Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dintre instrumente, ai putea spune
că viola a tras lozul necâştigător în loteria muzicală.
E fiica mijlocie din familia coardelor.
Frecvent trecută cu vederea în favoarea surorii sale mai strălucitoare, vioara.
Mulţi oameni n-au auzit de ea.
Beethoven n-a scris nicio piesă pentru ea.
Muzicienilor le place să facă glume pe seama ei,
zic, "O, viola, acolo unde violoniştii slabi se duc să moară."
Într-adevăr, are un defect.
Acest instrument, pentru a atinge perfecţiunea acustică,
ar trebui să aibă coarde mai lungi cu 15 cm.,
însemnând că n-ar putea fi folosit
decât poate de jucătorii profesionişti de baschet.
Viola e un instrument al compromisului.
Nu rezonează la maximum, *** ar face-o cu coarde foarte lungi.
Aşa că sunetul nu e perfect.
Nu vibrează atât de mult, vorbeşte încet,
instrumentul e temperamental, unii ar spune irascibil
şi e greu de cântat la el.
Atunci de ce cânt la acest instrument?
Când aveam opt ani,
într-o vreme în care se preda muzică în școli,
eram în clasă şi un grup de muzicieni profesionişti a venit
să explice instrumentele unei orchestre, unul după altul,
şi când a venit rândul celui ce cânta la violă,
a cântat asta.
(Muzică)
Numai viola poate scoate acest sunet.
Spre norocul nostru, Johannes Brahms ştia asta
şi a scris acest cântec incredibil, sau cel puţin începutul lui.
Coardele prea scurte îi oferă
instrumentului caracterul său incredibil,
caracterul imperios şi întunecat al sunetului său
ce pare să iasă din adâncul pământului, îndreptându-se spre cer.
Din momentul în care am auzit sunetul,
am ştiut că va fi al meu.
Din acel moment, am început să când la violă.
Nu sunt ruşinată de asta.
E adevărat că instrumentul prezintă dificultăţi.
Dar în acele limitări găsim posibilităţi.
E instrumentul cel mai apropiat de vocea umană.
Compozitorii au exploatat acest aspect.
Ca și vocea umană, are defecte.
Când urcă, se îneacă.
(Muzică)
Acesta e „Cântecul tânguitor” de György Kurtág.
Când coboară, mormăie, mârâie, oftează.
La sfârşitul anilor 1920, un compozitor pe nume
Paul Hindemith a compus o piesă foarte scurtă pentru violă
într-o vreme în care băncile germane tipăreau bani
extrem de repede,
când fabricile de armament produceau arme,
când ţara era în haos.
A compus asta.
(Muzică)
Vedeţi *** instrumentul poate fi împins
către un caracter extrem.
E un cameleon muzical, un actor.
Nu-mi pasă că nu e protagonistul,
îmi place că pot să exploatez
defectele instrumentului să găsesc sunete noi.
E elocvent faptul că mulţi compozitori
au compus pentru violă la sfârşitul vieţii,
când vremea străluciririi apusese,
au ales instrumentul imperfect pentru a-şi spune secretele.
Vă voi lăsa cu o piesă de Franz Liszt,
unul dintre cântecele sale din urmă, „Romanţă uitată”.
(Muzică)
Pentru mine, povestea vine din sunet,
orice imperfecţiune ascunde și perfecțiune.
Poate că nu voi ajunge la virtuozitatea unui violonist,
sau eroică precum un violoncelist.
Prefer să cânt la acest instrument imperfect.
Mulţumesc mult.
(Aplauze)