi
dar niciodata multumiti!
Pentru toate aceste mulţi ani, fără să ştie el însuşi, el a încercat din greu şi
dorea să devină un om ca cele mai multe, ca acei copii, şi în toate acestea, sa
viaţa a fost mult mai mizerabil şi
mai săracă decât a lor, şi obiectivele lor nu au fost lui, nici grijile lor, după toate, că
întreaga lume a Kamaswami de oamenii au fost doar un joc de el, el ar fi un dans
ceas, o comedie.
Numai Kamala a fost draga, a fost valoros pentru el -, dar era ea, astfel, încă?
A făcut el încă nevoie de ea, sau ea el? Nu se juca un joc fara un final?
A fost necesar pentru a trăi pentru asta?
Nu, nu era necesar! Numele de acest joc a fost SANSARA, un joc
pentru copii, un joc care a fost, probabil, placuta de a juca o dată, de două ori, de zece ori -
dar pentru totdeauna din nou?
Apoi, Siddhartha ştia că jocul a fost de peste, pe care el nu a putut juca mai.
Fiori a fugit peste trupul lui, în interiorul de el, aşa că simţit, ceva a murit.
În acea zi intreaga, el a stat sub mango-copac, gândire de tatăl său, gândindu-a
Govinda, gândirea de Gotama. Avea să-i lase să devină o
Kamaswami?
El a mai stat acolo, când noaptea a căzut.
Atunci când, căutând, el a prins vedere de stele, el a gândit: "Aici stau în conformitate cu
meu de mango-copac, în plăcerea mea-gradina. "
El a zâmbit un pic - a fost într-adevăr necesară, a fost corect, nu a fost ca
joc stupid, că el a deţinut o mango-copac, care a deţinut-o grădină?
El a pus, de asemenea, un capăt la asta, de asemenea, a murit în el.
El a crescut, rămas bun sa-copac de mango, adio sa-plăcere grădină.
Deoarece el a fost fără alimente această zi, el a simţit foame puternică, şi a crezut că a lui
Casă în oraş, de camera lui şi de pat, de masă, cu mese pe ea.
El a zâmbit obosit, a dat el însuşi, şi rămas bun de la său aceste lucruri.
În aceeaşi oră din noapte, Siddhartha părăsit grădina lui, a părăsit oraşul, şi niciodată nu
a venit înapoi.
Pentru o lungă perioadă de timp, a avut Kamaswami oamenii se uita la el, crezând că el a căzut în
mâinile de hoţi. Kamala nu a avut nici un aspect pentru el.
Când i sa spus că Siddhartha a dispărut, ea nu a fost uimit.
Nu ea aştepta mereu? A fost el nu Samana, un om care a fost la domiciliu
nicăieri, un pelerin?
Şi, mai presus de toate, ea a simtit acest moment ultima ei au fost împreună, şi ea a fost
fericit, în ciuda a toate durerea pierderii, că l-au tras astfel
afectuos la inima ei pentru această ultimă
timp, că ea a simţit o dată mai mult să fie atât de complet posedat şi penetrat de
el.
Atunci când a primit prima veste de dispariţia lui Siddhartha, ea a mers la
fereastră, unde a avut loc o rară pasăre captivă cântând într-o cuşcă de aur.
Ea a deschis uşa cuştii, a luat pasărea afară şi să-l zboare.
Pentru o lungă perioadă de timp, ea se uită după ea, o pasăre zburând.
Din această zi, ea a primit vizitatori şi nu mai păstrează casa închisă.
Dar, după ceva timp, ea a devenit conştientă de faptul că ea a fost însărcinată de la ultima dată a fost
împreună cu Siddhartha.