Tip:
Highlight text to annotate it
X
*** ar fi dacă aţi vedea o singură culoare?
Imaginaţi-vă de exemplu,
ca aţi putea vedea doar lucruri care sunt roşii
şi orice altceva
ar fi invizibil pentru voi.
Ca urmare,
aţi trăi aşa
pentru că ochii voştri pot vedea doar
o minusculă parte a întregului spectru de lumină.
În jurul nostru, zilnic sunt diferite feluri de lumină
dar ele sunt invizibile ochiului uman,
de la undele radio care poartă cântecele favorite,
la razele X pentru a vedea în interiorul corpului,
la microundele care încălzesc mâncarea.
Pentru a înţelege
*** toate acestea pot fi lumină,
trebuie să ştim câteva lucruri
cu privire la lumină.
Lumina este o radiaţie electromagnetică
care acţionează atât ca undă cât şi ca particulă.
Undele de lumină sunt ca valurile oceanului.
Există valuri mari şi mici,
valuri care se sparg de ţârm
unul după altul,
şi valuri care doar se rostogolesc.
Mărimea unei unde este numită lungime de undă
şi căt de des vin
se numeşte frecvenţă.
Imaginaţi-vă că sunteţi pe ocean în barcă,
săltaţi în sus şi jos de valuri.
Dacă acestea au o lungime mare de undă,
veţi sălta mult mai des
sau la o frecvenţă mai mică.
Dacă valurile au lungime mică de undă
tind să fie mai apropiate
şi veţi sălta sus şi jos mai des,
la frecvenţă mai mare.
Diferitele feluri de lumină sunt tot valuri,
doar că au lungimi de undă şi frecvenţe diferite.
Dacă cunoaşteţi lungimea de undă sau frecvenţa
unei unde de lumină.
vă puteţi da seama de energia sa.
Lungimile mari de undă au energie mică,
în timp ce lungimile mici de undă au energie mare.
Este uşor să vă amintiţi
dacă vă gândiţi la barcă.
Dacă aţi fi pe mare într-o zi
cu valuri agitate,
veţi avea probabil nevoie de o energie mai mare,
pentru a nu cădea.
Dar pe o mare cu lungine de undă mare,
veţi pluti relaxat,
cu puţină energie.
Energia luminii ne spune
*** va interacţiona cu materia,
de exemplu, celulele ochilor voştri.
Vedem, pentru că energia luminii
stimulează un receptor din ochi
numit retină.
Retina noastră este sensibilă doar la lumină
cu lungime de undă foarte mică
iar noi numim acea lungime spectrul vizibil.
În interiorul retinei există receptori speciali
numiţi conuri şi bastonaşe.
Bastonaşele măsoară luminozitatea,
aşa ştim cât de multă lumină este.
Conurile se ocupă cu culoarea pe care o vedem
pentru că diferite conuri sunt senzitive
la anumite energii ale luminii.
Unele conuri sunt mai sensibile la lumină
adică lungime mare de undă şi energie mică
iar conurile sunt mai sensibile
la lungini mici de undă, cu energie mare.
Când lumina ajunge la ochi,
energia măsurată de conuri
semnalează creierului nostru să perceapă culorile.
Curcubeul perceput de noi
e de fapt lumina vizibilă în funcţie de energia sa.
Într-o parte a curcubeului
este energie joasă pe care o percepem ca roşu,
şi dincolo este lumină de energie mare
pe care o vedeam ca albastru.
Dacă lumina străluceşte asupra noastră
şi are o eregie pe care retina noastră nu o poate măsura,
nu o vom vedea.
Lumina care are lungime de undă mai mică sau energie mare
este absorbită de suprafaţa ochiului
înainte de a atinge retina
şi lumina are lungime de undă prea mare
nu are energie destulă
să stimuleze retina noastră.
Singurul lucru care diferenţiază felurile de lumină
unul de altul este lungimea de undă.
Undele radio au lungime mare de undă,
în timp ce razele X au lungime mică.
Iar lumina vizibilă, cea pe care o puteţi vedea,
este undeva între.
Chiar dacă ochii voştri nu pot detecta lumina
în afara câmpului vizual,
noi putem construi detectoare speciale
care detectează
aceste alte lungimi de undă ale luminii,
ochi digitali.
Cu aceste dispozitive,
putem măsura lumina care există,
chiar dacă nu o putem vedea.
Deci, gândiţi-vă
puțin.
Chiar dacă par diferite,
căldura pe care o simţiţi de la focul ce arde
este asemănătoare cu soarele ce străluceşte
într-o zi frumoasă,
aceeaşi cu lumina ultravioletă
de care vă feriți cu creme de protecţie,
la fel și TV,
radio,
şi microunde.
Aceste exemple sunt lucruri de pe Pământ,
pe care le experimentaţi zilnic,
dar iată ceva interesant.
Universul nostru ne dă întregul spectru de lumină.
Când vă gândiţi la cerul nopţii,
probabil vreți să vedeți
stelele strălucind cu ochii voştri,
dar asta este doar lumina vizibilă,
care ştiţi că este doar o parte
a întregului spectru.
Dacă ar trebui să desenăm universul
şi am putea vedea doar lumina vizibilă,
ar fi ca şi *** am avea doar un creion --
foarte trist.
Să vezi universul în întregul spectru,
trebuie să avem ochii potriviţi,
şi asta înseamnă să folosim telescoape speciale
care ne pot ajuta să vedem dincolo de lumina vizibilă.
Aţi auzit probabil de Telescopul Hubble
şi aţi văzut imaginile sale superbe
luate în lumină vizibilă şi ultravioletă.
Dar poate nu ştiţi
că există 20 de telescoape pe orbită,
şi fiecare dintre ele poate vedea parte
a întregului spectru al luminii.
Având telescoapele ca ochi virtuali,
atât în spaţiu cât şi pe Pământ,
putem vedea lucruri minunate.
Iar cel mai tare dintre ele, este că
indiferent de lungimea de undă sau energie,
lumina pe care o vedem în distantul univers
este aceeaşi ca lumina
pe care o experimentăm şi studiem aici pe Pământ.
Deoarece ştim explicaţia fizică
a modului *** razele X,
lumina ultravioletă,
sau *** acţionează microundele,
putem studia lumina unei stele sau galaxii
şi putem şti ce fel de lucruri
se întâmplă acolo.
Deci, pe măsură ce vă trăiţi viaţa,
gândiţi dincolo de ceea ce puteţi vedea sau nu.
Ştiind mai mult despre lumea naturală
vă poate ajuta să percepeţi întregul spectru
din jurul vostru.